Arhive etichetă: marturii

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Noi mărturii despre cartea „Mă bucur că sunt femeie”

Dragilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă apropii încet de finalul lucrului la ediţia a doua a cărţii „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

Am rugat pe prietenele mele, care au avut şansa şi fericirea să citească cartea în prima ei variantă, cea scrisă, cu atâta intensitate de trăire …, pentru evenimentul din 8 martie de anul acesta, să-mi scrie câteva rânduri cu impresiile avute după lecturarea cărţii.

Am primit câteva mărturii. Sunt atât de frumoase şi nu mă rabdă inima să le ţin doar pentru mine.

Aşa că, vi le împărtăşesc:

„Cartea „Mă bucur că sunt femeie” se citeşte foarte uşor. Nu-mi vine să cred că, într-un timp atât de scurt, deja am parcurs mai bine de un sfert din ea. Incă de cum am sosit acasă de la poştă, m-am aşezat şi am început să „absorb” cartea. Îmi place mult stilul dumneavoastră de a povesti, poate şi pentru că seamănă destul de mult cu al meu, şi, deci, mi se pare uşor de „digerat”.

Ştiu, că nu v-am urmat instrucţiunile din e-mail-ul trimis de dumneavoastră (cu ce anume să încep), dar pur şi simplu nu m-am putut opri din citit, odată ce m-am apucat! Iniţial am zis că citesc doar introducerea, dar n-am reuşit să mă limitez la ea.(…)

O să vă mai scriu un alt e-mail în care voi detalia cum am perceput cele citite, dar deocamdată, vreau să termin şi partea a II-a şi să mai reflectez asupra celor din viaţa mea şi să vad unde mai trebuie să pun „iertare”. Oricum, deja am stat şi m-am gândit şi am identificat câteva „gâlme”!

Va pup şi vă îmbrăţisez cu drag!

Doamne ajută! (Alexandra, Bucureşti)

„Cartea, pe care aţi scris-o, este umitoare. Cunoscându-vă de atâta timp, nu am bănuit prin câte aţi trecut şi cât de grea v-a fost copilăria în Moldova. Acum, că vă văd atât de hotărâtă şi pregătită pentru a vă lansa în lumea scriitorilor, sunt mândră că vă cunosc personal.

Cartea dumneavostră m-a impresionat şi m-a învăţat să mă iubesc oricum aş fi, deoarece Dumnezeu le rânduie pe toate. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat indirect acest lucru, mie şi la o mulţime de femei din toată ţara”. (Raluca din Sibiu, 15 ani)


„Sunt mămica a cinci copilaşi, care zilnic sunt o provocare pentru mine. Viaţa pare mult prea grea dacă nu-L ai pe „Doamne”.

Mulţumesc doamna Doina, pentru cartea aceasta minunată! Mi-aţi adus aminte că numai cu Hristos povara devine mai uşoară. Mulţumesc că mi-aţi făcut lumină în căpşorul şi sufletul meu. Am plâns citind acele pasaje despre părinţi, căci viaţa mea se aseamănă cumva cu a dumneavoastră.
Mulţumesc că mi-aţi adus aminte că avem un remediu duhovnicesc extraordinar: IERTAREA. Da. Este o provocare mare să nu ne judecăm parintţi. Doar cu „Doamne” vom reuşi să ne schimbăm vieţile.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” m-a învăţat să mă bucur că sunt femeie.
Cu drag, NINELA” (Călăraşi)


„Mare lucru e să-ţi vorbească cineva „de la om la om”, să-ţi împărtăşească experienţa lui personală, care, poate, seamănă, în multe aspecte, uimitor de bine cu a ta!…

Mă bucur că am cunoscut-o pe Doina, că i-am citit cărţile. Mă bucur că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă, pas cu pas, alături de ea. Îi doresc să păstreze bucuria şi să nu se oprească nicicând din a-şi astâmpăra setea, bând din Izvorul dătător de viaţă, Care este Hristos Domnul.

Veniţi, aşadar, să luăm bucurie unii de la alţii şi împreună să învăţăm cum să fim vii în trăirea noastră!”  Ana Maria, Roman)


„Pendulând între ludic şi profund, Doina Blaga abordează, într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, cele mai importante probleme cu care femeia ortodoxă, mamă şi soţie, se confruntă zilnic în societatea în care trăim.

