Arhive etichetă: minune

Minunea unui dram de empatie pentru soțior/soțioară

Dragii mei dragi, bucurie!

Aseară, am trăit o minune în relația cu soțiorul meu minunat, pe care Doamne mi-l descoperă tot mai minunat pe zi ce trece…

Pentru că vă iubesc… (O, Doamne, oare ce simt acum când scriu e iubire? Știți, dragilor, minunaților, scumpilor, eu n-am iubire, am doar egoism…, iubirea e darul lui Dumnezeu, pe care Îl tot implor să reverse și peste mine și în mine o picătură din iubirea Sa și să-mi deschidă inima, căci El tot timpul revarsă iubire peste noi, peste toți, dar eu, plină fiind de mine, unde să intre iubirea divină???) m-am gândit să o împărtășesc cu voi, căci, vă știu suferința unora dintre voi în privința relaționării în cuplu… O, cât de cumplită e suferința singurătății în doi…, dar Mare-i Dumnezeu!

Aseară, am simțit așa o ceva, privindu-mi Omul care se afla pe scenă…A fost un dar minunat, o încredințare că tot ce se spune prin cărțile minunate, pe care le tot citesc în ultima vreme, sunt adevărate… Privindu-l, am simțit că mă bucur cu adevărat de reușita lui, că o trăiesc dimpreună cu el, mai ales când l-am auzit că reușita îi aparține lui Doamne…

Te căsătorești cu alesul inimii, cu iubitul vieții tale. Petreci vremea de grație și după, constați că e altfel, că are alte „hobby-uri”, alte perspective și alte vederi… Tendința e să te căpoșezi…, să rămâi acolo închis în albastrul tău…, în netoșeniile tale adunate cu atâta înfrigurare… Dar vine vremea, când îți dai seama cât de mult pierzi rămând cu ale tale.., în ale tale.. și cu darul lui Doamne, alegi să te deschizi, încercând să intri în papucii lui (ei), chiar dacă sunt atât de largi (sau mici) și te sperii…

Încerci să-i acorzi un dram de empatie, să vezi din punctul lui (ei) de verdere, să trăiești sincer reușita și iată minunea se întâmplă, inima ta se lărgește și el (ea) e în tine și tu în el (ea)…și uite așa se adeverește că „în spatele unei femei puternice e un bărbat puternic” și invers…

Și cât de minunat e, Doamne să fie așa!

Îndrăzniți!

Vă îmbrățizez cu drag mult, mult. Curaj! E nădejde…, chiar dacă trebuie să te ostenești vreo 15 ani pentru o relație reușită, dar merită!

(EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.)

Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!

Dragilor,

astăzi, la bisericuţă s-a citit preafrumoasa povestire despre minunea potolirii furtunii de pe mare:
„În vremea aceea, intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare

s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor?

S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?”. (Matei 8, 23-27)

Părintele nostru ne-a spus că atunci când valurile vieţii ne împresoară şi ne tulburăm, să ne aducem aminte de cuvintele Domnului:

„Puţin credincioşilor pentru ce v-aţi îndoit?

Da, da…

Uneori, facem şi mai rău, nu ne îndoim, ci Îl dăm de-o parte pe Doamne şi spunem:
„Stai acolo! Mă ocup eu de problemă! Eu ştiu ce am de făcut!” şi sfârşim prin a ne afunda şi mai rău.

Însă, Domnul are atâta răbdare cu noi!

Astăzi, în timp ce asculatam Sfânta Liturghie, mă gândeam şi mă rugam:

„Doamne, cât sunt de păcătoasă, că tare mult mai greşesc cu gura…, nu-mi tace şi nu se satură de mâncare…. şi Tu, Doamne mă primeşti la Tine de fiecare dată când vin.

Cu fiori mă apropii de Sfântul Potir. Mă ştiu vinovată şi nevrednică, dar ştiu că Tu mă poţi învrednici. Numai la Tu îmi eşti nădejdea şi prefer să mă trăsneşti Tu, decât să mă biciuiască Satana cu deznădejdi şi frici….”.

Astăzi, cea mai grea ispită este ispita deznădejdii şi a fricii. Ne vedem nenorociţi şi căzuţi din demnitatea umană, terfeliţi şi solicitaţi peste măsură şi descurajarea vine ca un tăvălug să ne strivească.

