Arhive etichetă: metanii

Trupul Domnului este adevărată mâncare şi Sângele Lui, adevărată băutură

Bună dimineaţa dragii mei dragi!

Vă doresc din toată inima mea să aveţi o dimineaţa bună şi o zi bună.

Se spune că ziua bună se vede de dimineaţă. Ei bine sunt deacord şi nu prea cu această zicere.

Toate zilele noastre, pe care le avem de trăit, sunt bune, pentru că sunt darurile lui Dumnezeu. Dar de multe ori nu vream să intrăm în bunătatea zilei, ci ne lăsăm sustraţi de mrejele intinse de potrivnicul binelui.

Azi dimineaţa m-am trezit pe la ora 4 şi ceva cu indispoziţie şi n-am sărit din pat, m-am întors pe cealaltă parte şi am mai moţăit, am zis: „Las să sune ceasul! Şi a sunat şi am mai stat un pic. Nuştiu de ce parcă trupul era greu (ba ştiu, era vreme de ploaie şi că am ieşit ieri la aer curat şi am făcut mişcare şi m-am obosit…).

Cu greu m-am ridicat când a sunat al doilea ceas, cel de la 6, şi „m-am forţat” să-mi schimb dispoziţia, ignorând disconfortul. M-am uitat la Doamne, i-am zis „Bună dimineaţa şi mulţam pentru somn” şi am apoi am zis din toată inima: „Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

Binecuvintează ziua aceasta Doamne, dă-mi să fiu martora bucuriei Tale!”

Apoi m-am încins şi am început slujirea din bucătărie.

După ce puiuţii mei au păpat şi au plecat la lucru, la şcoală şi la grădi, am lepădat şurţa şi am fugit să iau putere, gustând din hrana vieţii.

Pe drum încercam să-mi mişc membrele „mai cu talent”, aşa cum cum le zice soţiorul meu fetiţelor când se mişcă ca melcul, ca să-mi revin, să alung starea aceea apăsătoare şi indispoziţia, dar ea nu a vrut să plece.

Am ajuns în sfârşit la Doamne, tocmai se spunea apostolul.

„Doamne mulţam că am ajuns azi ceva mai devreme!”.

Am reuşit să ajung la locul meu înainte să înceapă părintele meu să spună Sf Evanghelie.

Şi Domnul a început să-mi grăiască:

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. (Ioan, 6, 54-68).

„Ei ce pierdeam, dacă rămâneam între cratiţele înşirate prin bucătărie…

Doamne iată-mă-s, am venit! Fă ceva cu mine…!”

Şi parcă l-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Ai răbdare, fă ce trebe în biserică (cântă, fă cruci, metanii, închinăciuni, nu te „ploşti”, ca câinele pe labe la stână şi să moţăi, ai credinţă.

Am început să fac ce trebe, dar starea aceea tot nu voia să plece, parcă eram ca ameţită şi capul îmi era greu… Îmi venea să mă las jos, să moţăi, dar un gând mi-a spus:

Îl vezi pe părintele? Ce vârstă are sfinţia sa, iar tu eşti tânără … Sfinţia sa se osteneşte, stă toată liturghia în picioare, şi zilele trecute a fost în călătorii lungi, o fi şi dânsul obosit, dar dacă ar sta comod să moţăie, ce ar fi, cine ne-ar mai da linguriţa cu Sfânta Împărtăşanie?

Am primi aceste gânduri şi m-a aşternut la metanii, că doar doar o vrea să fugă amorţeala, dar mi-am mutat gândul şi am lăsat dispoziţia în „plata Domnului” şi Domnul a biruit şi venind întru mine a mângâiat mica mea făptură şi i-a dat bucurie deşi capul încă şi acum mi-e greu…

Mulţam Doamne iară şi iară!

La sfârşitul slujbei părintele a subliniat cuvintele domnului şi importanţa sfintei împărtăşiri şi că Trupul şi Sângele Domnului sun adevărată mâncare şi băutură, dar mulţi nu înţeleg acest cuvânt şi smintesc…şi pleacă de la El.

Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

Doamne unde să mă duc? Tu eşti varianta cea mai sigură, eşti unica variantă, la cine să mă duc? Tu eşti viaţa mea! Ţine-mă lângă Tine, trage-mă din pat cu arcanul să fug la Tine, ca să iau viaţa!

Mulţumesc !Mulţumesc Mulţumesc!

Îndrăzniţi .. gustaţi şi vedeţi că e bun Domnul, …. dar nu se serveşte la pat…!