Arhive etichetă: POST

Două reţete noi: Îngheţată de post de vişine şi Pastă de curmale cu arahide (Nutella a la Doina Blaga)

Dragilor

tocmai am terminat de făcut o delicioasă îngheţată de vişine!

De câteva zile, Pantelimonica mea mă tot bâzâie să-i cumpăr o îngheţată, numai una… că tot aşa a trecut postul…

Am tot discutat cu ea, i-am tot explicat din ce e făcută…Nimic…Trecea o zi şi iar îmi spunea că vrea îngheţată.

Duminică, când ne-am întors de la adusul apei din Păltiniş, am trecut prin Răşinari şi am văzut la marginea drumului localnici cu cireşe şi vişine de vânzare. Am oprit şi am început să mă târgui cu ei şi, conform setării mele: „Mult, ca să ajungă”, le-am luat ţăranilor toată marfa, desigur cu un preţ accesibil; au lăsat şi ei la preţ dacă le-am luat toată marfa, logic.

Şi iarăşi, conform programului, am dat-o în bară, căci cireşele, care erau din acelea „albe”, nu au plăcut prea mult copiilor şi, pe deasupra au început a doua zi şi să apară la unele dintre ele puncte maronii de stricat. Aşa că, „mâncă” Doino 8 kg de cireşe, poate te saturi şi tu odată!

Cu vişinile, aceeaşi poveste: omul cerea 8 lei pe kg, dar eu i-am luat toate cele 5kg de vişine cu 6 lei. Le-am luat cu gând să le combin cu cireşele şi să pregătesc un cocteil delicios pentru dimineaţa. Am desfăcut de vreo două ori vişine, dar n-am mai avut răgaz să le mai desfac şi mă tot gândeam ce-o să fac restul. Am zis că voi prepara, în cele din urmă, un compot..

Azi, când ne întorceam acasă de la Doamne, Pantelimona mi-a vorbit din nou de îngheţată…

Astfel, i-am spus că-i fac îngheţată de vişine dacă scoate sâmburii…

visine-proprietati

S-a angajat să-i scoată. A lucrat vreo două ceasuri …, a stropit totul prin bucătărie, s-a necăjit că sora ei, Rafaela, s-a cam „fofilat” şi nu a ajutat-o, dar a reuşit să desfacă cele aproximativ 3 kg de vişine…

Îngheţată de post de vişine

Ingrediente:
Vişine
Zahăr
Avocado
Nuci caju
Vanilie praf

Cum am procedat:

Am pus peste vişine zahăr…, am folosit zahăr pentru că aşa a vrut Pantelimona, ca să fie dulce, ca „aia” de la magazin… Hai, să fie şi zahăr de data asta… !

Am scăpat cam mult zahăr…

Şi am uitat şi să cântăresc vişinele să văd exact….

Am luat un avocado, care nu era chiar copt bine, bine…Data viitoare o să-l lăsăm să se coacă mai bine..
Am curăţat avocado, l-am pus în blender, am adăugat trei polonice de vişine cu zahăr şi două linguri de caju măcinat şi le-am mixat bine. Blenderul meu, săracul, nu mai poate… şi aşa e slab…,şi nu prea a ieşit foarte fină pasta, dar era delicioasă..
Am pregătit 5 pahare de 200 ml şi am răsturnat acea pastă din blender în păhărele. Le-am aşezat în congelator, acoperindu-le cu o folie de plastic.

Nici nu le-am aşezat bine în congelator, că au şi început mămăruţele să întrebe:

Când e gata? Când e gata?

Peste o oră…!

Hm…

No, bun! Dar acum ce fac cu restul de vişine?

Înainte să plec la Doamne, am pus la înmuiat seminţe de dovleac şi de floarea soarelui pentru amiază. De asemenea, am pus la înmuiat şi o pungă de 250 g de arahide crude şi 500g curmale, cu gând să fac o pastă pentru întins pe chifle…

arahide crude:

2590849

Astfel, am mai făcut o porţie de îngheţată din seminţele de dovleac şi floarea soarelui (5 mânuţe din fiecare) şi un avocado şi vreo 4 polonice de vişine cu zahăr şi o jumătate de linguriţă de vanilie (la prima porţie am uita să adaug vanilie!).

