Arhive etichetă: prieteni

Astăzi este ziua mea!

Salutare, dragilor!

Astăzi, 23 aprilie, este ziua mea, ziua bibliotecarului! Tot astăzi este și ziua prietenelor mele, cărțile!

Vă invit să vă bucurați dimpreună cu noi!

Iată-ne!

CU TEANCUL DE CARTI PE MASA

Astăzi, am avut ședință foto cu câteva dintre vedetele mele:

Sfânta Scriptură (Biblia)? Cartea de căpătâi

DSC_0012

Cartea Bunicuțului

DSC_0018.jpg

Cărțile care m-au învățat BUCURIA

DSC_0023

DSC_0048

Cărțile care mi-au adus lumină în hățișurile relației de cuplu

DSC_0070

Cele două cărți despre sănătate

DSC_0097

Istoria în limbaj de poveste

DSC_0035

Și cartea Maicii Gavrilia care-mi odihnește sufletul

DSC_0055.jpg

Cartea de bucate binecuvântate

DSC_0104.jpg

Încărcat c-un sac de… Cărți (caş),

Un măgar urca pe… Scară (coastă)

DSC_0117

Să se ducă la … mansardă (oraş) –

Când, gonit de vreo năpastă,

Coborând haihui urcuşul,

Sare-n drum un iepuraş!

Se opreşte măgăruşul

Şi sfârşit de-atâta cale,

Zice cumpănindu-şi sacul:

DSC_0119

– Greu la deal!

– Ba-i greu la vale,

Că mă duc de-a berbeleacul!

Greu la dea și greu la vale, de Otilia Cazimir)

DSC_0003.jpg

CITESTE

Te aștept la bibliotecă

IMG_20171222_132541

 

Câteva rânduri în răgazul acestor zile pline, pline

 

Salutare, dragii mei dragi prieteni de aproape și de departe!

 

IMG_20170722_162811

După cum v-am anunțat în articolul precedent, strada Doinei a intrat în lucru.

IMG_20170624_180502

Sunt lucrări intense pe mai multe planuri, atât în interior, cât și în afară… Ce va ieși și când va ieși? Mila Domnului! Voi continua să nădăjduiesc că peste toate străduințele mele, Harul va lucra și va desăvârși.

Sunt momente frumoase în această lucrare, dar sunt și momente grele, în care lucrările îngheață pur și simplu.

Da. E bine să mai iei și o pauză. Să lași totul și să pleci

IMG_20170720_185055

la…munte.

IMG_20170718_210537

 

Însă, ține minte, ori unde pleci, te iei și pe tine cu tot ce ești…, dar ai posibilitatea ca acolo să întâlnești și oameni minunați

 

IMG_20170729_155426

de la care să primești o nouă zvâcnire, un nou elan și astfel, cu bateriile încărcate, să te apuci din nou de lucru, de acolo de unde ai rămas…

Fiecare zi are provocarea ei. Am început să stau cu sufletul la gură așteptând ce mi se va oferi după ce deschid dimineața ochii. Și e uimitor ce mi se oferă. Uneori notez aceste minunății de fiecare zi. Mai fac și poze, pe care le puteți vedea pe pagina mea de Facebook…

Să știți că mă gândesc la voi în momentele de răgaz…

IMG_20170720_180125

 

Mi-e dor de voi, prieteni de departe cu trupul, dar atât de prezenți în inima mea!

Sunt tare prinsă perioada asta, așa că nu știu când voi mai scrie. Voi mai posta pe Facebook de pe telefon câte o poză cu câte ceva util…

Vă îmbrățișez cu drag și dor!

Pomeniți-mă în ruga voastră către Doamne. Mulțumesc.

Învățând iubirea care vindecă

Vino să te îmbrățișez draga mea surioară/dragul meu frățior!

bearhug2-300x224

Iertare că te-am provocat să aștepți atâta timp un semn că încă viez. Da, slavă Domnului, sunt încă în viață și iată azi, Doamne m-a împins să merg să beau și să mănânc Viața și să mă deschid ca să curgă și către tine acest belșug ce stă mereu pregătit să se reverse peste noi toți la cea mai mică deschidere din partea noastră.

Acum când scriu, mă gândesc la voi toți, dragii mei cititori dragi.

Mă gândesc la tine Gina, căreia îți datorez  un meniu de sărbători, la tine Kati că îți datorez un răspuns cu privire la oalele de bucătărie, la tine Adinuța, oare cum te mai descurci cu coptul pâinicii zinice, la tine Cristina cum mai răzbești să faci față la provocarea fiecărei zi, la tine Mary la cum faci față singurătății și neputințelor trupești, care s-au acumulat în atâțea ani ai tăi, la tine Luminița, la tine, și la tine, și la tine, și la tine cel/cea care citești acum și mai ales la tine Alinuța mea scumpă, care în fiecare dimineață, în cele două luni de tăcere din parte-mi, mi-ai deschis blogul, așteptând un cuvânt, dar spre mâhnirea ta, el nu era acolo ca de obicei…

Dar azi, am primit îndemnul să-ți scriu.

