Arhive etichetă: masa

Astăzi, vă aştept la Masă!

Dragilor

Ne-a copleşit Doamne cu bunătăţi şi doresc să le împart cu voi.

Astăzi, vă aştept la Masă!

1_400_83

Adresa unde mă găsiţi este Calea Guşteriţei, peste drum de hotel Libra.

Vă aştept la ora 15!

Mai întâi, vă invit să vă splăţi, nu numai mâinile , ci şi picioarele, şi capul, şi ochii, şi gura şi măruntaiele şi tot, printr-o spovedanie completă şi sinceră.

Şi apoi, ne vom aşeza la masă, la Masa cea Mare, unde îngerii ne slujesc.

Mare binecuvântare avem, dragilor prin invitaţia aceasta! Haidem să dăm năvala ca să mâncăm Pâinica cea de viaţă făcătoare, Trupul şi Sângele Domnului. Împărăţia cerurilor se ia cu năvala şi cei silitori pun mâna pe ea. Dacă n-aţi apucat să gustaţi încă nimic, veniţi!

În această perioadă, se săvârşeşte Sfânta Liturghie a darurilor înainte sfinţite în fiecare zi. Este atât de minunată această sfântă slujbă. În tăcere, Domnul pregăteşte Masa prin mâinile părintelui şi ne cheamă, iar noi venim cântând: „Bine-voi cuvânta pe Doamnul în toată vremea, lauda Lui în gura mea. Aliluia! Aliluia!”.

PS: mai sunt şi alte locuri minunate unde puteţi merge la Masă.

Un loc care-mi mai place este capela studenţilor de la Facultatea de Teologie.

Ah, acel loc tainic…!, care m-a sedus din prima clipă de când am intrat în el. A fost singurul lucru care m-a atras să vin aici, la Sibiu!!!!

Vino şi tu să-l vezi!!! E peste drum de Catedrala ortodoxă!

Nu sta flămând! Viţelul e mult. Hai să-L împărţim împreună!!!

Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuieste…!!!

Dragii mei dragi,

astazi este o mare indoita sarbatoare pentru noi.

Multumesc Domnului si Maicii Domnului ca ne-a ajutat sa traim si anul acesta aceasta zi a praznuirii Sfantului Acoperemant al Maicii Domnului, zi de mare binecuvantare pentru familia noastra!

La Sfanta Liturghie, parintele a citit Evanghelia inchinata sarbatorii, Evanghelia binecunoscuta despre cele doua surori, Marta si Maria.

In timp ce ascultam Evanghelia, am trait adevarul cuvintelor Domnului, Care a spus ca Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

Timp de multi ani, m-am straduit sa marchez aceasta zi cu invitatii si masa mare… Invitatii au venit, daca i-am chemat…, dar apoi, cand nu i-am mai chemat anume, nu si-au mai amintit de acest eveniment…, vazandu-si fiecare de ale lor.

Lepadand obiceiurile lumii, simplificand lucrurile si venind la Doamne, bucuria a ramas cu noi si parca mai ieri l-am auzit pe parintele Ioan rostindu-ne numele in cadrul rugaciunii de multumire pentru binefacerile primite.

Si cel mai minunat in toata lucrarea asta este ca cei dragi, pe care m-am chinuit atatea ani sa-i strang langa noi in aceasta zi, desi astazi sunt care incotro…., unii in Germania, iar altii pe aiurea, erau acolo, in inima mea si in comuniunea aceea de har.

Ooo, cat de neputinciosi suntem, Doamne! Caci a trebuit sa treaca atata amar de vreme ca sa inteleg si eu toate acestea…!!!

Cat este de minunata, Doamne, vietuirea cu Tine, in Duhul Sfant!

Si ce bune au fost toate: si Cina Ta si prinoasele binecuvantate, (bunatatile toamnei: prunele, merele, perele, miezul de nuca si painica integrala), care au intrecut orice tort si orice alte preparate sofisticate!

Multumesc! Multumesc! Multumesc, Doamne al meu minunat, (ca ai ascuns acestea de cei priceputi si le-ai descoperit copiilor – cum s-a citit azi in Evanghelia a doua…)

Maicuta Domnului

Acoperamantul_icoana_75dpi

sa ne acoperi si de acum incolo cu Sfantul Tau Omofor (Acoperamant)!

Multumim!

P. S: Am recitit astazi (3 octombrie 2017) aceste randuri.

Anul acesta, fetita noastra cea mare ne-a facut un mare dar de ziua noastra, ne-a aranjat un week-end la Oasa.

Ce trairi, ce momente incarcate de dar !!!

Am luat parte la doua zile pline de impreuna traire cu obstea. Sambata de la Ora 3 dimineata si pana seara la 12 am fost impreuna, la rugaciune si la lucru, la scos cartofi si la masa pe camp, iar apoi la priveghere… Toate incheindu-se cu Sfanta Liturghie de duminica, 1 octombrie 2017, in timpul careia am puratat un costum popular, unul din zecile de costume purtate de zeci de tinere credincioase…

Multumiri pentru tot si pentru toate!

DSC_2343

„Daţi-le voi să mănânce …Şi au mâncat şi s-au săturat!”