Aspirând spre urmarea căii creştine de formare şi pregătire a copiilor şi preocupată totodată de o alimentaţie sănătoasă, tradiţională, în era consumismului şi a „junk-food-ului”, cartea Doinei poate fi privită atât ca un ghid de bune practici, cât şi ca o lectură relaxantă.

Stilul confesional al cărţii şi parcurgerea de la „depresie” la „bucurie” a drumului spre cunoaşterea şi acceptarea de sine, lasă, în final, în sufletul cititorului, sâmburele nădejdii”. (Odeta, Sibiu)


„Dragă Doina,
Apreciez curajul tău de a scrie o asemenea carte! Cu siguranţă multe femei se vor regăsi în paginile ei!”. (Mihaela, Sibiu)


„Draga mea Doina,

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că te cunosc, că am avut şansa să citesc cărţile tale şi în special „Mă bucur că sunt femeie”. Am citit-o pe nerăsuflate şi cu drag o recomand şi o ofer de câte ori am ocazia. Eu, în afară de Maica Siluana, nu am mai întâlnit nicăieri acest mod de explicare al vieţii trăite în mod concret cu Dumnezeu; prin binecuvântarea a toţi şi toate, prin Liturghia iertării; învăţătura pe care atât de simplu şi pe înţeles o prezinţi în cartea ta „Mă bucur că sunt femeie”.

„Mă bucur că sunt femeie” este o carte care îţi dă nădejde!
„Mă bucur că sunt femeie” este o carte pe care aş citi-o şi reciti-o!

Cuvintele mele sunt prea mici pentru a exprima „cât bine mi-a facut mie Dumnezeu” prin această carte scrisă de tine, Doiniţa!

Îţi mulţumesc că existi în viaţa mea!

Cu mult drag, Alina (Bucureşti)


„Mesajul transmis de această carte este scris cu o naturaleţe autentică. Cartea este uşor de citit, plăcută şi deosebit de sugestivă. Este relevată conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în fiecare clipă din viaţa fiecăruia dintre noi”. (Monica, Sibiu)


„Bună ziua
In primul rând, să ştiţi că nu sunt o doamnă, sunt doar Maria (şi sunt ţărancă, în sensul propriu al cuvântului).

Încep cu rugămintea de a fi îngăduitoare cu mine, pentru că nu mă am cu ale scrisului.
Am citit cartea „Mă bucur că sunt femeie” şi m-am regăsit şi eu în ceea ce aţi povestit. La mine nu a fost atât de greu totul, dar trăirile au fost aceleaşi. Urcuşurile şi coborâşurile, le-am trecut şi eu.

Pierderile de identitate şi regăsirile, momentele de depresie şi neputinţă, prin toate am trecut. Am trăit acelaşi sentiment de frustrare când am venit de la şcoala din sat la liceu în oraş. Încă mi-a rămas viu gustul neacceptării în colectiv. Am rămas cu îndoiala că nu sunt suficient de bună, îndoială care încă se găseşte în suflet şi care a crescut în timp, lucru ce a dus la neputinţa de a spune cuiva ce simt şi cu ce probleme mă confrunt.

Ce am făcut eu diferit este faptul că am încercat să fiu pe placul tuturor, al părinţilor, al socrilor, al soţului, al societăţii. Dar să ştiţi că nici aşa nu e bine. M-am pierdut pe undeva pe drum şi acum am ajuns la o cumpănă: pendulez între a fi eu şi a face pe plac celorlalţi. Trebuie să învăţ cum să ţin echilibrul între acestea două. Încă sunt în căutări şi cartea „Mă bucur că sunt femeie” mi-a dat puterea de a trece la un alt nivel, acela de a încerca să mă regăsesc pe mine, fără a mă considera egoistă.

Sper că drumul descris de dumneavoastră să-l străbat şi eu cât mai repede şi am credinţa că-mi va aduce liniştea sufletească.

Îmi pare foarte bine că v-am găsit, ca v-am citit şi vă doresc în continuare multă putere de muncă şi sănătate.

Cu drag, Maria” (Maramureş)

Dragii mei dragi,

Mai aştept mesajele voastre.

Aştept să descopăr identitatea cititorilor blogului, folosul lecturării cărţilor şi articolelor.

Confirmarea venită din partea dumneavoastră îmi dă putere să continui lucrarea începută, care nu e uşoară.

Rugaţi-vă şi pentru mine.

Vă asigur că şi eu vă pomenesc pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi.
Împreună suntem puternici să facem faţă dificultăţilor parcurgerii Căii spre Doamne.

Vă mulţumesc!

Cu drag mult, Doina