În timp ce ascultam Apostolul și Evanghelia zilei…

Apostolul: I Petru IV, 1-11 Capitolul I (…)

  1. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi…
  2. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.

Evanghelia de la Marcu XII, 28-37

  1. Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
  2. Iisus i-a răspuns că întâia este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
  3. Şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
  4. Iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. (…)

Da.da!!!

Să iubești. Asta este tot ceea ce ai de făcut.

Și uneori chiar crezi că iubești, crezi că îți pasă de oameni…, dar te trezești că așa zisa ta iubire rănește, vorba unui omuleț: „Dacă zici că mă iubești, de ce mă faci să plâng mereu?”. De fapt, iubirea ta e o părută iubire, o ceva pe care tu o numești iubire.

Iubirea nu e un concept sau un simțământ. Iubirea este făptuire și mod de viață, pe care e nevoie să-l deprinzi prin exercițiu zilnic susținut.

Te-ai născut din iubirea lui Dumnezeu și din dorul de iubire al părinților tăi și ești avid după iubire. O cauți, o ceri, o revendici… Dar ce ai primit? Frânturi, bucățele din când în când… Tu le-ai luat ca atare și ai crezut că acelea erau iubire și ai început să o dai mai departe, să dai mai departe ceea ce ai primit…: o iubire condiționată și… în valuri…: Acum iubești, acum nu mai iubești… Procedezi precum copiii de la grădiniță și din clasa întâi:

„Dacă nu-mi dai guma, nu mai ești prietena mea…!”

Sau: ”Atâta timp cât ești cuminte, nu mă soliciți, te iubesc, cum oare să nu te iubesc, dar când îmi ceri să-ți fac un serviciu, să mă așez pe locul doi, nu prea îmi convine…

Ș-apoi…, dacă nu-mi zici bravo, cum să te mai suport. Să fii tu mai grozav decât mine? Nu. Asta nu suport…! ”.

Și iată cum se arată adevărata față a lucrurilor…!!!

Spunem că ne iubim copiii. Și îi iubim, nu-i așa? Doar pentru ei muncim din zori și până seara. Lor le-am dat și le dăm ce-i mai bun… și totuși asta nu e destul…, ba chiar nu e nimic. Nu ți s-a întâmplat să auzi un copil zicându-i mamei sau tatălui: „Ce ai făcut pentru mine, ce mi-ai dat?”.  Deși tu i-ai dat atâtea…, dar n-ai apucat să-i dai privirea ta, mângâierea ta și atenția ta atunci când el avea nevoie… și atunci el nu a primit nimic… Ai crezut că o cameră e destul, un calculator sau un telefon e destul, haine și mâncare… Dar nu…, nu e destul…, mai e nevoie de încă un pic, de încă ceva atât de puțin: de o privire în ochi cu dragoste, de o atingere, de câteva momente ca să-ți povestească ceva de la școală sau de la activitățile extra-școlare…, dar tu pici rupt de oboseală… Vorbim mâine…, la anu, după aceea… și te trezești că vrei să privești și nu mai ai pe cine…

Da, sunt lucruri atât de simple, dar atât de greu de făcut. De ce? Pentru că nu fac parte din noi, din bagajul moștenirilor… Lucruri simple dar care TREBUIE să le faci zilnic și de mai multe ori pe zi… Din fericire, nu ne hrănim doar cu alimente, ci și cu priviri, mângâieri îmbrățișări, împărtășirea impresiilor… Și toate acestea sunt de fapt iubire.

Iubirea se învață. Obișnuiesc să le spun omuleților mei zilnic:

„Viața aceasta ne este dată ca să învățăm iubirea. Să învățăm să ne iubim unii pe alții. Să învățăm să relaționăm cu iubire, să învățăm să lucrăm împreună cu iubire, să învățăm să ne jucăm împreună cu iubire, să învățăm să mâncăm împreună cu iubire. De toate astea depind mântuirea noastră”.

Unii învață iubirea mai repede, altora le trebuie un car de ani, iar alții nu mai apucă…

M-am deschis să învăț iubirea, iubirea lucrătoare prin fapte… Doamne mi-a presărat în cale cărți și oameni, oameni și cărți, care mă învață cum să iubesc. Fenomenală este cartea Maica Gavrilia, asceta iubirii. La fel e și cartea Educația prin iubire, precum și cartea Dăruiește iubirea care vindecă.

Zilele acestea, am devorat cartea Creierul și inteligența emoțională, din care am înțeles atâtea lucruri…

Am devorat aceste cărți, le revăd zilnic și puțin câte puțin exersez manifestarea iubirii necondiționate.

Greu mi-a venit să mențin contactul vizual atunci când vorbesc cu cineva. Dar Doamne mi-a dăruit un mare ajutor pe cale. Mezinuca, ori de câte ori voia să-mi vorbească ceva neaparat și important și eu nu puteam să mă opresc din ale mele sau evitam să țintesc ochii undeva ca să nu-i obosesc și mai mult, mi-a luat efectiv capul între mânuțele ei minunate și mi-a spus: „Mami, uită-te la mine!!! Mami, uită-te la mine!!!” și am ales să mă uit. Am făcut efortul să mă uit exact la ea, la ochișorii ei minunați și am descoperit atâtea taine și minunății…și descopăr mereu.

