Arhive etichetă: OmniBlend

Din ultimile isprăvi ale lui Omniblend

Salutare, dragilor!

Anul acesta, am început primăvara în forță!

IMG_20150326_045219

Primăvara este anotimpul meu cel mai drag în bucătărie.

Întotdeuna aștept primăvara cu nerăbdare! Dar ea de multe ori se lasă aşteptată…

De aceea îmi place, pentru că se lasă așteptată!

Îmi place foarte mult primăvara, căci am pe ce pune mâna când e vorba de o salată bună, bună sau de un suculeț… verde…

IMG_20170330_173301.jpg

De vreo 3 primăveri, mă tot ajut de blender în prepararea bunătăților.

Blenderul a devenit vedeta din bucătăria mea!

16640558_1236145276499655_2292084667352528745_n

Îl folosesc de două-trei ori cel puțin în fiecare zi. El face foarte multe isprăvi!

Cea mai nouă ispravă a lui Omniblend, blenderului meu, este papaleașca de pătrunjel cu mere…

IMG_20150330_204912

 

Toată iarna, am mâncat măr cu mere de ni s-a acrit. Acum, am dat-o pe verdețuri cu ultimile mere [românești] pe care le mai găsim prin piață sau depozite.

Copiilor le place mai mult verdeața cu măr…

Așa că nu pot decât să mă bucur!

De puțină vreme, am descoperit bunătatea susanului negru, din care le prepar un delicios lăptic, căruia i s-a dus vestea până și printre liceenii cu fițe.

Și asta datorită prințesei celei mari, care își ia aproape zilnic la școală câte un lăptic şi budincă de legume…

IMG_20150320_191419

Sunt mândră de isprăvile blenderului meu, Omniblend!

Multumim firmei Profimatic http://profimatic.ro/ !

 

Reclame

Despre vase și unelte de bucătărie

Bună dimineața, dragilor!

IMG_20160623_083839

Astăzi, vorbim despre vase și unelte de bucătărie.

E o datorie mai veche față de unii dintre voi care m-ați întrebat ce vase mai folosesc în bucătărie, din ce material confecționate…

Se pare că, părerea din urmă a unor specialiști e să ne întoarcem la epoca fierului… Cele mai durabile vase au fost și sunt cele din fier…

Vasele din fier au însă inconvenientele lor… Sunt grele și se ruginesc. Eu le-am tot ars și tot se ruginesc. Mai ales nu-mi place când las cerealele în ele, că se înnegresc. Apoi, dau un gust de fier mâncării scăzute. Am făcut niște cartofi înăbușiți și copiilor nu le-a plăcut gustul de fier… Mie îmi place să fierb cereale în oala de fontă, căci le fierb la foc mic un pic și apoi le las acolo o oră să se umfle bine…

Am căutat alternative. Nu susțin nicio teorie…

În urmă cu doi ani, am cumpărat două cratițe de fontă emailate și iată cum arată acum

Am folosit oale de tablă emailate și se zgârie ușor sau le sare smalțul în timp pur și simplu…

Îmi plac cum se întrețin vasele de inox

IMG_20160913_103334

și îmi place să gătesc ce se lipește de vas în vase teflonate. Dintre acestea, am căutat să fie cât de cât de calitate…, dar nu vă pot recomanda o anumită firmă…, pentru că nu e nimic perfect pe lumea asta…

Am scos din bucătărie oalele emailate ciobite și plasticurile urâțite…

Mi-am cumpărat niște cratițe de inox.

Ulterior, cineva mi-a vândut un pot: poți verifica dacă inoxul e de calitate, așezând un magnet pe el. Dacă stă lipit bine, inoxul e slab… O să verific…, data viitoare…

În privința uneltelor de bucătărie, am făcut investiții financiare mari. Încântată sunt de moara de bucătărie

IMG_20170324_095430

dar are și ea limite: nu face făină fină-fină prea multă odată…

Încântată sunt și de blender. Cu el fac rapid papaleștile din fructe și legume (smoothies-urile?)

