Arhive etichetă: parintele iustin petre

Încă o minune: Dobrogea şi comorile ei!

Salutare, dragilor!
De când am lansat prima carte, trăiesc numai minuni! Până atunci, credeam că sunt numai eu singură în dorurile mele, căutările mele, durerile mele…

Dar acum, am primit semnale că mai există mulţi alţii ca mine, care vor să nu trăiască degeaba pe acest pământ.

Mă minunez cum întâlnesc aşa oameni minunaţi. Şi acum îmi stă mintea-n loc când mă gândesc cum am ajuns în Spania dimpreună cu Părintele meu, cum rânduit  toate!

În mai puţin de doi ani, s-au întâmplat atâtea, încât cred că aş scrie o nouă carte dacă ar fi să vă povestesc. Dar totuşi nu mă lasă inima să nu vă povestesc ultimile evenimente, ultimile minuni, pe care astăzi, retrăindu-le mi-au umplut inima de bucurie şi am prins elanul să vi le împărtăşesc.

Deunăzi, soţiorul meu minunat mi-a spus că ar avea o treabă la Constanţa şi eu am sărit repede că aş veni şi eu cu el. Păi, ce să faci tu acolo? Păi…. s-o cunosc pe o cititoare de-a mea de acolo, care din „întâmplare” o cheamă tot Blaga. Şi uite aşa, am vorbit cu Lili din Constanţa că aş avea drum pe acolo în 21 şi 22 februarie.

No, bun! M-am pregătit pentru aventură. Săltam de bucurie că voi avea ocazia să cunosc oameni noi, o veche pasiune de-a mea. Am rugat-o pe Lili să ne indice un loc de cazare şi a spus că cel mai potrivit pentru noi este să dormim la hotelul Curtea Brâncovenească şi dând căutare pe internet aflu că acesta e un hotel care promovează valorile Ortodoxiei. Interesant, îmi zic!

No, am făcut rezervare şi a rămas să mă văd cu Lili sâmbătă când avea un eveniment: deschiderea primului Bistro al unor oameni ortodocşi cu mâncare vegetală. Nici că se putea mai bine! Eu de când visez să fac aşa ceva şi uite că cineva a avut curajul s-o ia înainte. Aşa că voi avea o experienţă unică!

După un drum care nu se mai termina, ajungem în Constanţa, ca prin minune, după ce m-am rugat din tot sufletul să înmulţească Doamne benzina să nu rămânem pe autostradă. Din întrebare în întrebare, ajungem la locul unde avea al meu soţior treabă şi apoi, în sfârşit, găsim hotelul.

Ajungând aici, mirare: în holul hotelului o librărie cu cărţi de spiritualitate ortodoxă, lângă hotel un magazin cu produse naturale şi naturiste. Intrăm în cameră: asta e prea de tot, asta chiar m-a copleşit: Părintele Arsenie Boca din icoana de pe peretele camerei mi-a zâmbit. Doamne, e peste aşteptări.. !

M-am întins în pat şi m-am odihnit un pic. Apoi, m-am dus să descopăr împrejurimile. Prima dată, m-am dus în magazinul naturist de lângă hotel şi am început să mă „bunghesc” curioasă. Erau de toate acolo. De la făină, la fulgi, la cereale, la brânză, ouă, carne bio, până la preparate de patiserie în bucătăria proprie. Eram atât de entuziasmată, încât am simţit nevoia să vorbesc cu cineva şi aşa am sunat-o pe Ioana de la Cluj şi i-am spus unde sunt şi că sunt foarte încântată şi că m-am gândit să fac şi anul acesta tabără de spiritualitate ortodoxă şi nutriţie…şi multe altele… La care ea îmi spune: vezi că acolo e domnul Marcel Bouros care e un om credincios şi care ne trimite la Cluj grâu bio şi care are Şcoala Brâncovenească, poate îl întâlneşti. Ok, i-am zis şi am încheiat discuţia.

După ce am vorbit, o întreb pe una dintre vânzătoare dacă cunoaşte pe cineva cu numele de Marcel Bouros, la care dânsa îmi zice că e chiar patronul magazinului şi al hotelului şi că să întreb la recepţie de dumnealui.