Da, da. Să te uiți în ochii copiilor și ai oamenilor cu care vorbești e foarte important…, dar un autist, unul care e mereu în lumea lui, nu poate face acest lucru și cât de mult pierde…!

Nimic nu poate compesa privirea pe care o caută omuleții tăi de când au deschis ochii pe acest pământ. L-ai privit un pic cât a fost mic și drăgălaș, dar cu timpul, cu înmulțirea boacănelor, năzdrăvăniilor, tu ți-ai retras privirea, nu-l mai poți privi în ochi cu drag. În schimb, adesea, îi oferi priviri usturătoare, căutături fioroase și amenințătoare și otrăvitoare care-l seacă pe dinăuntru.

Prin privire, pătrunzi în sufletul copilului tău și torni ce ai în tine… Da. Nu ai decât oboseală, griji, neîmpliniri, frici… și de aceea eviți să-l privești. Dar este un Izvor nesecat care te așteaptă să bei iubire și să dai iubire, iubire necondiționată…

Cum procedezi?

Ești pe drumul întoarcerii de la lucru. Gândurile te învălmășesc…, dar muți comutatorul spre casă. Acolo unde te așteaptă soția/soțul și copiii. Ridici privirea la cer și spui: „Doamne revarsă peste mine harul Tău, ca să-i îmbrățișez cu drag și dor!

îți amintești că cu o seară înainte soția/soțul ți-a spus un cuvânt și te-a enervat… „Doamne, vino în sufletul meu și ajută-mă să iert și iartă pe soția/soțul meu!”.. intri în casă și deschizi brațele. O îmbrățișez pe soție, care e obosită de plânsetele micuților…. Se miră că ce ți-o fi venit…, copiii sar și ei pe tati… Le zburlești un pic părul, îi mângâi pe fățucă, îi săruți. Îi întrebi cum a decurs ziua lor și…asta-i tot… Dimineață faci la fel. Umpli rezervoarele copiilor cu iubire. Asta e cea dintâi grijă a ta. Zi de zi. E simplu, dar nu ai obiceiul…, dar poți să-l faci.

Bucurie și spor în lucrarea iubirii necondiționate!

Cu darul lui Doamne, vă port în ruga mea și-n dorul meu de Cer.

Vrei cumva un storcător Hurom HH Elite şi un deshidrator Sedona?

Salutare dragilor

In dimineata acesta, am primit un e-mail de la niste prieteni care m-au rugat sa postez anuntul ca au un storcator cu melc, modelul HHElite de la firma Hurom, de vanzare:

HH-Elite-gri-2

si un dezhidrator Sedona

tribest-sedona-dehydrator__03482_zoom

Uneltele acestea, storcatorul si dezhidratorul sunt in garantie.

Cei care doriti sa va achizitionati pretioasele unelte de bucatarie la un pret redus, puteti suna la urmatorul  numar de telefon: 0744689708 (Bogdan)

Bucurie!

Am pierdut încă un om drag!

Dragii mei dragi,

nu știu voi cum sunteți, dar eu tare mă mai atașez de oameni și mai ales de oamenii care mi-au oferit un ajutor real atunci când am avut nevoie. Așa s-a întâmplat cu o doamnă doctor.

Pe doamna doctor despre care ste vorba aici am cunoscut-o în urmă cu peste zece ani. Am dat de ea într-o noapte când am alergat cu fetița cea mare la urgență. După câteva experiențe mai puțin plăcute cu medici pediatri în disperarea noastră de părinți tineri, iată de data asta am întâlnit un medic altfel. Deși era noapte târzie, doctorița aceasta ne-a vorbit atât de cordial, ne-a lămurit și ne-a dat alternative; ne-a ajutat să ne ridicăm deasupra fricilor și ne-a salvat copilul de șirul de antibiotice lunare….

Anii au trecut. Puiul nostru a crescut, au venit încă alți doi pui. În toți acești ani, am tot vorbit la telefon cuaceastă doamnă doctor. Îmi plăcea s-o sun de ziua onomastică a fetiței dumneaei. Anul trecut, am sunat din nou, dar n-a răspuns nimeni… M-am tot gândit la ea… Mi-era dragă doctorița aceasta, cum rar mi se întâmplă să-mi fie dragă vreo doctoriță!

În seara aceasta, mă aflam la Spitalul de copii cu mijlocia mea, cu Pantelimona, ca să primească ajutor pentru a-și ține spatele drept și doctorul s-a mirat de numele ei și a spus: ”Pantelimona?! Ce nume rar!…”.  În acel moment, așa dintr-o dată, mi-am adus aminte de mirarea doamnei doctor, despre care am povestit mai sus, când a văzut fișa Pantelimonei imediat după ce am născut-o. Ea mi-a spus atunci: ”Vai, ce nume i-ai pus!”. Desigur, i-am spus povestea numelui, cum Sfântul Pantelimon ne-a salvat prunca și că eu am încredințat-o lui s-o păzească toată viața. I-am povestit acelui doctor, fără să-mi dau seama de ce fac asta, faza cu mirarea doamnei doctor… Atunci, doctorul mi-a spus:” Oare știți că a murit? ??? ”.

