Arhive etichetă: multumire

BUCURIA RĂSĂRITULUI

Bucuria Răsăritului

Întotdeuna va fi un nou răsărit de soare.

Va împrăștia norii și va aduce bucuria.

Va umple inima de sprenață și căldură.

Marea va continua să depene, unul după altul, valurile…

Înainte de răsărit, stai chircit pe mal și aștepți…

Soarele se lasă așteptat, chemat, întâmpinat…

Își trimite mai întâi o bucățică de unghiuță de la degetul cel mic, apoi vârful degetului,

Peste o altă bucată de vreme, își scoate un milimetru din pletele-i roșiatic-aurii…

și, dintr-o dată, pe neașteptate, se ridică din somn ca un viteaz amețit de vin…

se scutură și se întinde pe cer în toată splendoarea

și noi ne minunăm…

El râde la noi și noi la el…

și ziua începe bine

Slavă, Ție, Doamne pentru toate și pentru această zi minunată!

Un cadou de 8 martie: Cartea „Mă bucur că sunt femeie”

Salutare!

Cât de minunat este să fii femeie!

Să ai o zi dedicată special!

images

Și când mă gândesc că a fost un timp în care nu m-am putut bucura că sunt femeie…

Și că încă există multe femei care nu se bucură că sunt femei.

A fost un timp în care am crezut că Doamne m-a trimis să mântuiesc femeia oropsită de soartă, înjosită de bărbați, să o trezesc din amorţire…, din împietrire…

Slavă Domnului că am priceput repede că nu asta este menirea mea.

Menirea mea este să fiu, să mă bucur că sunt ceea ce Doamne m-a creat să fiu: femeie.

Am îndrăznit să dau mărturie despre bucuria de a fi femeie.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” descrie Drumul de la depresie la bucuria trăirii vieţii zilnice cu Domnul nostru Iisus Hristos (cu Doamne).

11196362_793898737390980_8927127436454411658_n

Când Nenumitul (Urâtorul și Ucigătorul de oameni, Diavolul) mă mai bântuie cu depresia, mă apuc și recitesc această carte.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” este un dar minunat!

Dragile mele, hai să ne bucurăm în această zi dedicată nouă!

Să mulţumim pentru ziua aceasta specială.

Astăzi, ne amintim de mamele noastre, de prietenele noastre, de colegele noastre şi le îmbrăţişăm.

Astăzi, ne bucurăm împreună!

Vă port în inima mea cu mult drag şi recunoştinţă pentru că m-aţi provocat să scriu această carte.

cu-cartea-ma-bucur-8-martie-24.jpg

 

Am golit contul pentru biciclete și am deschis contul pentru aparatul foto

Salutare, dragilor!

Se pare că ieri, a fost o zi specială! A fost specială și pentru că în sfârșit, am decis să facem ultimii pași spre împlinirea unui vis a omuleților mei: bicicleta.

De câțiva ani buni, fetițele mele îmi tot spuneau că-și doresc biciclete. Le-am tot amânat împlinirea dorinței, căci alte lucruri au fost prioritare. Acum trei ani, pe listă au fost pătuțurile și saltelele. Anul trecut, au fost dulapurile de haine și rafturile pentru cărți…, „dar la anu, dragii mei omuleți, vă vom cumpăra biciclete. Uite, deschidem un cont unde veți aduna bănuț cu bănuț până se va strânge suma necesară pentru biciclete”.

Așa a dat Doamne și bănuții s-au strâns. Bănuții de la colindă, ce au dat nășicile, ce au dat tușicile… Au fost ispite să intrăm în ei. Am avut nevoi stringente chiar, dar de fiecare dată le spuneam, și-mi spuneam și mie:

– „De acei bănuți nu ne atingem. Ați văzut că funcționează metoda. Dacă nu suntem hotărâți să strângem bănuți special pentru bicicletă, nu veți avea bicicletă. Ce preferați. Să vă cumpărați acum o plăcere de o clipă, de câteva ore sau de o zi sau preferați să răbdați puțin și să vă bucurați câțiva ani de bicicleta mult dorită?.

– Bicicleta! Vrem bicicleta!

– Ok. Atunci adunăm bănuț, nu cheltuim…”.

Ieri, am mers la cumpărături și iată-le cu biciclete!

16806697_1236144889833027_8316750058819485154_n

Au fost atât de entuziasmate, încât nici mâncare nu le-a trebuit până seara. Au uitat și de teme… Erau în stare să se culce cu bicicletele în pat…

Doamne, mulțam, Doamne, mulțam. Doamne, mulțam. Iaca, s-o împlinit și trebușoara asta!

Dar.., există totuși un dar…, adolescenta mea s-a supărat…și mi-a spus cu năduf:

  • „Lor le-ai luat biciclete și mie, care-mi doresc de atâta timp un aparat de fotografiat, …”.
  • Îți înțeleg supărarea…, mai e nevoie încă de răbdare… Va veni și timpul aparatului tău de fotografiat!”.