Restul de vişine le-am aşezat în caserola la congelat…

Pastă de curmale cu arahide (Nutella a la Doina Blaga)

Ingrediente:
500 g curmale fără sâmburi înmuiate
250 g arahide crude înmuiate
5 linguriţe cu vârf de carob (praf de roşcove

Cum am procedat:
Am verificat să nu fie cumva vreun sâmbure de curmale rătăcit. Am pus un pahar cu apă în blender, am adăugat jumătate din curmale şi jumătate din arahide şi le-am mixat îndelung…, căci blenderul meu nu e puternic…şi tot nu a ieşit fină…Am răsturnat compoziţia într-un borcan de 800g.

Apoi, am mixat şi cealaltă parte de curmale şi arahide cu apă (100 ml). Am adăugat 5 linguriţe de carob şi le-am mai mixat câteva rotaţii

Aceasta a ieşit mai dulce deoarece şi carobul este dulce…

Am umplut un borcan de 800g şi cu restul s-au ospătat prinţesele…, ca să uite un pic de îngheţată…după care mai trebuie să aşteptăm o oră…

Şi uite-aşa, m-am îndulcit şi eu, noroc cu copiii!

Aşa, îmi mai maschez şi eu satisfacerea poftelor, băgându-i pe copii la înaintare… Aşa, am tot lungit-o cu renunţarea la carne…: Cumpăram carne pentru că „maram” au nevoie copiii de ea, dar era pofta mea, de fapt…

E mai dificil să te abţii când pregăteşti chiar tu de mâncare, dar se poate să şi găteşti sănătos dacă vrei…De mine depinde…Secretul e să le fac poftă copiilor de mâncarea sănătoasă, chiar dacă nu are gustul mâncărilor clasice…, tradiţionale.

Ideea e că mie îmi place orice fel mâncare şi mai ales mâncarea pe care o pregătesc eu.. Dar uneori, copiii mai fac mofturi, mai ales când au alternative de gusturi apetisante…

Însă când le este foame cu adevărat, mănâncă şi două porţii de mâncare făcută de mine…Ideea e să-i păzesc să nu primească „darurile” (bombonici, napolitane), cu care îi mai îmbie unii binevoitori…

De data asta, am făcut un compromis cu zahărul.., că ni s-o terminat şi mierea… Dar, de altfel, mă străduiesc să le învăţ şi să le dau exemplu să fie mulţumite cu fructele proaspete, consumate ca atare.

…şi iar un DAR mare…, dacă n-ar fi atâtea tentaţii în jur! Nu-i chip să ieşi din casă, că te năucesc de nas, de ochi…mirosuri, imagini ispititoare..

Aseară am fost din nou în parc. Nici nu poţi să intri bine în parc de dispozitivul pentru făcut popcorn…!!!

Aseară a trebuit să le fac musai popcorn… şi astfel, am „împuţit” toată casa de miros…, pentru că am pus un pic de ulei, căci nu voiau să sară floricele nicidecum fără…

DAR, cu toate astea, tot mă bucur că sunt femeie şi că pot să stau cu copiii acasă, chiar dacă aş prefera să fac altceva…

Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche

Dragilor astăzi, vineri din săptămâna a II-a după Rusalii s-a citit Evanghelia de la

Matei 9, 14-17:

14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

15. Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.

17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.

Părintele ne-a vorbit că Domnul a adus o nouă învăţătură despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Apostolii erau deja la masa Împărăţiei.

Mântuitorul ne dă un alt sens al postului şi prin cele două pilde, cu petecul şi cu burdufurile, ne arată că toate se schimbă.

În timp ce am început să scriu aceste rânduri, m-am gândit că aşa este, nu putem pune un petec nou la viaţa noastră veche, ci e enevoie să ne înnoim întreaga viaţa.

Schimbarea dietei ţine un timp, dar observi că, la un moment dat, e nevoie de o forţă care să te ajute să faci faţă la provocări. Ca atare, se impune să avem în vedere toate aspectele vieţii noastre, atât fizice, cât şi spirituale şi duhovniceşti.

Puteţi revedea şi articolul Impresii de la Seminarul Soluţii pentru alimentaţia excesivă din cauze emoţionale, unde am vorbit despre cele Patru dimensiuni ale reînnoirii.

