Arhive etichetă: ortodoxie

Care este utilitatea Facebook-ului și a Internetului pentru un ortodox

Salutare dragilor!

Cu darul lui Doamne, am deprins un obicei care-mi aduce multe foloase, acela de a fi atentă la ce se întâmplă în jurul meu și am observat că lucrurile se leagă tare minunat, nimic nu e întâmplător, vorba părintelui meu duhovnicesc din adolescență.

Par exemple, azi dimineață, am deschis Facebook-ul să verific mesajele, căci unor rude sau unor prieteni le este mai la îndemână să-mi trimită semnale pe Facebook, ei avându-l mereu deschis…, și mi-a sărit în ochi o actualizare a unei postări mai vechi. Era cuvântul unui stareț rus care ne sfătuiește să răspândim experiența duhovnicească pe Internet…

Recitesc articolul, apoi dau repede cursorul mai jos pe pagina de Facebook unde se văd ce au postat persoanele numite de către Fb ”prieteni”

și văd că un suflețel minunat, Irina Tudose, se întreba:

hpp8n36jdzq

Care e rostul Facebook-ului? Că eu l-am pierdut…

Și atunci, am găsit de cuviință să-i răspund:

Facebook-ul și Internetul în general, e o forță care atrage pe toți…, e un bun prilej de a-l folosi bine până mai putem…

Sunt un om simplu și-mi place foarte mult să vorbesc cu oamenii, să le ascult povestea de viață și să le împărtășesc din experiența mea de viață și din revelațiile primite în multele mele lecturi a zecilor de cărți îngurgitate, hăpăite hulpav.

Am băgat de seamă că mulți semeni nu mai au vreme de taifasuri, în schimb sunt prezenti pe Facebook. Acolo comunică nevoie mare. Așa că duhovnicescul meu părinte mi-a spus să scriu, să le pun în fața ochilor tot ce vreau să le transmit. E problema mea cum voi reuși să le fac atractive ”postările”

Când am primit ascultarea să scriu prima carte, apoi pe blog și pe Facebook, mi-a fost tare greu s-o împlinesc. Nu am darul scrierii cu har, eu doar vorbesc, și vorbesc nespus de mult, obositor de mult, vărs toată cascada informațiilor extraordinare pe care o adun …

Mi s-a spus: transmite comoara pe care ai adunat-o și pe care o culegi mereu, chiar dacă nu ajungi s-o folosești în întregime, căci poate cine știe cum o bucățică ajunge la un dăruit cu talent administrativ și se apucă de face un ditamai palat cu ea….

Așa am început să scriu și să citesc mai cu râvnă.

Am citit că creierul nostru se reconfigurează mereu. Chiar și când dăm automat clik-uri pe Facebook, el înregistrează imaginea, informația și o internalizează și apoi dă comenzi, te miri când, după acele informații stocate. De aceea, e important să fim atenți la tot ce admirăm, citim auzim, empatizăm.

Acum, e în vogă internetul, telefonul inteligent. Avem acces la toate. Dar amestecătura aceasta e cu două tăișuri și de aceea, e nevoie să fie prezentă și Ortodoxia pe Internet, pe Facebook, peste tot pe unde mișună oamenii…

Mă doare inima că binele, frumosul, utilul, practicul, folositorul, nu se vede, nu se aude, ci răul, grotescul, distrugătorul, zgomotosul, zăpăcitorul are priză, atrage, lipește, sare în ochi. E nevoie de har, de puterea de la Doamne ca să vedem sensul spiritual al lucrurilor și trebuie să exersăm mult timp până înscriem în noi deprinderile cu adevărat bune.

Adesea să ne întrebăm ce pot să înțeleg din asta, din ce văd, ce aud….? Văd ceva rău la cineva? Primul gând e rău, așa cum avem obiceiul, dar imediat harul îne dă al doilea gând bun ca să mă cercetez pe mine să văd cum sunt, ce fac, să nu mai fac acel rău, căci acum îi înțeleg hidoșenia, văzându-l la alții…

E nevoie de osteneală și de multă atenție ca să deprinzi obiceiul bun.