Am rămas fără grai… Nu știam. Și nici nu credeam că poate fi adevărat. Era tânără, avea în jur de 45 de ani… și era așa plină de viață de fiecare dată când o vedeam. Era imposibil să moară. Îmi aduc aminte de o întâlnire la bazinul de înot când a venit s-o ia pe fiica ei… Deși era ora 19, nu am văzut la ea nicio urmă de oboseală din aia în care respingi discuțiile… O priveam cu cât drag o ajuta pe fiica ei să se îmbrace…, cum se apleca în toată măreția ei și cu toate acele podoabe și în acea ținută elegantă….

Dar acum, Doamne, ea a murit…, a plecat… Nu-mi vine să cred! Refuz să cred asta.

Am ajuns acasă și i-am povestit soțului…., apoi am căutat pe internet despre ea… , să mă conving că e adevărat că a murit. Am găsit-o în lista medicilor de la Spital… și într-o listă de întâlnire cu colegii la 25 de ani de la absolvirea liceului.  Doar atât….. Nicio poză, niciun comunicat de presă, niciun rând despre ea….

Am sunat pe cineva care o cunoștea mai bine și mi-a spus că într-adevăr doamna doctor a murit anul trecut, în toamnă, căci avusese probleme cu ficatul… Așadar, doamna doctor pediatru, doctorița mea de nădejde, nu mai este, n-o s-o mai aud, n-o s-o mai văd, dar o să-i păstrez amintirea și recunoștința!

Această veste m-a provocat la meditație…, la multă meditație…  mai ales că am visat-o aseară și pe mama, care e moartă de 4 ani… și care în vis înviase și mă luase de mână și pluteam…. și pentru prima dată am simțit atât de profund dragostea ei de mamă…. și cum m-a mângâiat pe obraz….

Și mă gândesc acum: Da, oricând pot muri… Dar durerea mea nu e că voi muri, durerea mea e că nici n-am apucat să trăiesc…., să trăiesc cu adevărat din toată inima, fără să mă las dominată de frici și îngrijorări…

O doamna doctor! Ce-i viața asta? După atâta faceri de bine, la atâțea oameni, ce imagine aveți acum? Cine-și mai amintește de dumneavoastră? Familia, da familia! Și restul?

Veșnică să vă fie pomenirea! Dumnezeu să vă ierte!

Mai dragilor, de-o fi să mor așa, pe nepusă masă, să mă pomeniți în rugăciunile voastre, căci dragostea e mai puternică decât frica și deschide cerul.

Pomeniți-o și pe doctorița care mi-a deschis și alte perspective asupra tratării bolilor copiilor…. Mulțumesc

 

Încurajări pe Cale

Dragii mei dragi
Cât de mult ne iubeşte Domnul! El este atent la toţi oamenii şi aude orice strigăt, cât ar fi el de înfundat…
Întotdeuna Domnul rânduie om să ne ajute…., vorba maicii Gavrilia, „El poate face şi din pietrele acestea fii ai lui Avraam” …
E o mare cinste că mi-a îngăduit Doamne să mijlocesc o asemenea bucurie pe care v-o împărtăşesc. Iată ce-mi scrie Cristina, prietena mea dragă, tocmai când colţii descurajării erau cât pe ce să mă cuprindă…:
“Draga mea Doina,
Mi-esti atat de aproape de inima mea neputincioasa! Chiar cu articolul de astazi am simtit ca rezonez atat de bine cu ceea ce spui.
Iti citesc si-ti tot recitesc cartile, ma uit si ma tot uit la filmuletele cu tine de pe youtube. Nu vreau sa spun ca esti grozava ca sa nu produc sminteala, dar am sa-ti spun cat imi esti de draga, cat ma incurajeaza cuvintele tale si curajul tau.
Imi inchipui ca sunt deseori si momente grele in lucrarea asta pe care o faci tu, momente care te lasa descurajata. Cred cu adevarat acest lucru, insa, te rog: sa nu te lasi! Ne dai atata tarie noua, mamelor!
Imi arat recunostinta pentru darul  oferit prin cuvintele tale insufletite si iti spun cu adevarat, surioara draga, te iubesc.
Domnul sa-ti fie mereu impreuna pe Cale.
Imbratisari si bucurie(asa cum m-ai invatat)!”.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
Fiţi binecuvântaţi dragii mei cititori! Vă mulţumesc pentru sprijinul vostru preţios! Facă-se voia Domnului cu mine şi cu voi cu toţi Amin
Vă aştept la Seminarul de nutriţie. Sunt în plin process al pregătirilor bunătăţilor de care vreau să vă fac poftă.
moara cu chifleIMG_5367

Mare dar e sa poti sa asculti durerea celuilalt!