Articolul este acesta:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2015/05/28/impresii-si-multumiri-dupa-seminarul-gratuit-solutii-pentru-alimentatia-excesiva-din-cauze-emotionale/

Vă doresc o zi binecuvântată!

Cum întrebuințăm pulpa de soia rămasă de la lapte şi zerul de la brânza de soia

Salutare, dragilor!

Când preparăm laptele și brânza de soia rezultă ale două subproduse: pulpa (numită și ocara) și zerul.

Dacă fierbem laptele cu tot cu pulpă, le avem gata de consumat pe amândouă, atât pulpa, cât și laptele. Eu, de multe ori, arunc pulpa, căci a ieșit aproape totul din ea. Uneori, adaug o parte din această pulpă la sarmale, ardei umpluți sau chiftele.

O rețetă faină este smântâna de soia din pulpă de soia cu orez fiert, ulei și usturoi.

Am adăugat o dată pulpă la brânza de vaci și o dată la brânza vegetală și am copt pască…

IMG_20170413_213741.jpg

Odată, am inventat o formulă rapidă prin care să valorific pulpa de soia rămasă de la laptele de soia:

Am adăugat peste pulpa de soia fiartă o linguriţă de sare, una de mix de condimente şi 10 linguri de pulbere de tapioca şi 3 pahare de apă şi le-am amestecat bine.

Am uns cu ulei de măsline o tavă și am răsturnat compoziţia în ea. Am nivelat-o bine cu mâna. Am aprins cuptorul şi l-am fixat la 180 grade cu ventilator și am copt compoziția timp de 45 de minute.

Cum am întrebuințat zerul de la brânza de soia:

Am spălat o plăsuţă de lobodă, pe care o primisem de la o prietenă, şi am aşezat-o într-o cratiţă şi am turnat zerul fierbinte, care îmi rămăsese de la brânzica de soia şi l-am lăsat la foc potrivit să dea câteva clocote.

Din zerul rezultat de la brânza de soia, mai prepar și supă instant cu chimen, adică adaug o lingură de chimen măcinat şi un vârf de linguriţă de sare în zer şi amestec bine. Acopăr cu capacul. După 10 minute, bem supica. Resturile de brânzică de soia dau aspect de găluşte sfărmate…

Mai adaug zerul la ciorbe. Excelent gust capătă ciorba de fasole verde sau de varză de Bruxelles:

IMG_20161212_151415.jpg

Doamne, mulţam!

A apărut mazărea verde

Dragilor,

a apărut mazărea verde!

mazare-300x221

Ieri, învârtindu-mă prin piaţă, am întâlnit o doamnă din Vâlcea de la care iau adesea legume şi, după ce am salutat-o, am văzut pe tarabă la ea mazăre.

Era cam scumpuţă, 10 lei kg. Sâmbătă văzusem în Târgul de produse tărăneşti cu 8 lei kg. Şi i-am şi spus şi ea, drăguţa, mi-a lăsat cu preţul de 8 kg, aşa că suntem cunoştinţe vechi. Era 10 lei pentru că numai dumneaei era cu mazăre, dar sunt sigură că săptămâna viitoare o să fie mai ieftină mazărea, aşa că o să începem să mâncăm a dată, de două ori pe săptămână, mazăre verde.

E unica periodadă din an în care gătesc mazăre verde, căci în rest gătesc doar mazăre galbenă uscată.

Ieri le-am rugat pe mămăruţele mele să mi-o desfacă din păstaie

mazare  verde agr-300x236

şi astăzi, la prânz, voi face o mazăre verde scăzută.
Cei care aveţi Cartea de bucate pe anotimpuri, vă recomand să aruncaţi o privire asupra reţetei, căci acum, din cauza lipsei de timp, nu v-o pot trascrie…. Eventual, după ce o să mănânc prima mâncare de mazăre, o să forţez timpul…

Spor la slujirea din bucătărie !

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

Cura mea preferată: cura cu cireşe

Salutare, dragilor!

Astăzi, am cumpărat primele kilograme de cireşe. Cam scumpe cireşele, 10-12-13 lei! Învârtindu-mă prin piaţă, am găsit o ofertă cu 7 lei şi m-am mirat de acel preţ.