Ieri, în timp ce conduceam mașina, mi-a tăiat calea un nătăfleț. Desigur, am reacționat cu oareșce mânie: Ui, mă și la ăsta, după ce că mi-o tăiat calea, nici nu mere! (era cât pe ce să-l împing de partea de dinapoi…). După ce l-am boscorodit, mi-am amintit că fetițele erau în spate și atunci, adaug imediat: Vedeți cum suntem noi oamenii? Imediat ce vedem că cineva greșește, îl taxăm, nu-l iertăm deloc, imediat îl certăm. Uităm că și noi am făcut la fel de mai multe ori până atunci. La care ele îmi spun: Da, mami, așa este. Tu tremuri toată în pante și acum te iei de unul care se mocoșește în fața ta!

Da, da… așa este, draga mea, adaug eu spășită, iar în sinea mea îmi zic:

UPS! No, că mi-a închis piuitul.

Dar să revenim la Internet și Facebook. Care mai e rostul lor?

Iată un răspuns al Starețului Efrem Vatopedinul: Trebuie să răspândim experiența duhovnicească prin Internet acum, căci mai târziu acest lucru poate deveni imposibil

”Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale din ultimele două decenii au adus rezultate neașteptate, la care nici nu puteam visa în anii ’70 sau chiar ’80. Internetul, poșta electronică, resursele web, rețelele sociale – toate acestea au devenit parte componentă a vieții cotidiene, a muncii, științei, educației, artei și divertismentului. Internetul a permis reducerea sau chiar anularea distanțelor. Astfel, orice știre poate fi transmisă prin intermediul internetului în câteva secunde de la un capăt al pământului la altul – cu toții avem această experiență. Conversațiile, uneori chiar si cu participarea contactului vizual, sunt accesibile oricui, indiferent de distanta. Singura condiție este că utilizatorul să fie conectat la Internet. Într-adevăr, utilizarea internetului este atât de simplă, ca orice copil sau o persoana în varsta, se poate folosi cu ușurință de el.

Totuși, noi trebuie să înțelegem că Cuvântul lui Dumnezeu – nu este asemenea vorbirii umane, el poartă în sine energia divină care poate renaște duhovnicește omul, îi poate aduce mângâiere, și acest lucru se poate întâmpla prin intermediul internetului. Cunoaștem multe cazuri în care diferite persoane – atei, închinători la idoli din India, Japonia, Nepal și-au găsit calea spre Ortodoxie prin intermediul internetului și au renăscut duhovnicește, pentru că au găsit adevărul, și ceea ce au căutat în această viață, l-au gasit pe Hristos.

jj11Recent mănăstirea noastră a fost vizitată de actorul Jonathan Jackson (v. foto). L-am întrebat cum a devenit ortodox. El mi-a relatat că foarte mult l-a ajutat internetul. Pe de altă parte, datorită internetului, creștinii, care se îndepărtase de Dumnezeu, s-au reîntors la credință, și-au descoperit rolul și locul în această lume. Sunt oameni care erau pe punctul de a se dezămăgi de toate, dar după ce au ascultat unele predici pe internet, au găsit puterea duhovnicească necesară, au dobândit speranța, și acum se dezvoltă spiritual.

Mi se pare că astăzi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă o prezență puternică și în rețeaua internetului. Majoritatea oamenilor de astăzi sunt dezorientați, sunt într-un impas existențial. În această epocă, numai cuvântul lui Dumnezeu poate aduce mângâiere omului, îl poate informa și asigura de posibilitatea vieții veșnice. Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin intermediul internetului, poate aduce vindecare pentru oameni.

