Arhive etichetă: ovaz

Mancarea nepotrivita face ravagii: tot mai mult cresc burtile

Dragilor

astayi am fost dupa cereale in targ. M-am bucurat mult ca am gasit secara. Am cumparat si grau.Mas tot minunez ca cu mai putin de 20 de lei, am asigurata painica pe o luna de zile.

Stiti ce am mai cumparat? Orz. Recent, am citi ]ntr-o monografie culinara ca romanii faceau faina de orz si o adaugau langa cea de grau si coceau paine. Tot de acolo am preluat si tehnologia: se rasnesc boabele, se cern mai intai printr-o sita rara si apoi, de doua ori printr-o sita foarte deasa. Asa am facut si eu. Am macinat orzul la moara mea

Picture1

si apoi am cernut faina. Am luat 160 de g faina orz si restul pana la 500 faina de grau, am adaugat plamada facuta cu vreo 3 ceasuri mai inainte si am framantat aluat. Acum cand va scriu e inca la dospit…sa vedem cand ma trezesc dimineata ce-o iesi si va spun…

Sunt tot mai incantata de chiflele mele. Am inceput sa ma specializez, sa le fac si eu mai aratoase, mai comerciale…., dar cu toate astea oamenii sunt tare suspiciosi cand le arat o chifla, numai dupa ce o gusta, asa mai fortati de mine, fac ochii mari si zic: Da-i buna!

Doamne, cum sa nu fie buna? Dar noi dam ce-i mai bun la porci…

Azi, cand am fost in targ, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor cand l-am intalnit pe un nene care vindea cereale, mai de varsta mea, si pe care l-am cunoscut anul trecut, cam tot pe vremea asta cand m-am dus in targ sa caut cereale, ca tocmai imi luasem moara si nu aveam habar unde sa gasesc cereale mai ieftine fata de cele de la magazinele naturiste, si nu m-am putut abtine sa nu exclam:

Da ce te-ai umflat asa? ei, nu m-am umflat, m-am ingrasat… Mai, frate, ai grija de tine, ai grija ce manci, ca tati banii ce-i castigi aci o sa ti-i manca doctorii…Uite, stii ca cerealele integrale au fibre si aceste fibre curata organismul? Uite, ovazul, asta care il manca caii, are cele mai bune fibre si cele mai bune proteine….!

Ia, da-mi o jumatate de feldera de ovaz sa incerc daca pot sa fac faina la moara mea…

Pana una , alta, ia gusta din chifla asta integrala si scot din poseta o chifla. Asa neagra iese?….

19092014133

E culoarea graului, uite si tu cum e bobul de grau. Chifla asta e facuta din faina completa, am macinat bobul intreg. Aici ai tot ce-ti trebuie ca sa te hranesti. Faina alba e goala…, nu are fibre. Mananci 300 g amidon, se depune 300 de grame, mananci 300 g paine integrale, jumatate ai fibre, care ies afara, ca nu au unde intra….

Mai omule, nu-i de glumit cu alimentatia, ai grija ca mori nevoia in somn ca-ti sta inima in loc ca nu mai are pe unde circula sangele de atata grasime…

s-o uitat asa trist la mine si o zas: Doamne, fereste!

No, am plecat. O sa mai trec pe aci.

Si m-am dus pe cvealalta parte a targului, la struguri…

NO, si cand am vazut acei struguri faini, am uitat de slabit…., m-am si tapat pe ei…

Am negociat cu un vanzator sa-mi dea cateva kg, ca m-am inteleptit, nu mai cumpar la lada mare, ca mi s-o stricat…si apoi de frica sa nu se strice, am tot indesat la concasor si apoi ma mai intreb de ce-mi cresc soldurile…Rusine sa-mi fie ca m-am luat de nea Gica….

Si ca sa repar gresala, in sara asta, m-am desfatat cu o dragta de salata de radacinoase…Sarut mana pentru masa, Doamne!

Sa aveti somn bun, dragilor!

Eu mai am inca un picut de lucru…

E diferenţă, totuşi, să faci treburile cu Doamne sau să le faci singur!!!!

Dragilor
în dimineaţa asta m-am trezit cam indispusă şi cu mare greutate am început să fac cele ale dimineţii. Am început să le fac cu nemulţumire şi fără spor…şi în gând tot cârteam: „iar numa’ eu! Uf… ! Şi sunt atâtea de făcut: şi sucul de fructe…şi laptele de cocos…şi.., vai n-am cereale fierte!…Tre’ să fierb repede nişte ovăz..că se fierbe repede…Da, dar tre’ să-l fac făină…şi, vai, trebuie să pun moara în priză…că nuş’ ce au prizele astea din bucătărie că nu pot să las tot timpul toate în priză …şi ..uf nu nimeresc priza asta din spate… deja e târziu..şi laptele nu-i gata… tre’ să sparg nuca…. Izbesc nuca de cocos de cimentul din curte, dar nu vrea să se spargă…şi ochii parcă mi se împăienjenesc…aş vrea să dorm acum, nu să sparg nuci de cocos… Uf..ceasul 7 fără 20 de minute …La fix soţiorul tre’ să iasă din casă… şi ovăzul nu-i gata…aaaa…tre’ să mai curăţ şi o sfeclă roşie…să dau culoare lăpticului…În sfârşit…cănuţele se umplu..! Haideţi la păpică copilaşi!”.