Așa am deschis ieri un alt cont: CONTUL PENTRU APARATUL „PERFORMANT” DE FOTOGRAFIAT PENTRU FETIȚA MEA CEA MARE.  Am depus primii bănuți și azi, am trimis un mesaj clar și special Sfântului Nicolae: Sfinte Nicolae am deschis un cont pentru aparatul de fotografiat pentru Steli. Ție ți-l încredințez. Grija de achiziția aparatului ți-o încredințez ție, iar pentru mine și soțiorul meu să ceri de la Doamne pacea Lui și înțelepciune și putere de lucru. Mulțumesc.” Gata. Treaba e ca și rezolvată, numai că mai e nevoie de ceva vreme… Știi, la Dumnezeu o zi ca o mie de ani și o mie de ani e ca o zi… e doar o chestiune de perspectivă asupra timpului… Doar atât. Deja am certitudinea că aparatul va veni…la vremea potrivită…

Să revin la biciclete. Ieri m-am uimit cum Pantelimona deja știe să meargă… s-a dat de câteva ori pe bicicletele copiilor din preajmă și acum deja știe… mă uimesc cât de repede învață copiii! Îi ajuți un pic și apoi ei îi iau pur și simplu zborul…, așa pe nepregătite parcă. Îmi amintesc cât de mult m-am necăjit câteva zile s-o învăț să se dea pe trotinetă…și într-o zi a luat singură trotineta și s-a dus…și încă pe o vale destul de mare…

Acum o să urmeze câteva zile în care o voi ajuta pe mezinuca să meargă pe bicicletă…și apoi, gata… Le voi privi cum zboară. Așa-i că-i minunat?

Da, da!

Doamne, mulțam!

Biscuiți de toamnă

Salutare dragilor

astăzi, vreau să vă fac poftă de … biscuiți de casă.

Iacătă-i! Poftiți de gustați!

img_20160928_090534

Mamă, dacă-ați ști ce delicioși sunt! Și pe deasupra sunt și valoroși nutritiv.

Aaaa, da, vreți rețeta! Am înțeles.

Iat-o:

Biscuiți de toamnă (ovăz și suc de struguri)

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală100g

Făină de ovăz 500g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

img_20160924_151901

Am stors strugurii. Am avut peripeții, căci am tot băgat și am uitat să mă mai opresc și s-au depus prea mulți sâmburi. ”Noroc” că am un soțior de nădejde! Și am pus storcătorul blocat în apă călduță și l-am așteptat pe soțior și l-am rugat să mă ajute să-l deblochezi. Eu am ținut în contra (de data asta a fost util să țin contra!) și el a răsucit și așa s-a deschis. Mulțam. Că altfel, trebuia să-l trimit la Cluj…

Apoi, am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

Biscuiți de toamnă (grâu și suc de struguri)

img_20160928_090650

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală 600g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

Am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

În dimineața asta, am primit un cadou. O tanti de la biserică a venit țintă la mine și mi-a adus o plăsuță și mi-a zis: Ți-am adus ceva foarte valoros. Când auzi așa ceva, te gândești la te miri ce valori inestimabile. Curioasă, mă uit în plasă și văd un …purceluș….

Aaa…, mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Sincer să vă spun că m-am bucurat mai de hai decât dacă aș fi primit un purcel fript.

Osteneala din bucătărie este răsplătită de Dumnezeu

Bună seara dragilor!

Zilele acestea, am lucrat în bucătărie cu multă osteneală. Nu m-au mai durut aşa de tare picioarele parcă niciodată. Seara, după tot lucrul obositor de peste zi, a trebuit să o iau de la capăt. Parcă nu mai puteam deloc şi am pregătit cina bodogănind. În plus, nici măcar un semn de mulţumire sau recunoştinţă de la nimeni. Asta e ceea ce trebuie să primească, li se cuvine, asta fac mamele, nu? Poate că aşa le-am şi învăţat….!?

Oricum, eram puţin afectată, tristă, mâhnită că mă ostenisem în zadar, că nu le pot mulţumi pe „prinţesele mele mofturoase”…. Ce mai, luasem hotărârea să nu mai gătesc nimic, să mânce ce le dau alţii mai arătos şi mai gustos….

În seara asta, când le-am citit povestea de seară din cartea noastră obişnuită, Proloagele, un cuvânt de acolo mi-a schimbat cu totul planurile de alaltăieri. Acum am înţeles că totul pleacă de la mine, de la dispoziţia cu care eu slujesc în bucătărie. Exteriorul din jurul meu este reflecţia interiorului meu îmbâcsit de ego, la care mai am încă de şlefuit; mai am încă multe rânduri de piele de lepădat…..!!!

Pentru frumuseţea cuvântului, vi-l transcriu aici:

Cuvânt din Pateric despre dragoste

Un pustnic, aflând pe un om îndrăcit, care nu putea să postească, s-a rugat lui Dumnezeu să se mute la dânsul dracul şi acela să se slobozească. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu şi a intrat dracul în pustnic, depărtându-se de la omul acela. Iar pustnicul, de dracul fiind îngreunat, răbda în post şi în rugăciune şi zdrobindu-se în nevoinţă. Şi după puţine zile, mai mult, pentru dragostea lui, a gonit Dumnezeu pe dracul şi de la dânsul.

Un monah (călugăr) avea în grija sa pe un alt monah, care era într-o chilie departe, la zece mile. Deci, i-a zis lui gândul: „Cheamă pe fratele să vină să ia pâine”. Şi iarăşi a socotit: „De ce pentru pâine să supăr eu pe fratele meu, să vină la mine, zece mile? Mai bine să o duc eu”. Şi, luând-o, s-a dus la el. Iar mergând, s-a lovit cu piciorul de o piatră şi, rănindu-i-se degetul, curgea sânge mult. Iar el de durere a început să plângă şi îndată a venit la el îngerul, zicând: „De ce plângi?”. Iar el, arătându-i rana, a zis: „Pentru aceasta plâng”.