Crearea bibliotecilor digitale cu un conținut relevant trebuie încurajată și multiplicată. Moștenirea și înțelepciunea sfinților părinți, cu textele lor remarcabile trebuie să fie utilizată cât mai mult posibil cu cele mai moderne posibilități. Digitalizarea, clasificarea sfinților părinți va permite utilizatorilor internetului să găsească textele și informația care le este necesară. În plus, digitalizarea și promovarea Cuvântului lui Dumnezeu prin intermediul paginilor web, în special a învățăturile sfinților părinți, și a stareților secolului XX va aduce beneficii duhovnicești contemporanilor noștri.

Sfântul Paisie spunea: „Înscrieți toate cele duhovnicești pe care le auziți, și acea experiența pe care ați auzit-o de la alții, căci va veni un timp când această experiență va fi epuizată, și veți simți lipsa acesteia.”

Cartea obișnuită, imprimată pe hârtie, este astăzi într-o criză. În același timp, vânzările cărților electronice sunt într-o continuă creștere. Prin urmare, putem spune că putem folosi această tendință. Noi spunem că toate acest lucruri sunt bune și plăcute lui Dumnezeu, atunci când totul se și înfăpuiește corect.

Internetul reprezintă un mijloc contemporan care promovează globalizarea. Acele persoane, care și-au dorit implimentarea ideilor pentru istoria globală, economia globală, statul global și un lider global, ei cunosc cum să folosească internetul, și într-adevăr, îl folosesc la un nivel ridicat. De ce atunci și noi, ortodocșii,  să nu utilizăm acest instrument pentru promovarea rolului global al Ortodoxiei?

Utilizarea corectă a Internetului depinde de utilizator. Desigur, internetul nu poate înlocui comunicarea vie. Desigur, nimeni nu va fi capabil să ajungă la un anumit nivel duhovnicesc doar prin intremediul internetului. Ortodoxia este omnicentrică. Întotdeauna există prioritatea și valoarea esențială a persoanei, a individualității personale. Internetul reprezintă un instrument, un instrument care ne ajută și ne poate aduce beneficii, dar pentru ca credinciosul să poate duce o viață duhovnicească autentică, este necesită comunicarea cu un îndrumător duhovnicesc.

În același mod este necesară comunicarea și cu alți frați în credință, pentru a simți dragostea, participarea la toate sfintele taine ale Bisericii. Desigur, că există și cazuri în care utilizarea excesivă a internetului, chiar și pentru scopuri bune și duhovnicești, creează dependență, rezultând într-o izolare și efect negativ asupra personalității omului. Astfel, uneori internetul poate aduce rezultate negative: în loc de a-l aduce pe utilizator mai aproape de Hristos, el, dimpotrivă, se depărtează de Dumnezeu. Prin urmare, avem o mare responsabilitate de a promova și împărtăși Cuvântul lui Dumnezeu prin metode cât mai moderne, creative și utile, dar ar trebui deasemenea să-i informăm pe cei păstoriți și despre modurile corecte de utilizare a internetului, aducându-le cunoștință și despre toate efectele negative care pot fi cauzate de utilizarea necorespunzătoare a acestei tehnologii”. Sursa: pravmir.ru Traducere și adaptare pentru ortodox.md de Natalia Lozan, postat pe site-ul Muntele Athos)

Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuieste…!!!

Dragii mei dragi,

astazi este o mare indoita sarbatoare pentru noi.

Multumesc Domnului si Maicii Domnului ca ne-a ajutat sa traim si anul acesta aceasta zi a praznuirii Sfantului Acoperemant al Maicii Domnului, zi de mare binecuvantare pentru familia noastra!

La Sfanta Liturghie, parintele a citit Evanghelia inchinata sarbatorii, Evanghelia binecunoscuta despre cele doua surori, Marta si Maria.

In timp ce ascultam Evanghelia, am trait adevarul cuvintelor Domnului, Care a spus ca Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

Timp de multi ani, m-am straduit sa marchez aceasta zi cu invitatii si masa mare… Invitatii au venit, daca i-am chemat…, dar apoi, cand nu i-am mai chemat anume, nu si-au mai amintit de acest eveniment…, vazandu-si fiecare de ale lor.

