Arhive etichetă: nuci

Cât eşti dispus să investeşti în meniul zilnic sănătos?

Dragii mei dragi

Încerc astăzi, cu ajutorul lui Doamne, să răspund la rugămintea care mi-a fost adresată cu vreo două săptămâni în urmă de către un cititor al blogului, doctorul B., şi la care nu am reuşit să răspund. Îmi cer iertare pentru întârziere. Mulţumesc.

Doctorul B. mi-a scris:

Oare aţi putea să scrieţi un articol despre costurile unei zile, cu meniurile respective? Sau/şi pe lună. Măcar aproximativ, pentru că majoritatea celor cu care vorbesc aduc ca şi contraargument stilului de viaţă vegetarian costul mare. Mai cu seamă dintr-un salariu…!”

Aşa cum scriam în titlu, meniul poate costa atât cât e dispus fiecare să investească.

Noi suntem doi adulţi şi trei copiii (de 14, 9,6 ani) şi avem un salariu puţin peste o mie de lei. Astfel, e nevoie să chibzuim bine, bine bănuţii. Nu-mi stă în fire socotelile şi nici chibzuiala, aşa că a trebuit să le învăţ şi, cel mai bine, am învăţat exersând mereu.

De vreo 15 ani, tot învăţ cum să mă gospodăresc….

În cărţile mele, şi mai ales în cartea „Slujirea din bucătărie”,

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

şi mai mult în ediţia nouă, v-am dezvăluit câteva secrete cu privire la gospodărire. Aici, vreau să vă spun că pentru a trăi sănătos şi a te hrăni cu adevărat, nu este nevoie să cheltui mii de lei pe lună. Ideea e că acum pot să cumpăr o hrană mult mai benefică şi mai îndestulătoare cu banii pe care îi dădeam cândva pe animaliere ….

Important e să am în minte nevoile trupului, care sunt mici, raportat la cât ne-am obişnuit să-i oferim!

Grija mea pentru familie, pentru copii, este să le asigur nutrienţii necesari şi pot face asta oferindu-le alimente integrale diversificate din toate cele 5 grupe de alimente strict necesare: cereale, leguminoase, seminţe şi nuci, legume şi fructe.

Mă străduiesc să le asigur câte o sursă minimă pentru fiecare nutrient necesar: un fel de leguminoase pentru proteine, un fel de seminţe sau nuci pentru grăsimi bune, un fel de cereale pentru carbohidraţi complecşi.

Cerealele şi leguminoasele au un cost mai redus. Pe noi ne ajută foarte mult moara de cereale

Picture1

şi astfel cu doar trei lei fac două tăvi de chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb din care mâncăm aproape o săptămână.

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

Apoi leguminoasele (năut, linte, mazăre galbenă, soia, bob), per total pe kilogram nu depăşesc 10 lei, fiind chiar mai ieftine decât fasolea obişnuită. Aşadar, cu mai puţin de 5 lei pe zi cumpăr 500 grame de leguminoase (proteinele), pe care le pregătesc zilnic pentru toţi.

Legumele sunt şi ele accesibile. Un 1 kg de morcovi (dintre cei mai faini) costă acum 3 lei. Zilnic mâncăm ceapă şi usturoi.

Costurile cele mai mari sunt la oleaginoase: migdale, nuci, susan, avocado, măsline.

Acum migdalele sunt cele mai scumpe (60 lei kg). Eu fac din 100 grame de migdale 500 ml lapte concetrat, pe care îl adaug în cerealele fierte de dimineaţă. Mai găsim şi variante mai ieftine de migdale, cam dezhidratate ce-i drept, dar punându-le la înmuiat, iese un lăptic excelent, pe care il fac cu ajutorul storcătorului cu melc:

HH-Elite-gri-2.

Mai accesibil e susanul. cu 2,5 lei le asigur un lăptic minunat bogat în calciu, pe care tot cu ajutorul storcătorului cu melc îl prepar.

La amiază, adaug seminţe de floarea soarelui sau dovleac sau măsline sau avocado. Noi cumpărăm măsline naturale care costă în jur de 12 lei/kg. Un kg. ne ajunge vreo 2 săptămâni, ţinând cont că nu mâncăm zilnic măsline, ci le rotim cu celelalte oleaginoase. Avocado e mai scump. Un avocado costă 4 lei şi ne ajunge pentru toţi. Unul, o dată pe săptămână, merge….

O nucă de cocos costă 2,50 de lei şi din ea fac 1 litru de lapte delicios.

Gustări: fructe – 2 kg -5 lei sau chifle din cereale – 1 leu.

În linii mari, cam cu 50 de lei pe săptămână pot să ofer hrana de bază.

Desigur, sunt şi zile în care cheltuim mai mult: când preferăm cireşe multe, pepene sau alte delicii.

Apoi, dacă vreau să mănânc mai mult caju sau goji sau quinoa, amaranth sau alte bunătăţi exotice, costurile se ridică.