Zis-a îngerul: „Nu plânge pentru aceasta, că paşii pe care-i faci se numără pentru Domnul şi spre mare răsplătire înaintea feţii lui Dumnezeu se fac”. Atunci pustnicul, mulţumind lui Dumnezeu, călătorea bucurându-se. Şi venind la fratele, i-a adus pâinile şi i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, dându-i pâinea, s-a întors.

A doua zi, luând iarăşi pâine, se ducea, la alt monah, s-o dea şi s-a întâmplat atunci că venea şi acela la el şi s-au întâlnit pe cale amândoi. Deci a zis cel ce mergea către cel ce venea: „O comoară aveam şi ai căutat să mi-o prădezi”. Iar acela a zis lui: „Au doară, uşa cea strâmtă, numai pe tine te încape? Lasă-ne şi pe noi să venim împreună cu tine” şi, îndată vorbind ei, li s-a arătat îngerul Domnului şi le-a zis: „Osteneala voastră s-a suit la Dumnezeu, ca un prinos cu bună mireasmă”. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

IMG_20160206_184040

Cum am învăţat să bat toaca „frumos”

Salutare, dragilor!

Astăzi mi-a dăruit Doamne mai multe bucurii, printre care şi bucuria de a bate toaca!

IMG_20160815_093515

Azi, am fost la slujbă la bisericuţa de la spital, ca să fim împreună cu buni’. Mare a fost bucuria revederii după o săptămână de lipsă!

Tot azi, a împlinit şi prinţesa mea cea mare 14 ani şi i-am oferit cel mai frumos cadou şi cea mai minunată sărbătorire în Casa Domnului. O priveam primind Pâinea cea cerească şi paharul vieţii şi nu-mi venea să cred că au trecut atâţea ani de când o duceam în braţe la Sfântul Potir şi de când o „înfunda” doamna preuteasă cu anafură (bucățele de prescură binecuvântate de preot)…

Nici nu ştiu când a crescut atât de mult, minunea mea de fată…!!!

Mulţumesc, Doamne al meu minunat!

Dar să revin.

Bisericuţa de la spital este o bijuterie. Stăteam afară pe bancă la aer şi ascultam slujba şi dintr-o dată, aud toaca… Un sunet de lemn rudimentar, dar care mi-a stârnit un aşa simţământ… Nu ştiam de unde vine. Oare vine de după bisericuţă sau din turnuleţ…?

Şi am ţâşnit să văd… Sunetul venea din turnuleţ şi, ca o căprioară sprintenă ce sunt (!), am urcat treptele acelea atât de mici şi înguste şi am ajuns în turnuleţ… Acolo, văd un om mic cu barbă, un chip senin, prietenos şi plăcut, care loveşte o scândură cioplită, care scoate sunete cereşti…

Era deja la „soroaca” a doua… Se mai bătea încă o dată clopotul şi apoi, încă o tură de toacă şi gata… Când a terminat omuleţul de bătut, i-am spus hotărât:

„Vreau şi eu să toc, se poate?”.

Surprins, omuleţul acela frumos îmi întinde ciocanele şi-mi spune să bat. Ciocanele erau bune…şi încep să bat şi îi simt bucuria omuleţului…şi mă emoţionez şi eu….şi bat şi bat şi nu-mi vine să mai las ciocanele din mână, dar ca să nu trec de canoane şi obiceiuri ale locului, mă opresc şi mulţumesc din inimă…

Şi omuleţul a tot repetat: „Frumos, foarte frumos…!!! Să mă învăţaţi şi pe mine…”. Îi zic în fugă: „Păi, e simplu. Fixati-vă trei puncte şi exersaţi…, uite-aşa”.

Cobor în biserică.

La sfârşitul slujbei, omuleţul a venit cu foaie şi pix, ca să-i fac schema pentru bătut toaca.
Îi fac cele trei puncte şi îi arăt, cu degetele arătătoare îndoite şi lipite de degetele mari, cum să bată alternativ în acele puncte cu degetele.

Apoi, i-am povestit cum am învăţat să bat toaca

De fiecare dată când bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima de la Războieni-Neamţ, care toca dumnezeieşte… Ce mai flori făcea…!!!

Îmi amintesc cum am rugat-o să mă înveţe şi pe mine să bat toaca cum bate ea…

Îmi amintesc cum maica Serafima a luat atunci o scândură şi a desenat trei puncte pe o linie imaginară, lăsând distanţă între puncte cam vreo 20 cm şi mi-a spus:

„E foarte simplu! Bați în aceste trei puncte uite-așa. E nevoie să exersezi ca să ți se dea mâna să poți bate odată cu amândouă mâinile. După ce ți se va da mâinile, vei învăța diferite floricele”.

Mai explicit, ca să înţelegeţi cum bat eu toaca:

Ții ciocanele în mâini. Bați deodată în punctele laterale. Cu ciocanul din stânga în punctul din stânga cu ciocanul din dreapta în punctul din dreapta. Bați apoi, cu ciocanul din dreapta în mijloc și apoi, îl muți înapoi în dreapta. În același timp, bați cu ciocanul din stânga pe punctul din mijloc. Și apoi bați cu ciocanul din stânga pe punctul din stânga și cu cel din dreapta bați în mijloc. Imaginează-ţi două stergătoare de parbriz a căror vârfuri ating, pe rând, punctul din mijloc… Un vârf e în mijloc, unul lateral…şi aşa cât de repede doreşti…

Apoi, poţi să-ţi faci o schemă mai complexă, să mai pui un punct deasupra celui din mijloc, să baţi în forma literei L, dar în el să baţi doar cu mâna dreaptă, cea stângă se mişcă doar în cele două puncte, din stânga şi de la mijloc.

