Arhive etichetă: natura

Floare de soc în octombrie

Floare de soc în octombrie

Am băgat de seamă că în ultima vreme mi s-a ascuţit şi mai mult atenţia la natură. O sete de aer, de plate, de viu îmi devorează măruntaiele. Au fost ani în care treceam printre minunăţiile naturii fără să le observ. Erau la discreţie. Erau la îndemână. Cine însă putea să-şi imagineze vreodată că îţi va interzis să te mişti liber prin natură când vrei şi pe unde vrei. În plină primăvară să stai în casă. Să ieşi doar pentru cele strict necesare…

Primăvara lui 20… A trecut pe netrăite… Nu am băut socată la Doamna Stanca… Şi nici leurdă şi urzici n-am adunat în voie…

Merg abătută pe drum. E o zi mohorâtă de toamnă. A plouat şi poate începe oricând să plouă. Ubrela mare a familiei îmi îngreuiază mersul vioi…Intru pe strada noastră şi cercetez înălmile, gardurile.

Privirea se opreşte pe ceva interesant. Flori… Flori de soc?

Flori de soc în octombrie?

Mă mir!

Am postat pe Facebook. Am întrebat dacă au mai văzut şi alţii aşa ceva. Prietena mea cu n ume de floare s-a uimit…

Abia azi, am găsit un posibil răspuns la

Octavian Goga

O ramură întârziată

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,

Când toamna palidă coboară,

Într-o grădină despoiată,

O ramură întârziată

Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale

Să te întrebi: ce taină, oare,

Ascund înţelepciunii tale

Înfriguratele petale,

Ca mâine stinse, fără soare?…

Şi dac-o blândă-nduioşare

Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,

Cum stai aşa, întrebătoare,

Uitându-te la biata floare,

Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute

I-a dat fiorul primăverii.

Şi-n preajma morţii abătute

A picurat, pe neştiute,

Un strop din cântecu-nvierii…

Din minunăţiile descoperite în călătoria din Moldova. Partea I: Minunatul copac Pawlonia

Salutare!

Cu darul lui Doamne Doamne, am beneficiat de o mult dorită vacanţă.

Am plecat din Sibiu a doua zi de Paşte, 29 aprilie şi am revenit joi, 9 mai 2019.

În cele ce urmează, vă voi împărtăşi, pe rând, câte ceva din bucuriile primite în această minunată călătorie pe tărâmurile copilăriei.

În acest articol, voi vorbi despre arborele ornamental Pawlonia

pe care l-am descoperit la verişoara tatălui meu, doamna profesoară Silvia Hodaş şi soţul dânsei, distinsul umorist Ioan Hodaş din Codăieşti judeţul Vaslui (minunatul dom profesor Jănel), în casa şi în grădina cărora am petrecut clipe vrednice de păstrare în amintire.

În timp ce înregistram cărţile de la secţiunea GEORGAFIE, am găsit şi cartea Să cunoaştem arborii…

De multe ori, trecem pe lângă lucruri minunate şi nu le băgăm în seamă.

Am admirat iubirea de frumos a familiei Hodaş. Au plantat sămânţa de Pawlonia, au îngrijit-o an de an şi iată acum bucuria cultivată în răbdare

Arborele Pawlonia le-a răsplătit cu aceste minunate flori

Vă mulţumesc doamna Silvia pentru această bucurie!

În această fotografie sunt cu mama doamnei profesoare Silvia Hodaş, sora bunicului dinspre tată.

Tanti Mariţa are 92 de ani şi este plină de viaţă şi de bucurie.

Să ne trăieşti mătuşa întru Mulţi ani cu sănătate!

E o bucurie să o văd şi să o aud de fiecare dată când rânduie Doamne Doamne!