M-am dus la o cunoştinţă, de la care iau mai mereu mere româneşti şi acum avea căpşune aromate şi cireşe, dar le avea cu 12 lei, şi am întrebat-o: Ce au cireşele acestea pe care le-am luat cu 7 lei şi tu le ai cu 12, căci arată la fel? Păi, uitaţi-vă că sunt lipicioase, deja sunt vechi..”.

Aha!

Măi, măi…!

Cireşele au fost bune.

Am cumpărat 8 kilograme de cireşe, pe care le-am pus la rece în frigider

IMG_20170615_104634

Ne vor ajunge pentru 2-3 zile. Nădăjduiesc să mai scadă puţin preţurile…

Pe cireşe, merită să dai bani, numai că nu-ţi garantează nimeni că nu sunt stropite cu nu ştiu câte prafuri…

Eu nu-mi mai fac gânduri. Dau slavă lui Dumnezeu şi fac sfânta cruce pe trupul meu şi pe ce bag în gură şi mulţumesc pentru aceste minunate fructe, cireşele.

Chiar mă gândeam: Când eram copil, nu aveam habar de nimic pe lumea aceasta şi ce bucurie aveam când mergeam la tanti Mariţa şi îi ceream voie să mă lase să mă urc în copacul cu cireşe „hultoane” (pietroase) de iunie,

pt coperta cartii DE CE MNCAMPT COPERTA

iar acum să ajung să-mi fie frică să mănânc hrana naturală pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, dar pe care omul o modifică în fel şi chip???!!!

Nu, nici pomeneală!

Durerea mea e că nu mai pot să merg la tanti Mariţa să-mi umplu sânul de cireşe şi să-mi pun, pe deasupra, şi cercei de cireşe…

Ce fain arătam!!!

Ei, accept cu smerenie ceea ce nu pot schimba… Şi cumpăr cireşe din piaţă….

Şi vreau să cumpăr şi să mănânc cât ţine sezonul, nu mai cumpărăm alte fructe, ci ne concentrăm pe ce-i mai valoros nutritiv.

V-am povestit în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos

coperta 1

ce rezultate excelente mi-au ieşit la analizele de sânge după o cură de cireşe de două săptămâni.  Ce scădere de colesterol fantastică…!

Cura cu cireşe cade nemaipomenit de bine acum în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel care cade întotdeuna în iunie. Anul acesta ţine 3 săptămâni… Să tot mănânci cireşe…! Iar când te roade stomăcelul, să-l amăgeşti cu o chiflă din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi gata cu mâncarea din ziua respectivă!

Post uşor!, că greu nu poate fi cu aşa bunătăţi cum sunt cireşele…!
Preţurile acestea ridicate la cireşe mă obligă să învăţ filosofia bunicii soţiorului: „Puţân şi bun!!!”.

Cuvântul Părintelui meu, Vasile Mihoc de la vecernia din duminica tuturor sfinţilor „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine

Dragilor

cu ajutorul lui Doamne, am reuşit să transcriu acest minunat cuvânt al părintelui meu. O să-l revăd adesea….

Vi-l dăruiesc cu drag mult!

„ Aţi auzit dimineaţă sfânta evanghelie. A fost alcătuită din trei pericope: de la Matei cap 10, primele două şi a treia de la cap. 19 de la Matei.

Ei, în a doua pericopă s-a spus un cuvânt, care pe mulţi îi derutează: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”.

Trebuie să înţelegem că nu putem iubi cu adevărat pe cineva pe pământ, dacă nu avem iubirea faţă de Hristos. Iubirea faţă de Hristos ne învaţă şi celelalte iubiri. Nu poiţi spune cu adevărat că îl iubeşti pe al tău, pe copilul tău, pe fratele tău, pe aproapele tău, dacă nu-l iubeşti pe Hristos, pentru că dacă n-ai descoperit Iubirea pentru Hristos, nu ştii să iubeşti. Iubirea ta rămâne una trupească, exterioară. O iubire care nu face bine, o iubire care nu face cel mai mare bine. Când îl iubeşti pe cineva în Hristos, atunci înţelegi cât de mare ste bine pe care Hristos vrea să i-l facă celui drag al tău şi că hristos îi poate face acest mare dar şi prin tine, prin cuvântul tău, prin exemplul tău, prin dragostea ta.