Dragii mei dragi

Daca anul trecut, la Targul de carte religioasa mi-am cumparat o carte superba, Spovedanie neterminata, anul acesta la targ mi-am cumparat mai multe carti, printre care si cartea Maica gavriliia…, o carte uluitoare, care mi-a schimbat optica cu totul…..

Am invatat multe din aceasta carte, dar cel mai mult m-a uimit faptul ca noi, oamenii , nu ne mai ascultam unii pe altii…, nu ne pasa unii de altii, ci vorbim fiecare paralel:

Of, ce ma doare capul, spune o prietena…, dar noi imediat adaugam: sa vezi pe mine ce ma doare… si o dam inainte cu vaicarelile noastre, fara sa ne pese de durerea prietenei noastre…

cand am constientizat acest lucru, l-am rugat pe Doamne sa ma ajute sa ascult durea celor din jur…. Eram tocmai in masina si asteptam, cand apare o prietena, i-am cerut sa-mi faca un serviciu si ea s-a scuzat ca are de lucru mult…… Am primit realitatea…nu m-am necajit ca nu ma poate ajuta…. apoi, a inceput sa-mi spuna greutatile ei…, a inceput sa-mi spuna oful…, imediat am dat sfaturi, solutii…., dar in toiul discutiei, mi-am amintit de cele citite in cartea Maicii Gavriliia si m-am oprit si am inceput sa ma rog , sa tac si s-o ascult…o priveam cum ii curg lacrimile, o intelegeam atat de bine, ii traiam durerea ca si cum ar fi fost a mea.

Ne-am imbratisat si i-am spus ca singura solutie de Doamne

Dupa ce a plecat, a inceput gandurile sa ma apese, ma durera durerea prietenei mele, aparent, cand o vezi, nici nu banuiesti ca ar avea asa probleme…

Mi-am adus aminte ca maicva Gavriilia spune sa nu petrecem in ganduri .., ci sa incredintam Domnului persoana respectiva, sa punem totul la picioarele Domnului

si apoi sa petrecem in pace.

Astfel, i-am spus Domnului despre prietena mea si i-am predat Lui grija de ea si am simtit cum doamne a luat-o in grija.

E uimitor! E adevarat. Domnul e viu si lucrator.

Indrazniti sa primiti sa ascultati durerea celor care vi se deschid si abtineti-va sa dati sfaturi daca nu vi se cer si nu va povestiti durerile voastre, ci fiti cu inima la cel care va povesteste… Mare dar e acesta!

Va imbratisez cu drag!

O NOUA CARTE SEMNATA DOINA BLAGA- INVITATIE LA LANSARE

Dragilor

am bucuria sa va invit joi, 5 noiembrie (2015), ora 17, la Biblioteca Astra din Sibiu la lansarea cartii

coperta

Totodata, voi lansa si editia a doua a cartii

coperta

In cele doua carti. veti avea ocazia sa descoperiti povestea unei femei care se straduieste sa armonizeze  pasiunea si datoria, antreprenoriatul si bucataria.

Povestea prezentata in cele doua carti este e o calatorie fascinanta, cu ridicari si coborasuri, de la chip spre asemanare, intre deja si nu inca, mergand tot inainte pe Cale.

Va astept cu mare drag pe toti sa ne impartasim din franturi de viata si firimituri de painica  integrala cu maia.

Povestea unui pateu sănătos şi delicios de fasole verde

Dragilor

Ca să aflaţi povestea vă avertizez că această poveste e cam încurcată…nădăjduiesc să aveţi răbdare s-o lecturaţi cu răbdare până la final…

Vă spuneam în ultimul articol că joi am avut o zi tare neplăcută.

Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă,

iar eu vă spun că, dacă accepţi un gând denemulţumire în clipa când deschizi ochii dimineaţa sau când te ridici din pat, toată ziua e întoarsă pe dos…

Aşa a fost şi în cazul meu joi. V-am povestit un pic despre aceasta în ultimul articol, iar acum reiau şirul poveştii, ca să vedeţi ce s-a mai întâmplat.

Joi pe la ora 16.45 am dus-o pe mezinuca la înot şi am zis că într-o oră, cât stă copilul la înot, am timp să dau o fugă în piaţă, să cumpăr legume şi fructe, că „bătea vântul” prin frigiderul meu.

Zis şi făcut. Îi spun instructoarei că am de gând să plec în piaţă şi dacă, Doamne fereşte, se întâmplă ceva şi nu sunt aici, să facă cumva ea ceva.