, lăpticurile vegetale și pastele de leguminoase și semințe, dar mă deranjează mirosul ce-l prinde capacul, un miros infect… și trebuie să-l pun din când în când în detergent puternic, eu nefolosind detergenți în bucătărie…, doar clătesc vasele cu apă…

Încântată am fost de storcătorul cu melc

IMG_20160715_073651

și l-am folosit la maxim, când făceam suc într-o veselie… Acum nemaiavând legume și fructe valoroase în cantități mari, le mâncăm integral, nu mai facem suc. Îl mai folosesc la storsul fructelor de pădure și la preparatul laptelui de soia…

Durerea mea mare e că am scăpat din mână melcul în chiuvetă și i s-a rupt urechiușa…

Storcător de 2000 de lei. Un melc costă vreo 350. Piesele nu au garanție, doar motorul… Și apoi, trebuia să-l țin bine pe melc… și totuși căderea nu a fost mare…; dar e un plastic de… Pe cât de rezistentă e sita, în care dai cu ciocanul și rezistă, pe atât de sensibil e melcul. E melc, ce să(-i) faci? Se te oftici , ca mine…Cică se poate folosi și așa…și îl folosesc așa…, cu urechea bleagă…

Altă problemă la storcător e că se blochează peria rotativă… Deocamdată, dau în spate și o folosesc încă… Am reclamat problema și aștept remedierea…

Avantajul e că pot vorbi omenește cu cei care mi le-au vândut…

De la ei, am mai luat și presa de ulei.

susan IMG_20160204_143934

Un an, am folosit-o destul de des, dar după aia, am început să consumăm semințele ca atare și am pus-o deoparte. Luna trecută, când a început postul, am dorit să fac ulei de in pentru cura cu urzici și leurdă și când să fac, nu se învârtea melcul. Am trimis-o în service la distribuitor și mi-au reparat-o.

Încântată sunt și de mixerul vertical…

L-am ales să fie din inox partea detașabilă, deoarece îl folosesc și la mixat mâncăruri fierbinți.

Recunoscătoare sunt pentru malaxor, pentru cuptor și pentru toate…

Ideea e că nu se mai fac lucruri pentru o viață.

La Expo GastroPan, vorbeam cu un distribuitor de unelte care-mi spunea că a venit fata unui domn care are un cuptor asemănător celui pe care mi-l prezenta de 25 de ani. La care i-am răspuns. Da și eu am avut o mașină de spălat timp de 15 ani, dar când am cumpărat recent una tot de la firma aia, a ținut cât a fost garanția…

Prețul mare nu e garanția unui produs bun… Și oamenii nu mai sunt cu frica de Dumnezeu să-ți spună adevărul. Scopul lor e să vândă cât mai mult.

Dorința mea e să arăt oamenilor cum ne putem folosi de unelte și de ingrediente ca să ne hrănim și să ne tratăm. În acest scop, am susținut câteva ateliere de nutriție și de pâinici. Firma de la care am achiziționat majoritatea uneltelor ne-a susținut în acest demers. Prin orice unealtă cumpărată de la ei prin intermediul nostru, ne susțineți să continuăm proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos început în 2013.

Doar împreună putem realiza lucruri minunate!

Vă doresc spor în toate cele bune!

Ținem legătura prin e-mail: doinablaga @ gmail . com

Cu ce să hrănești musafiri apăruți instant?

Salutare dragilor!

Nu știu cum se face, că tot despre mâncare e vorba.. Fie mâncare pentru suflet, fie pentru trup, tot mâncare e…. desigur mâncarea pentru suflet are prioritate, așa cum spunea și Domnul odată ucenicilor: ”mâncarea Mea e să fac voia Tatălui…”, dar și de trup e nevoie să avem grijă să-l hrănim cu mâncare care hrănește, nu care încântă doar ochii și gâdilă nasul și limba…

Am tot zis că nu mai vorbesc despre mâncare și nu mă mai dau spre exemplu…, dar nu mă rabdă inima să știu cât e de simplu și de la îndemână să mănânci și să trăiești sănătos și totuși de atâtea ori să ne lăsăm ispitiți de poftă și cedăm la ispitirile veacului acesta….

Am vrut să vă scriu, despre ce urmează să vă povestesc, de mai multă vreme, dar nu am reușit să-mi dedic timp pentru aceasta…, dar azi, am prins un bun prilej…

No, haidați aci lângă mine să vă povestesc!

În urmă cu vreo două săptămâni, sună telefonul. Era una dintre surori care venise în concediu în Sibiu, și-mi zice: ”Hai la poartă și deschide!”. Taman terminasem de adunat un pic de prin bucătărie, era sâmbătă după masă…, dar restul, era vraiște…

Ies într-o rochiță roz…,nu prea elegantă, dar îmi zic: de, e sor-mea, îmi zic, mere și așa… O cât m-am înșelat…, să intru în pământ…

Când deschid, să-mi cadă fața, o văd pe o vară de-a mea cu soțul ei… și după ce-mi exprim mirarea, zic către sor-mea:

”Măi, de ce nu m-ai sunat din timp, ca să plec de-acasă?”.

