Arhive etichetă: pepene galben

Pentru mămici ca mine: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Bună dimineaţa dragilor!

Astăzi s-a citit la sfânta liturghie frumosull şi binecunoscutul paragraf:

„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.” (Matei 16, 24-28)

Părintele spunea că în urcuşul nostru spre Împărăţie, avem mai multe etape şi în toate aceste etape e nevoie de purtarea crucii…

Aseară am ascultat-o pe măicuţa mea

şi spunea la un moment dat că „cruce înseamnă golirea de toate care ne înbdepărtează de bucuria ca dar al lui Dumnezeu…”

Vedeţi, eu aş prefera să fac acum altceva, plăcerea mea, pasiunea mea, dar e nevoie să stau cu copiii, să merg cu ei în parc…, să mă joc cu ei, să-i învăţ cum să se poarte ca omuleţii. Până mai ieri, mi se părea pierdere de vreme să stau tot în fundul lor…, dar acum, pe zi ce trece, e atât de fascinant să-i observ, să-i ascult… e un prilej cu atâtea prefaceri… şi posibilităţi de creştere!!!!
Ieri, am pornit dis-de-dimineaţă în oraş să-mi rezolv câteva treburi şi le-am luat şi pe micuţe cu mine… Am pornit de acasă cu câte o îngheţată de banane în mână, ca să am linişte că nu-mi vor cere îngheţată, deşi mijlocia tot a mormăit încet întrebarea dacă nu le iau şi din aia de la dozator….

Am făcut multe treburi prin oraş… şi am sfârşit prin a ajunge în piaţă… Eram însetate şi flămânde şi am mers la tanti Mărie care vindea pepeni şi am mâncat un pepene şi ne-am stâmpărat şi sete şi foame… şi apoi ne-am încărcat cu de toate şi ne-am întors…

Eram precum un măgar: şi în spate rucsacul cu pepeni, unul verde unul galben, şi în mână găleata cu afine şi caserola cu zmeură… şi în cealaltă plasa cu roşii…

img_7984

şi drum lungă până acasă pe jos…

Eram fericită că simţam greutatea şi realizam ce binecuvântare este maşina cu care fac de obicei piaţa… şi când să ajungem aproape de casă… micuţa a zbughit-o de lângă mine şi a traversat strada în fugă, fără să se uite …. şi imediat a trecut o maşină..

Am urlat pur şi simplu…:. „Fantastic! Fantastic! Mă copile unde ai fugit??” Am bombănit până acasă… cu voce tare….nu mă puteam linişti…s-au uitat şi nişte vecini la mine cum strigam… îmi venea să-i dau una la fund micuţei de să ţină minte să nu mai facă niciodată ce a făcut…, dar am urlat…

No, şi bucuria s-o dus… şi o venit mustrare de conştiinţă: că cum am putut urla aşa în plină stradă, că copilul oricum n-o înţeles că am urlat…, că m-or văzut şi vecinii, pe mine doamna care învaţă pe alţii…

După ce m-am potolit, am vorbit cu copilul şi i-am explicat că atunci când îi vin idei să întrebe dacă poate să facă acea ideea fără să se vatăme… şi ne-am iertat şi ne-am îmbrăţişat
Şi a prins copilul, că azi dimineaţă, când i-o venit să traverseze, m-o întrebat…
Da, da… greu la deal cu boii mic!

Cruce- bucurie-cruce- lepădare de sine- răbdare- cădere- ridicare- mergem înainte, de cu seară până-n zori şi din zori şi până-n seară, ca voinicul din poveste, că-nainte mult mai este!

Răbdărică dragi mămici, ne-ar spune Părintele Cleopa!

Cura de pepene

Dragii mei

Mulţumesc Doamnului că am ajuns, în sfârşit, în perioada pepenilor!

pepene

Anul trecut am mâncat, „ca sparţii”, tone de pepene şi, după ce s-a terminat sezonul, copilaşii mă tot întrebau dacă nu le mai cumpăr pepene şi le-am spus că sezonul pepenilor s-a terminat în acest an şi vom mai mânca la anul.

Anul acesta, de cum au văzut în supermarket-uri pepene, au şi început:

– „Mami, mami, uite pepene! Ne iei?” .