Noi în Hristos descoperim iubirea şi Sf. Ap. Ioan spune acest lucru lămurit: „În El (adică în Hristos), am cunoscut iubirea. Că El şi-a pus sufletul Său, viaţa Sa, pentru noi”. Hristos ne-a învăţat această iubire jertfelnică. O iubire nejertfelnică nu este iubire.

Vedeţi, oamenii declară dragoste, dar până la o adică şi când au de jertfit ceva, nu mai sunt în stare să se mai jertfească. Copii care vorbesc foarte frumos despre mamă, când mama cade la pat, ei nu mai sunt în stare s-o îngrijească şi caută să se scape şi vezi pe un părinte pasat de la un copil la altul sau vezi atitudini din acestea când copii socotesc că a îngriji pe un părinte în neputinţă este un lucru prea greu pentru ei. oamenii aceştia ar avea de învăţat de la Hristos ce înseamnă iubirea. Iubirea cea adevărată este cea care se jertfeşte. Hristos şi-a dat viaţa pentru noi. În El am cunoscut iubirea, că El şi-a pus viaţa pentru noi.

Şi când învăţăm de la Hristos iubirea, învăţăm să ne punem şi noi viaţa pentru cei din jurul nostru şi sigur, în primul rând pentru cei dragi din familia noastră.

Hristos ne învaţă iubirea, de aceea când Mântuitorul spune despre această iubire mai mare, el de fapt ne arată că întru El descoperim adevăprata iubire. Nu poţi pretinde că-l iubeşti pe copil, dacă îi dai numai cele pământeşti. Îl iubeşti cu adevărat dacă vrei ca el să ajungă la cel care mai mare bine, care este Împărăţia cerurilor. Aceasta este iubirea în Hristos. Iubindu-l în Hristos, îl ajuţi şi-l pregăteşti, şi-l educi şi îl călăuzeşti spre această iubire şi spre acest cel mai mare bine, care este Hristos şi Împărăţia Sa şi viaţa sa cea veşnică. Mântuitorul de fapt continuă acest cuvânt spunând: Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Adică jertfa. Crucea înseamnă jertfă. Pe Hristos suntem chemaţi să-L cunoaştem în aşa fel, încât să-L iubim cu o iubire jertfelnică. Prin aceasta se disting sfinţii, sfinţii pe care îi pomenim astăzi. Sfinţii s-au jertfit, sfinţii au suferit. Dacă căutăm în viaţa lor, vedem că sfinţii au suferit pentru Hristos, chiar şi cei care nu au murit ca martiri, au fost în stare să lepede toate amăgirile lumii, toate ispitele de dragul lui hristos. Viaţa lor a fost marcată definitiv de întâlnirea cu Hristos.

Nu poţi fi credincios până nu te-ai întâlnit cu adevărat cu Hristos şi până când nu ai fost pătruns de iubirea Lui şi până când cu voia ta nu ai luat crucea ca să mergi după El.

Câte lucruri minunate nu ne învaţă această evanghelie!

Şi ea ne vorbeşte şi de răsplată, care este luată din capitolul 19 de la Matei. Pun Apostolii această întrebare, era în alt context, e adevărat,

„Doamne, iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?

Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică”.

Chiar în viaţa aceasta Dumnezeu ne face bucurii, ne dă daruri, pe care lumea niciodată nu ni le poate da. El ne dă harul Lui prin care toată viaţa noastră este minunată şi trăim în bucurie, o bucurie şi o pace şi o bogăţie, pe care lumea niciodată nu ne-o poate da şi sigur nu ni le poate lua atunci când le-am primit. De aceea, fiind cu Hristos, care este viaţa noastră, care este nădejdea noastră, care este plinătatea darurilor şi a bucuriilor, noi nu mai avem nevoie de altceva şi nu putem decât să-I mulţumim Lui din toată inima.

Iată cu aceste cuvinte, intrăm în Postul Sfinţilor Apostoli care în anul acesta este de 3 săptămâni, până în 29 iunie şi aş dori ca în postul acesta să descoperim câte ceva din taina acestei mari iubiri, pe care Mântuitorul o are faţă de noi, şi a arătat-o faţă de noi prin Jertfa sa şi pe care şi noi suntem chemaţi s-o descoperim în mod practic şi s-o trăim în realaţia cu Dumnezeu, dar şi în relaţia cu semenii noştri, cu cei de aproape sau cei de departe.

