Arhive etichetă: piata

Ce bunătați am găsit ieri, 15 februarie, în piață

Salutare!

Ieri, am trecut prin piață cu gând să găsesc niște dovleac…

Am ajuns în piață… E frig…, e chiar ger… Mi se rupe inima de acești oameni care stau să-și vândă munca de-o vară…și-o toamnă și-o primăvară… A fost un timp când m-am revoltat pe mai marii noștri… Începuseră cândva construcția halei din piață și am gândit că bieții oameni vor scăpa de acest chin, de a sta în frigul iernii la tarabe…, dar, spre marea mea mâhnire, hala a fost destinată celor care vând animaliere, nu vegetale. Probabil, au gândit ei, acestora le priește aerul proaspăt al naturii și „briza” râului Cibin…

Am dat o tură prin piață, așa ca de obicei, să văd ce mai este și cine mai rezistă pe-un așa frig… O văd pe-o tanti cunoscută și-o întreb cum face față frigului… Îi privesc fața care i se schimonosește de durerea profundă din suflet…

  • „Mi-e tare frig. Am crezut că se face mai călduț… Parcă așa anunțase ăștia la știri..”.

Mi s-a pus un nod în gât și am trimis un mesaj la Doamne: „Doamne, ai milă!”… Acum răzvrătirea mea s-a schimbat în milă. Milă de bieții oameni care vând în piață, milă de cei care ar putea să facă ceva în acest sens, dar nu fac, ei știind de ce nu fac o hală așa cum am văzut că există în alte orașe… „Doamne, dă-le un gând bun puternicilor acestui oraș ca să facă o hală și pentru acești sărmani oameni care vând legume în piață!”.

Am căutat pe puținii producători pe care-i știu și mi-am umplut „trăiștile”. Doamne, ce bunătăți, ca la bunica și ca la mama acasă!!!

Ia, priviți! Țelină, Pătrunjel

 

Morcov. Mai ales morcovul. O bunătate bună de tot. S-a păstrat atât de bine de crezi că e toamnă deși e plin februarie.

16730572_1236146076499575_3709505986630906650_n

În dimineața asta, budinca a fost mult, mult mai delicioasă.

Doamne, mulțumesc pentru toate aceste bunătăți și ai milă de țăranii noștri! Ajută-i să mai reziste pe baricade.

Pentru mămici ca mine: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Bună dimineaţa dragilor!

Astăzi s-a citit la sfânta liturghie frumosull şi binecunoscutul paragraf:

„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.” (Matei 16, 24-28)

Părintele spunea că în urcuşul nostru spre Împărăţie, avem mai multe etape şi în toate aceste etape e nevoie de purtarea crucii…

Aseară am ascultat-o pe măicuţa mea

şi spunea la un moment dat că „cruce înseamnă golirea de toate care ne înbdepărtează de bucuria ca dar al lui Dumnezeu…”

Vedeţi, eu aş prefera să fac acum altceva, plăcerea mea, pasiunea mea, dar e nevoie să stau cu copiii, să merg cu ei în parc…, să mă joc cu ei, să-i învăţ cum să se poarte ca omuleţii. Până mai ieri, mi se părea pierdere de vreme să stau tot în fundul lor…, dar acum, pe zi ce trece, e atât de fascinant să-i observ, să-i ascult… e un prilej cu atâtea prefaceri… şi posibilităţi de creştere!!!!
Ieri, am pornit dis-de-dimineaţă în oraş să-mi rezolv câteva treburi şi le-am luat şi pe micuţe cu mine… Am pornit de acasă cu câte o îngheţată de banane în mână, ca să am linişte că nu-mi vor cere îngheţată, deşi mijlocia tot a mormăit încet întrebarea dacă nu le iau şi din aia de la dozator….

Am făcut multe treburi prin oraş… şi am sfârşit prin a ajunge în piaţă… Eram însetate şi flămânde şi am mers la tanti Mărie care vindea pepeni şi am mâncat un pepene şi ne-am stâmpărat şi sete şi foame… şi apoi ne-am încărcat cu de toate şi ne-am întors…

Eram precum un măgar: şi în spate rucsacul cu pepeni, unul verde unul galben, şi în mână găleata cu afine şi caserola cu zmeură… şi în cealaltă plasa cu roşii…

img_7984

şi drum lungă până acasă pe jos…

Eram fericită că simţam greutatea şi realizam ce binecuvântare este maşina cu care fac de obicei piaţa… şi când să ajungem aproape de casă… micuţa a zbughit-o de lângă mine şi a traversat strada în fugă, fără să se uite …. şi imediat a trecut o maşină..