Am avut de dus muncă de lămurire că aş vrea să le cumpăr, dar nu pot pentru că încă nu este sezonul pepenilor, chiar dacă ei văd în magazin pepene. Le-am spus că vom mânca în august.

=„Dar când e august?”.

=„Mai este un pic până în luna august”.

Şi aşa s-au liniştit puţin, dar au urmărit mereu calendarul şi de cum am intrat în luna august, au început să sară de bucurie, că în sfârşit mâncăm pepene.

Astfel că din 1 august ne tot desfătăm cu pepene în fiecare zi!

Aseară, am găsit într-un supermarket pepene românesc cu 79 de bani kilogramul. Luasem deja 2 din piaţă cu 1,5 lei, dar nu m-a răbdat inima să nu mai iau încă 2 (la un asemenea preţ!).

Astfel, săptămâna aceasta, mâncăm pepene pe „ghiftuite”!

-„Ie! Ie!” Mâncăm pepene!, au strigat copiii.

-„Da! Da!”, le-am spus, o să mâncaţi pepene”.

-„Dar numai pepene mama, şi pâine…, nu legume…”

-„Ok!”

Aşa că, vreo câteva zile, treaba în bucătărie s-a redus simţitor: porumb fiert, pepene, un suc de legume, fulgi înmuiaţi… Da. Doar cu pâinea voi avea ceva de lucru…

Azi dimineaţă, am mâncat aproape o jumătate de pepene. Mama mia!, ce treabă bună a făcut! Mi-a curăţat tot intestinul. După vreo 2 ore, am păpat şi cealaltă jumătate…

Doamne, mulţam! Îmi simt atât de curate intestinele!

De obicei, mâncam seara pepene, căci atunci ne adunam pe acasă toţi… şi era şi toaleta la îndemână… Dar uneori, mâncam seara târziu şi făceam cam multe ture de noapte la parter, aşa că am schimbat, mâncăm în prima parte a zilei sau după masa, dar nu seara.

Mulţumim Domnului pentru multele bunătăţi pe care ni le oferă în tot timpul anului!

Imediat vor veni strugurii negri, care ne vor împrospăta celulele prin binecuvantatul antioxidant resveratrol…

Slavă Ţie, Doamne !!!

Mă tot minunez cum se aranjază lucrurile atunci când te preocupă să faci ceva anume!

Anii trecuţi, nu m-am preocupat să mâncăm serios fructe de sezon, ci doar gustăream aşa câte puţin şi ne „ne puneam pe iarnă”, dar anul acesta, mi-am propus să nu ratăm nimic. Mi-am dorit să putem mânca mai multă zmeură, dar era aşa de scumpă în piaţă… Dar am dorit mult şi mă rugam să găsesc o posibilitate să iau mai ieftin şi a rânduit Domnul.

Sâmbăta trecută, am fost la Păltiniş după apă şi la intrare, la izvor, am găsit pe cineva care vindea zmeură şi afine proaspete. M-am târguit şi am luat zmeura cu 15 lei kilogramul şi afinele cu 10 lei kilogramul… Am luat câteva kilograme bune şi avem şi acum în fiecare dimineaţă câte un pahar de nectar. Iese aşa de bun la storcătorul cu  melc Hurom. Ies numai sâmburii, pe care îi usuc şi apoi fac făină la râşniţă şi-i combin cu mâncarea.

Când mai vorbesc cu câte cineva care-mi spune că n-are bani să cumpere aşa cum cumpăr eu, mă intristez puţin pentru că după ce vorbim, îl văd cum cumpără copiilor covrigi, snaks-uri, îngheţată, banane (care-s mult mai scumpe…) …Şi uite-aşa, „risipesc” bănuţ cu bănuţ pe alimente „identic naturale” şi puţin valoroase! Dar în fond, fiecare alege ce vrea…şi dobândeşte ce alege…!

Dar oare nu-i păcat să avem aşa bunătăţi şi să nu le mâncăm?

Facă cine, ce-o vrea, dar eu am ales să fac o cură de pepene. Am ales ă mănânc numai pepene măcar o zi întreagă… Vreau să văd cât rezist altor tentaţii…

Poftă bună la pepene!

pepene2

Fiţi binecuvântaţi şi bucuroşi!