Dragii mei dragi
Este o mare bucurie şi o binecuvântare că, deşi ne desparte atâta distanţă, pot să vă trimit, atât de uşor şi repede, gândurile mele.
Astăzi, ca de obicei, m-am sculat eu devreme, dar tot nu-i destul parcă…şi după lupte secular, care au durat vreo 3 ore, am izbândit să: coc o pâine şi o tavă de sfeclă roşie, dar spre uimirea mea deasupra mai trebuia să stea un pic, aşa că am pus-o deasupra tăvii cu sfeclă, că jos între timp pusesem o tavă cu chifle….. şi după chifle am mai băgat o pâine la copt, care spre mirarea mea nu s-a copt în 45 de minute, că uitasem temperatura pe 180 de grade de la chifle şi a trebuit să mai zăbovesc vreo 15 minute, timp în care am făcut lăpticul de cânepă cu suc de salată verde şi pătrunjel şi le-am pus la puiuţi în străchinuţe cu pâinică şi am „hrănit” şi noul meu copil- maiaua-…
Ei, ce să zic..treaba multă, nevoie mare, şi nici n-am băgat de seamă că ultima pâine a început să se prea închidă la culoare, semn că a luat-o prea tare căldurile, aşa că am stins cuptorul, am scos tava, am pufăit-o, am acoperit-o, şi am zburat la Doamne.
Şi acolo direct m-a întâmpinat Domnul (chiar atunci se citea Sf Evanghelie). Au fost ca de obicei două sfinte evanghelii, una a zilei şi una pentru morţi… E interesantă şi rânduiala asta, mereu Biserica are grijă să ne amintească că aci suntem provizoriu…
Dar să revenim la Evanghelie:
Prima: înmulţirea pâinilor (măi, ce potriveală!)
„Doamne, au zis ucenicii, uite oamenilor li-i foame după o zi de stat să te asculte…Ce facem?
Daţi-le să mănânce!
Păi să vezi, că nu prea avem ce, că numa nişte pâinici şi ceva peştişori..
Nu-i nimic, aduceţi-le aici!” Şi Domnul le-a binecuvântat şi cu ele s-au săturat mii de guri.
Ce am înţeles eu:
Tre să facem partea noastră în orice situaţie, şi ce nu putem, ce nu ajunge, plineşte Domnul…(Am înţeles…dar ce mult am de făcut la lenea mea….).
A doua Evanghelie a avut legătură cu prima, a completat-o uimitor, tocmai când eu eram aşa mulţumită astăzi cu performanţele mele, că am reuşit să-mi hrănesc copilaşii bine acasă.
În a doua Evanghelie Domnul a zis:
„De nu veţi mânca Trupul şi Sângele Meu nu veţi avea viaţă în voi înşivă!”
No, acum i-acum! Ce să mai înţeleg?
Tre să lucru pe două planuri. Nu se pot hrăni numa cu mâncarea ce am făcut-o, ci mai trebe ceva, „unicul necesar”, Sfânta Împărtăşanie… şi treaba e categorică, „nu ai viaţă în tine, dacă nu te împărtăşeşti. Trebe şi pâinea aceea ce am făcut-o dar, cum a spus şi Părintele meu la sfârşit, Împărtăşania este adevărata pâine.
Da, pare încurcată treaba asta pe două fronturi, dar nu e. Căci Domnul a zis: „Pe astea să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi”.
Da, da, e nevoie de un echilibru..
Şi cum reuşim să facem acest echilibru? E treaba fiecăruia…Dar fără exagerări. Balanţa tre să fie corectă, sufletul e mai flămând, dar şi trupul îşi cere partea şi nu-i prea prieşte la funcţionare pâinea albă ..dar nici una crudă sau pârlită…
Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeee miluieşte-măăăăăăăăăăăăăăăă!
Şi acum la sfârşitul expunerii, aşa ca un desert savuros… la finalul sfintei liturghii m-am desfătat de o franceză adevărată, căci Pr Daniel din Franţa, mare scriitor şi conferenţiar, invitatul Pr vasile Mihoc, părintele meu, pe care-l cunoaşteţi, despre care vă tot povestesc…, ne-a spus câteva cuvinte în minunata limbă înrudită cu a noastră:
„Unitatea lumii nu se face cu armele, ci cu rugăciune încrezătoare!” mi-a plăcut expresia”rugăciune încrezătoare”…
Şi încă un cuvânt: „Dacă ne umplem de lumina lui Hristos, întunericul lumii se risipeşte!” alt cuvânt uimitor!
Aaaa, interesant, nu tre să ne luptăm cu întunericul, primim lumina, ne ghiftuim (ne umplem) bine cu ea, şi întunericul dispare, că nu mai are loc. Minunat! Minunat!
E,i ce să mai zic?…Nici nu ştiu cum am ajuns acasă, cu sufletul la gură, să vă spun şi vouă.
M-a cuprns aşa un entuziasm, dar mi-am revenit, că am mai căzut eu în plasă şi altă dată: mă entuziasmam şi ţinea pân’ la amiază cât era singură, iar când începeaau să se „mârâie” cele mici că vor nuştiu câte… , entuzismul dipărea şi apăreau nervii…
Da, da, Să ţineţi strâns aceste daruri… sunt foarte preţioase…
Rugaţi-vă pentru mine, căci am nevoie! Nu mă las, e musai că trebuie să-mi iasă pâinea integrală bine până la urmă…!
Vă pup şi vă aştept să degustăm Pâinica. Se poate şi la distanţă….duminică se întinde Masă mare în toate bisericile, grăbiţi-vă să vă rezervaţi un loc. Să nu vă faceţi griji că nu ajunge pâinea, nu-i bai cu pâinea, e sigur că Viţelul e mult!