Arhive etichetă: proiectul Indraznesc sa traiesc sanatos

Salata de legume în doi timpi și trei mișcări

Salata de legume în doi timpi și trei mișcări

IMG_20180505_154415.jpg

 

Mare bucurie! Gata cu văicăreala că tăiatul legumelor îmi ia timp… Am predat ștafeta tăierii legumelor pentru salată lui Brunner Anliker.

IMG_20150101_161706.jpg

 

IMG_20150101_173030.jpg

Torn o lingură-două de ulei în bol și Mnealui, tăietorul ăsta meseriaș, îmi taie legumele cât ai spune pește.

IMG_20150101_173419.jpg

Apoi, le condimentez și le amestec și le bag la caserolă

IMG_20180505_154400.jpg

IMG_20180505_154425.jpg

și pe-aci ți-e drumul spre serviciu…

Doamne, ce bunătate e pe la prânzișor!!!

IMG_20180505_160608

Săru-mâna pentru masă, Doamne!

Până și mama s-a îndrăgostit de acest tăietor de legume, cică numai așa poate și ea mânca mai cu haznă salata de varză.

S-a minunat că în mai puțin de 1 minut, a avut salata gata, plus ciupercile

IMG_20150101_171319.jpg

și ceapa tăiate…

IMG_20150101_172327

Ehehei, trai neneco…, dac-ar fi miile le euro sute de lei!!!

Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

poster

Am demarat acest proiect pentru că am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile primite în Biserica noastră dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale.

V-am împărtăşit din bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie.

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

coperta

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Dragii mei cititori dragi, să știți că, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să trăiesc sănătos cu Domnul nostru Iisus Hristos în Biserica Sa, oricât de grea va fi lupta. Voi continua să postesc „sănătos”, mâncând din toate roadele pământului la timpul lor, oricâte căderi vor fi, atâtea ridicări vor urma. Dacă ați gustat și v-ați convins că toate ce vi le-am împărtășit sunt adevărate și de dorit, folosiți-le cu încredere. Doar harul Duhului Sfânt ne ține verticali în această lume. Scopul vieții noastre de creștini este dobândirea Duhului Sfânt în Biserică. Și postul ne ajută în acest sens…

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Mulţumiri doamnei Odeta Veştemean pentru susţinerea proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

Dragilor

Mă gândeam zilele acestea la cum lucrează Doamne Doamne cu noi cei mici….

Ne trimite oameni care sunt capabili să ajute, să lucreze spre binele celor mulţi.

Aşa s-a întâmplat şi cu mine…:

În noiembrie 2014 a venit la mine doamna Odeta şi mi-a spus că îi place cartea mea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi crede că ar fi util ca împreună să venim întru întâmpinarea sibienilor interesaţi să trăiască sănătos

şi aşa, „m-a împins ” ca să demarăm seminariile gratuite de anul trecut din cadrul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos.

Toate s-au rânduit atât de minunat, şi sala gratuită, şi oamenii minunaţi care s-au implicat.

Doamna Odeta

ODETA 8 Martie (13).JPG

a susţinut proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos dând anunţurile gratuite la ziar şi participând cu împreună lucrare la seminariile susţinute, cum au fost cel despre femeie şi cel despre iertare, dânsa fiind şi un coach certificat.

Cât de mult contează să întinzi o mână de ajutor!

Mulţumesc, Odeta mea pentru toată susţinerea acordată!

E o mare binecuvântare şi bucurie că am lucrat împreună pentru sibieni!

8 Martie (10).JPG

Anul acesta (2016) l-am început într-o aşteptare…, aşteptare a unei alte mâini care să mă tragă, să mă împingă acolo unde Domnul are de lucru … şi unde semenii doresc să primească….

Fie voia Domnului cu noi, cu toţi!

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Impresii de la Targul de Carte si Revista religioasa de la Sibiu

Dragilor

iata cu ajutorul lui Dumnezeu, a mai trecut o editie a Targului de Carte si Revista religioasa de la Sibiu!

A fost minunat! Cu ajutorul lui Doamne, mi-am mai fortat puterile, la care Domnul a adaugat harul Sau si asa ne-am bucurat de carti si painici.

Despre painica, toata lumea a facut ochii mari, a fost o surpriza sa vezi intre carti bucatele de painica taiata precum anafura…. Le-a placut tuturor painica mea si astfel putina osteneala a fost ras-rasplatita….