Lepadand obiceiurile lumii, simplificand lucrurile si venind la Doamne, bucuria a ramas cu noi si parca mai ieri l-am auzit pe parintele Ioan rostindu-ne numele in cadrul rugaciunii de multumire pentru binefacerile primite.

Si cel mai minunat in toata lucrarea asta este ca cei dragi, pe care m-am chinuit atatea ani sa-i strang langa noi in aceasta zi, desi astazi sunt care incotro…., unii in Germania, iar altii pe aiurea, erau acolo, in inima mea si in comuniunea aceea de har.

Ooo, cat de neputinciosi suntem, Doamne! Caci a trebuit sa treaca atata amar de vreme ca sa inteleg si eu toate acestea…!!!

Cat este de minunata, Doamne, vietuirea cu Tine, in Duhul Sfant!

Si ce bune au fost toate: si Cina Ta si prinoasele binecuvantate, (bunatatile toamnei: prunele, merele, perele, miezul de nuca si painica integrala), care au intrecut orice tort si orice alte preparate sofisticate!

Multumesc! Multumesc! Multumesc, Doamne al meu minunat, (ca ai ascuns acestea de cei priceputi si le-ai descoperit copiilor – cum s-a citit azi in Evanghelia a doua…)

Maicuta Domnului

Acoperamantul_icoana_75dpi

sa ne acoperi si de acum incolo cu Sfantul Tau Omofor (Acoperamant)!

Multumim!

P. S: Am recitit astazi (3 octombrie 2017) aceste randuri.

Anul acesta, fetita noastra cea mare ne-a facut un mare dar de ziua noastra, ne-a aranjat un week-end la Oasa.

Ce trairi, ce momente incarcate de dar !!!

Am luat parte la doua zile pline de impreuna traire cu obstea. Sambata de la Ora 3 dimineata si pana seara la 12 am fost impreuna, la rugaciune si la lucru, la scos cartofi si la masa pe camp, iar apoi la priveghere… Toate incheindu-se cu Sfanta Liturghie de duminica, 1 octombrie 2017, in timpul careia am puratat un costum popular, unul din zecile de costume purtate de zeci de tinere credincioase…

Multumiri pentru tot si pentru toate!

DSC_2343

Evenimente DOINA BLAGA

Dragilor

n-am mai scris de multicel pe blog. Am lucrat de zor la terminarea cărţii surpriză pe care, cu ajutorul lui Doamne, o voi lansa în 8 martie.

Mă uit acum la machetă şi nu-mi vine să cred minunea. Slavă lui Dumnezeu şi mulţumire tuturor celor care m-au ajutat să finalizez această lucrare!

Cu ajutorul lui Doamne, ne vom întâlni în 8 martie şi vom sărbători această bucurie împreună.

În altă ordine de idei, de luni a început o perioadă foarte dragă mie, perioada Postului Mare, un maraton minunat.

Vă pomenesc pe toţi şi mă bucur că şi pe această cale virtuală putem să ţinem legătura.

Suntem încă în lumina sărbătorii Bobotezei!

Dragilor

Mâine este odovania praznicului Botezului Domnului.
Ce înseamnă odovanie? Odovania ste slujba care încheie sărbătoarea prazniculului, a sărbătorii. Slujba este la fel de înălţătoare ca şi praznicul propriu-zis.

În Biserică totul e solemn şi luminos, chiar şi perioada de doliu din Postul Mare are solemnitatea ei. Biserica ne pune înainte perioade de plângere, de postire, dar şi perioade de bucurie şi de praznic. Şi aceste praznice şi sărbători au rolul de a ne oferi şansa de a pregusta din atmosfera veşniciei cu Hristos. De aceea avem trei zile de Crăciun, trei zile de Paşte şi multe alte praznice minunate, care sunt tot atâtea popasuri din alergarea noastră pe pământ înspre Cer şi odihnire în braţele Domnului.
În Biserică avem înainte prăznuire a sărbătorii, praznuire, după prăznuire şi încheierea praznicului, odovania.