Până acum, nu am socotit „la sânge” banii pentru mâncare, dar e nevoie s-o fac. A fost un timp în care am exagerat foarte mult cu fructele. Acum, am început să ne focusăm pe legume şi observ că au mai scăzut costurile…

Îmi rezerv întotdeuna un minim 150-200 lei strict pentru mâncarea pe lună şi cu ei reuşesc să ne hrănim suficient de bine.

Când mă gândesc că în urmă cu 10 ani atâta costa doar abonamentul lunar la laptele de vacă!!!!!, care era de fapt baza hranei noastre atunci…. E un progres enorm!!!!!

Însă performanţa cea mai mare este că atenţia mea s-a mutat acum de la mâncare la pacea interioară… Aici mă străduiesc să investesc cel mai mult, cea mai multă energie şi atenţie. Căci, dacă am pace şi dragoste, Domnul poate pune în păpică plusul care mai trebuie şi aşa e foarte bine, dar dacă nu am pace, şi cea mai „bio” mâncare devine acidă, acră, „ca mine” în clipe stresante, cum îi place să mă tachineze câteodată soţiorul….

Mulţumesc lui Doamne al meu, Mântuitorul meu drag, că m-a izbăvit de obsesia pentru mâncarea sănătoasă. Experienţele din ultima vreme, mai exact din tot acest an, mi-au adus un mare plus de înţelegere dincolo de litere.

Când Domnul a spus „Nu numai cu pâine va trăi omul”, a vrut să ne atragă atenţia că dincolo de trup avem un suflet care nu se hrăneşte cu pâine, cu mâncare sensibilă….

Am avut multe frământări şi multe nelinişti…. , dar din toate acestea m-a izbăvit Domnul. Am trecut prin încercări şi deznădejde. Am plâns neputincioasă şi am pus întrebări … Acum mulţumesc Domnului pentru pacea Lui, care-mi mângâie inima şi trăiesc minuni, minunile trăirii cu şi din mila Stăpânului.

Asta vreau să vă transmit şi vouă: să ne străduim să primim credinţa, pacea şi bucuria Domnului şi toate vor prinde spor….

Azi dimineaţă după slujbă, m-am dus în zona pieţii cu fetiţele cele mici ca să rezolv o problemă şi fetele au văzut pepene şi m-au întrebat dacă luăm pepene şi le-am răspuns că aş vrea să luăm, dar acum nu am cu ce să-i iau, nu am banii necesari, dar cred că va rândui Doamne să cumpărăm şi pepene …. „Aveţi credinţă!”, le-am spus. M-am uitat la chipurile lor şi am văzut că au înţeles, căci faţa lor nu s-a umbrit.

Eu nu am salariu, tot ce primesc e dar. Şi bănuţii din salariul soţiorului sunt darul Stăpânului nostru Care ne poartă de grijă. Primind toate ca dar, am observat că toate sunt binecuvântate şi au spor, nu ne lipseşte nimic din ce e necesar. Obişnuiesc să fac lista cu ce ne trebuie şi o pun în rugăciune înaintea Domnului şi El rânduie la vreme să primim…. Uneori, e nevoie să aşteptăm o vreme…, cu nădejde, nu cu stres, nu cu ţinere morţisă…. şi vin de fiecare dată toate cele trebuitoare, aşa cum rânduie El …. Eu nu cer bani, ci îi spun ce am nevoie: morcovi, ceapă, mobilă de bucătărie…Toate sunt darurile Domnului, căci El ne ajută să lucrăm. Sănătatea e darul Lui şi nu rodul străduinţei noastre. Desigur şi noi ne facem partea noastră, mâncând alimentele adecvate trupului.

Astfel ieri, Doamne a rânduit în mod minunat să primesc pe la amiază bănuţii necesari pentru pepene şi încă ce pepeni, şi ieftini, şi pe ales!

Mulţumim, Doamne şi mulţumim dăruitorilor.

Că să ne hrănim sănătos, pe lângă bani, mai e nevoie şi de credinţă, şi de chibzuială, şi de înţelepciune şi de cunoştinţe. Să ne ajute Doamne să le cerem, să le primim şi să lucrăm cu ele!

Domnul să ne dăruiască pacea Sa şi dorirea cea bună.

Şi acum vă întreb: Voi cât sunteţi dispuşi să investiţi în meniul zilnic pentru hrana şi sănătatea voastră?