Inchipuieţi ce cădere poţi să suferi când te laşi copleşit de provocările vieţii, disperat să-ţi agoniseşti pâinea, să-ţi plăteşti ratele, să-ţi cumperi de mâncare, să-ţi plăteşti taxele şi vine copilul tău, lumina ochilor tăi, la tine şi-ţi cere şi el partea lui de atenţie şi tu te apuci şi strigi la el? Doamneee, mântuieşte-ne că pierim!!!

Da, Domnul ne mântuieşte, dar cu o condiţie să ţinem cârma cu încredere în El, să facem sfânta cruce şi să spunem „Doamne, ajută” şi să vâslim înainte cu încredere că Domnul este în corabia vieţii noastre, chiar dacă nouă ni se pare că a aţipit un pic, că ne-a lăsat singuri. El e acolo, e chiar lângă noi, e chiar în noi şi când Îl chemăm, crezând că nu mai putem vâsli, se ridică şi porunceşte valurilor şi atunci se face o linişte mare şi ne întărim şi aşa putem să mergem mai departe.

Ce ar fi viaţa noastră fără provocări la creştere?

Ar fi monotonă.

Crezi că aş fi făcut ceva dacă nu m-ar fi aruncat Doamne, prin soţior, pein copii, prin semeni în apă? Aş fi stat toată ziua şi m-aş fi văitat cât de grea e viaţa şi cât de nenorocită sunt.

Copiii m-au forţat cumva să cresc. Niciodată n-aş fi avut interes să fac şcoala de şoferi şi nici maşină n-aş fi cumpărat dacă nu i-aş fi avut pe puii aceştia ai mei cu care a trebuit să mă descurc singură acasă…

Da, îmi este greu…! Comoditatea mea ar fi preferat să stau cu fundul pe scaun la catedră…

Mă bucur că sunt forţată să fac lucruri care de bună voie nu le-aş face…

Iubesc provocările!

Durerea mare e că gura asta s-a învăţat să tot zică… şi se să vaite adesea…, dar îmi pare rău că prima dată zic „Tulai” şi apoi zic „Doamne, ajută…”.

De un timp, am început să schimb placa şi să pun înainte pe Doamne, pe Doamne, ajută-mă,

Doamne, luminează-mă. Uite, Doamne, în ce situaţie sunt! Ce să fac?

Şi acţionez, după primul sau, uneori, după al doilea gând, ca să constat, uneori, că nu prea a fost inspirat gândul, dar a fost mai bine că am acţionat decât că am stat cu mâinile în sân să mă vait…

Şi uite-aşa, viaţa e palpitantă, e vie şi cu Doamne Doamne răzbim noi cumva la lumină.

Curaj!

M-am uitat după tine şi te-am aşteptat, soţiorul meu, minunea mea!

„Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am (…) aflat.
Scula-mă-voi, mi-am zis, (…) amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am (…) aflat.
Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce (…) străjuiesc;

N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?”.
(Cântarea Cântărilor)

Dragilor
soţiorul meu este plecat în delegaţie şi-mi lipseşte!

Aseară eram tare obosită şi le-am spus fetiţelor că mă duc să mă întind în pat puţin.

Ele au rămas în curte cu bunica. M-am băgat în pat şi mi-am pus o pernă pe urechi să nu aud chicotele din curte. Am adormit. N-am mai auzit nimic. Pe la o bucată din noapte mă întorc pe-o parte şi mă uit după dragul meu soţior….” Poate mai are încă de lucru sus în birou…., am gândit şi mi-am văzut de somn mai departe. Dar la un moment dat, iar m-am trezit şi iar m-am uitat …. lângă mine, nimeni …. am ieşit din cameră şi când m-am uitat pe scări, mi-am amintit că e plecat ………………………

”Ah, eşti plecat! Un dor mi-a umplut inima…nu mai pot dormi…şi locul tău e gol! Mi-e dor de tine … Cât îmi lipseşti …şi cât mai trebuie să te aştept!”. După ce am gândit acestea, alt gând mi-a venit: „Dar de ce să aştept. Dragul meu e cu mine mereu, îl port în inimă. Gândurile noastre nu au distanţe. Şi l-am strâns în inima mea în braţe. Ah, soţiorul meu, minunea mea, ce mare binecuvântare să te am şi să mă ai…şi ce minunat este că îbn Doamne spaţiul dispare, mintea, duhul nostru fiind împreună…. nimic nu ne desparte. Deşi trupurile noastre sunt la sute de kilometri distanţe, te simt aproape… dar vreau să fii deplin aproape…să pot dormi în continuare la pieptul tău!”.