Am urlat pur şi simplu…:. „Fantastic! Fantastic! Mă copile unde ai fugit??” Am bombănit până acasă… cu voce tare….nu mă puteam linişti…s-au uitat şi nişte vecini la mine cum strigam… îmi venea să-i dau una la fund micuţei de să ţină minte să nu mai facă niciodată ce a făcut…, dar am urlat…

No, şi bucuria s-o dus… şi o venit mustrare de conştiinţă: că cum am putut urla aşa în plină stradă, că copilul oricum n-o înţeles că am urlat…, că m-or văzut şi vecinii, pe mine doamna care învaţă pe alţii…

După ce m-am potolit, am vorbit cu copilul şi i-am explicat că atunci când îi vin idei să întrebe dacă poate să facă acea ideea fără să se vatăme… şi ne-am iertat şi ne-am îmbrăţişat
Şi a prins copilul, că azi dimineaţă, când i-o venit să traverseze, m-o întrebat…
Da, da… greu la deal cu boii mic!

Cruce- bucurie-cruce- lepădare de sine- răbdare- cădere- ridicare- mergem înainte, de cu seară până-n zori şi din zori şi până-n seară, ca voinicul din poveste, că-nainte mult mai este!

Răbdărică dragi mămici, ne-ar spune Părintele Cleopa!

A apărut mazărea verde

Dragilor,

a apărut mazărea verde!

mazare-300x221

Ieri, învârtindu-mă prin piaţă, am întâlnit o doamnă din Vâlcea de la care iau adesea legume şi, după ce am salutat-o, am văzut pe tarabă la ea mazăre.

Era cam scumpuţă, 10 lei kg. Sâmbătă văzusem în Târgul de produse tărăneşti cu 8 lei kg. Şi i-am şi spus şi ea, drăguţa, mi-a lăsat cu preţul de 8 kg, aşa că suntem cunoştinţe vechi. Era 10 lei pentru că numai dumneaei era cu mazăre, dar sunt sigură că săptămâna viitoare o să fie mai ieftină mazărea, aşa că o să începem să mâncăm a dată, de două ori pe săptămână, mazăre verde.

E unica periodadă din an în care gătesc mazăre verde, căci în rest gătesc doar mazăre galbenă uscată.

Ieri le-am rugat pe mămăruţele mele să mi-o desfacă din păstaie

mazare  verde agr-300x236

şi astăzi, la prânz, voi face o mazăre verde scăzută.
Cei care aveţi Cartea de bucate pe anotimpuri, vă recomand să aruncaţi o privire asupra reţetei, căci acum, din cauza lipsei de timp, nu v-o pot trascrie…. Eventual, după ce o să mănânc prima mâncare de mazăre, o să forţez timpul…

Spor la slujirea din bucătărie !

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!

 

Mâncăruri de primăvară

verdeturi-de-primavara

Dragilor

nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc bucuria mea: azi am fost în piaţă şi am găsit pe tantile mele dragi, care au venit cu verdeţuri tocmai de la Vâlcea. Dacă aveţi drum prin piaţa Cibin din Sibiu, întrebaţi de Tanti Maria sau de Tanti Gina şi de mămica lui Tanti Gina. Ele au verdeţuri din grădina lor. Am luat toată salata lui tanti Maria…fragedă şi bună-bună, am luat si macriş, lobodă, leurdă, ceapă verde, ridichi roşii (să puneţi şi frunzele de la ridichi la salată că sunt fragede şi bune de mâncat acum). Urzici mai am în frigider de când am fost la cules. Acum le-am spălat bine pe toate şi le-am pus la scurs. Peste o jumate de oră fug la sfânta liturghie şi când mă întorc, fac iute nişte cartofi înăbuşiţi şi o salată de verdeţuri şi …Doamne mulţam!