No, asta-i bună!
M-am dus la recepţie şi am povestit cu domnul de acolo, o altă minune de om, tot teolog, şi am tot povestit încât cred că o trecut  vreun ceas. A rămas că mâine îl va ruga pe domnul Bouros să-i transmită programul ca să vedem dacă ne vom intersecta pe Cale…
Am coborât la subsolul hotelului în magazinul naturist de ceaiuri şi alte preparate pe bază de plante… O minunăţie, tot felul de creme, de tincturi.., paste de dinţi … Am pus ochii pe câteva, cu gând să vin a doua zi să le cumpăr, dar mi-am uitat cu totul şi m-am trezit duminică când nu era program…

După ce am cercetat împrejurimile, am urcat în cameră foarte bucuroasă. Repetam mereu: mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

M-am întins în pat şi auzeam ca un plânset de copil şi m-am gândit că s-a cazat cineva cu vreun copil, dar apoi mi-am dat seama că de fapt erau pescăruşii, pe care i-am tot auzit până ce am adormit ..

A doua zi, era marea întâlnire. Aveam emoţii şi mă gândeam cum mă voi întâlni cu Lili, care mă fascina cu vocea ei minunată.

Înainte să plec la Lili, m-am gândit să las la recepţie numărul meu de telefon pentru domnul Bouros. Am plecat să mă întâlnesc cu Lili, dar mai întâi m-am întâlnit cu Ana, o prietenă de-a lui Lili, care gătea de zor tot felul de chestii interesante. M-am oferit să o ajut şi mi-a spus să fac sucul de cătină şi de merişoare cu storcătorul Hurom. Apoi, a venit Lili cu soţul şi copilaşii ei şi apoi a venit Părintele care urma să facă sfinţirea..şi apoi au venit toţi prietenii lor…Dumnezeule, m-am trezit într-o adevărată comunitate ortodoxă care m-a copleşit. Nu-mi imaginam că poate exista aşa ceva! Şi apoi, părintele Iustin…,îl vedeam atunci pentru prima dată şi-mi părea că-l ştiu de-o veşnicie…, şi sfeştania a fost minunată şi cuvântul părintelui, la fel.

Şi ca paharul să se umple foarte şi să dea şi pe afară s-a oferit cineva să mă ia cu maşina a doua zi şi să mă ducă la mănăstirea Sfântului Ioan Casian şi apoi la peştera Sfântului Ioan Casian …. Ca într-un vis le trăiam pe toate. Acolo l-am cunoscut şi pe Părintele Ioan, un alt părinte minunat…

Şi apoi, tot acest vis s-a sfârşit la un ceas de vorbă cu domnul Marcel Bouros şi apoi ne-am făcut repede bagajele şi, după o oră de rătăcit prin Constanţa, ne-a aşternut la drumul spre Sibiu, unde am ajuns pe la ora 2 noaptea.

Şi abia azi, după o săptămână, mi-a revenit. Şi citind în cartea pe care Luminiţa mi-a dăruit-o, Pe urmele Sfântului Ioan Casian, am retrăit minunea…
Povestea întemeierii acestei mănăstiri minunate…  e musai s-o aflaţi şi voi..
Felul şugubăţ de a povesti al Părintelui Iustin e inegalabil!

Aşa am mai trăit o minune şi aşa am cunoscut atăţea oameni minunaţi.
Şi, credeţi-mă, n-am nicio vrednicie, ba, cu toată sinceritatea vă spun, sunt  nevrednică. Dar ştiţi ce am observat? Dumnezeu e atât de grabnic să ne dăruiască tot binele, la cea mai mică deschidere şi prezenţă a noastră în Duh…

Slavă Ţie, Doamne!

Astăzi am „zburat” pe deasupra văii Casimcei, făcând pelerinajul alături de cei care au mers la hramul mănăstirii Sfântului Ioan Casian…

Mulţumesc pentru toate şi tuturor!

Doamne să vă răsplătească cu vârf, îndesat şi clătinat!

Cât de bogată este ţara noastră şi eu nici c-am avut habar de asta!

urcare pestera 20150222_134307 (Copy)pestera20150222_134613 (Copy)pestera 220150222_134803 (Copy)bis 20150221_072400 (Copy)