Arhive etichetă: minuni

Codul Împărăţiei cerurilor: Predica de pe Munte

Buna dimineaţa dragilor!

Astăzi, cu mila şi cu ajutorul Domnului, am ajuns din nou la bisericuţă.
Mare binecuvântare şi pace! Domnul ne-a umplut iarăşi rezervoarele inimii noastre, ca să putem da mărturie tuturor celor din jurul nostru de bucuria Lui.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele nostru

moto_0205

ne-a spus, ca de obicei, un cuvânt minunat, pe care, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să găsesc timp şi posibilitate să-l transcriu aici:

„Iubiţi credincioşi, evanghelia de astăzi este o revenire la evangheliile ce s-au citit săptămâna trecută. S-a citit săptămâna trecută din Predica de pe Munte, iar săptămâna aceasta s-a citit din Cuvântarea apostolică de la Matei capitolul 10.

Astăzi, s-a revenit şi s-a citit finalul capitolului 7, finalul Predicii de pe Munte şi apoi, încă 4 versete din capitolul 8 de la Matei, despre vindecarea unui lepros de către Mântuitorul.
Predica de pe Munte, pe care o găsim în forma ei dezvoltată la Matei capitolul 5, 6 şi 7, cuprinde un adevărat rezumat al învăţăturii Mântuitorului. S-a spus despre Predica de pe Munte că este un adevărat „cod al Împărăţiei cerurilor”.

În finalul Predicii de pe Munte, Mântuitorul dă o pildă, pe care am auzit-o astăzi şi spune: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare”. (Matei 7, 24-27)

Vedeţi, această pildă, pe care o vedem împlinindu-se iară şi iară sub ochii noştri? Oamenii care ascultă cuvântul Mântuitorului şi care împlinesc poruncile Lui aceea îşi zidesc casa pe stâncă.
Ce important e să luăm aminte la această pildă! Cum stăm noi cu auzirea şi cu împlinirea Cuvântului Mântuitorului.

Domnul este Cel care ne învaţă cu putere. Evanghelia spune în continuare că mulţimile erau uimite de învăţătura Lui Iisus, căci îi învăţa ca Unul Care avea putere nu ca şi învăţătorii lor.
Învăţătura Mântuitorului nu este o simplă învăţătură de şcoală, nu este o simplă selecţie sau o simplă antologie de păreri, de opinii, ci învăţătura Mântuitorului este o învăţătură pentru viaţă. Porunca Lui, spune Sfânta Scriptură, este viaţă veşnică.

Cuvintele Mântuitorului sunt pentru noi viaţă veşnică şi când intrăm în harul cuvântului Mântuitorului suntem pe calea aceasta sigură şi casa vieţii noastre se menţine pe stâncă.

În continuare, s-a citit despre vindecarea unui lepros. A venit la Mântuitorul un lepros şi a spus: „Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Boala aceasta a leprei era o boală fără speranţă de vindecare. De aceea, a spus: „Dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Mântuitorul a spus simplu:

Voiesc, curăţeşte-te” (Matei 8, 1-4) şi i-a poruncit să se arate preotului ca să constate vindecare. Preotul era singurul care putea constata că a fost vindecat şi îl putea reintegra în comunitate. Lepra era o boală contagioasă şi de aceea leproşii erau izolaţi.

Vedeţi, dacă vii la Mântuittorul cu crediţă!

Chiar în zilele acestea citeam o carte în care sunt adunate minuni făcute de Sfântul Luca al Crimeiii. Vindecări de boli foarte, foarte grele. Sunt mărturii multe date de medici din Grecia despre vindecări de boli foarte grele, pe care ei le-au constatat şi care, prin mijlocirea Sfântului Luca, au fost vindecate.

Bunul Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie şi să ne miluiască”.

Să trăiţi Părinte!”.

Mulţumesc, Părinte!

Da! Da! Cuvintele Mântuitorului cuprind în ele puterea împlinirii lor, numai noi să intrăm în ele şi să le împlinim. Domnul ne-a dat porunci, dar a pus în ele şi puterea împlinirii lor.
Crezând şi împlinind Cuvântul Domnului, vedem cum El ne transformă. Aceasta este diferenţa dintre învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi cea a oricărui alt învăţător!

Dacă nu credeţi că EU SUNT, veţi muri în păcatele voastre!

Dragilor,

primiţi să vă împărtăşesc din bucuria ce am primit-o azi la Doamne în bisericuţa noastră minunată. Să vă transcriu cuvântul Părintelui meu, a Părintelui  profesor Vasile Mihoc:

„Astăzi pomenim pe Sf. Evanghelist Ioan iar Evanghelia zilei ne pune în faţă o deosebită mărturie despre Hristos a Sf. Ioan, de fapt Însuşi Hristos vorbeşte în această mărturie şi este vorba despre o discuţie a Mântuitorului cu iudeii credincioşi pe care o găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 8.