Astfel am cântat bucuria Botezulului Domnului o săptămână şi mai bine. Am băut aghiazma mare în toate zilele şi am mai prins la suflet putere să înaintăm pe calea spre Cer. E grea înaintarea. Pe cale întâlnim şi spini şi pălămidă şi câini care ne latră şi ne arată colţii, dar ţinta e drept îaninte. Nu este cale de întoarcere şi nici abateri, căci ştim unde duce.

Astăzi prăznuim pe sfinţii mucenici Ermil şi Stratonic, minunaţi ostaşi ai Domnului, care l-au mărturisit cu îndrăzneală şi curaj. Aseară am citit micuţelor mele din proloage viaţa lor. Despre cum a pătimit sfântul Ermil şi cum ostaşul Stratonic, care era şi el în taină creştin, văzând pătimirea lui, a lăcrimat şi când au văzut ceilalţi ostaşi de lângă el că a lăcrimat l-au întrebat dacă este creştin şi el, lepădând frica de chinuri ce-i înfricoşase sufletul pentru un moment, a mărturisit cu demnitate că este creştin şi aşa a fost înecat în mare dimpreună cu Emil.

Şi astăzi am auzit la biserică minunatele cântări de cintire adusă acestor bravi mărturisitori, cum saltă şi cum se veseleşte Biserica triumfătoare de biruinţele mucenicilor şi câtă slavă au primit aceştia în cer. Şi mă gândeam: niciun om „mare” de pe acest pământ nu poate avea măcar o părticică din această negrăită slavă ce o dă Doamne mărturisitorilor Lui.

Mulţumim Domnului că avem exemple atât de vii care ne încurajează şi se roagă pentru noi. O dacă am şti ce mare îndrăzneală au sfinţii mucenici la domnul şi ce mare dar primesc creştinii care îi cinstesc pe sfinţii mucenici în biserica lui Hristo dreptslăvitoare! Doamne fă să cunoaştem asta! Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici ajută-ne Doamne şi pe noi să biruim zi de zi prilejurile care vor să ne despartă de Tine.

Acum, a zice nu unei gogoşi sau unei prăjituri „NU vreau să te mănânc, deşi mi se scurge gura”, eu cred că e mare jertfă. Dar noi nici asta nu putem totdeauna. Dar dacă renunţăm pentru Doamne la plăcerea aceasta de a mânca aceste himere, mare plată vom lua.

Să îndrăznim a spune: „Doamne, pentru bucuria Ta renunţ la această plăcere!” Iar dacă, totuşi, mâncăm, să mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Doamne, şi aşa se risipeşte lucrarea potrivnicului, care caută cu orice preţ să ne fure minte de la gândirea la Dumnezeu şi la sfinţii Lui şi ne ademeneşte cu tot felul de plăceri şi pierderi de timp.

Doamne, te binecuvintez şi-Ţi mulţumesc pentru toate darurile ce le-am primit. Îţi mulţumesc pentru mezinuca, care astăzi a împlinit 5 anişori. Îţi mulţumesc că ni Te-ai oferit din nou şi ne-ai ajutat să Te primim, Darul nostru cel mai mare.

Ce frumos miroase mirul cu care părintele ne-a miruit şi cât de minunat îi strălucea chipul Rafaeluţei după Sfânta Împărtăşanie. Acesta este cel mai mare dar pe care i-l pot oferi şi aceasta e cea mai mare bucurie în ziua de naştere. Am răbdare şi aştept timpul în care va putea pricepe şi psihologic ce a trăit astăzi cu duhul. Am tot „şuşotit” în timpul slujbei şi i-am explicat de ce am făcut popas la biserică înainte de a merge la grădiniţă. Şi cred că a înţeles câte ceva. Oricum au copleşit-o sărutările doamnelor şi darurile lor şi a priceput şi mai bine că asta a fost un mare câştig şi nu pierdere.