Cu mâna dreaptă, poţi, din când în când, să mai accentuiezi bătaia…sau să faci tremurături mărunte…

Sunt multe floricele…, dar primul pas, ca să obţii un sunet de toacă deosebit, e deprinderea să mişti ciocanele amândouă în acelaşi timp…

Unii „tocători” bat cu ciocanul din stânga doar într-un punct şi cu dreapta în mai multe puncte repede… E bine şi aşa, dar e alt sunet… Mie îmi place cum sună toaca atunci când bat și cu mâna stângă în două puncte.

Şi apoi, sunetul diferă şi în funcţie de textura lemnului…

Eu, la început, am învăţat să toc cu degetele… Aveam răni la ele, dar nu m-am lăsat, până nu am învăţat. Şi acum, ori de  câte ori, aud sunet de toacă, mă cuprinde-un dor…de bătut toaca. Nu ratez niciun prilej în care pot să bat toaca. Sunetul de toacă este dumnezeiesc. Are în el un fior care mișcă sufletul, îl dezmorțește și-l cheamă la rugăciune.

Ori de câte ori bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima, care m-a învățat prima lecție de bătut toaca și apoi, îmi mai amintesc de măicuța Elefteria de la care am învățat câteva floricele… Maica Elefteria toca câte o jumătate de oră fiecare soroacă de toacă. „Soroacă”, în limbaj bisericesc vechi, denumeşte timpul cât batem o dată toaca. La începutul Sfintei Liturghii, se bat trei soroace de toacă, alternate cu trei soroace de clopot…

La mănăstirea Sihăstria, e un adevărat concert bătutul la toacă! Iar la privegheri, în prag de noapte, cântecul de toacă e dea dreptul transpunere în Rai…

Îmi amintesc acele seri în care mă aflam în cimitirul mănăstirii Sihăstria şi începea toaca… Mi-e dor…! Mi-e dor de acele vremuri!!!

Azi, am recuperat trecutul şi am rememorat atâtea trăiri în câteva clipe, în timp ce băteam toaca și le retrăiesc și acum, în timp ce vă scriu. Stau și mă minunez ce mare taină este omul şi ce minune…!!! Ce mare dar este fiecare clipă şi fiecare zi din viaţa mea!

Îţi mulţumesc, Doamne al meu, pentru toate câte mi-ai dăruit şi-mi dăruieşti mereu! Iartă-mă căci nu reuşesc să le cuprind în sărmana mea recunoştinţă!!!

PS: Vă puteţi face ciocane de bătut toaca din ciocanele uitate prin sertare, acele ciocane pe care le foloseati cândva la bătut sniţelele. Le dati jos bucata de fier (bateti în ele cu un ciocan de fier cu perseverență că ies mai greu) şi aveţi nişte ciocane superbe de bătut toaca… Exersaţi în timp ce vecinii au muzica tare şi nu vă pot auzi… Noi, vara trecută, am făcut concert în plină zi şi…n-am primit reclamaţii…

PS2: Azi, 20 aprilie 2017, am revizuit aceste rânduri și am adus câteva completări. Am schimbat fotografia și am găsit un filmuleț în care sper să vă faceți o mică idee de cum bat eu toaca. Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria și încurajarea celor care doresc să învețe să bată toaca. E minunat să bați toaca. Domnul să vă ajute pe toți ce râvnitori la cele cerești!

Mulțumesc Domnului că zilele trecute m-a învrednicit să bat de multe ori toaca…, că mi-a împlinit dorul de bătut toaca.

Despre toaca

http://ziarulfaclia.ro/toaca-lemnul-datator-de-viata-duhovniceasca/

 

27 iulie: Astăzi sărbătorim pe Sfântul Pantelimon, doctorul meu preaiubit

Dragii mei dragi,

astăzi sărbătorim pe Sfântul Pantelimon, doctorul meu preaiubit.

2707_pantelimon

Ce mare bucurie sunt sfinţii pentru noi creştinii!

Aseară, am vizionat împreună cu fetiţele mele, cu Pantelimona şi Rafaela, filmul cu viaţa Sfântului Pantelimon.

Ce mare dar este acest film!

Am putut, prin intermediul lui, să ne transpunem un pic în atmosfera din primele veacuri creştine.

Dintre sfinţii Bisericii noastre, cei mai dragi îmi sunt sfinţii mucenici. Ei îmi alungă orice urmă de îndoială şi frică cu privire la trăirea credinţei noastre dreptmăritoare. Ei nu s-au gândit deloc la câştig şi la poziţii sociale, ci de dragul lui Doamne au lepădat totul. Ne putem întreba: „Bine, dar noi avem copii, noi nu putem, noi trebuie să ne ”asigurăm” traiul zilnic”. Da, da, aparent aşa este, dar vă mărturisesc din propria experienţă că atunci când ne străduim să facem voia lui Dumnezeu din toată inima, Domnul le rânduie pe toate. E drept că, nu imediat aşa cum ne-am dori, dar Doamne le rânduie peste aşteptările noastre şi revarsă atâta îmbelşugare!

Mă minunez privind în urmă cum le-a aranjat Domnul pe toate, atunci când eu nu vedeam nicio ieşire. Mulţumim, Doamne!