O doamna mi-a spus ca o astfel de painica a mai mancat la manastirea Essex din Anglia, unde este o maica nemtoaica care avea o moara si face si ea painica din faina integrala proaspat macinata..

Minunat!

alta doamna mi-a spus ca painica mea ii aduce aminte de prescurile de la  manastirea Sfantul Ioan Casian din Constanta..

Minunat!

Un domn nu se mai oprea din gustat... iar sotia mi-a spus ca el e foarte pretentios la paine si daca manaca asade cu pofta inseamna ca-i place mult painica dvs.

Alt domn mi-a spus ca a citit multe despre coptul painii si un timp a mancat o paine nedospita si a slabit mai multe kilograme… E foarte important ce fel de paine mancam , mi-a spus acel domn.

Slava lui Dumnezeu! Daca macar unul dintre cei care au gustat painica mea se vor apuca sa coaca paine in casa, tot e un castig enorm!

Targul de Carte si Revista religioasa de la Sibiu este unul dintre evenimentele cele mai importante . Cu prilejul lui, ma intalnesc cu prietenii mei din tara si petrecem 4 zile minunate, culminand cu o agapa frateasca pe cinste… Parca mai ieri a fost anul trecut… ;i ca maine va fi anul viitor… Doamne ce repede trece timpul… si de aceea doresc sa pun marcaje….sa ne amintim aceste momente. Multumesc Lui Lucian ca anul acesta a filmat si a fotografiat si astfel va puteti bucura si voi, dragii mei cititori.

Aici aveti tot ce s-a petrecut la Targ:

http://targdecartereligioasa.ro/index.php/editia-xv-2015/

Aici aveti festivitatea de inchidere, precedata de cantece minunate.

Proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”

Dragi prieteni

Pentru cei care încă nu mă cunoaşteţi, daţi-mi voie să mă prezint:

Aşa cum îmi place să mă prezint, sunt o mămică de trei copilaşi minunaţi şi soţia a unui om minunat. Copilaşii m-au provocat să-mi schimb viaţa, care, poate, în alt context, nu aş fi avut de gând s-o fac. Şi iată cum a fost: În anul 2001 am trecut printr-o pierdere de sarcină care mi-a generat dezechilibre semnificative în organism, pe care am încercat să le tratez prin diverse tratamente cu medicamente şi spitalizări, dar nu am reuşit. Ba mai mult, mersul la spital şi la cabinetele medicale era pentru mine un mare chin. Medicamentele nu mi-au fost de mare folos, ele doar ameliorând parţial simptomele. Eram în căutarea unei soluţii pentru a scăpa de mersul la cabinetele medicilor (în cazul meu, la cele ginecologice) şi de tratamentele lor care îmi chinuiau organismul cu stări de vomă insuportabile.

Apoi, primul meu copil, începând de la vârsta de două luni, îmi făcea roşu în gât cu febră mare pe tot parcursul anotimpului rece. Astfel, primea antibiotic în fiecare lună. Când citeam prospectul, mă înfioram de reacţii le adverse posibile.

M-am rugat Domnului să mă ajute şi ajutorul a venit imediat. O cunoştinţă ne-a vorbit cu mare entuziasm depre Terapia prin alimentaţie integrală vegetală, o alimentaţie cu minim 50% legume crude sub formă de salate. Am început să fac această terapie cu mare speranţă.
Fiind o pofticioasă şi o mâncăcioasă, făceam terapie doar în posturile rânduite de Biserică. Îmi plăceau mult mâncărurile preparate cu produse animaliere, ciorbele, pâinea albă şi moale, mâncărurile tradiţionale de sărbători şi îmi era tare greu să renunţ la ele.

Cel mai greu îmi era să ţin această terapie pentru că nu-i înţelegeam mecanismele. Astfel, a urmat o perioadă de studii îndelungate şi de luptă cu schimbarea apucăturilor de alimentaţie.

De-a lungul a 10 ani, am avut multe încercări de a practica terapia prin alimentaţie şi de a mi-o integra în vieţuirea zilnică, dar nu reuşeam să ţin mai mult de 6 luni consecutiv şi iar îmi satisfăceam pofta mâncând câte un ou sau un peşte sau un iaurt sau o porţie de pulpe de pui (preferatele mele). Dar chiar şi aşa în salturi, terapia prin alimentaţie nu a întârziat să-şi arate rezultatele. Treptat, am diminuat consumul animalierelor, ajungând la schema 1/7, adică o porţie pe săptămână din fiecare animalier.