Am plecat ca vijelia. Am ajuns în piaţă. Am cumpărat o lădiţă de cireşe (la ofertă: cu 6 lie kg) Apoi m-am învârtit pe la legume. Tot uitându-mă pe tarabe, dau ochii cu o tanti, de la care iau adesea legume şi pepeni. O tanti care mă ştie şi pe care o ştiu, vorba ceea. O salut şi mă uit pe tejghea şi văd că are fasole verde cu 4 lei, deşi peste tot am văzut cu 5-6 lei. Am întrebat-o cum de are fasole cu 4 lei şi mi-a zis că vrea s-o dea că mâine îi aduce alta bărbatul. „Aş lua şi eu”, îi zic. „E fragedă?”. „Da, e bună”, spune tanti şi eu am crezut-o pe cuvânt. Mi-a fost jenă să iau o păstaie de fasole şi s-o rup şi să văd dacă nu cumva are aţe. Şi apoi, conform setării mele „mult ca să ajungă”, i-am cumpărat toată fasolea, 9 kg, fericită că o săptămână-două o să fac o cură de fasole verde fragedă.

doge-5000-seminte-fasole-pastaie-lata_5742

Bun. Duc fasolea la maşină şi mă întorc după alte legume. Mă învârt iar prin piaţă şi văd pe altă „prietenă” de-a mea. Aceasta avea Zuchini, dovlecel Zuchini… Nu văzusem până atunci şi i-am spus să-mi pună şi mie un kg, dar să fie atentă să-mi dea marfă bună, fragedă, nu veştejită.
„Da, da”, zice…

Merg mai departe…Într-un colţ, dau cu ochii de o bătrânică, de care m-am ataşat de curând, ea are numai produse autentice. De la ea luasem nişte morcovi delicioşi şi nişte legături de pătrunjel verde, din acela de frunze, cu acel miros puternic. Am scotocit în grămada de legături şi am mai găsit şi de data aceasta frunze de pătrunjel din acelea care-mi plac mie cel mai mult.

frunze-verzi

Voiam să iau şi morcov, dar voiam mai mult, nu o legăturică, voiam mult şi ieftin dar şi românesc…
Aşa că am început iar să mă învârt şi s-o găsesc pe tanti de la care luasem, tot acum câteva zile, morcov la kilogram. De data asta avea kg de morcov cu 4 lei. Îmi plăcuseră cei de data trecută şi acum nu m-am mai gândit că de ce sunt 4 lei kg şi nu cu 5 cum au fost data trecută.

Iau morcovii şi apoi mai iau şi 3 gulii, şi câteva legături de ceapă verde, şi o grămăjoară de usturoi şi plec. Când pornesc maşina, văd că deja era 18 fără 20 şi la fix ieşea mămăruţa din bazin. Am stat un pic să mă gândesc pe unde s-o iau, că se lucrează la podul de peste Cibin … Înconjur un pic şi ajung la intersecţie şi era să fac roata din nou pe celălalt mal al Cibinului, în loc să merg drept înainte ca să ajung spre bulevardul Victoriei… Şi astfel, în plină intersecţie, dau cu spatele, blochez traficul o secundă şi mă pun pe drumul „ăl” bun. Ajung numa’ bine, fericită că am făcut „două dintr-o lovitură”.

Ajung acasă şi mă apuc să pun în rânduială cumpărăturile.

Când spălam cireşele, am observat puncte negre pe unele dintre ele. „A, e clar, nu-s româneşti, mămăliga lor….” … şi starea de necăjeală se accentuă.

„Ei, asta e…, mă consolez eu, data viitoare o să fiu mai atentă…!”.

Scot Zuchini…, toţi vestejiţi….

Scot morcovii, la fel…
––-
Şi azi fac fasolea…. Toată plină de aţe…

Şi toate astea atrase de acel gând de nemulţumire primit joi dimineaţă.

Dar, ieri şi azi, a răsărit soarele…

Deşi ieri dimineaţă aveam motive să fiu indispusă, am ridicat braţele spre Doamne şi am cerut bucurie şi am mulţumit pentru acea noapte dormită pe jumătate…şi pentru toate acele „incoveniente”…pentru care mă îmboldea răul să fiu nemulţumită.
Şi ziua a fost minunată şi plină de multe binecuvântări! Seara, am fost din nou la înot cu mămăruţa şi în timp ce ea a stat la lecţia de înot, eu am citit în cartea „Uşor de iubit, greu de disciplinat”, pe care soţiorul mi-a dăruit-o de ziua mea, după ce până acum mi-a dat-o o zi s-o răsfoiesc, că o împrumutase, apoi a făcut nişte copii la nişte pagini importante din ea, iar acum iată mi-a cumpărat-o şi mi-a făcut-o cadou…!

Am citit câteva pagini. Şi tot uitându-mă peste drum la supermarketul „bătător la ochi”, mi-a venit, aşa, o poftă de ceva dulce. Primul gând a fost să mă duc să-mi iau ceva, dar apoi a început duelul între raţional şi iraţional: „Mă duc să iau ceva dulce”, spune pofta, dar raţiunea zice: „Ce să iei?, toate nu-s decât făină albă, ulei sau margarină şi zahăr… şi pe deasupra şi costă bani..
n-ai ce să iei…

Şi în plus ai mâncat tocmai când ai plecat…”.