Intrăm în bucătărie…

Măi, cu ce să-i servesc, m-am gândit… Aaa, taman luase soțiorul niște ghimbir, aveam niște limes și am preparat imediat o gingerată..

Le-a plăcut mult sucul meu instant.

Apoi, îi întreb, că așa se face aci în Ardeal, se întreabă:

”Măi, dragilor, vă e foame, mâncați ceva cu mine?”, că n-apucasem să iau prânzul…

Sor-mea zice un ”da” hotărât, vară-mea unu mai slăbuț și mă apuc să pregătesc ceva…

Între timp, le povestesc faza cu întrebatu ”ți-e foame, vrei să mănânci?”, pe care am pățit-o cu o altă verișoară, o verișoară ardeleancă, nu moldoveancă…

Hai că v-o spun și pe asta:

Aici, în Ardeal, oamenii nu-s ca la noi în Moldova, ei or luat niște obiceiuri de la sași (nemți, germani), întrebi o dată și gata, nu înnebunești omu ca să mănânce la tine cu orice preț, cum fac moldovenii.. Scurt pe doi…

Eu îs pofticioasă și eram odată și rușinoasă…, vorba altei surori de-ale mele ”Tari ni-i poftă, dar ni-i rușâniii…!”.

Ei, bun, era pe vremea când căzui și io în Sibiu să dau la faculatate și mă dusei în vizită la vară-mea… și observai că-i mare pregăteală la bucătărie și apoi or venit niște musafiri… Eu, rușinoasă, nu știam cum s-o tai mai repede, dar vară-mea mă tot ținea la povești… și la un moment dat, mă întreabă dacă mi-e foame și dacă vreau să mânc…

  • No, asta-i bună, ce întrebare, gândii eu…Cum să nu-mi fie foamea că n-am mâncat de ieri de la amiază, când prinsei ceva la frati-miu…, dar cum să-i spun că mi-i foame, mi-o fost rușine să-i răspund din prima, am zis că de mă ”înghie” să mănânc, oi mânca…

Noroc bun să mai zică a doua oară dacă mi-i foame…

Și am plecat cu gura plină de salivă și cu mațele ghiorăind, dar m-am învățat minte:

când îi rost de mâncare, zic da imediat…

No, asta-i povestea, așa că spuneți: vă pregătesc să mâncați?

Și au răspuns în cor că da, că vor să mănânce.

Aveam niște susan la înmuiat de dimineață, cu gând să fac lăptic seara, dar am făcut acum o pastă de susan cu ceapă tocată fin și un pic de suc de lămâie și aveam pâinici și hai să mâncăm. Și am mâncat și ne-am săturat și musafirii or fost tare încântați de tratație.

”Știam că tu te ocupi cu din astea, dar nu-mi imaginam cât de gustoase pot fi”, spune vară-mea….

”Slavă Domnului! Să faceți și voi…”, le spun eu cu entuziasm.

I-am condus la poartă și le-am mulțumit de vizită. Am revenit la treburi… Și dă-i și luptă cu treburile de sâmbătă…

În toiul luptei, sună iar telefonul și fac ochii mari. Era C, un amic de la Constanța, care-mi spune: ”ajung într-o oră la Sibiu și m-aș bucura să ne vedem, sunt cu familia…”

”No, ce surpriză, va aștept!”, răspund.

Închid…

Sună iar telefonul. De  data asta, se întorcea prințesa cea mare din tabără și venea cu încă o fetiță…

No, ce voi face acum? C. cu soția și cu 5 copii, plus prietena fiică-mii…

Măi, or fi flămânzi, că e deja seară. Ce să le dau să mănânce? Mă duc să cumpăr ceva, să cumpăr niște carne, să le fac ceva ouă, brânză…, că frigiderul meu e plin doar cu pătrunjel verde…

Dar cum să fac, tre să mergem după copil la gară, casa e vraiște…, când să mai ajung la piață și la magazin? Am făcut curat lună în bucătărie și în toată casa și am primit-o pe prințesă, pe care n-o văzusem de-o lună…

Dar ce să pregătesc totuși de mâncare?