Şi atunci mi-a venit un gând să deschid Sfânta Scriptură şi să citesc Cântarea Cântărilor. Şi am deschis cartea şi am început să citesc cu mare atenţie. Ce cuvinte, ce scriere genială! În cuvintele acelea îi auzeam glasul soţiorului meu…

Capitolul 1
„1. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
(…)
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea! *apreciaza efortul meu, lucrul meu in casa, n.n)
9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.

(…)
10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.
Capitolul 2
1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
Capitolul 3
1. Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
2. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
3. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; „N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?”
4. Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
5. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
Capitolul 4
1. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.
8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!
9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

Capitolul 5
1. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
3. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar?
4. Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit.
5. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
7. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
8. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
9. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ?
10. Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul.
11. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat.
15. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
16. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!

Şi am adormit cu gândul la el…şi am dormit împreună îmbrăţişaţi în îmbrăţişare sfântă….şi zorile m-au trezit fericită…. şi fug în răcoare dimineţii spre Doamne …..

DRAGILOR, TRĂIESC O MARE MINUNE

Dragii mei

după cum v-am tot anunţat, am mai scris o carte.

Ea se numeşte Mă bucur că sunt femeie

coperta

Am scris-o într-o mare grabă pentru un eveniment special organizat de 8 martie în Sibiu. Am scris cartea aceasta pentru anumite persoane, dar acestea nu au venit toate la întâlnire şi, astfel, mi-au mai rămas câteva exemplare.

Am scris multe lucruri foarte personale în carte. Am scris noaptea şi ziua în continuu, ca să termin până la data stabilită de întâlnire. Le-am tipărit în grabă, fără să ajung să mai citesc încă odată cartea cap-coadă.

După ce am primit-o de la tipar, am văzut greşeli şi lipsuri şi îmi venea să anulez evenimentul programat, dar asta nu se putea. Era anunţat public. Erau ceva înscrieri şi totuşi l-am ţinut.

A fost minunată întâlnirea.

Cartea a fost bine primită.

Iată ce-mi scrie o cititoare:

„DOAMNA DOINA BLAGA, NU SE POATE!!!! CARTEA ,,MA BUCUR CA SUNT FEMEIE„ ESTE CA SI CUM AR FI SCRISA DE MINE!!!

NU-MI VINE SA CRED……….!!!!!!!!!!

CE LUCRU MARE A FACUT DUMNEZEU CU MINE, SA VA ADUCA SI SA MA ADUCA IN ACEA SEARA DE VINERI LA MASLU!!!
IMI VINE SA PLANG! SINCER!

Ma bucur ca am cunoscut un om minunat! Dumnezeu a vrut sa imi arate ca mai sunt si oameni minunati si sa ma invete sa gandesc prin DUMNEAVOASTRA.

Joi seara venisem de la serviciu, tare mahnita in suflet imi venea sa urlu de durere, de nedreptate, etc….imi pierdusem bucuria de a trai….eu nu aveam de unde sa stiu ca va voi intalni vineri. Si am cazut in genunchi la Domnu` si i-am spus asa:

Doamne, ori ma salvezi, ori ia-ma de pe pamant ca sunt o pacoste pentru toti! Dar te rog, ai grija de fiul meu, ca eu nu mai sunt capabila….(am un singur copil).

Toata cartea e despre mine……: copilarie, adolescenta, relatia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neintelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinta de o mobila de bucatarie…. toate sunt ale mele!”

Ce să vă mai zic…. ? După ce am primit acest mesaj, am avut încredinţarea că această carte trebuia scrisă ….., chiar dacă nu este perfectă….

Îţi mulţumesc, Doamne, că iar ai făcut o mare minune cu mine şi prin mine pentru alţii.

Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!