Între timp, mi-am adus aminte că citisem într-o carte despre interpretarea poftelor şi zicea că pofta de dulce ascunde o nemulţumire… Am început să-mi analizez pofta, ce mesaj ascunde…dulce, nevoie de iubire, de băgat în seamă… Care o fi acea nemulţumire…? A…era o rămăşiţă de nemulţumirea de ieri…poate…şi am început să invoc Iubirea, Pacea, Dragostea, pe Dumnezeu…., să mă iert, să mă accept că sunt atât de neputincioasă, că ceea ce vreau să fac eu în această perioadă a anului trebuie să mai aştepte, că acum prioritar e să stau cu copiii şi să fac cele stringente ale momentului…

Am citit şi apoi, la un moment dat , am zis să mă duc totuşi la supermarket. Intru şi dau direct în raionul cu fructe şi legume. Văd salata verde, care tocmai fusese adusă din magazie… Văd avocado cu doar 2,75 lei… Iau câteva salate şi câţiva avocado. Mă mai uit în jur şi dintr-o dată vine un nene cu un cărucior cu 3 lădiţe cu cireşe. Răstoarnă o lădiţă şi văd cât de frumoase erau: cu codiţele verzi, proaspete, proaspete şi numai la 5,75 de lei kg. Îl întreb pe acel domn dacă pot să iau o lădiţă şi acesta îmi spune că pot. Mi-o cântăreşte, 6 kg… „Mai puneţi-o şi pe cealaltă, îi mai zic… omul acela ia lădiţa şi o cântăreşte: Tot 6 kg…

Pun lădiţele în coş şi mă uit la ceas. Era aproape 18 fix! Mă îndrept spre casa de marcat. Îmi fac socotelile… Nu-mi ajung banii… Îmi aduc aminte că am cardul pe care se virează alocaţia fetelor, 80 şi ceva de lei, e tocmai suma care-mi trebuia…Dar nu-mi aminteam pinul…În fine, fac câteva combinaţii şi-l nimeresc…

Ies fericită…Una, că am biruit pofta, a doua, că am luat şi eu ceva bun cu adevărat la fete din alocaţia lor ….

Transfer cumpărăturile în portbagaj şi fug repede să o usuc pe păr pe mămăruţă…

Ajung în sala unde trebuia să vină copila. Nu ieşise încă. Aştept. Între timp, două doamne vorbeau despre copiii care merg la şcoală în limba germană. Una dintre ele povestea că nepoata ei s-a descurcat bine „la nemţi”, chiar dacă „mă-sa şi tat-s-o” nu vorbesc germana…

Mă gândeam cu bucurie şi mulţumeam Domnului că şi fetiţa mea cea mare a terminat cu bine clasa a VIII-a tot la nemţi…

Într-un final, apare mămăruţa.. cu o bombonică în mână, colorată frumos, galben. „E de lămăie mami…, adică cu gust de lămâie, că la unii le-a dat cu altă culoare”…”Da, spun eu, e numai zuahăr şi culoare … Uite, dacă renunţi la această bombonică, o să-ţi treacă mucişorii mai repede….şi, în plus, am şi o surpriză când ajungem acasă…

Când am ajuns acasă, m-am ţinut de cuvânt de data asta şi i-am făcut repede la storcătorul cu melc un nectar de cireşe, proaspăt cumpărate.

„Mami e aşa de bun…, e delicios..!”, a spus mămăruţa.

Desigur că am avut pregătit şi de la buni o surpriză…: : Găluşte cu gem de caise…. (am gustat, dar nu era după principiile mele…: făină albă, pesmet călit în ulei.. şi am sfătuit-o pe fetiţă să nu o ia şi pe a doua… şi a ascultat copilul….)

Seara, înainte de somnic, am întrebat-o să-mi spună ce a fost mai bun din cele trei: bombonica, pe care o servise în fiecare zi după terminarea lecţiei de înot, nectarul de cireşe proaspăt sau acele forme interesante şi dulci…aşa zise găluşte…? Desigur, copilul a ştiut ce este mai bun: Nectarul de cireşe… „Şi mi-o fost o haznă, de numa!”.

Bun. Dar să revin la şirul poveştii despre pateu. Vă spuneam că azi am făcut fasole verde şi am văzut că era numai aţe…Am luat mixerul vertiucal şi am mixat-o bine., apoi am dat-o prin sita rară, aceea cu care „vântur” grâul….

Apoi am făcut un lapte gros de susan cu storcătorul cu melc, am pus şi două căpăţâni de usturoi, tot în storcător şi am făcut un sos de susan delicios. L-am amestecat cu acea pastă de fasole şi a ieşit deliciosul pateu de fasole verde, despre care v-am anunţat în titlu.

Apoi, am spălat o legătură de pătrunjel şi am tocat-o mărunt. Am luat farfuriile, am aşezat câte o bucată de drob de soia (un drob făcut din pulpa de soia rămasă de la laptele de soia), am adăugat câte două-trei linguri de pateu de fasole verde, am presătat pătrunjel vrede, am tăiat o roşie în fiecare farfurie, am adăugat câte o ceapă verde pe marginea farfuriei şi câteva frunze de salată şi

„Poftiţi la masă…!”.

Doamne mulţam, că bun o mai fost prânzul!