Slavă Domnului pentru cum a rânduit toate pe lumea asta. Sunt aşa de perfecte!
Uitaţi cum ne-a dat verdeţurile acestea minunate! La începutul primăverii, când încă este foarte frig, ies urzicile. Ele sunt primele energizante ale noastre. Apoi încep să apară pe rând şi celelalte: leurda, măcrişul, loboda, ştevia..spanacul, ridichile de lună.iar în luna aprilie să fie o abundenţă de verdeţuri de nu mai răzbeşti să le mănânci…! Mai poţi oare să spui că n-ai ce să mânci în post? O salată din toate aceste verdeţuri şi cu o mâncare de fasole, linte, năut sau mazăre nu o întrece nicio friptură de carne. Dar ni s-a băgat în cap bine de tot că dacă nu mâncăm carne nu ne saturăm sau nu suntem sănătoşi, că nu avem proteine.. dar de fapt secretul este că animalierele sunt extrem de gustoase…pe când vegetalele, dacă nu te străduieşti un pic să le afli secretul combinării, nu sunt la fel de îmbietoare. Dar eu una prefer să mănânc vegetale, decât animaliere despre originea cărora nu am habar..
Ideea e că acum în primăvară nici nu poţi mânca altceva decât vegetale, însăşi firea lucrurilor ne spune asta..

Dar alegerea ne aparţine…

Anunţ: Ultimul dovleac şi-a dat obştescul sfârşit

Dragii mei

vă anunţ cu durere şi mare părere de rău că ultimul meu dovleac a sfârşit înfulecat.

Săracul meu dovleac!

Înainte de sărbători prietena mea de la ţară mi-a adus 3 dovleci rotofei. Am mâncat cu îndestulare din ei. Am făcut şi cozonaci pentru Crăciun, am copt şi la cuptor. Doamne ce bunătate! Mulţam frumos!

Am gândit ca un dovleac să-l mai păstrez şi să adaug câte o felie la salata de rădăcinoase. Desigur că de Crăciun nu am avut timp de dovleac.

Dar după Crăciun am observat că începe să se strice dovleacul în frigider. Aşa că jumătate l-am tăiat bucăţi mari şi l-am pus la fiert în aburi la foc mic.

Cealaltă jumătate, care era intactă, am înghesuit-o în frigider pe un raft mai jos din frigider. Azi am dat peste el şi deja avea porţiuni afectate. L-am curăţat cu grijă şi l-am pus la fiert cu tot cu coajă şi apoi am savurat o felie mare. Doamne mulţumesc din nou! Ce bun este dovleacul fiert şi copt, dar crud nu e aşa de gustos. Iată am mâncat o felie mare cât puneam de obicei la salata pentru toată familia.

Dumnezeule, ce multă mâncare mâncăm, când ea e preparată la foc! Îmi crapă stomacul şi nu mă mai satur de dovleac! E atât de gustos!
l-am mâncat cu atâta „haznă”, ştiind că a fost cultivat natural într-o zonă atât de curată şi cultivat de oameni atât de cumsecade.

Ultimul dovleac din iarna asta? Poate! În piaţă nu prea sunt şanse să mai găsesc. Poate sunt, dar pe gerul ăsta nicio şansă să fie la fel de delicios ca acesta.

Aşa că am mai îndesat puţin, dar n-a mai intrat…Oricum a avut cine să-l termine, că şi ciripelele cele mici ale mele se dau în vânt după dovleac. În schim ciripica cea mare nu vrea să audă. Ea e emancipată: ”Lasa-mă mami cu dovleacul tău, că doar nu-s porc să mănânc dovleac!” I-am arătat îngăduinţă de data asta. E singura mâncare pe care n-o mănâncă, în rest nu face nazuri la salatele de crudităţi. O dacă ar şti de câte ori am fraierit-o adăugând pe şustache dovleac în cerealele fierte de dimineaţă sau în mâncarea de fasole verde. Dar nu a fost problemă. Dar dovleac aşa „gol” copt sau fiert nu mâncă nici s-o sau să-l ungi cu miere.

Ei, asta e! Mie îmi place dovleacul şi gata! Aş mânca în toate zilele tot dovleac dulce copt. Dar s-a gătat. Ăsta e ulttimul, aşa că „mânânc şi plâng, mănânc!”. Plâng de mulţumire, dar şi că se gată şi mai plâng şi de durerea îmbuibării, dar mănânc. Şi oricum, este o biruinţă că am mâncat dovleac până să-mi pocnească burta, decât platoul acela de prăjituri la care salivam….

Să-mi fie de bine şi „veşnica” lui (a dovleacului) pomenire!