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

Nectar de dude presat la rece

Dragii mei
Astăzi am fost în piaţă după cireşe. Nu prea am fost încântată de ce am găsit, preţul puţin ridicat şi cireşe puţine. Ieri fiind duminică, nu au mers la cules oamenii şi astfel nu era oferta prea mare.
Tot învârtindu-mă prin piaţă am dat peste tanti Maria care avea ceva de vânzare. Am salutat-o şi m-am uitat pe tejgheaua dânsei. Mirată îi zic:
– Tanti Maria s-au copt deja murele?
– Ce mure, draga mea, sunt dude.
– Ei, numai spune, chiar aşa?
– Da, sunt de la noi din dudul din curte. Gustă.
Şi am gustat dudele negre, care de la distanţă semănau cu murele. Un deliciu! Imediat mi s-a deschis cutiuţa cu amintiri şi m-am întors în copilărie când mă murdăream toată pe faţă de negreala dudelor, pe care le mâncam din copacul lui tanti Mariţa de peste drum. Ehehei, minunată copilărie la ţară!
Am luat dude şi desigur că nu m-am mărginit doar la o dudă de gust, până acasă am tot ciugulit din pungă. Când am ajuns acasă le-am chemat pe mămăruţele mele să vadă minunea. Au gustat şi nu au fost încântate precum mă aşteptam. Şi le-am zis să aştepte puţin. Atunci am montat repede componentele storcătorului Hurom şi am făcut într-un minut 2 pahare de nectar negru şi aromat pe care fetiţele mele l-au dat peste cap cât ai zice peşte, zicându-mi: „E bun acest nectărel de dude!”.
A ieşit un nectar foarte bun, doar seminţele au fost scoase, pulpa a intrat în suculeţ. Culoare neagră, mireasma, gustul, toate fac din acest nectar ceva inedit.
E prima dadă când am găsit în piaţă dude. Când eram copil mâncam în fiecare an pe dude săturate. Le mâncam cu mămăligă rece….
Venind la oraş, am rupt legătura cu ritmul natural al naturii. Înconjurată de case şi blocuri, rareori am posibilitatea să văd copaci şi grădini cu legume. Anul trecut am găsit un dud pe marginea unei străzi în zona gării. Erau dude albe, dar cu greu am reuşit să ajung la câteva dude, căci era înalt copacul.
Acum suntem în plină vară. Cireşele, vişinele, zmeura, dudele, caisele şi piersicile sunt fructele de sezon care nu trebuie să ne lipsească de la masa de fructe. Ele conţin vitamine, minerale şi enzime care ne revigorează organismul.
Din nefericire dudele au un preţ ridicat în piaţă şi mulţi nu se îndură să dea 10 lei pe 1 kg de dude sau 35 de lei pe unul de zmeură. Eu prefer să iau fructe de pădure decât roşii şi castraveţi. Chiar dacă sunt scumpe, merg pe ideea „puţin şi bun”.
O cură cu aceste fructe este foarte benefică pentru sistemul nervos, vascular şi imunitar. Ele combat oboseala cronică produsă de stres, deshidratare şi alimentaţie deficitară.
Nimic nu egalează o porţie de cireşe sau dude. E drept că dudele sunt mai puţin cunoscute şi consumate, însă proprietăţile lor sunt de neegalat.
Ce conţin dudele?
Conform spuselor specialiştilor, dudele conţin apă (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grăsimi (0,6%), celuloză (2%), substanţe minerale (0,84%, cum ar fi potasiu, mangan), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, B3, PP, acid folic, etc.
Dudele îmbunătăţesc absorţia fierului în organism, sunt energizante, combat insomniile, nevrozele şi ajută la buna oxigenare a creierului. De aceea dormeam buştean când eram la ţară în nopţile de vară după atâta alergare şi atâta mâncat la dude şi cireşe.
Dudele au şi efect bactericid (antibiotic) şi antiinflamator.
Aşadar avem toate motivele să mâncăm dude, să nu le lăsăm la gâşte şi la raţe, aşa cum face o cunoştinţă de-a mea de la Vâlcea. Uneori parcă mi-e „ciudă” pe cei care trăiesc la ţară care „s-au domnit” şi nu le mai plac dudele cu mămăligă, ci aleg „saleam” şi roşii „dă solar” şi alte împacheturi… Păcat! O mână de dude e superioară oricărei fructe sau legume crescute forţat. Şi culmea roşiile s-au vândut bine şi la 10 lei kg…

Storcatorul de la Hurom
Anul acesta am făcut cura de căpşune pentru prima dată. In fiecare dimineaţa, timp de aproape două săptămâni, am oferit un pahar de nectar de căpşune copilaşilor şi soţiorului. Până acum ocoleam căpşunele, nu ne plăceau că erau acre şi aveau seminţele acelea care sunt suspecte de alergie, dar anul acesta am făcut nectar cu storcatorul de la firma Hurom pe care l-am cumpărat vara aceasta şi aşa copilaşii au băut cu plăcere nectarul de căpşune.
Mare binecuvântare sunt aparatele de stoarcere la rece! Noi facem laptic de migdale şi de susan foarte des şi lapte de soia. Iese un lapte atât de bun (şi o brânzică grasă de soia) şi e proaspăt şi aşa ştiu ce beau….
Storcătorul a costat, ce-i drept, multicel, dar cu ajutorul lui pot oferi copilaşilor sucuri de legume proaspete cu tot cu pulpa şi lăpticuri de seminţe şi de nuci atunci când ei doresc.