Impresii de la cititorii cărţilor mele şi mai ales despre cartea Mă bucur că sunt femeie

„Draga mea Doiniţa,

Cu bucurie în suflet, am terminat toate cele 4 cărţi ale tale.

carti-DB

Sunt pline de informaţii şi sfaturi pentru femeia creştină, la care să mă tot străduiesc să iau aminte! Mi-am subliniat pe cărţi multe dintre idei, căci şi acum, după terminarea lor, am tendinţa să mi le iau din bibliotecă şi să le mai răsfoiesc. Am prins drag de ele şi de tine.

Iţi mulţumesc pentru truda ta în împărtăşirea bucuriei. Este de mare ajutor pentru suflete rătăcite, aşa ca mine (…).

Îţi multumesc pentru simplitatea, sinceritatea şi bucuria cu care ai scris aceste cărţi, pentru oameni mici, aşa ca mine”. (Cristina)

„Cărţile tale mă inspiră şi mă fac să nu abandonez lupta, oricât de greu ar fi sau oricât de obosită m-aş simţi”. (Irina)

„Doamna Doina Blaga, nu se poate!!!! Cartea Mă bucur că sunt femeie este ca şi cum ar fi scrisă de mine!!! Nu-mi vine să cred……….!!!!!!!!!! (…).

coperta

Toată cartea e despre mine: copilarie, adolescenţă, relaţia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neînţelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinţa de o mobilă de bucătărie…. Toate sunt ale mele!”. (Nicoleta)

„Dragă Doina,
am terminat de citit cartea Mă bucur că sunt femeie de câteva zile şi mă gândesc să reîncep citirea cărţii Îndrăznesc să trăisesc sănătos, pentru că sunt convinsă că s-o înteleg mult mai bine. Am citit cartea pe nerăsuflate. Am plâns, am râs, mi-am adus aminte de „Amintiri din copilărie” şi am trăit, parcă, împreună cu tine toate acele momente.

Este o carte de suflet, pe care orice femeie adevărată ar trebui să o aibă în bibliotecă. Îi mulţumesc lui Doamne (aşa cum îţi place ţie să zici, şi mai nou şi mie) pentru că te-am întâlnit şi pentru toate sfaturile pe care le-am primit din cărţile tale. Am pus în aplicare şi chiar funcţionează.
Iţi mulţumesc pentru că Mă bucur că sunt femeie!!!”. (Monica)

„Bună,
vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult cartea Mă bucur că sunt femeie. E scrisă cu foarte multă sinceritate şi cred că e foarte puţin probabil ca o femeie (creştină) să nu se regăsească în cele scrise. Recunosc şi eu că foarte multe pagini parcă au fost scrise de mine. Oricum, mi-a fost de mult folos cartea în mai multe privinţe. Mulţumesc frumos!”. (Bianca)

„Am descoperit cu mare bucurie şi nădejde blogul dvs. prin intermediul unei colege (…).
Cum mă gândeam, în ultimul timp, că nu cred să mai existe vreo carte care să mă mai trezească/ ajute, iată că am descoperit o carte minunată scrisă de o femeie harnică care a izbândit prin Seminarul iertării să descopere meşteşugul bucuriei şi să se menţină pe Cale, oferind o minunată mărturie de asumare, curaj, sinceritate, voinţă, … (…).

Am citit cu mare bucurie şi folos cartea revelatoare Mă bucur că sunt femeie, prin care simt că Doamne nu m-a uitat şi nu m-a abandonat (…) şi îmi trimite încă un colac de salvare.

Întrebarea care m-a frapat în primul rând în această carte este ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta şi ce să fac mai departe?’’.

În timp ce lecturam cartea, plângeam şi mă regăseam şi repetam mereu această întrebare ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta…?’’, gândindu-mă la copilul meu bolnav şi m-am cutremurat când am dat peste un răspus neaşteptat. (…).

Vă mulţumesc din suflet pentru darul minunat şi salvator oferit celor ca mine care se află în una din următoarele situaţii: care nu cunosc, nu înţeleg Bucuria, nu se pricep să ajungă la ea, să o păstreze sau care nu au curaj să răspundă chemării: ,,Veniţi de luaţi Bucurie!’’ (Otilia).

„Nu ştiu exact cum m-a ajutat această carte, dar simt o uşoară schimbare la mine, o dorinţă de a „sluji” cu drag familiei mele. Dacă până să citesc cartea Mă bucur că sunt femeie, mă mai chinuia gândul să abandonez, să mă despart de soţul meu, după ce am citit-o, mi-am dat seama că eu nu m-am rugat pentru el deloc şi nu m-am rugat să fie linişte în căsnicia mea.

Cartea Mă bucur că sunt femeie rămâne cărticica mea de suflet, chiar dacă am citit, şi îmi plac, şi celelalte volume.

Cartea Mă bucur că sunt femeie e scrisă atât de natural şi sincer şi pe alocuri te face să zâmbeşti, pentru că autoarea şi ştie să glumească frumos. Cred că orice femeie se poate regăsi în ea. De aceea am recomandat-o prietenelor şi o voi oferi, cu drag cu sau fără vreo ocazie, celor din jurul meu. Aşa cum a ajuns la mine, cu o recomandare călduroasă, şi eu voi încerca s-o recomand mai departe, pentru că nimeni nu o să piardă timpul citind-o”. (Liliana)