Arhive etichetă: oportunitate

Să fim priveghetori, dragilor!

Dragilor

Săptămâna aceasta în fiecare zi la Sfânta Liturghie s-a citit din cuvântarea eshatologică de la Marcu cap. 13.

Astăzi s-a citit finalul acestei cuvântări în care Mântuitorul, după ce spune că El nu ştie ziua nici ceasul venirii Sale celei de-a doua, „ne pune la inimă” (expresie des folosită de Părintele meu!) privegherea.

Domnul ne îndeamnă stăruitor să priveghem şi ne dă şi o pildă cu un stăpân care a plecat de acasă şi a lăsat pe slujitori să poarte grijă de casă, poruncindu-le să privegheze, ca atunci când va reveni să găsească totul în bună rânduială.

Acest îndemn la priveghere ni se adresează şi nouă (căci zice domnul: „Ce vă spun vouă -Apostolilor- le spun tuturor”). Domnul insistă pe acest îndemn, repetând de trei ori cuvântul „privegheaţi”.

Părintele nostru ne-a spus:
Cât de mult este nevoie să fim atenţi la acest cuvânt al Domnului, să fim în priveghere duhovnicească permanentă, în acea trezvie, acea prezenţă în faţa Domnului….!!!!, acea stare de trezvie, de priveghere şi de aşteptare atentă, priveghetoare şi activă totodată a venirii Domnului, ştiind toţi că timpul pe lumea aceasta, în viaţa aceasta este scurt şi că timpul acesta scurt ne este dăruit pentru a ne împlini chemarea noastră de moştenire a împărăţiei cerurilor.

Priveghetori şi activi!

Ce înseamnă „priveghetori şi activi”?

Să lucrăm cele ce le avem de lucrat fiecare cu trezvie, cu atenţie, cu prezenţă, ştiind că suntem permanent în faţa Domnului, oriunde şi orice am lucra.

Mă minunez cum se leagă toate când sunt atentă şi prezentă în ceea ce fac!

Aseară, le-am citit copilaşilor din cartea Proloage despre sfântul zilei (despre sfântul patriarh Tarasie) şi cuvântul de învăţătură de după viaţa sfântului, care s-a intitulat sugestiv:

Cuvânt al Sfântului Antioh despre chemarea lui Dumnezeu:
„Fiindcă Domnul Dumnezeu ne cheamă pe noi prin Lege şi prin Prooroci, prin Apostoli şi Evanghelişti, iar, mai mult, ne şi roagă, nu se cade nouă, din lene, a nu lua în seamă chemarea Lui, la mântuirea noastră, ca nu cumva, pentru întârziere, să ni se încuie cămara cea dorită şi, apoi, mult bătând, în zadar, să fim fără de nici un folos. Ci, mai bine, să ne sârguim, o, fraţilor, ca să ajungem la cetatea cea mare, la Ierusalimul cel de Sus (…)

Să năzuim spre Acela care a zis: „Apropiaţi-vă de Mine şi Mă voi apropia de voi”. (…)

Iar Înţelepciunea zice „Apropiaţi-vă de Mine, cei ce Mă doriți pe Mine, şi din bunătăţile Mele vă veţi sătura, pentru că mai dulce decât mierea sunt Eu. Că cel ce Mă mănâncă, nu va mai flămânzi și cel ce Mă ascultă pe Mine nu se va ruşina”.

Şi iarăşi: „Veniţi de mâncaţi pâinea Mea şi beţi vinul pe care L-am pregătit vouă şi lăsaţi nebunia voastră. Căutaţi înțelepciunea şi veţi trăi”.

Iar David zice: „Apropiați-vă de Dânsul și vă veţi lumina şi feţele voastre nu se vor ruşina”. (…)

Iar Iubitorul de oameni Dumnezeu ne cheamă pe noi, zicând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi și împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 28-30).

Deci, acestea le grăieşte şi ne cheamă pe noi Însuşi Hristos, Dumnezeul nostru”!.

Şi mă gândesc acum ce mai înseamnă să fii priveghetor şi activ totodată:
Să fii atent la oportunităţile ce ţi se deschid mereu înainte şi pe care rişti să le pierzi.

Mă gândesc cum, din cauza unei stări pe care am primit-o de dimineaţă…., era să pierd ieri oportunitatea de a fi la workshopul Uraniei.

Şi câte am auzit la acel workshop…

Ideea pe care am reţinut-o este că omul (şi copilul în special) are 3 nevoi psihologice de bază: CONECTARE, COMPETENŢĂ şi CONTROL.

Neglijarea oricăreia dintre aceste 3 nevoi poate duce la: lipsa cooperării, lipsa motivaţiei interioare, lipsa de interes, stres sau chiar depresie.
Conectare= legătură, iubire, comuniune…., o câtă nevoie de ea şi câtă lipsă avem….

Când vedem mulţimea nesfârşită de informaţii, de tehnici, de lucruri pe care e nevoie să le ştim şi să le practicăm, ne copleşeşte disperarea…., că n-am făcut nimic bun. Ba din contra, am făcut atâta rău…., atâtea răni fiinţelor celor mai dragi şi pe care le iubim (în felulnostru rănit, bolnav, de fiinţe neiubite la rându-ne când am fost copii) ………….