Pastă de măceşe de toamnă târzie şi ce mai găsim prin piaţă la ora asta

Dragii mei
Astăzi am trecut prin piaţă. O mare schimbare, se vede că se apropie iarna: ardeii capia s+au rărit, verdeţurile la fel, în schimb e multă varză şi mulţi cartofi şi mere. Mi-am făcut plinul cu legume rădăcinoase şi când mă căzneam să le pun în maşină, apare ca din senin p bătrâncică din altă lume parcă: „ia maică măceşele acestea, ca să iau şi eu două pâini”. Avea două pungi, două kilograme cu 10 lei. Hm ce să fac? M-a prins mila de tanti şi deşi aveam alte socoteli cu banii, i-am dat 10 lei şi am luat măceşele. Pomană curată! Îmi aduc aminte cât mai înţepat să adun câteva mâini de măceşe, dar nici nu prea erau şi biata bătrână a cules atâtea!
După acest „incident” m-am întors în piaţă ca să iau fructe. Am trecut prin zona fructelor de pădure să caut porumbele. Doar o singură precupeaţă avea porumbele. Anul acesta nu s-au făcut porumbelele. Anul trecut au fost aşa de multe şi am luat şi cu 2 lei kg iar anul acesta era cu 10 lei kg. Am luat o jumătate de kg ca să mâncăm aşa câte 5 în fiecare zi timp de o săptămână.
Apoi am văzut cătină. Ultima cătină cu 30 lei kg. Curios, anul acesta am văzut în luna iulie cătină cu 10 lei kg. Niciodată nu am văzut cătină în iulie şi mai ales cu aşa preţ. Am luat atunci de vreo două ori câte un kg dar nu mi-o trecut prin cap că n-o să găsesc în toamnă mai multă. Se spune că e bună după ce cade bruma, dar şi preţul e pe măsură. Ce să fac Doamne? M-am târguit ca de obicei şi am luat 2 kg cu 25 de lei, dar nu-mi pare rău căci are atâta bogăţie în ea, faţă de alte fructe. Şi în frigiser se ţine bine vreo câteva săptămâni, aşa că o sa le dau copilaşilor dimineaţa câte un suculeţ cu mierucă. Mă gândesc să adaug o mânuţă de cătină la sucul de măr, o fi bine? ce spuneţi?
În altă ordine de idei, am găsit altă bătrânică care voia să plece acasă şi a lăsat din preţuri, aşa că am luat morcov cu 50 de bani kg şi pătrunjel cu 1,5 lei. Am găsit şi spanac şi am luat o jumătate de kg, ca să adaug la sucul de rădăcinoase. Şi am luat şi câteva legături de frunze de pătrunjel verde şi ţelină.
Am luat şi ceapă roşie, aşa vreo 5 kg, ca să ne ajungă. Am descoperit şi eu ce bună e ceapa roşie şi acum mă îndur s-o cumpăr, deşi e mai scumpă decât cea albă.
Ei bine, am ajuns acasă. Am depozitat toate cu bună rânduială. Am făcut spanacul buchet şi l-am pus în apă într-o caserolă şi apoi l-am depozitat în frigider. La fel am făcut şi cu pătrunjelul.
Apoi am făcut
Pasta de măceşe
Am pus la fiert apa şi când a stat să fiarbă, am pus măceşele şi le-am lăsat să fiarbă la foc mic vreo 30 de minute. pentru că a fost nevoie să plec, le-am lăsat în oală acoperite. La întoarcere erau deja răcite şi le-am dat prin storcătorul meu rudimentar cu melc din fontă şi apoi l-am strecurat prin tifon şi sită deasă. Am avut de lucru, dar acum ştiu şi eu ce conţine pasta de măceşe, ca să nu mai port pică pe comercianhţi cum că ar pune făină să se îngroaşe. Oricum, pasta de măceşe ce am făcut-o eu are alt gust faţă de cea pe care o cumpăram. Am mai făcut odată pastă de măceşe în octombrie şi am băut vreo două săptămâni. Am îndulcit-o cu un pic de suc de struguri negri. Nu ştiu dacă a fost bine, dar nu am avut miere la îndemână.
E atâta bogăţie în lumea asta vegetală. Îmi plac aşa de mult toate produsele din piaţă! Dar e adevărat că pentru a le predăti şi oferi familiei e nevoie de ceva timp, pe când animalierele le iei repede de la magazin şi ai linişte o jumate de zi. Dar legumele şi fructele se digeră mai repede, dar rezultatul digestiei este mult mai bun. Am făcut şi eu diferenţa zilele acestea când nu prea am apucat să mănânc prea multe legume crude. Atăt de greu se mişcă mâncarea gătită şi atât de greu e trupul, dar cu crudităţi deşi îţi e foame mai repede, te simţi aşa de uşor….
Nu pot să mulţumesc îndestul ce binecuvântare este piaţa! Să ai tu toate la îndemână şi atât de lesne!
Doamne mulţumesc!
Vă doresc un post binecuvântat!
Şi vă invit să treceţi prin piaţă.
Am uitat să vă spun că am mai găsit şi dovlecel. Ce-i drept că era din solar, dar era „de la noi”, nu era din import sau de la angrosişti…