Aaa, știu ce fac. Fac o pastă de susan și un ceai…

Mama avea și niște vinete și vreo câteva ouă fiete și gata masa…

Și au mâncat toți și s-au săturat...

Le-a plăcut mult pasta de susan, era tare ochioasă…, cred că au confundat-o cu icrele și de rușine, au mâncat-o sau poate chiar le-a plăcut, după cum mi-au spus…

Nu știu, treaba lor dacă nu le-a plăcut. Mie una îmi place mult pasta de susan… E o susrsă bună de grasimi bune, calciu 100% asimilabil și proteine și tot ce vrei….

Încercați și voi…..

Ce vă trebuie pentru pasta de susan?

Susan înmuiat cel puțin 4-5 ore, maxim 24, un blender puternic, peste 800w ( eu am un Omniblend), sare de mare, suc de lămâie și o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece… și ceapă tocată fin și dacă aveți răgaz, niște dovlecel pârpâlit pe gril…le amestecați pe toate cu blenderul și iese o pastă ”delicioasă, sănătoasă” (expresia Lidiei cu care ne amuzăm mai nou) și hrănitoare, de vă lingeți degetele….

 

IMG_20160206_184040

În sfârşit, avem şi noi blender profesional!!!

Salutare dragilor!

Astăzi sunt foarte bucuroasă. În sfârșit, a sosit blenderul cel mult așteptat!

blender pe blat IMG_20160121_141748

 

Poate vă amintiţi că anul trecut, în primăvară, blenderul meu îşi dăduse obştescul sfârşit…?!

M-am necăjit mult, deoarece blenderul era aparatul care mă salva atunci când eram pe fugă…, când pur şi simplu nu aveam timp deloc să mănânc pe îndelete… Dar cum toate pe lumea asta se uzează și pier…, i-am cântat Aleluia blenderului meu drag, care m-a slujit cu atâta credincioşie atâţea ani şi l-am înmormântat în pivniţă, alături de alte relicve de preţ…

Vremea a trecut… Iată-mă în plină vară fără blender… !!!
Nu tu o limonadă, nu tu un lăptic…, nimic…! Îmi lipsea blenderul… şi voiam altul…

Și dacă tot era vorba să ne cumpărăm altul, m-am interesat să cumpăr unul bun, unul profesional… şi am întrebat să aflu care cine ce are blendere de vânzare…

M-am chiorât pe internet și am întrebat în dreapta în stânga, ca orice om…

Păreri… Multe păreri.

După o vreme obosisem de atâta căutat.

Într-o zi, m-am gândit să-l întreb și pe domnul Valentin Chira de la firma Profimatic din Cluj ( http://profimatic.ro/ ), firma care se ocupă să importe aparate bune şi accesibile ca preţ şi totodată și colaboratoarea şi susţinătoarea proiectului nostru Îndrăznesc să trăiesc sănătos (!).

Domnul Chira e un drăguţ… Şi are și o răbdare cum numai la ardeleni întâlnești… (!) (dar nu fără limite…, căci ieri, când l-am sunat să-i mulţumesc pentru blender, era „mânios” pe…. o maşină de la o şcoală de soferi, că-l blocase în trafic (Ha!Ha!) şi pe deasupra îl sunam şi eu în disperare…

Să revin la povestea blenderului. L-am întrebat pe domnul Chira ce blender îmi recomandă şi mi-a zis că Vitamix, că o să importe şi ei Vitamix, dar mai durează, că numai în septembrie o să meargă la negocieri…

„Ei, mi-am zis, ca să am un Vitamix, merită să aştepţi!”. Aşadar, am aşteptat şi a venit septembrie! Dar septembrie  a trecut şi adios Vitamix…, căci nu au acceptat negocierile…!!!

„Dar lăsaţi, doamna Blaga, că o să primim un alt blender, tot la fel de bun ca Vitamix, dar la un preţ mai bun!”…

No reply!

A mai trecut o lună și a venit noiembrie. într-una din zile, primesc un telefon de la dl. Chira care-mi spune că au un blender în test şi dacă vreau şi eu să-l testez. Am acceptat cu nerăbdare să-l testez…

Când am încercat prima dată acel blender, m-am „spăriet” rău de tot !!! De la micuţul meu blender de 600W şi câteva rotaţii la unul de 950 W şi 35.000 rotaţii pe minut…, era o diferență enormă!!!

L-am avut o săptămână în test. Am mărunţit cu ajutorul lui de toate.