Îl auzim astăzi pe Doamne zicându-ne: „Veniţi de mâncaţi pâinea Mea şi beţi vinul pe care L-am pregătit vouă şi lăsaţi nebunia voastră. Căutaţi înțelepciunea şi veţi trăi”.

Şi: „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Paharul mântuirii voi lua şi numele doamnului voi chema!”.

Să venim, şi lepădăm fricile, neputinţele, nevoile, toate, toate la picioarele Crucii, să le vărsăm în Sfântul Potir şi apoi să mâncăm viaţa, bucuria şi nădejdea şi să pornim mai departe cu credinţă şi putere.

Da, da! Asta e soluţia! Nevoile sunt multe şi mari…, dar ne rugăm Domnului şi Maicii Domnului „să ne scape din nevoi”. Şi Ei ne scapă!

Adesea, m-am tot acuzat şi dosădit că nu am reuşit să fac toate copiilor şi soţiorului…, ca o perfecţionistă ce am fost…

Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, mă lepăd de perfecţionism, planific şi lucrez şi ceea ce nu ajung să fac eu îi încredinţez Domnului şi El plineşte toate. A Lui e, de fapt, „a face”, iar al meu e să „mă las făcută”…, să îi aduc şi să aşez în fiecare zi în faţă „viaţa mea moartă”, „viaţa mea de nimic”, „viaţa mea de c…” şi El, Bunuţul, să mă învie…, să mă ridice şi să mă ajute să fac voia Lui.

Că mi-a fost greu în mândria şi prostia mea? o recunosc!

Şi de mor iar, iarăşi vin şi iar primesc viaţa!

Şi atâta vreme cât există acest schimb de vieţi, e nădejde. Mare nădejde!!!

Îndrazniţi!

Deschide ochii şi vezi mâinile ce ţi se întind zilnic!

Dragii mei
Aseară am primit un dar neasteptat. E o poveste tare simplă, dar când i-am descoperit taina, am ramas atât de uimită.
Şi iată povestea darului primit aseară:
Încă de vineri văzusem în ziar că săptămâna asta e declarată săptămâna psihologiei cu ocazia căreia se organizează câteva întâlniri cu psihologii sibieni. Când am văzut articolul mi-am dorit şi mi-am propus să ajung să-i văd pe aceşti oameni care se numesc psihologi, aceşti oameni care au ceva special şi de care eu sunt tot mai atrasă, pentru că vreau să învăţ din tainele lor. Doream să-i urmăresc îndeaproape, cum vorbesc. Dar, ştiţi cum e, apar multe chestii şi nu reuşeşti să faci ce-ţi propui: ba am căzut şi m-am lovit la picior, ba a apărut încă ceva de făcut şi aşa au trecut luni şi marţi şi am ajuns la miercuri şi mi-am amintit că voiam să mă duc, dar a apărut o durere mare de burtică şi o greutate şi mi-a venit aşa o greutate de a mai ieşi din casă la ora aceea. Dar uitându-mă iar în ziar şi văzând titlul dezbaterii: psihoterapie şi dezvoltare personală şi numele conferenţiarului care-mi părea atât de cunoscut.., m-am rupt din starea aceea şi cu toată greutatea din suflet şi din trup am făcut primii paşi: mi-am tras repede hainele de fuga obişnuită (pantalonii şi haina lungă de fâş) şi am ieşit din casă cu inima grea de durerea care încă mai persista în suflet de dimineaţa când rănisem sufleteşte pe cineva drag. Dar ieşind la aerul rece de seară, m-am înviorat imediat şi am pornit.
Când am intrat în sală era deja plină, dar am intrat în faţă cu gând să găsesc un scaun şi să şed şi s-o văd şi pe cea care vorbea şi am avut „o revelaţie”, era Mihaela, cea care mă chema, care dorise atât de mult să mă cunoască!
Ce pot să zic? Decât Doamne ce minunate sunt lucrurile tale, dar sunt atât de tainice şi numai cei care se îndură să fie atenţi, să facă primii paşi….
Dragii mei dragi
Ce am reţinut eu din tot ce a spus atât de minunat Mihaela aseară este să fim receptivi la mâinile care ni se întind şi dacă în zilele acestea pe care le trăim nu investim în noi, în dezvoltarea noastră personală, în creşterea noastră spirituală cu alte cuvinte, riscăm să păţim ca în cazul titanicului ce se credea neînvins…
Şi am amai învăţat că
Fericirea se învaţă.. şi asta e minunat!
Ei bine, am primit atâtea şi aş vrea să împart cu voi cu toţi, aş vrea să ne prindem de mâini şi să pornim pe cale mult mai curajoşi şi încrezători, mai cu îndrăzneală, aşa cum ne îndeamnă DDomnul

oamne.
Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea1 el a făcut greul, nouă nu ne rămâne decât să profităm de lucrarea lui, aşa cum punea măicuţa mea siluana într-o conferinţă…
Dar noi nu ne îndurăm să ieşim din cuibul nostru căldicel. Ne doare, e adevărat, dar măcar e cald, e cunoscut, pe când toate celelalte sunt un necunoscut ce ne sperie.. dar frica e doar o părere în mintea mea…
Dar depăşindu-ţi punctul de confort, creşti… fiecare experienţă, fiecare întâlnire cu cineva „nou e o creştere. Aşa am simţit în momentul întâlnirii cu Mihaela.
Mulţumesc Doamne pentru experienţa de aseară. Mulţumesc Mihaela pentru darul de a te fi întâlnit …!