Lăpticul galben

Dragii mei

Astăzi am descoperit un nou lăptic: laptele gablen de rapiţă.
Îngăduiţi-mi câteva momente ca să vă povestesc istoria acestui minunat lăptic.

În urmă cu câteva luni am mers prin târg să cumpăr cereale şi am văzut nişte seminţe mici negre şi am întrebat pe vâzător ce fel de seminţe sunt şi mi-a spus că sunt seminţe de rapiţă. L-am întrebat dacă se pot consuma şi de către noi (oamenii), nu numai de animale, şi mi-a spus că nu ştie.

Am cumpărat totuşi 1 kg, ca să probez dacă ne place gustul lor şi într-o zi am râşnit două măini de seminţe de rapiţă şi le-am pus la mâncare, care s-a colorat uşor în galben şi a prins un gust nou, încă nedefinit pentru mine. Dar nu am mai folosit acele seminţe, ci le-am pus bine în dulap, până ce mă voi documenta dacă aş putea să le consum în mod frecvent.

Aseară când am făcut curat prin dulapul din bucătărie am dat peste seminţele de rapiţă şi m-am gândit să le spăl şi să le pun la înmuiat şi să încerc să fac mâine lăptic din ele. Zis şi făcut!

Dimineaţă le-am clătit bine într-o sită şi am observat că s-au mărit un pic în volum şi şi-au schimbat culoarea, devenind ca seminţele de in.

Cu ajutorul storcătorului cu melc de la Hurom, cu sita fină, am făcut un lăptic superb: grosuţ şi gras (care mi-a amintit de lichiorul de gălbenuş de ou), pe care l-am adăugat la sucul de legume, pe care, l-a rândul lui, l-am combinat cu fulgii înmuiaţi de ovăz. Aşa am obţinut o mâncare gustoasă, săţioasă şi valoroasă!

La început am făcut un lăptic mai concentrat dar avea un gust puţin amar. Dar când am adăugat mai multă apă la făcutul lui, a ieşit foarte bun, nu s-a mai simţit gustul amar.

M-am bucurat că am descoperit un nou lăptic cu care să ne hrănim, dar aveam o mică îndoială dacă e benefic pentru sănătate. Aşa că am căutat informaţii. Pe internet am găsit câteva informaţii. Dar cum pe lumea asta sunt păreri şi păreri, am întâlnit şi idei contra, cum că rapiţa ar fi modificată genetic, că ar conţine prea multe ierbicide….

Dar am găsit şi păreri pro, care m-au bucurat şi astfel am zis că de acum voi face măcar o dată pe săptămână câte o porţie de lăptic galben. Am să-l adaug la aluatul de pâinică să văd dacă se colorează…

Când găsesc tot felul de idei şi teorii în contra alimentelor vegetale, mă liniştesc cu gândul că nu poate fi adevărat să fie aşa cum spun unii şi alţii că soia e cum e, că porumbul e cum e, că nu ştiu mai ce, e cum e. Dacă Dumnezeu a rânduit pentru început să se hrănească omul cu seminţe şi plante, de ce n-or mai fi bune acum. Că omul a intervenit şi adus modificari, este adevărat, dar eu ce să fac? Să cumpăr produse bio? Dar ce siguranţă am eu pe ele când mi s-a întâmplat să cumpăr cu preţ triplat produse etichetate bio şi vai de ele? Auzi 30 de lei kg de orez! Astăzi mi-am ieşit din fire când am vorbit cu un comerciant de produse bio. Dar mai lăsaţi-mă dragilor cu bio! Eu cu un salariu cu ce să trăiesc? Să cumpăr margarină, cartofi şi roşii?
Nicidecum!