Îţi mulţumim Doamne! Ne-ai copleşit din nou! O cât aş vrea să cunoască cât mai mulţi fraţi şi surori de-ale mele în credinţă ce mare dar avem noi în Biserica noastră ortodoxă! Aici venim cu toate ale noastre, cu dorul nostru de Doamne, cu poverile noastre cu grijile noastre şi plecăm încărcaţi de daruri. Aici îi spunem toate durerile şi problemele şi nici nu apucăm să ieşim de la slujbă, că Doamne deja ne rezolvă „treburile”, înainte ca noi să ajungem la ele. Dar o face cum ştie El, nu cum bănuim noi că e bine sau cum am dori. Dar e nevoie să avem răbdare, să stăm măcar la toată sfânta Liturghie!

O câte daruri primim la sfânta Liturghie! Dar noi suntem atât de mici, încât adesea darurile ne scapă printre degete şi printre entuziasmul de moment.

Ce minunat e să trăieşti fiecare eveniment din viaţa ta, a familiei tale, în Biserică. Ce bune au fost acele mere binecuvântate şi acele chifle şi acele turtiţe dulci pe care părintele le-a binecuvântat! Acestea nu pot fi egalate de niciun tort în nuş’ce formă sau petrecere la nuş’ce loc de joacă! Oricum sunt şi astea. E şi tort, e şi mâncare, dar mai întâi doamne şi apoi celelalte au alăt lumină, alt înţeles…
Dar cum spunea măcuţa mea „Omul fuge de Hristos, pentru că nu se îndură să renunțe la micile plăceri de câteva clipe, care par ieșiri din timp și din durere, și nu crede că Dumnezeu Se poate amesteca așa, în cele mai mici gesturi și gânduri ale noastre”.

Dar numai
„Pe măsură ce omul descoperă că nu poate ieși din închisoarea dependențelor sale de lucruri pieritoare și dăunătoare în care se zbate, devine tot mai pregătit pentru a-L auzi și asculta pe Dumnezeu. Pe Dumnezeul Cel Viu Care-Și dă Viața Sa omului, și vine efectiv și Se sălășluiește în el, și trăiește cu el, toate ale sale: de la respirație până la Inspirație!” ((http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/03/131-dumnezeu-nu-ne-cere-decat-sa-ne-dam.html). Şi apoi observă cât de deşarte sunt toate fără hristos şi că veselia de o seară de la locul de joacă cu prietenii pleacă şi fără hristos copilul e singur şi expus la toate „săgeţile cele arzătoare ale întunericului acestui veac”(Sf Pavel), fără Dumnezeu.

Doamne ai milă şi ajută-ne să creştem sub braţul Tău şi în Biserica Ta! Dă-ne putere să facem faţă provocărilor lumii acestia rupte de Tine şi să mărturisim că numai Tu eşti viaţa noastră şi izvorul tuturor bunătăţilor. Amin.

Video cu Lansarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

aici aveti filmuletul cu lansarea noilor carti:

Filmuletul cu lasarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

aici aveti filmuletul cu lansarea cartilor la targul de carte si revista religioasa din 6 noiembrie 2014

Multumesc mult prietenilor nostri dragi care au filmat atat de minunat!

Impresii de la Târgul de carte şi revistă religioasă de la Sibiu

Dragii mei
Astăzi este ultima zi a Târgului de carte şi revistă religioasă! Cele trei zile au trecut atât de repede!
La Târg e o atmosferă atât de minunată! Am cunoscut oameni atât de minunaţi! Căci numai oameni minunaţi pot să fie interesaţi de carte religioasă, de vieţuire şi de alimentaţie sănătoasă. Mulţumesc Domnului cvă m-a ajutat să scot aceste două carţi

coperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta1 cartea de bucate
prin intermediul cărora am ajuns la inimi atât de frumoase! Fii binecuvântat Doamne al meu! Binecuvintează lucrul mâinilor noastre şi pe noi toţi laolaltă.
Ieri a venit o bătrânică de aproape 70 de ani. O minune: micuţă, îmbrăcată în negru, îmbrobodiţă, dar cu o faţă atât de luminată cum eu rar am mai văzut printre muritori. S-a apropiat de standul nostru, al editurii Adenium, şi a intrat în vorbă cu noi, cu mine şi cu Anca şi am început să vorbim despre carţi, i-am prezentat cărţile noastre, cartea Părintelui teodosie, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu şi celelalte. A fost încântată să cumpere codul Bibliei şi m-am mirat cum o bătrânică poate fi interesată de „aşa fineţuri” de care doar teologi „scormonitori” sunt fascinaţi. Şi am început s-o descoasem pe bătrânica asta şi am rămas cu gura căscată ce am aflat. Căci ea, sub înfăţişarea-i diafană „de fluturaş”, ascundea mari taine, mari profunzimi pe care vi le voi destăinui pe îndelete altă dată, căci acum timpul nu-mi este prieten…
Ce să vă spun, haideţi astăzi la Târgul de carte şi revistă religioasă. Veţi fi uimiţi câtă abundenţă de carte de suflet şi la nişte preţuri incredibile.
Mie îmi vine să le iau toate acasă şi să-mi fac aşa un palat înconjurat de ziduri de cărţi şi să mă retrag în el…Dacă am cărţi şi citesc sunt cel mai fericit om… nu-mi mai treb’e nimic..
Şi mai sunt mulţi ca mine …
Am privit vizitatorii pe furiş şi i-am văzut cu câtă gingăşie atingeau cărţile, cum le mângâiau cu degetele şi se transpuneau în altă lume, mai încrezătoare, mai bucuroasă, mai îndrăzneaţă şi mai sănătoasă.
Încă vă aştept!
Astăzi ne vor încânta şi minunaţii artişti de la corul Caedonia…..
PS: Am pus ochii pe câteva cărţi. Am găsit jurnalul măicuţii mele Siluana, Spovedanie neterminată, pe care atât de mult mi-am dorit s-o găsesc. Şi încă câteva…
Şi încă ceva: mi-am revăzut cititorii de la prima carte

coperta 1

Un moment unic şi plin de atâta încărcătură sufletească!
Nu pot decât să spun: Doamne mulţam pentru toate!

Veniţi şi voi să gustaţi din aceste bunătăţi , din acest festin al cărţii de suflet!
Eu încă vă aştept!

Hrană pentru suflet: slujbele Bisericii

Dragii mei dragi, bucurie!

Nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc darul primit aseară. Am avut o adevărată revelaţie în timpul deniilor asupra bogatului conţinut duhovnicesc al slujbelor bisericeşti. Deşi de ani de zile merg la biserică parcă a fost atunci prima dată când mergeam la acea denie. M-am cutremurat cât de mult am pierdut şi câtă foame a făcut bietul meu sufleţel. Doamneeee!
Acum de când mi-am schimbat percepţia asupra hranei, atât trupeşti, câtşi sufleteşti, totul s-a schimbat. Sunt extrem de recunoscătoare Domnului pentru acest lucru. Acest post a fost minunat. Astăzi este ultima zi în care se face sfânta liturghie a darurilor mai înainte sfinţite. Nici nu ştiu când au trecut atâtea zile, deşi au fost momente în care am numărat zilele rămase.
Ce mare binecuvântare a fost acest post şi sfânta împărtăşanie! În faţa acestor daruri pălesc toate din lumea aceasta. altădată roboteam în bucătărie să fac „bunătăţuri” pentru Paşti, neştiind că adevăratele bunătăţi se află altundeva.trecea în fugă slujba Învierii cu somn şi oboseală, dar mă învioram la masa bogată de acasă. Acum ciudat, stomacul e gol până la ora 17 şi bucuria e în suflet. Mâncărica aceea simplă e mană cerească şi nu-mi mai arde de cozonaci pentru care sacrificam joia patimilor.
Abia aştept sfânta liturghie. În ea primesc hrana după care tânjeşte sufletul meu. Cu un stomac mai uşurel altfel percep lucrurile. Toate sunt dar. mulţumim! Mulţumim! Mulţumim!
Un Paşte trecut fără să fasci cozonac şi ouă roşii nu-i mare pierdere, dar să ratezi întâlnirea cu Domnul, prin nimic nu mai putem recupera. Am tot timpul să tot fac cozonaci, dar nu acum când sunt aceste unice slujbe în biserică.
Vă invit să fim împreună, dragii mei cititori în biserica noastră minunată. E copleşitoare ortodoxia şi mare pierdere este nedescoperirea şi folosirea darurilor ei!
Bucurie!