Bunul Dumnezeu să primească sfânta slujbă, să ne binecuvinteze, să ne dea un post cu spor duhovnicesc”.

Mâncare de orez întru pomenirea Sfântului Ioan Rusul

Dragilor

după cum mi-am făcut obiceiul, aseară am pregătit păpica pentru azi dimineaţă.

Înainte s-o fac, m-am gândit: „Oare ce să gătesc pentru mâine dimineaţă?

A, mâine este pomenirea Sfântului Ioan Rusul!

images

Voi face orez!”. Zis şi făcut!

Am pus apa la încălzit în cratiţa mea minune din fontă emailată

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

şi apoi am spălat bine orezul. Când apa s-a încălzit bine, am pus orezul şi l-am amestecat bine cu apa caldă apoi am pus capacul. La o jumătate de kg de orez am pus 1,5 litri de apă. L-am lăsat să fiarbă la foc mic.

Între timp, făcusem cu micuţele chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb şi le pusesem la copt.

Am lăsat aragazul, oala şi cuptorul să-şi facă treaba şi eu cu fetele am urcat sus să ne îmbrăcăm în pijamale şi să citim povestea de seară. Povestea a fost lungă, căci au fost 4 sfinţi despre care am povestit: Sfântul mucenic Terapont, Sfântul Mucenic Eladie, Sfântul mucenic Iuliu Veteranul şi Sfântul Ioan Rusul.

Doamne ce frumoase poveşti adevărate!!! Dar cea mai cu impact a fost povestirea cu farfuria cu orez, despre care se spune în viaţa Sf. Ioan Rusul, cum Sfântul Ioan a trimis prin rugăciune o farfurie plină cu orez delicios stăpânului său care era plecat departe de casă…Vă las să citiţi singuri povestea asta…, căci astăzi tarea mă grăbesc…

Dar să revenim la orezul meu! După ce am pupăcit puiuţii, am coborât în bucătărie. Orezul era fiert şi chiflele coapte.

IMG_20160206_184040

Am avut aşa o mulţumire în inimă şi o stare de recunoştinţă pentru atâta confort ce ni l-a dăruit Doamne şi am spus: „Mulţumesc, Doamne! Fii binecuvântat pentru toate câte ne-ai dăruit!”.

Ce uşurinţă, ce binecuvântare!!! Să faci o aşa păpică bună şi hrănitoare într-un mod atât de uşor!

Orezul se desfăcuse aşa de frumos! Am adăugat o mână generoasă de curmale, le-am amestecat bine cu orezul, apoi am pus un praf mic de sare şi am amestecat din nou, apoi am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi am amestecat din nou. Am pus capacul şi l-am pecetluit cu sfânta cruce. Dimineaţă, să-l mănânci cu tot cu oală, nu alta, aşa fain arăta!!!

Am făcut rapid un lapte de susan la Huromel şi apoi am pus orez în boluri prinţeselor, am adăugat un păhărel de lăptic, o linguriţă de carob (praf de roşcove) şi o sfântă cruce şi gata.
Apoi le-am pregătit apa şi siropul de brad şi mierea cu polenul.

Apoi am pus orez într-o caserolă mare. Am tăiat chiflele în felii şi le-am pus şi pe ele într-o caserolă, am înşfăcat o sticlă de vin (tocmai de la neamţ) şi am luat nişte pahare şi o lingură şi dusu-m-am la Doamne.

Aici desfătare! Masa cerească!!!!

După slujbă, Părintele nostru a binecuvântat prinoasele şi apoi eu le-am pus în păhărele câte o lingură de orez şi o feliuţă de chiflă îmbibată în vinuţ. Bucurie şi binecuvântare mare!

Am pregătit bucăţele mici de chifle şi în caserolă mai este orez… Îl rog pe Sfântul Ioan Rusul să vă aducă şi vouă tuturor, fiecăruia în parte dragii mei dragi ştiuţi de mine şi neştiuţi, ştiuţi doar de Doamne.