Soţiorul pleacă cu mijlocia la şcoală, iar eu urmează s-o duc pe mezinuca la grădi…Uf! ce de vase murdare! Şi storcătorul… e cleios de la grăsimea nucii de cocos … dar hai să storc un morcov pentru mezinuca, care n-are chef să mânce ovăzul cleios…
Îi pun suculeţul..Se strâmbă, iar eu mă înfoi la ea şi-i zic apăsat: „Îl bei într-o secundă că….te mânc eu pe tine cu nas cu tot…, cu …muci cu tot!”.

Mă împiedic de găleata de gunoi.. .. Pe masă sunt cojile…uf…îmi vine să urlu, să strig că ce numai eu…în toate zilele numa’ eu să lucru în bucătărie…îmi vine să trântesc tot…Simţeam că crăp…că nu mai pot…Şi indispoziţia asta..şi capul ăsta greu… !
Dar, dintr-o dată, mi-am amintit să-L chem pe Domnul să mă ajute şi zic: „Rafi, hai să cântăm la Născătoarea!”.

Dar parcă nu-mi vine să cânt .. ..şi aştept să cânte Rafi, dar ea, nimic…Încep să cânt…şi ea după mine …şi cântăm aşa de vreo câteva ori „Născătoare de Dumnezeu bucură-te….” şi apoi încep să zic: „Maica Domnului ajută-mă…uite e deja 8 şi trebuia să fim la grădi…Doamne vino acum aici şi mă ajută…ia greutatea asta…!” Şi încet, încet se face lumină….şi pe masă ..şi în chiuvetă şi pe blat…şi toate-s la locul lor şi ajungem şi la grădi. Şi, pe drumul de întoarcere, m-am gândit la această minunată posibilitate de a lucra cu Doamne. Ce simplu e…, dar obiceiul de a urla şi de a trânti toate cu ciudă şi nemulţumire e mai puternic şi e nevoie de un pic de sforţare…să mă abţin să nu mă las târâtă de stări fizice…de chef sau de nechef…, ci să-L chem pe Domnul chiar atunci în lucrul meu şi El vine şi mă ajută efectiv…şi azi am văzut asta…, dar e nevoie să zic „Doamne ajută” în loc de „nu mai pot”.. sau „ce numai eu..da, ce iar să pregătesc mâncare…iar să lucru atât…”.
Mulţumesc, Doamne, pentru ajutor! Bine este să lucrez cu Tine…!

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

O „reţetă” interesantă care m-a salvat

Dragii mei
Când e să mănânc în afara casei, întâmpin dificultăţi cu uscăturile, dulcegăriile şi sărăturile ce se oferă cu diferite ocazii. Acestea, pe lângă că nu sunt sănătoase, îmi mai aduc încă un necaz, mă constipă. Şi cum a fost nevoie să plec zilele trecute m-am gândit cum să fac dovleacul, mâncarea anotimpului, mai interesant, că mâncasem deja o zi doar dovleac copt. Astfel am făcut o amestecătură nu prea atractivă la prima vedere, dar care mi-a fost foarte folositoare:
Am făcut un sirop de curmale şi am înmuiat fulgii de ovăz făcuţi făină. Apoi am zdrobit dovleacul copt şi am amestecat bine. Am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi seminţe de floarea soarelui râşnite şi s-a făcut o cremă excelentă şi hrănitoare. Apoi mi-am adus aminte că am în dulap nişte tărâţe de grâu fine şi mi-am zis să adaug şi din acelea şi am scăpat cam multe şi a afectat puţin gustul, dar eu am mâncat cu plăcere şi tare bine mi-au prins la intestine! Am luat cu mine o caserolă şi m-a ţinut o zi întreagă foarte bine…
Gramajele nu le ştiu a vă spune exact, dar baza reţetei e dovleacul, la care adăugaţi o lingură de făină de ovăz din fulgi şi 1-2 linguri de tărâţe de grâu. Înmuiaţi 2-4 curmale într-o cană de apă şi apoi zdrobiţi bine curmalele cu blenderul sau mixerul vertical şi adaugaţi peste dovleac, ovăz şi tărâţe. Amestecaţi bine, puneţi o mirodenie şi lăsaţi-o să se înmoaie bine şi apoi poftă bună! Merge excelent şi cu ceva crud, un morcov, un pătrunjel…