Voi folosi alimente pe care le voi găsi în târgul de cereale şi în piaţă cu credinţa că „Mare e Dumnezu să ne ajute şi pe noi!” Dar nu voi susţine nici în ruptul capului marketingul şi comerţul internaţional. Dacă pentru animalele, pe care le cresc oamenii ca să le taie şi să le mănânce, sunt bune alimentele modificate genetic, cred că n-oi muri dacă mânc porumb cumpărat de la nea Ion din Ocna şi nici lapte de seminţe de rapiţă de la nea Mitică…

Dar să revenim!

Iată câteva spicuiri despre folosul seminţelor de cânepă.

Câteva informaţii despre rapiţă:
Rapita (Brassica napus oleifera din Familia Cruciferae) este planta erbacee anuala, cultivata pentru semintele ei bogate in ulei. Planta infloreste in lunile iunie-august. Fructul are forma unei cu seminte.

Utilizarile rapitei:
– Se foloseşte mai mult sub formă de ulei
– uleiul de rapita are largi utilizari in industrie si alimentatie.
– Rapita este o excelenta planta melifera, putand asigura productia a 50 kg de miere la fiecare hectar de cultura
– prin procesarea rapitei se produc turte cu valoare furajera mare, care contin proteine (38-42%), glucide si saruri minerale.
în medicina
– Compozitia semintelor plantei confera uleiului de rapita calitati cicatrizante, dezinfectante, depurative, diuretice, emoliente, expectorante, vitaminizante si nutritive. Semintele contin proteine, hidrati de carbon, substante minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu), celuloza, glucide, grasimi, rezine, mucilagii, vitamine (A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten).
Dermatologie:
Uleiul de rapita se poate folosi la ungerea arsurior mai usoare, avand efect emolient. Uleiul cald se poate aplica local pentru calmarea durerilor.
Afectiunile digestive:
Folosit intern, uleiul de rapita are calitati exceptionale in tratarea bolilor tubului digestiv. Uleiul ajuta la drenarea ficatului, vindeca pacientii cu constipatie cronica, distruge parazitii intestinali si este indicat in tratarea enteritelor. O lingurita de ulei de rapita se va da in cazul constipatiei cronice, ascitei sau afectiunile ficatului, iar 3 lingurite de ulei de rapita se dau in cazul parazitilor intestinali.
Alte afectiuni interne:
Pe langa bolile digestive, rapita poate trata cu succes si unele afectiuni respiratorii (tusea, bronsita), cardiace (angina pectorala), renale sau articulare (guta).
Acestea sunt informaţii pe care le-am selectat în fugă de aici. Mi s-au părut totuşi mai credibile fiind scrise de Dr. biochimist Eugen Giurgiu: http://revista-tratamente-naturiste.ro/totar.php?totart&na=Rapita%20trateaza%20pielea%20si%20bolile%20digestive

Alte informaţii care mi-au atras atenţia:
– Rapita contine grasimi sanatoase, mononesaturate si polinesaturate, acizi grasi esentiali de tip omega, acid alfalinoleic.
– Uleiul de rapita ajuta la protejarea aparatului cardiovascular, reducerea hipertensiunii si a colestrolului nociv, la prevenirea formarii cheagurilor de sange pe artere, asigurand elasticitatea vaselor de sange si protejand impotriva anghinei pectorale.
– reduce riscul de ateroscleroza, asigura buna functonare a creierului, protejand de maladia Alzheimer si previne depresiile.
– ajuta la drenarea ficatului, asigura buna functionare a intestinelor, protejeaza de enterite.
– important anticancerigen si protejeaza de guta.
– sursa importanta de vitamina E, un puternic antioxidant, avand rol esential in regenerarea celulara, tonificand si pielea.
– Continutul ridicat de acizi grasi monosaturati din uleiul de rapita il face pe acesta sa fie mult mai bine cotat decat uleiul de floarea soarelui, uleiul de porumb sau cel de sofranel
Informaţii extrase de aici: http://blog.biorigine.ro/beneficiile-oferite-pielii-de-uleiul-de-rapita/),

Citind aceste informaţii mă gândeam că dacă uleiul de rapiţă are atâtea efecte benefice pentru piele oare nu va fi benefic şi intern?
Cu siguranţă!
Dar ca să fiu şi mai sigură, l-a sunat pe doctorul meu îndrumător în nutriţie şi m-a asigurat că seminţele de rapiţă sunt valoroase.
Şi la numai 2 lei kg, oare nu e păcat să nu folosim seminţele de rapiţă?