Mântuitorul spune: „Dacă nu veţi crede că Eu sunt, veţi muri în păcatul voastru”. Şi o spune repetat. Şi ei (iudeii) se întreabă: Cine eşti? (Mântuitorul nu le răspunde direct;n.n),

Mântuitorul vorbeşte despre relaţia Sa cu Tatăl, Cel care L-a trimis, pe Care El Îl cunoaşte, pe Care El Îl revelează (descoperă) şi Mântuitorul apoi face acest anunţ: „Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt”. Când veţi înălţa pe Cruce, adică. Crucea este înălţare.

Le vorbea atunci despre moartea Sa pe cruce, arăta cu ce moarte avea să moară, spune Evanghelistul Ioan. Dar apare acest EU SUNT repetat în Evanghelia de astăzi. Şi este aici o aluzie clară la numele preasfânt a lui Dumnezeu: „Eu sunt Cel ce sunt”.

Când, în Vechiul Testament, şi Mântuitorul face această mărturie, Îl prezintă de fapt, pentru cei care înţeleg, ca Cel care este cu adevărat Dumnezeu adevărat. „Eu sunt” se repetă în Evanghelia de azi şi Mântuitorul descoperă că prin Jertfa Lui, urmată de Înviere, cunoaştem întru adevăr Cine este El şi că El este Dumnezeu adevărat şi Mântuitorul lumii.

Pomenim astăzi şi pe Sfântul Arsenie cel Mare şi am auzit la utrenie cântări de laudă în cinstea Cuviosului Arsenie cel Mare şi rugăciuni.

Sigur, ne gândim şi la Părinţii Arsenie ai noştri, Părintele Arsenie Boca şi Părintele Arsenie Papacioc.

Citat-Arsenie-Boca-200x106

Citat-Arsenie-Papacioc

Astăzi este, mai ales la Prislop, este foarte foarte multă lume. Îmi pare rău că, mă gândeam să pot ajunge astăzi la Prislop, dar n-am terminat o lucrare pe care trebuie s-o trimit astăzi şi iată am rămas acasă (spre bucuria noastră a celor ce am venit azi la biserică, n.n). Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie şi să ne mântuiască. Amin Să trăiţi părinte, am spus noi într-un cor”.

Cine este Sfântul Ioan Evanghelistul?

sept-26-2012-SaintJohn-640x287

Sfântul Evanghelist Ioan a fost unul dintre cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos şi unul dintre cei patru care au scris Sfinta Evanghelie. El a mai scris şi trei Epistole şi Apocalipsa. Mesajul Sfântului Ioan se concentrează în câteva minunate expresii: „Dumnezeu este iubire” şi „Dumnezeu este lumină”. Hristos este „pâinea Vieţii”, „Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit Eu”.

Pe Sfântul Apostol Ioan, Biserica îl prăznuieşte de trei ori pe an. Astăzi, în ziua de 8 mai, este pomenită minunea care are loc, în fiecare an, în această zi, la mormântul său.

La mormântul Sf. Ioan Evanghelistul izvorăşte, prin lucrarea Duhului Sfânt, o pulbere sfântă, în fiecare an, în ziua de 8 mai. Localnicii o numesc „mană”. Această pulbere cerească este cunoscută pentru darurile ei vindecătoare, atât pentru suflet, cât şi pentru trup.

8-mai-Sărbătoarea-MINUNII-care-se-întâmplă-ÎN-FIECARE-AN-la-mormântul-Sfântului-Ioan-Evanghelistul

Dumnezeu face minuni prin toţi sfinţii săi, prin cei care au suferit sau au murit pentru El, prin proroci, mucenici, apostoli şi ucenici şi toţi cei care au dus o viaţă curată şi sfântă, învrednicindu-I Împărăţiei Cerurilor şi vieţii veşnice, iar locurile de îngropare ale lor le binecuvântează cu multe minuni şi daruri în care noi, credincioşii, mergând să ne închinăm şi să ne rugăm, primim mângâiere şi putere să mergem mai departe pe Calea spre cer, străduindu-i să le prindem urma înaintaşilor noştri întru credinţa în Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru.

Îmi amintesc că în zilele acestea Evanghelia zilei s-a citit tot din Evanghelia lui Ioan.
Iată două dintre cuvintele Părintelui nostru, Pr. profesor Vasile Mihoc, de la sfârşitul sfintei Liturghii:

„Eu sunt pâinea vieţii”. (Evanghelia de la Ioan Cap 6)

„Nu ştiu dacă realizăm cât de important este acest cuvânt pentru noi? Hristos care S-a făcut Pâine, hrană pentru viaţa veşnică. Hristos, fără de Care rămânem flămânzi, însetaţi şi viaţa noastră nu are sens.

Să ştiţi că nu există om necredincios care să poată fi bucuros. Bucuria lor ( a oamneilor necredincioş) este, aşa, foarte trecătoare. Numai credincioşii în Hristos au bucuria aceea nefurată (aluzie la bucuria ce o dă Domnul în noaptea dinainte de Patimi şi care a zis că nnimeni şi nimic nu o va lua de la noi, n.n), care străluceşte în inima lor permanent, în toate situaţiile vieţii şi până în viaţa veşnică.

