Arhive etichetă: obezitate

Mancarea nepotrivita face ravagii: tot mai mult cresc burtile

Dragilor

astayi am fost dupa cereale in targ. M-am bucurat mult ca am gasit secara. Am cumparat si grau.Mas tot minunez ca cu mai putin de 20 de lei, am asigurata painica pe o luna de zile.

Stiti ce am mai cumparat? Orz. Recent, am citi ]ntr-o monografie culinara ca romanii faceau faina de orz si o adaugau langa cea de grau si coceau paine. Tot de acolo am preluat si tehnologia: se rasnesc boabele, se cern mai intai printr-o sita rara si apoi, de doua ori printr-o sita foarte deasa. Asa am facut si eu. Am macinat orzul la moara mea

Picture1

si apoi am cernut faina. Am luat 160 de g faina orz si restul pana la 500 faina de grau, am adaugat plamada facuta cu vreo 3 ceasuri mai inainte si am framantat aluat. Acum cand va scriu e inca la dospit…sa vedem cand ma trezesc dimineata ce-o iesi si va spun…

Sunt tot mai incantata de chiflele mele. Am inceput sa ma specializez, sa le fac si eu mai aratoase, mai comerciale…., dar cu toate astea oamenii sunt tare suspiciosi cand le arat o chifla, numai dupa ce o gusta, asa mai fortati de mine, fac ochii mari si zic: Da-i buna!

Doamne, cum sa nu fie buna? Dar noi dam ce-i mai bun la porci…

Azi, cand am fost in targ, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor cand l-am intalnit pe un nene care vindea cereale, mai de varsta mea, si pe care l-am cunoscut anul trecut, cam tot pe vremea asta cand m-am dus in targ sa caut cereale, ca tocmai imi luasem moara si nu aveam habar unde sa gasesc cereale mai ieftine fata de cele de la magazinele naturiste, si nu m-am putut abtine sa nu exclam:

Da ce te-ai umflat asa? ei, nu m-am umflat, m-am ingrasat… Mai, frate, ai grija de tine, ai grija ce manci, ca tati banii ce-i castigi aci o sa ti-i manca doctorii…Uite, stii ca cerealele integrale au fibre si aceste fibre curata organismul? Uite, ovazul, asta care il manca caii, are cele mai bune fibre si cele mai bune proteine….!

Ia, da-mi o jumatate de feldera de ovaz sa incerc daca pot sa fac faina la moara mea…

Pana una , alta, ia gusta din chifla asta integrala si scot din poseta o chifla. Asa neagra iese?….

19092014133

E culoarea graului, uite si tu cum e bobul de grau. Chifla asta e facuta din faina completa, am macinat bobul intreg. Aici ai tot ce-ti trebuie ca sa te hranesti. Faina alba e goala…, nu are fibre. Mananci 300 g amidon, se depune 300 de grame, mananci 300 g paine integrale, jumatate ai fibre, care ies afara, ca nu au unde intra….

Mai omule, nu-i de glumit cu alimentatia, ai grija ca mori nevoia in somn ca-ti sta inima in loc ca nu mai are pe unde circula sangele de atata grasime…

s-o uitat asa trist la mine si o zas: Doamne, fereste!

No, am plecat. O sa mai trec pe aci.

Si m-am dus pe cvealalta parte a targului, la struguri…

NO, si cand am vazut acei struguri faini, am uitat de slabit…., m-am si tapat pe ei…

Am negociat cu un vanzator sa-mi dea cateva kg, ca m-am inteleptit, nu mai cumpar la lada mare, ca mi s-o stricat…si apoi de frica sa nu se strice, am tot indesat la concasor si apoi ma mai intreb de ce-mi cresc soldurile…Rusine sa-mi fie ca m-am luat de nea Gica….

Si ca sa repar gresala, in sara asta, m-am desfatat cu o dragta de salata de radacinoase…Sarut mana pentru masa, Doamne!

Sa aveti somn bun, dragilor!