Ieri, Pantelimona a spus să facem colivă pentru Sfântul Pantelimon şi eu m-am conformat. Am ales 1 kg de grâu l-am dat prin moara de cereale la poziţia foarte grunjos, ca să se spargă puţin, şi l-am pus la fiert. Dimineaţă, era aşa de frumos înflorit! L-am pus în caserole mici, am luat şi nişte fructe şi am fugit la Doamne, ca să-l pomenim cum se cade pe Sfântul nostru drag, doctorul meu preaiubit, care a salvat-o pe Pantelimona mea ca să nu moară în burtică, precum a murit sufleţelul dinaintea ei.

Părintele slujitor a fost atât de minunat! A pomenit-o la rugăciunile de mulţumire pe Pantelimona şi a citit o rugăciune în plus la sfinţirea colivei şi la final, am cântat cu toţii La mulţi ani Pantelimonei.

Bucurie mare pe noi! Ne-a copleşit din nou Doamne şi sfinţii Săi! Dar, înainte de bucurie , am avut şi o „ispită”: Pantelimona s-a „hârâit” cu soră-sa şi am certat-o şi ea a plâns… Dar ne-am iertat şi ne-am împăcat înainte de a merge la binecuvântare şi Părintele i-a dat o bucată aşa de mare de Împărtăşanie…

O cum să mulţumesc? Ce-mi mai trebuie mai mult? Mare dar este Biserica noastră, Ortodoxia noastră! Să ne ajute Doamne să ne deschidem şi să primim acest Dar, zi de zi! Şi pentru că avem şi trupuri, azi am bucătărit ceva mai special. Am făcut tortuleţ, supică, pâinică și… vinete, preferatele Pantelimonei. Vinetele le-am copt în cuptor, le-am scurs, le-am răcit şi le-am dat prin moara de mână şi le-am separat sâmburii. Am adăugat puţin ulei de măsline şi ceapă tocată fin şi le-am mâncat cu pâinică de casă. Doamne, mulţumim!

Caldură mare! De mult n-am mai gătit atâta, dar mă bucur că am putut să dăruiesc puţină bucurie şi prin păpica pe care am pregătit-o. Şi am primit în schimb atâta răsplătire, atâta bucurie din partea puiuților mei!

Sfinte Pantelimon primeşte puţina mea osteneală şi pomenşte-mă şi pe mine acolo sus la praznicul tău.

Astăzi, Sfântul Pantelimon împarte tămăduiri în mod special. Le-am spus fetelor să îi spună Sfântului ”necazurile” lor, să arate bubiţele, că azi Sfântul Pantelimon, doctorul nostru minunat, are dar special de vindecări.

Mulţumim Sfinte Pantelimon, mare mucenice al Domnului!

Ce mare dar este acest film! Am putut, prin intermediul lui, să ne transpunem un pic în atmosfera din primele veacuri creştine.

Dintre sfinţii Bisericii noastre, cei mai dragi îmi sunt sfinţii mucenici. Ei îmi alungă orice urmă de îndoială şi frică cu privire la trăirea credinţei noastre dreptmăritoare. Ei nu s-au gândit deloc la câştig şi la poziţii sociale, ci de dragul lui Doamne au lepădat totul.

Ne putem întreba: „Bine, dar noi avem copii, noi nu putem, noi trebuie să ne asigurăm traiul zilnic….”.

Da, da…, aparent aşa este, dar vă mărturisesc din propria experienţă că atunci când ne străduim să facem voia lui Dumnezeu din toată inima, Domnul le rânduie pe toate… E drept că, nu imediat aşa cum ne-am dori…, dar Doamne le rânduie peste aşteptările noastre şi revarsă atâta îmbelşugare…!!!

Mă minunez privind în urmă cum le-a aranjat Domnul pe toate, atunci când eu nu vedeam nicio ieşire….

Mulţumim, Doamne!
Ieri, Pantelimona a spus să facem colivă pentru Sfântul Pantelimon şi eu m-am conformat. Am ales 1 kg de grâu l-am dat prin moară de cereale la poziţia foarte grunjos, ca să se spargă puţin, şi l-am pus la fiert. Dimineaţă, era aşa de frumos înflorit!

L-am pus în caserole mici, am luat şi nişte fructe şi am figit la Doamne ca să-l pomenim cum se cade pe Sfântul nostru drag, doctorul meu preaiubit, care a salvat-o pe Pantelimona mea ca să nu moară în burtică, precum a murit sufleţelul dinaintea ei.

Părintele slujitor a fost atât de minunat: a pomenit-o la rugăciunile de mulţumire pe Pantelimona şi a citit o rugăciune în plus la sfinţirea colivei şi la final, am cântat cu toţii La mulţi ani Pantelimonei.
Bucurie mare pe noi! Ne-a copleşit din nou Doamne şi sfinţii Săi!

Dar, înainte de bucurie , am avut şi o „ispită”: Pantelimona s-a „hârâit” cu soră-sa şi am certat-o şi ea a plâns…

Dar ne-am iertat şi ne-am împăcat înainte de a merge la binecuvântare… şi Părintele i-a dat o bucată aşa de mare de Împărtăşanie…O cum să mulţumesc? Ce-mi mai trebuie mai mult?

Mare dar este Biserica noastră, Ortodoxia noastră. Să ne ajute Doamne să ne deschidem şi să primim acest Dar, zi de zi!

Şi pentru că avem şi trupuri, azi am bucătărit…, ceva mai special…
Am făcut tortuleţ, supică… pâinică…

Şi am făcut vinete… preferatele Pantelimonei…

Le-am copt în cuptor, le-a scurs, le-a răcit şi le-am dat prin moara de mână şi le-am separat sâmburii… Am adăugat puţin ulei de măsline şi ceapă tocată fin şi cu pâinică de casă… Doamne mulţumim!

