Arhive etichetă: poeti

Cum a venit Poezia către mine

Salutare!

IMG_20171203_182137

Cu fiece zi, bag samă cum Cineva îmi poartă pașii.

Mă tot împotrivesc. Mă retrag în tăcere, dar iar mă văd împinsă către afară.

Vin către mine situații pe care la început le resping, le disprețuiesc și zvârl cu venin.

Apoi, spășită, vin și mă-ntorc și sărut mâna celui care mi le oferă.

Asta e pentru ultima oară. Gata! îmi zic. Mă voi închide în cămară și voi citi, devorând teancuri de pagini…

Citesc hulpav. Descopăr om după om…

Și asta grație altor oameni și-n primul rând, al OMULUI MEU, care-mi vâră subt nas, constant, câte-o carte. Nu orice carte. Fiecare carte e atent aleasă, profetică, criptică…, ce mă solicit, mă incită, mă ține trează nopți fără număr…

Așa l-am descoperit pe Radu Vancu și jurnalul său…

Urmează să-i dau de urmă operei poetice…

Apoi, literații de la Târg, asupra cărora am revărsat scântei și ură că m-au umbrit…

Ca apoi să mă ajute a străluci… de bucurie, descoperind alți oameni, precum Sandu Frunză

, Vianu Mureșan,

Ion Dur

, Anca Sârghie (care mi-a alinat oleacă dorul de Ioana mea dragă),

Imagini pentru anca sarghie

Marian Dopcea cu a lui Aprilie, luna florilor de mai.

Imagine similarăImagini pentru Marian Dopcea

Acesta din urmă pregătind cărarea spre seara asta, spre întâlnirea cu Maria-Daniela Pănăzan și Dumitru Ichim…,

 

IMG_20171203_173550

Imagini pentru maria-daniela panazan poezia lui dumitru ichimImagini pentru maria-daniela panazan poezia religioasa romaneasca o istorie comentata

IMG_20171203_181914

Fotografia postată de Dumitru Ichim.

care fu posibilă tot grație OMULUI MEU, care-mi citi anunțul cu câteva ore înainte…

Ce-a fost?

Ce-a urmat?

Fericire. Beție de-a dreptul!!!

Și-n această beție, descopăr cum…

Poezia a venit către mine

Nu mi-a trecut vreodată prin cap

Cum c-aș putea scrie poezie

Spre stupoarea mea,

Descopăr că poezia era în mine

Se prăsise odată cu mine

Sau mă zămisleam odată cu ea sau prin ea…

Poezia a stat ascunsă în numele meu

Pe care mama-l cânta zburând cu mine-n burtică printer vii,

Din clipa zămislirii, mereu repeta:

Doină, Doină cântec dulce…

Răsunau dealurile de doinirea mamei încât,

Tractoristul, care căra remorcile ticsite cu struguri, s-a prins de nănaș…

Șugubăț cum era, nănașu a-nceput și el a doini…

Poezia a venit cătră mine prin apa Botezului,

Când mâini de poet m-au cuprins afundându-mă-n apele Duhului

Și-am început a doini…

Acompaniind-o pe mama printre lanuri și vii

Poezia a venit către mine când

Înaintașa de la catedră îmi înmână un volum de poezii semnată de ea…

Poezia veni către mine printre rândurile poveștilor din cărțile lui Vancu, ale lui Dopcea

și-ale Mariei-Daniela Pănăzan…

Și m-apucai să scriu

Să scriu poezie rostită…

Să fiu poezie,

să fiu Doina Doinița lui mama

pe care o văd cum zâmbește de sus

am prins mesajul dragă mama, te asigur.

 

Descoperind comorile moştenirii

Dragii mei dragi

Astăzi, sunt foarte bucuroasă!

KODAK Digital Still Camera

KODAK Digital Still Camera

Voind a scrie despre omul care mi-a dat cel mai mare dar pe care l-am primit pe acest pământ, Botezul, mi-a venit un gând să-l caut, să vorbesc, baremi, la telefon şi, din fericire, l-am găsit.

Deşi era pe picior de plecare, Părintele Marcel Miron mi-a oferit câteva clipe preţioase cât veşnicia.

M-am prezentat cine sunt, că sunt fiica lui Mihai şi a Maricicăi din Boţeşti…

  • Aaaaa!!! Eşti Cristina?
  • Nu, sunt Doina, cea pe care aţi botezat-o sfinţia voastră în 26 iulie 1977!”
  • Aaaa!!!
  • Am început a scrie o carte despre biserică… şi am ajuns la povestea despre cum am fost încreştinată
  • Aaaa, scrii cărţi…
  • Da, am scris vreo 5
  • Şi eu am scris 3 cărţi de poezii
  • Uau, ce tare!!!

Mi-a spus că se grăbeşte să plece la Bucureşti să participe la un eveniment important: Acordarea titlului de Doctor honoris causa prietenului şi cuscrului sfinției sale, Pr. Theodor Damian.

  • Uau, asta e şi mai tare, am exclamat eu!
  • Mânca-te-ar Raiul! Ţinem legătura! Bucurii!

No, ăsta da început de săptămână, cu elan scriitoricesc înnoit!!! Iată de unde mi se trage mie neliniştea…, zbuciumul de a scrie!!!

Am căutat repejor câteva informaţii despre noutăţile primite.

Iacătă-le:

Câteva poezii de-ale Părintelui Miron, părintele care m-a botezat:

Asta e pentru mine, şi e tare de tot!!!:

„Prietene

Prietene

e timpul să mai faci un pas

ești prea greu pentru raza de lumină

în spate-i istoria

în față-i neantul

în dreapta un înger

și-n stânga un drac.

șește către steluța din ochii tăi

sub tălpile desculțe

aricii aducerii aminte

te vor iubi

și nu vei greși.

Ești urmărit de zmeii ce-ți vor pieirea

aruncă pieptenul

și oglinda

în păduri de gânduri se vor pierde

și în râuri de lacrimi se vor îneca.

Prietene

nu ai cărare

nici drum

drumul se face mergând”.

Şi apoia asta, asta spune cât toată cărticica mea despre biserică:

Biserica noastră cu gât de girafă

Biserica noastră

înaltă

are o turlă ca un gât de girafă.

Ea nu-și pleacă niciodată capul.

Mi-a spus un unchieș

că ea se hrănește cu iarbă albastră

de dincolo de nori.

Niște copii au încercat să urce

din clopotniță

către capul girafei

dar s-au oprit în limba clopotului

omușorul care închide orice ascensiune.

Girafa noastră necheză

cu glas de aramă

atunci când înghite în sus câte un om

de asta girafa nechează cu glas dureros de aramă.

O doare și plânge

când varsă câte un suflet

pe pajiștea albastră în care

ea paște

dincolo de nori.

(http://poezia.usriasi.ro/?p=1331)

Despre versurile Părintelui Miron, aici:

http://convorbiri-literare.ro/?p=5117

despre Părintele Theodor Damian, aici:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_Damian

Şi încă ceva mi-a mai spus Părintele Marcel, că ginerele său e la Dilema Veche:

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-20700832-sever-voinescu-fost-numit-redactor-sef-revistei-dilema-veche-gasit-dilema-orchestra-perfecta-sunetul-dilemei-ramane-acelasi-presa-culturala.htm

Mulţumeeesc, Doamneee!!!

Binecuvintează, Doamne, să cultiv această bogăţie descoperită!!!

Şi ţopăi mereu şi nu-mi vine a crede!!!