Şi aceasta pentru că ei au hrana cea adevărată, Care este Hristos, Care este şi Viaţă pentru noi, este pâine, este băutură, este bogăţie şi putem spune în Hristos tot ce înseamnă Hristos pentru noi, Persoana Lui, învăţătura Lui, harul Lui, Cuvântul Lui. Toate acestea dau sens vieţii noastre şi fără El, noi suntem nemulţumiţi, flămânzi şi goi şi mergem într-o cădere, care este căderea iadului. Bunul Dumnezeu să ne ajute ca, căutându-l pe hristo şi iubindu-L pe el, să strălucească în noi puterea Învierii Sale. Amin”.

„Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan Cap 15-16)

Această pericopă face parte din cuvântarea Mântuitorului, care începe cu Porunca cea mare şi nouă: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unii pe alţii”

Sf. Ioan arată sensul concret al acestei porunci. E vorba de iubirea credincioşilor întreolaltă în biserică, pentru că în continuare Apostolul Ioan vorbeşte despre atitudinea lumii faţă de creştini şi anunţă că lumea îi va urî pe creştini. „Dacă voi aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparţine, dar pentru că nu sunteţi din lume, de aceea vă urăşte pe voi lumea”. Şi face acest lucru, pentru că slujitorul nu este mai mare decât Stăpânul. Pe Hristos L-a urât în primul rând. „Dacă pe Mine m-au urât şi pe voi vă vor urî”, spune Mântuitorul. Şi urându-mă pe mine, vor urî şi pe Tatăl Meu. Chiar oamenii care credeau sau pretindeau că sunt credincioşi, prin atitudinea lor faţă de Mântuitorul, dovedeau că nu-L cunoşteau pe Dumnezeu şi de fapt Îl urau pe Dumnezeu.

Ei, în această situaţie în care Mântuitorul, de ură a lumii împotriva lui Hristos şi a ucenicilor Săi, Mântuitorul anunţă trimiterea unui Mângâietor. Şi iarăşi în sens precis, în acest context este vorba de Mângâietorul, Cel care mângâie pe cei urâţi, şi batjocoriţi şi prigoniţi de lume, Care este Duhul Sfânt. În acest text, Mântuitorul vorbeşte despre Mângâietorul, Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede şi anunţă în continuare câteva dintre lucrările acestui Mângâietor, care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul, îi va învăţa toate, le va aduce aminte de toate .. şi aşa mai departe.
Iubiţi credincioşi, sunt cu adevărat cuvinte ale vieţii acesteia, pe care credincioşii le verifică permanent în viaţa lor, în practica vieţii lor”.

Credincioşii dau mărturie prin viaţa şi moartea lor că aceste cuvinte ale Domnului sunt adevărate. Nicio credinţă şi învăţătură n-a transformat atât de mult pe oameni, nicio credinţă nu face moaşte din trupurile adepţilor, moaşte făcătoare de minuni. Acestea sunt dovezile că ortodoxia este dreapta credinţă: sfinţii, revărsarea luminii la ierusalim de Înviere, întorcerea Iordanului înapoi de Bobotează. Aceste lucruri nu pot fi negate. Am văzut cum au încercat persecutorii să radă pe creştini de pe pământ, chinuindu-i şi ucigându-i cu chinuri groaznice. Dar cu cât îi ucideau, cu atât creştinii se înmulţeau şi Biserica creştea.

Vedeţi ce minunat? Numai mâncând pe Hristos în Biserica Lui, putem avea bucurie şi putem să ne iubim unii pe alţiii! Dar tocmai aici se dă lupta cea mare.

Tot Părintele Vasile spunea zilele acestea într-un cuvânt: mă întreb ce are lumea cu creştinii, de ce îi urăşte? Creştinii (autentici) sunt cei mai de treabă oameni şi tocmai pe ei lumea îi urăşte cel mai tare. De ce? Pentru că creştinii sunt ai lui hristos şi pe hristos nu-l poate suferi satana şi lumea, oamenii care îi slujesc răului.

Dar avem un mare ajutor, Îl avem pe Duhul sfânt. El este Mângâietorul nostru minunat. Pe El să-L implorăm mereu când lumea ne provoacă să reacţionăm.

Să ne ajute Doamne să avem o zi rodnică în grădina Domnului, pe tarlaua fiecăruia, acolo unde Domnul ne-a îngăduit să trăim şi să lucrăm! Vă îmbrăţişez cu drag mult!

sept-26-2012-SaintJohn-640x287

Un popas de neuitat: Biserica Sfânta Ecaterina din Constanța

Un popas de neuitat: Biserica Sfânta Ecaterina din Constanța

20150314_223725 20150314_223957

Câteva poze di interiorul bisericuței de lemn:

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și o cruce înscrisă pe un copac. Se vede și imaginea Domnului pe Cruce. E ceva minunat-minunat!

Mulțumesc încă o dată Domnului pentru toate darurile primate în această călătorie!

Vă port în inimă, dragi prieteni de la Constanța!