Caldură mare! De mult n-am mai gătit atât…. pentru tăt’ neamu’… da mă bucur că am putut să dăruiesc puţină bucurie şi prin păpica ce am pregătit-o şi am primit în schimb atâta răsplătire!!!!
Sfinte Pantelimon primeşte puţina mea osteneală şi pomenşte-mă şi pe mine acolo sus la praznicul tău.

Astăzi, Sfântul împarte tămăduiri în mod special. Le-am spus fetelor să îi spună Sfântului necazurile, să arate bubiţel, că azi Sfântul Pantelimon, doctorul nostru minunat, are dar special de vindecări.

Mulţumim Sfinte Pantelimon, mare mucenice al Domnului!

Recitesc cartea Ma bucur ca sunt femeie

Dragilor

am inceput sa recitesc cartea Ma bucur ca sunt femeie!

coperta

Ce carte minunata! Ma minunez si eu ca exista!

Multumesc, Doamne ca m-ai ajuta sa dau un curs frumos al entuziasmului meu!

multumesc celor care m-au fortat s-o mai editez….

Mulţumiri la ceas aniversar * Partea I

Dragilor

Iată-mă cu mila şi cu îndurările lui Dumnezeu la ceas aniversar: 38 de ani…
Pregătirile aniversării au început, desigur, după rânduială, de cu seara…

Şi au continuat dis-de-dimineaţă, începând cu ora 6…
Întinsă pe spate, când încă genele nu voiau să se deschidă…, am început a mă gândi la minunea apariţiei mele pe acest pământ…

Dintr-o dată au dat năvală valuri, valuri de amintiri şi trăiri. Nu ştiam asupra căruia să zăbovesc şi nu ştiam cum să mă împart între a rămâne întru mine, în retragere şi meditaţie sau a mă ridica şi a mă lipi de cei dragi ai mei de lângă mine: soţiorul meu, minunea mea, copilaşii mei minunile mele …. ???

Nu am putut să mă adun în spre ceva anume, ci le-am primit pe toate de-a valma: şi amintirea mamei mele, a naşterii mele „vijelioase”, şi îmbrăţişările şi sărutările minunilor mele, soţiorul şi copilaşii, şi entuziasmul meu şi trăirile toate…… toate, toate într-o clipă de maximă concentraţie…

Cei 38 de ani, încărcaţi cu atâtea şi atâtea trăiri, s-au derulat prin faţa ochilor într-o clipită, învăluind momentul prezent şi intensificându-i valoarea…

Sufletu-mi se umplu dintr-o dată de bucurie şi dădea pe de lături … Îmi venea să sar şi să tot zic: mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc…. Valuri, valuri de bucurie, amestecate cu mult entuziasm, îmi copleşeau biata mea inimă mărginită…

Şi am zis:
„Doamne, ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe edânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el”. (Psalmul 8, 4-5)

Apoi, ne-am înbrăcat repejor – eu şi fetiţele mici -, am înşfăcat plasele cu prinoase şi am alergat spre Doamne…

Îmi scăpărau picioarele, astfel încât fetiţele au fost nevoite să alege pe lângă mine…
Ajungem cu darul lui Dumnezeu mai înainte de binecuvântarea de început a Sfintei Liturghii. Sufletu-mi vibra … Atâta emoţie… nu mi s-a întâmplat să mai am în biserică de nu-mi aduc aminte… Azi e o zi specială… 38 – 3 şi 8 se întâlnesc acum…Treimea, Care m-a zidit pentru veşnicie.

Am cumpărat o prescură apoi, încep să scriu pomelnicele… Mămăruţele se agită în juru-mi. Mă aplec la urechiuşile lor şi le zic: „Mergeţi la locul nostru, până eu scriu pomelnicele”.
Încep să scriu pomelnicul la vii. Şi scriu, şi scriu.., gândindu-mă la toţi cei dragi ai mei care nu sunt lângă mine….: Părintele Vasile (duhovnicul meu, pe care azi nu l-am găsit la bisericuţă), măicuţa mea, Siluana…, soţiorul meu, Nicolae, fetiţa mea cea mare, Steliana mea, care are azi examen…. şi toţi ceilalţi la rând. Şi scriu, şi scriu şi, la un moment dat, observ că i-am scris şi pe cei adormiţi în continuarea şirului celor vii… Interesant! Interesant! Timpul dispăruse şi era un prezent lărgit… erau toţi vii, erau toţi în mine….şi sângele îmi vibra în vene … Şi mama era atât de prezentă… şi tata la fel şi bunica …. şi toţi ai mei, vii şi adormiţi, erau în mine, în sufletul meu, în inima mea care se lărgise atât de mult!

În timp ce se cânta troparul sfintei mele ocrotitoare, sfintei muceniţe Agripina, sfânta prăznuită azi, m-am dus fuguţa să dau pomelnicele cu prescura să fie pomenite în sfântul altar.

Apoi, imediat se auzi:

Binecuvântată este Împărăţia… (A început Sfânta Liturghie şi cerul s-a deschis).
Spunem cu toţii: Aaamin.

Mă aşez cu fetele la locul meu drag, unde stau de obicei la slujbele de peste săptămână, acolo, între stranele din partea dreaptă a naosului bisericii, în faţa icoanei Deisis, în faţa Domnului Hristos, Care stă pe scaun şi de-o parte şi de alta avându-i pe Maica Sa şi pe Sfântul Ioan Botezătorul.