FILMULET CU LANSAREA CARTII INDRAZNESC SA TRAIESC SANATOS EDITIA A- II

FRUMUSEŢEA ŞI BUCURIA TINEREŢII ÎN HRISTOS

Ieri, ducându-mă la biserică la slujbă, am văzut o imagine minunată: o familie tânără cu o fetiţă în braţe. De cum m-a văzut, fetiţa mi-a zâmbit. Sfioşi tăticul şi mămica au întors capul să vadă cine se „strâmbă” la copilaş de este aşa de bucuros. M-am uitat cu mare atenţie la acei părinţi fericiţi. Erau aşa de frumoşi, se potriveau aşa de bine fizic! Armonia lor interioară armoniza atât de frumos trăsăturile lor fizice, de parcă semănau!

„Doamne, mi-am spus, ce minunat! Ce minunat eşti în această familie! Doamne miluieşte pe toţi tinerii ca să Te cunoască şi să trăiască bucuria de a fi cu Tine!”

Copilaşul cred că avea în jur de un an. Descoperise bucuria de a merge singur şi atunci când scapa din braţele mămicii sau a tăticului, o zbughea fulgerător de iute înspre sfântul altar.

Copilul fugea atât de repede încât mama trebuia să alerge după el! Am privit-o cu atenţie pe tot parcursul slujbei ca s-o văd cum reacţionează la provocările copilului, care între timp obosise şi era foarte agitat. Părinţii căutau să-i intre în voie.

Priveam cu admiraţie cum tăticul era tot un zâmbet şi o „agitaţie” în jurul mamei şi a fetiţei lui. La un moment dat a luat-o în braţe şi a început s-o legene uşor, ca s-o liniştească, şi apoi i-a dat să bea lăptic din biberon. Priveam portretul. Era minunat! Acel tătic îşi ţinea cu atâta dibăcie copilaşul şi îl privea cu drag cum mănâncă! Şi mi-am zis: „Doamne ce minunat! Doamne dăruieşte neamul nostru românesc cu cât mai mulţi tătici ca acesta!

Copilul şi-a potolit puţin setea şi a început din nou să mişune. L-a luat în primire mama. Copilul a început să fugă, mama după el. Tati cu ochii pe ele. La un moment dat, mama s-a aplecat după copil şi bluza i s-a ridicat şi i s-a văzut puţin spatele. Tăticul, delicat şi atent, s-a dus repede lângă mămica şi i-a tras bluza în jos. Mămica l-a răsplătit cu un zâmbet larg.

Slujba a durat o oră şi ceva şi în tot acest timp copilaşul n-a avut pic de astâmpăr. I-a „muncit” pe părinţi cum a ştiut el mai bine, dar n-am auzit niciun „of”, n-am văzut nicio nemulţumire sau „panicare” pe chipul acestor minunaţi părinţi. Şi mi-am zis: „Ei, tinereţea! Toate le poate! De aceea e bine ca omul să se căsătorească şi să dea naştere la copii de tânăr!

Mi-am amintit atunci de perioada primă a căsătoriei mele, de prima noastră fetiţă când era bebeluş, durdulia noastră minunată!

Cum „alergam” şi eu după ea uneori prin biserică…. şi parcă am mai intinerit atunci cu vreo 13 ani!