O zi binecuvântată!

La cumpărături pentru Paşte în … piaţă

Buna seara dragii mei

Îmi rup un pic de timp ca să vă împărtăşesc o durere care mi-a trasmis-o cineva în seara aceasta.
În seara aceasta pe la ora 20:30 am avut drum pe lângă piaţă şi am intrat cu gândul că poate reuşesc să iau câteva verdeţuri proaspete. N-am mai fost la ora aceasta în piaţă şi am rămas surprinsă că erau încă precupeţele la masă. Am recunoscut-o pe Tanti Gina. Am luat câteva verdeţuri şi am povestit un pic cu dânsa. Mi-a spus cu durere că faţă de anul trecut vânzările au crescut la jumătate. Nu prea mai sunt interesaţi oamenii de verdeţuri. Cumpără puţin.
I-am împărtăşit durerea şi drept urmare m-am dus acasă şi am spălat repede verdeţurile şi am început să bag la concasor, cu o mână băgam frunze de spanac cu alt măslina, şi iar cu una frunza de pătrunjel şi cu alta frunza de lobodă şi nucă. Doamne şi ce bune au fost! Mulţam Doamne!
Acesta e al doilea an în care nu mă stresez deloc cu pregătirile culinare pentru Paşte. Vom mânca normal, nimic special. Atenţia noastră se va concentra cu cea mai mare intensitate pe altceva, pe minunea care se va întâmpla atunci, când vom face trecerea de la moarte la viaţă… Mâncatul e un lucru important, dar nu singurul. Nu e drept să-mi ocupe mai tot timpul gătitul (mai ales sofisticat).
Ce vom mânca de Paşte? Multe verdeţuri şi cu ceva păpică simplu pregătită.
Ideea centrală este să adăugăm mâncării verdeţuri proaspete cât mai multe.
Până acum câteva zile, timp de ani bun, am făcut salalte. Era baza mâncării. De câteva zile am început să mâncăm frunzele verzi muşcând din ele, adică într-o mână iau frunza de spanac şi o bag în gură şi cu cealaltă iau din mâncarea de leguminoase sau seminţe sau nuci. E o diferenţă enormă. E o digestie muuuuuult mai uşoară. Uleiul pune peliculă pe tot ce atinge şi îngreuiază pătrunderea salivei şi a sucurilor în bolul alimentar.
Noi folosim mult măslinele desărate în loc de ulei de măsline. De asemenea folosim mult seminţele de dovleac şi floarea-soarelui, susanul şi avocado. Încercaţi câteva frunze de spanac proappăt de grădină cu o măslină naturală murată, e ceva inedit. N-am crezut că voi putea mânca vreodată aşa ceva. Dar mă simt excelent.
E atât de simplu. Aaaa trebuie totuşi să mă duc în piaţă, să spăl verdeţurile… Ce bine era acasă la mama. Îmi luam o bucată de mămăligă şi sare şi mergeam în grădină la roşii..acele roşii adevărate! Apoi smulgeam câţiva morcovi, îi ştergeam cu frunzele şi începeam să-i ronţăi. Doamne ce gust! Ce binecuvântare! Şi alergam toată ziua plină de bucurie…
Apoi seara rupeam frunze de ceapă şi salată verde, adăugam un ou fiert şi o bucăţică de mămăliguţă rece. Mai dădeam câteva ture în jurul casei şi adormeam buştean. Iar a doua zi pe la 8-9 mergeam la tanti Mariţa să cerem voie să mâncăm cireşe din pom. Ce viaţă!
Dar acum avem piaţa. O binecuvântare pentru orăşeni. Încă mai vin băbuţele de la ţară, deşi s-au şmecherit şi ele…
Aşadar, nu uitasţi să mergeţi la cumpărături pentru Paşti în piaţă, dar nu în hala de carne sau brânzeturi, ci la tarabe…
Cam atât pentru această seară.