O icoană asemănătoare cu aceasta…

deisis_0714a4817275e2

Când va rândui Domnul, o să-i fac o fotografie si la icoana de la noi din biserică.

Le adun pe fete lângă mine şi le spun încetişor: „Fetiţele mele, a început Sfânta Liturghie, cântăm dimpreună cu strana…”.

„Doamne miluieşte…”

Ectenia mare curge lin…
Simt tot valuri de entuziasm. Fetiţele răspund la starea-mi prea plină de trăiri şi se foiesc…

Le zic: „Liniştiţi-vă, cântăm….!”. Ele se foiesc şi mai mult şi îmi dau seama că e nevoie să zic: „Doamne, mai ho, cu atâta bucurie, că nu mai pot duce…., linişteşte-mă …!”.

Între timp, apare Steli meu minunat, dulceaţa mea de fetiţă, dodoloţul lu’ mami scump. Se închină frumos pe la sfintele icoane şi apoi vine şi mă îmbrăţişează… Asta mă copleşeşte de tot..

La strană începe citirea Apostolului.

O întreb pe Steli dacă vrea să ia o binecuvântare de la Părintele pentru a merge în pace la examen. Acceptă. Mergem în linişte şi îi spunem crâsnicului (paraclisierului – domnului care-l ajută pe părintele la slujbe) să-l întrebe pe părintele dacă poate să vină s-o binecuvinteze pe Steliana, că merge la examen. Părintele vine şi îi face o scurtă rugăciune şi o binecuvintează. Între timp, mămăruţele au venit şi ele lângă mine, ca scaiul, nu cumva să primească ceva în plus sora lor cea mare. Îi mulţumesc părintelui pentru binecuvântarea dată Stelianei şi îl rog să ne binecuvinteze şi pe noi pentru împărtăşire. Părintele ne binecuvintează şi pe noi şi apoi, în linişte desăvârşită, mergem la locurile noastre.

Mai stăm un pic şi apoi, se citeşte Sfânta Evanghelie:

Matei 11, 16-20:

„Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci, a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit”.

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Apoi, Sfânta Liturghie curge lin mai departe

Vin la rând ecteniile şi rugăciunile

Ectenia cererii stăruitoare

Părintele: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem. †

Strana – şi noi cu ea: Doamne miluieşte.
–––––
Părintele: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi (…).

Apoi părintele începe rugăciunile pentru diferite cereri ale credincioşilor:

„Ca nişte robi nevrednici, cu frică şi cu cutremur mulţumind milostivirii Tale, Mântuitorule şi Stăpânule al nostru, Doamne, pentru binefacerile Tale, pe care cu îmbelşugare le-ai vărsat asupra robilor Tăi

(iar eu zic în gând: „Îţi muţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să ajung şi azi la Sfânta Liturghie… şi dintr-o dată îmi aud numele, căci părintele a continuat rugăciunea şi mi-a pomenit numele)
şi asupra roabei Tale, Doina, cădem înaintea Ta, şi ca unui Dumnezeu Îţi aducem doxologie şi cu umilinţă strigăm: izbăveşte din toate nevoile pe robii Tăi, şi ca un milostiv plineşte totdeauna dorinţele noastre ale tuturor. Cu deadinsul ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Precum ai ascultat cu milostivire rugăciunile robilor Tăi, Doamne, şi le-ai arătat lor marea Ta iubire de oameni, aşa şi de acum înainte, netrecându-i cu vederea, împlineşte, spre slava Ta, toate bunele dorinţe ale credincioşilor robilor Tăi, şi arată spre noi, spre toţi, mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşealele noastre. Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Zicem cu toţii: Doamne miluieşte

Părintele: Ca nişte tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să fie, întru tot Bunule Stăpâne, această mulţumire a noastră înaintea slavei Tale, şi trimite totdeauna, ca un îndurat, robilor Tăi, mila Ta cea bogată şi îndurările Tale şi izbăveşte pe robii Tăi de toate meşteşugirile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe ei, Biserica Ta cea sfântă, oraşul acesta şi pe tot poporul Tău şi dăruieşte tuturor sănătate, lungime de zile şi sporire întru toate faptele cele bune.
Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi degrab ne miluieşte.

Zicem cu toţii: Doamne miluieşte

Părintele: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi şi asupra roabei Tale, Doina; şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul, Te slăvim, Îţi cântăm şi Te lăudăm. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, mulţumim, rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi şi cu milostivire i-ai învrednicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori întru dreapta credinţă, în dragostea cea către Tine şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte-i de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi linişte. Şi ne învredniceşte pe toţi, totdeauna a grăi şi a cânta Ţie şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o fiinţă. Slavă Ţie, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin.
––-

Ectenia pentru pomenirea morţilor
–-

Rugăciunea întâi pentru credincioşi

Părintele: „Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului. Primeşte Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii Tale”.

Rugăciunea a doua pentru credincioşi
Părintele: „Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic . Şi dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhov nicească. Dă lor să-Ţi slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi întru nevinovăţie şi fără osândă să se împărtăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta împărăţie.

Cântarea Heruvicului:

„Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm….”
Întind mâinile şi îi spun lui Doamne rapid cererile din ziua de azi…, grijile zilei…, care nu-mi veneau în minte prea multe , ci am zis Doamne dă-mi să fiu astăzi martora bucuriei Tale!

Ieşirea cu Cinstitele Daruri

Părintele: Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Rostim cu toţii Simbolul credinţei (Crezul)
––
Părintele: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.
––
Părintele: Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.