Eu mai am inca un picut de lucru…

Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv

Dragii mei,

am tot vorbit despre mâncarea sănătoasă, dar iată-ne în faţa neputinţei de a mânca sănătos. Suntem puşi permanent în faţa alegerii de a mânca sau a nu mânca anumite alimente şi de asemenea în faţa propriilor noastre nedesăvârşiri interioare. Am ajuns la un moment în care cred că mâncatul este o chestiune serioasă şi e nevoie s-o interogăm. De aceea, vă invit miercuri, 27 mai, ora 17.30 la o nouă întâlnire.

A mânca sau a nu mânca este o chestiune cât se poate de serioasă. Mâncatul sau nemâncatul pentru noi, oamenii, sunt două acte foarte provocatoare. Ceea ce animalele au din instinct, omul are nevoie să deprindă prin lungă exersare. Un dobitoc nu se va întreba niciodată dacă să mănânce sau nu. Un animal nu va mânca niciodată ceva otrăvitor. Vaca ştie din instinct ce iarbă să mănânce şi refuză mătrăguna, chiar dacă arată mai atrăgător. Dar eu de multe ori am căzut pradă înşelării. Oare mai există asemenea mie?

Mâncatul pentru om are o încărcătură mult mai mare decât simpla ingerare de alimente pentru asigurarea supravieţuirii trupului. Dacă nu aş fi mai mult decât biologie şi chimie, mâncatul sau nemâncatul nu m-ar interesa. Dar din binecuvântare sunt mai mult şi de aceea, adeseori nu mi-e uşor să fiu om! Parcă le invidiez pe animale la capitolul mâncării. Pisicuţa mănâncă când simte nevoia, foamea, şi nu-şi face nicio mustrare de conştiinţă că bietului soricel i s-au sfârşit zilele. Pe când pentru mine, „a mânca sau a nu mânca” implică atâtea aspecte! Drept să vă spun că am simţit o mare apăsare zilele acestea. Ei, dar în aceasta stă măreţia omului că reuşeşte cu ajutorul lui Doamne să facă faţă atâtor provocări! Suntem chemaţi să ne venim în sine, să ne depăşim, să ne deschidem Nemărginitului după Care de fapt tânjim când simţim acel gol existenţial care nu poate fi umplut de prăjituri.

Da. Pentru că sunt om, nu pot mânca orice şi oricum. Dacă în familia de provenienţă mâncatul cu mâna era un lucru firesc, pentru alţii asta poate fi ceva foarte „scârbos”. Dacă acum 50 de ani, mâncai ce se vindea în prăvălie „fără să-ţi întrebi conştiinţa”, acum este o adevărată victorie cu tine însuţi ca să-ţi faci cumpărăturile necesare şi să ieşi din magazine sau să treci prin magazine cu linişte. Astăzi, mai mult ca niciodată, „a mânca sau a nu mânca” este o provocare fără precedent şi de aceea merită s-o punem în rândurile dintâi ale atenţiei noastre şi a ne întreba serios cu privire la acest aspect..

„A mânca sau a nu mânca” este o interogare nu lipsită de riscuri. Poate să ne reuşească sau putem eşua. Şi atunci, îmi veţi da dreptate că a fi om nu e un lucru uşor sau cum cântă cineva de pe aci de la noi: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”. „A mânca sau a nu mânca” pune sub semnul întrebării însăşi existenţa mea ca om. Răpunsul mă supune unei probe de foc. Şi cu adevărat această întrebare poate echivala întrebarea lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”, căci ceea ce mănânc şi cum mănânc spune atâtea lucruri despre mine. Numai punându-mi mai des această întrebare şi răspunzând onest, am posibilitatea să descoper atâtea lucruri despre mine.

Știți ce am băgat de seamă, dicutând cu unii și cu alții din jurul meu? A nu fi afectat de mâncare aparţine cu totul fiinţelor fără de trup.

 

pofta-mancare-655x360