Prima dată, am chemat o prietenă să preparăm o cremă fină de caju… Mniamni…, o bunătate!

Apoi, am mărunţit hrean cu lămâie, care mi-a ieșit cam amar…. (!?)

Apoi, am preparat un lapte dintr-o nucă de cocos şi multe alte celea…

Cea mai tare chestie care mi-a plăcut a fost laptele din sâmburii de bostan întregi cu tot cu coajă! A ieşit un lapte super!

Noi mâncăm mult dovleac şi cel mai neplăcut să întind prin toată casa sâmburii să se usuce…
Aşa că, m-am gândit să-i folosesc proaspeţi: imediat ce i-am scos din bostan, i-am spălat într-o sită și  i-am răsturnat în bolul blenderului. Am turnat apă şi am activat functia 35 de secunde. Am strecurat acel lapte şi l-am adăugat peste cerealele de dimineaţă. N-a schiţat nimeni nicio mutră…

În altă dimineaţă, am adăugat seminţe de dovleac uscaţi de anul trecut, dar pentru că i-am blendurit pe 90 de secunde…, au fost puţin cam amari, ieşise prea multă coajă… Am încercat rețeta din nou apăsând pe 35 de secunde şi a ieşit un lăptic acceptabil. Așa am scăpat de acei sâmburi pe care nu-i mânca nimeni…
Apoi, am făcut tot felul de paste de seminţe. Mortală e cea de susan…!

Doamne, am mâncat atâta susan iarna asta, încât s-a spăriet și crizele de astm care îl deranjau atunci pe omu meu… ! Preparam susan cu ajutorul storcătorului cu melc, Hurom, dar mă enerva că trebuia să tot păstrez pulpa rămasă la frigider…. Acum, puneam susanul înmuiat în blender și în 35 secunde aveam lăpticul gata. Clăteam cana blenderului și gata!

Așa ne-am împrietenit  cu susanul. Acum, este  preferatul nostru!!! Până şi mijlocia îl „adoră”, ea care s-a strâmbat atâta la el la început!!!

Săptămâna de probă a trecut ca gândul…

Îmi plăcea blenderul şi doream să-l am tot timpul în bucătărie. Dl. Chira mi-a spus că va veni în România în luna decembrie…

UFFF… !!! Iar aşteptare…!!!

După un timp, l-am cerut din nou… în împrumut. Ce mai, îmi lipisem inima de el… şi am început să spun şi altora despre el. Ba chiar l-am prezentat şi la Seminarul de Nutriţie din 19 noiembrie de anul trecut… Cu el am făcut pastele de seminţe şi leguminoase din care au gustat participanţii și „s-au lins pe degete!”.

A trecut repede noiembrie. A venit decembrie.

„Până de Crăciun, doamna Blaga aveţi blederul!”, îmi spune domnul Florin.

Deja visam cu ochii deschişi la prăjiturile raw cremoase….

Dar blenderul n-a ajuns de Crăciun…

În schimb, înainte de Crăciun, a ajuns un alt aparat, malaxorul de aluat, după care a trebuit să aştept vreo 10 ani…

Vine ianuarie. Sun nerăbdătoare la Cluj….

„A venit blenderul, dar este în port la Constanţa…!” îmi spune iarăşi Dl Florin…

„Păi să vedeţi.., în 13 ianuarie am o aniversare…, aş vrea să prepar ceva…fin cu blenderul…”, îi spun eu, insistent.

„Da, o să-l aveţi…”

Noroc bun…, o trecut şi 13 ianuarie… Ce m-am mai năcăjit că n-am avut cu ce face o cremă fină……

După câteva zile de la această discuţie, îl sun pe managerul principal, pe dl Chira, să-mi spună serios ce e cu blenderul cel mult aşteptat…

„Marţi îl avem…”.

Bun.

L-am sunat din nou miercuri şi … joi, ieri….., blenderul a venit la ora 9 dimineaţa….!!!

În sfârşit, a venit blenderul cel mult aşteptat!!!

blender 1 IMG_20160121_141655

blender 2 IMG_20160121_141844

La locul lui pe blat, lângă vechea mea râşniţă:

blender pe blat IMG_20160121_141748

„M-am şi ţipat” pe el şi mi-am preparat o cremă fină de … susan cu gulii şi resturi de la sucul de morcov şi am băgat la „concasor” vreo câteva feliuţe de pâinică unsă cu această delicatesă….

Sărut mâna pentru masă!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!