Noi toţi: Amin.

Părintele: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.

Noi toţi: Amin.

Părintele: Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt.

Noi toţi: Amin. Amin. Amin.

Părintele: Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.
Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă.

Apoi părintele zice mai departe: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria:
Cântăm cu strana: Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu

Părintele spune apoi Rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti:

Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta: Învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine ale acestor sfinte şi duhovniceşti mese, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată, sau spre osândă. Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:

Rostim cu toţii Tatăl nostru (Rugăciunea Domnească)

Apoi, părintele se roagă în taină:

„Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul slavei împărăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici în chip nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne învredniceşte, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul”.

Ne închinăm, dimpreună cu preotul, de trei ori şi zicem:

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte”.

Apoi părintele zice cu glas mare: …Sfintele, sfinţilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

Părintele rosteşte tare Rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei:

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.
Împărtăşirea preotului. La strană se citeşte Rugăciunea a şaptea pentru primirea Sfântei Împărtăşanii

Apoi Părintele spune: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
(iar eu rostesc în taină, imitând diaconul, „Iată, vin la nemuritorul Împărat”)

Apoi zic cu strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă!

Părintele: Se împărtăşeşte roaba lui Dumnezeu (Rafaela, apoi, Pantelimona, apoi, Doina …apoi Maria, apoi, Elena… apoi alte credincioase N, N, N, N) cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci.

În timpul împărtăşirii credincioşilor, strana cântă: Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia, aliluia, aliuluia!

După ce ne-am împărtăşit Părintele a spus: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.

Şi noi dimpreună cu strana: Am văzut lumina cea adevărată, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închi nându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

Părintele rosteşte Rugăciunea de mulţumire:

„Trupul Tau cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi Sângele Tău cel scump, spre iertarea pacatelor. Şi să-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie. Şi la înfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin”.

Şi uneori o adaugă şi pe aceasta:
„Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oa meni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noas tră, întăreşte paşii noştri, pentru rugă ciunile şi mijlocirile măritei Născătoarei de Dum nezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi”.

Strana şi noi cu ea: Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

Rugăciunea amvonului

Şi apoi Rugăciunea de sfinţire a colivei şi prinoaselor aduse
(azi am adus un tortuleţ de tapioca cu vişine şi biscuiţi)

„Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău şi ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre desfătarea şi hrana noastră; Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i-ai arătat mai frumoşi decât pe cei hrăniţi cu multe desfătări; Însuţi, întru tot Bunule Împărate şi aceste seminţe, cu multe feluri de roade, le binecuvintează şi sfinţeşte pe cei ce vor gusta dintr-însele, căci acestea spre slava Ta şi spre cinstirea sfântei muceniţe Agripina s-au pus înaintea Ta de robii Tăi (Doina, N, S, P, R), încă şi spre pomenirea celor ce s-au săvârşit întru dreapta credinţă. Şi dăruieşte, Bunule, celor ce au înfrumuseţat acestea şi celor ce săvârşesc pomenirea (Doina, N, S, P, R), toate cererile cele către mântuire şi desfătarea bunătăţilor Tale cele veşnice. Pentru rugăciunile Preacuratei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria şi cu ale sfintei muceniţe Agriăpina, a cărei pomenire săvârşim, şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Binecuvântarea de la sfârşitul Sfintei Liturghii

Părintele: Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Noi toţi: Amin.

Otpustul (încheierea slujbei)

Miruirea credincioşilor

În timp ce miruia, părintele a spus celor prezenţi că astăzi eu (doamna Doina) împlinesc 38 de ani şi i-a îndemnat să-mi cânte La mulţi ani...

A fost o mare surpriză aceasta şi pomenirea la rugăciunile de mulţumire!

Să ne trăiţi, Părinte Ioan!

Am fugit repede în spate, în pronaos, unde am pregătit fiecăruia o farfuriuţă cu o bucăţică de tort.

Eram atât de emoţionată şi fetiţele se agitau şi ele pe lângă mine….

Slavă lui Dumnezeu pentru această binecuvântare!!!

A început sezonul căpşunelor româneşti

Dragilor
astăzi am cumpărat primele căpşune româneşti.

d6692903998a4e9eb9518e4ae846058c

Scumpuţe, 7-8 lei/kg…., însă foarte bune şi aromate! De luni, cred că o să mai scadă preţurile, căci vor veni mai mulţi vânzători şi sper să putem să ne permitem să facem o cură de căpşune, măcar o săptămână….

Joi, m-am întânit cu o cunoştinţă, care venea din piaţă cu o lădiţă de căpşune, şi mi-a spus că le-a luat cu 4 lei. Dar ce-i drept erau aşa miculuţe, numai bune pentru dulceaţă. Dar euvreau să le mănânc așa, nu mă îndur să stric bunătate de fructe pe dulceţuri. O să cumpărăm să mâncăm aşa proaspete. Atunci, simţi adevărata sevă a pământului! Dulceţurile sunt doar nişte mofturi. Nu zic că nu-mi plac, dar chiar că nu se merită să pui o tonă de zahăr şi să-i dai un gust… Mănâncă, domnule, acolo un kg de căpşune, cum am mâncat eu astăzi, războindu-mă cu mezinuca, care să apuce pe cea mai mare şi mai coaptă, şi atunci să vezi desfătare adevărată. Te tot lingi pe degete şi spui: „No, ce m-am astâmpărat! Mulţumesc, Doamne!!!!”.