Arhive etichetă: pompieri

Sfinte Mihaile ai grijă de casa noastră, Maica Domnului acoperă-ne!

Dragilor

Azi dimineaţă, când am ieşit pe poartă cu toţii ca să mergem care încotro avem a merge, soţul meu a spus: “Oare ce arde acolo?”. Când ridic capul în dreptul arătat, văd un nor gros de fum negru şi am tresărit: ardea o casă! Veniseră pompierii, poliţia, lumea se uita înmărmurită….Atunci, mi-am adus aminte de obiceiul ce-l avem şi pe care uneori îl uităm, acela de a zice mereu când plecăm de acasă: “Sfinte Mihaile ai grijă de casa noastră, Maica Domnului acoperă-ne!” şi când ne întoarcem acasă să mulţumim: “Mulţumim Sfinte Mihaile şi Maică Preasfântă că ne-aţi ocrotit casa!”, căci, de n-ar păzi Domnul casa , în zadar s-ar osteni cel ce o păzeşte!” ne spune psalmistul.

O nenorocire, ca aceea pe care am văzut-o în dimineaţa aceasta, se poate întâmpla ocricui şi orcând…. Casa care ardea era reparată proaspăt, vopsită şi văruită în interior…
Am alergat la Doamne, la biserică, eram atât de îngrozită…, căci mi-am adus aminte de un pasaj din Evanghelie:

“Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau (Domnului, n.n) despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel”. (Luca 13, 1-5)

Mergeam şi mă rugam pentru acei oameni aflaţi în necaz, mă rugam să înveţe lecţia transmisă de Doamne….

Am ajuns la biserică şi am scris un pomelnic, pe care am scris aşa: “la titlu: Apoi, dedesupt: “Doamne, ai milă de oamenii din cartierul nostrum cărora le ardea casa dimineaţă!” Mulţumesc. Aşa, i-am predate grija mea domnului şi m-am liniştit pe dată…, am făcut multe metanii toată Liturghia, eram încă tulburată… Nu pot să mulţumesc Domnului pentru marea Lui milă ce o are faţă de noi păcătoşii! Odată, într-o seară, mirosea şi la noi în casă a ars…, de la prize…, nu ştiam ce este… Acum, în dimineaţa aceasta, mă gândeam că oricând se poate isca şi la noi ceva de la firele de electricitate…, aşa cum s-a întâmplat şi la casa aceea …

“Doamne miluieşte-ne pe noi toţi, Maica Domnului acoperă-ne cu Sfântul tău Acoperământ!” aşa să spunem mereu… şi să adăugăm ruga lui Eminescu: “Noi cei ce din mila Sfântului facem umbră pământului , Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri,Crăiasa peste îngeri, Din neguri te arată, Lumina dulce clară, O, Maică Preacurată şi Pururea Fecioară, Marie!”

La sfârşit, în timp ce mă miruia, părintele meu m-a întrebat unde s-a întâmplat nenorocirea şi i-am răspuns…

Aşadar, să ştiţi că părintele citeşte toate pomelnicele…… şi domnul ascultă ruga părinţilor slujitori….

Fii biunecuvântat, Dumnezeul meu! În mâinile Tale mă încredinţez şi îi încredinţez pe toţi ai mei. Rămâi cu noi, că ziua e pe sfârşite şi ne încearcă umbrele…!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!