Deschide uşa!!! Auzi-l pe Sfântul Ioan cum cu bate la uşă (la uşa inimuţei tale!)!!!

A apărut varza albă de vară

Dragilor

ieri am făcut prima salată de varză albă de vară.

varza.jpg2

O bunătate!

Se topeşte în gură de fragedă ce e! Am găsit un nene care se lăuda că a cultivat-o îngrădină „în aer liber”. Dar oricum, gustul spunea că e totuşi de-a noastră şi nu de la vecini…

În fine, mi-am propus să fac o cură de salată de varză. Şi aşa am cam adunat kilograme cu mâncatul merelor seara, le voi schimba cu salată de varză…

varza

Se spune despre varză că ajută la slăbit… Dar eu nu urmăresc să slăbesc, deşi vă spun drept că am început să-mi mut privirea de la burţile altora spre soldurile mele, şi nu-mi prea plac cum arată….

Dar tot nu vreau să fac motiv din asta ca să mănânc varză. Mănânc varză că mă hrăneşte şi că acum e vremea….

Apropos de mâncat, ne vom întâlni din nou într-un Seminar gratuit în care vom povesti despre mâncatul compulsiv…. Va dau detaliile în zilele ce urmează.

Până atunci, nu pregetaţi să treceţi prin piaţă să luaţi o varză albă… şi uitaţi-vă şi la vânzători…Angrosiştii au câteva indicii…, dar sper să-i dibuiţi pe producători!

Am fost puţintel „tristă şi nefericită” că nu mi-au ieşit bine chiflele din făină integrală de grâu şi de hrişcă

250320121963

Dragele mele

zilele acestea am primit nişte făină integrală de grâu şi de hrişcă. Am ţinut-o acolo la vedere în bucătărie, ca să nu uit de ea şi mă tot minunam ce interesant arăta acea făină integrală de grâu. Nu ştiu cum a fost macinată, dar e aşa de fină şi totuşi tărâţele se simt mari.

Eu am o moară de cerealele şi făina mea nu iese aşa ca asta primită. În fine, ieri m-am decis să fac nişte chifle din acele făinuri. Am făcut, ca de obicei, de dimineaţă plămada, apoi pe la amiază am frământat şi după masă le-am pus la copt. Crescuse aşa de frumos aluatul şi era aşa de pufos la atingere! Am făcut chifle, ce-i drept cam mari, ca să încapă tot aluatul în cele trei tăvi de la cuptor şi ca să mă scap… Am setat cuptorul şi le-am pus la copt şi eu am plecat sus în mansardă să-mi văd de treburi. La un moment dat, am auzit bipuitul cuptorului….

Măi, uitasem de chifle, uitasem că trebuia să le schimb poziţia tăvilor. Cobor. Cele din tava de sus s-au ars puţin. Am mutat tăvile şi le-am mai lăsat la copt. După ce am verificat să fie coapte şi pe talpă (pe partea de dedesupt), le-am scos din cuptor şi le-am lăsat să se răcorească. Dar, rupând una, am văzut că înăuntru erau cleioase……..

Doamne ce m-am mai întristat… ! şi au venit gânduriele: Da, m-am mândrit şi m-am lăudat, am făcut-o pe grozava, am crezut că sunt o mare specialistă şi uite acum Doino… bagă-ţi minţile în cap…

Dar alt gând, salvator, a spus: „Ei, eadevărat că nu eşti „specialistă”, dar eşti o mămică bucuroasă care se străduieşte să ofere puiuţilor păpică sănătoasă … Nu-i bai că nu ţi-au ieşit chiflele…! Data viitoare să pui mai multă rugăciune, şi atenţie, şi răbdare şi acum, desfă-le pe toate să le ia aerul şi să se evapore apa.

Le-am desfăcut pe toate şi azi am constatat că sunt bune de mâncat, sunt foarte dulci…
Făina mea, fiind mai grunjoasă, ajută ca aluatul să nu se cleioşeze şi astfel se coc mai bine, dar acestea făcute cu făina primită au ieşit aşa…. Ei, se mai întâmplă (spre smerenia mea!).

Mulţam Domnului că am totuşi o soluţie cu moara …

Spor la slujirea … şi din bucătărie, vă doresc să aveţi azi!

1909201412219092014116

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!