Arhive etichetă: mancatul compulsiv

Mâncatul excesiv din motive emoţionale

Dragii mei dragi,

vă invit miercuri, 27 mai la ora 17.30 la o nouă întâlnire din cadrul proiectului ”Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, pe care l-am iniţiat începând cu luna ianuarie 2015. În prima întâlnire, am vorbit despre Nutriţie, în a doua întâlnire am vorbit despre Femeia şi problemele ei, în a treia întâlnire am vorbit despre Vindecarea prin iertare, iar acum, ne propunem să abordăm tema Mâncatul excesiv din motive emoţionale.

Să vorbeşti în public că ai probleme cu mâncatul mult, e ceva ruşinos. E dureros, e chinuitor să te vezi nesătul și gras, după ce ai avut un timp un corp uşor. E dureros ca, după o viaţă plină de străduinţe şi renunţări, să te vezi gol, lipsit de putere în faţa unei farfurii pline cu mâncare (sau a unei sticle cu băutură), să-ţi priveşti şoldurile disgraţioase şi să fii chinuit de întrebarea “La ce bun o viaţă ca asta?”. E absurd, dar e real!

Iată două din mărturii:

“Administrez o societate de construcţii…, deci cu mult stres şi probleme. Mă confrunt şi eu cu această problemă, şi anume, o foame groaznică şi nejustificată seara şi noaptea bazată pe nerealizări, nemulţumiri, temă, decepţii etc. Mănânc ce apuc, lucruri pe care în mod normal nici nu le-aş apropia de gură în timpul zilei… M-am îngrăşat cu peste 5 kg. Aş dori să particip la acest seminar”.

„Buna ziua.

Mă confrunt cu problema pe care o dezbateţi şi doresc să particip la seminar. Sunt şi psiholog şi cred că o astfel de experienţă îmi prinde bine şi din punct de vedere profesional. Vă mulţumesc!”

Dragilor, vreţi sau nu să recunoaştem, mâncatul excesiv pe baze emoţionale este o mare problemă a zilelor noastre. Pentru a ne vindeca, primul lucru pe care este nevoie să-l facem este să recunoaştem că suntem bolnavi, că avem o problemă. Negarea ne ţine legaţi în lanţuri. Şi să ştiţi că a fi dependent de mâncare, a mânca excesiv, dezorganizat, nervos, are consecinţe nu mai puţin dăunătoare decât le are alcoolismul sau dependenţa de droguri, cu diferenţa că mâncatul excesiv sau mâncatul compulsiv, mai ales a mâncării supergustoase din industrie, nu are conotaţia socială a alcoolismului….

Vă aştept cu drag la acest Seminar. Dacă nu îndrăzniţi să recunoaşteţi că aveţi această problemă, veniţi fără înscriere. Avem nevoie să identificăm problemele cu care ne confruntăm inconştient şi cu care se confruntă mai ales copiii noştri, care găsesc în punga cu dulciuri sau sărături ceea ce noi, părinţii, nu mai apucăm să le oferim sau nu suntem în stare, sau nu ştim să le oferim. Şi cu cât sunt mai îndesate aceste pungi, cu atât trupurile se umflă, iar sufletele devin tot mai goale, înfiorător de goale şi triste…..

Dar nu este totul pierdut, încă se mai poate face ceva!

Încă mai e nădejde!

 

Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv

Dragii mei,

am tot vorbit despre mâncarea sănătoasă, dar iată-ne în faţa neputinţei de a mânca sănătos. Suntem puşi permanent în faţa alegerii de a mânca sau a nu mânca anumite alimente şi de asemenea în faţa propriilor noastre nedesăvârşiri interioare. Am ajuns la un moment în care cred că mâncatul este o chestiune serioasă şi e nevoie s-o interogăm. De aceea, vă invit miercuri, 27 mai, ora 17.30 la o nouă întâlnire.

A mânca sau a nu mânca este o chestiune cât se poate de serioasă. Mâncatul sau nemâncatul pentru noi, oamenii, sunt două acte foarte provocatoare. Ceea ce animalele au din instinct, omul are nevoie să deprindă prin lungă exersare. Un dobitoc nu se va întreba niciodată dacă să mănânce sau nu. Un animal nu va mânca niciodată ceva otrăvitor. Vaca ştie din instinct ce iarbă să mănânce şi refuză mătrăguna, chiar dacă arată mai atrăgător. Dar eu de multe ori am căzut pradă înşelării. Oare mai există asemenea mie?

Mâncatul pentru om are o încărcătură mult mai mare decât simpla ingerare de alimente pentru asigurarea supravieţuirii trupului. Dacă nu aş fi mai mult decât biologie şi chimie, mâncatul sau nemâncatul nu m-ar interesa. Dar din binecuvântare sunt mai mult şi de aceea, adeseori nu mi-e uşor să fiu om! Parcă le invidiez pe animale la capitolul mâncării. Pisicuţa mănâncă când simte nevoia, foamea, şi nu-şi face nicio mustrare de conştiinţă că bietului soricel i s-au sfârşit zilele. Pe când pentru mine, „a mânca sau a nu mânca” implică atâtea aspecte! Drept să vă spun că am simţit o mare apăsare zilele acestea. Ei, dar în aceasta stă măreţia omului că reuşeşte cu ajutorul lui Doamne să facă faţă atâtor provocări! Suntem chemaţi să ne venim în sine, să ne depăşim, să ne deschidem Nemărginitului după Care de fapt tânjim când simţim acel gol existenţial care nu poate fi umplut de prăjituri.

Da. Pentru că sunt om, nu pot mânca orice şi oricum. Dacă în familia de provenienţă mâncatul cu mâna era un lucru firesc, pentru alţii asta poate fi ceva foarte „scârbos”. Dacă acum 50 de ani, mâncai ce se vindea în prăvălie „fără să-ţi întrebi conştiinţa”, acum este o adevărată victorie cu tine însuţi ca să-ţi faci cumpărăturile necesare şi să ieşi din magazine sau să treci prin magazine cu linişte. Astăzi, mai mult ca niciodată, „a mânca sau a nu mânca” este o provocare fără precedent şi de aceea merită s-o punem în rândurile dintâi ale atenţiei noastre şi a ne întreba serios cu privire la acest aspect..

„A mânca sau a nu mânca” este o interogare nu lipsită de riscuri. Poate să ne reuşească sau putem eşua. Şi atunci, îmi veţi da dreptate că a fi om nu e un lucru uşor sau cum cântă cineva de pe aci de la noi: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”. „A mânca sau a nu mânca” pune sub semnul întrebării însăşi existenţa mea ca om. Răpunsul mă supune unei probe de foc. Şi cu adevărat această întrebare poate echivala întrebarea lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”, căci ceea ce mănânc şi cum mănânc spune atâtea lucruri despre mine. Numai punându-mi mai des această întrebare şi răspunzând onest, am posibilitatea să descoper atâtea lucruri despre mine.

Știți ce am băgat de seamă, dicutând cu unii și cu alții din jurul meu? A nu fi afectat de mâncare aparţine cu totul fiinţelor fără de trup.

 

pofta-mancare-655x360