Cu timpul, atenţia mea s-a focusat pe alimente vegetale integrale, animalierele consumându-le ocazional, pe la bunica sau diverse evenimente din familia extinsă. Am descoperit bogăţia plantelor şi mulţimea beneficiilor consumării lor. Am înţeles că paznicul cel mai de nădejde pentru ca fetiţa mea să nu mai contacteze boli, era alimentaţia sănătoasă. De atunci, grija mea nu mai era să-i dau nuştiu câte haine pe ea ca să nu mai răcească, ci să-i dau cât de multe fructe şi legume proaspete, cereale integrale şi lăpticuri vegetale.

Schimbările obiceiurilor şi a materiilor prime cu care am început să gătesc şi apa de izvor pe care am început s-o beau, au adus multe schimbări: am putut să mai nasc încă doi copii, care nu s-au mai îmbolnăvit şi nici nu au primit vaccinuri. M-am lipit tot mai mult de slujbele Bisericii, care sunt pentru mine hrana cea mai de preţ şi care mi-au vindecat rănile sufleteşti din copilărie. Biserica este locul unde îi încredinţez zilnic grijile mele Domnului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a schimbării alimentaţiei, am început să mă bucur că trăiesc, bucurie pe care am început s-o împărtăşesc cu prietenii şi cunoscuţii apropiaţi. Am dorit să povestesc şi prietenilor mai îndepărtaţi (spaţial) de mine şi aşa am scris prima carte în anul 2013 „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi alte două în 2014 (Slujirea din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri) în care am povestit despre mijloacele de vindecare sufletească şi trupească pe care eu le-am descoperit şi le folosesc şi ce beneficii primesc pe urma întrebuinţării lor.

La începutul acestui an (2015), am ieşit întru întâmpinarea semenilor şi am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

poster

prin care vreau să fac poftă de mâncarea vegetală integrală. Tot în acest an, am scris şi cartea „Mă bucur că sunt femeie”, în care am prezentat Terapia prin iertare şi drumul meu de la depresiile repetate la bucurie, trecerea de la viaţa ca blestem la viaţa ca binecuvântare.

Nu mă consider un om vindecat, ci un om care-şi revine din dependenţa de nefericire, care m-a stăpânit mai bine de 30 de ani.

Văzând suferinţa celor din jurul meu, îndrăznesc să dau mărturie tuturor că putem trăi o viaţă în bucurie şi putem să mâncăm sănătos, în pofida tuturor obstacolelor ivite în Cale. Astfel, am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”.

În cadrul acestui proiect, am susţinut 4 seminarii gratuite: despre nutriţie, despre femeie, despre vindecarea prin iertare şi despre soluţiile pentru vindecarea de mâncatul excesiv din cauze emoţionale.

Am observat că cel mai mare interes este pentru nutriţie. E şi normal! În sfârşit, tot mai mulţi oameni conştientizează că alimentaţia nesănătoasă provoacă multă suferinţă. Participanţii la seminarii şi-au arătat interesul pentru a învăţa să gătească simplu şi sănătos. de asemenea, şi-au manifestat şi dorinţa de a exista posibilitatea de a-şi aciziţiona preparatele promovate de mine (chifle din făinuri integrale proaspăt măcinate, paste de seminţe şi leguminoase, brânză de soia, lăpticuri vegetale).

Din lipsa unui spaţiu mai uşor accesibil unde să susţin seminariile, am întrerupt acest proiect.
Semnalele de după aceste seminarii (feedback-urile) primite de la participanţi m-au impulsionat să nu abandanez acest proiect. Observ tot mai mulţi oameni care suferă de obezitate şi de alte boli cauzate de o nutriţie nesănătoasă şi este nevoie de o mână de ajutor ca ei să înveţe cum să folosească mijloacele care le stau la îndemână pentrua-şi reface sănătatea sufletească şi trupească.

Doresc să reiau acest proiect. Doresc să susţin seminarii şi cursuri despre alimentaţia integrală şi stil de viaţă sănătos şi să realizez ateliere de gătit sănătos şi să ofer mâncare sănătoasă celor care doresc să facă terapie prin alimentaţie dar nu au timp pentru prepararea mâncării.
Am nevoie de un spaţiu unde să desfăşor activităţile acestui proiect. Ideal ar fi să fie în zona centrală, costurile sunt pe măsură…. Deocamdată, mă gândesc să amenajez o parte din propria locuinţă unde să desfăşor atelierele de gătit pentru cei dornici să înveţe.

Am nevoie de câteva lucruri. Orice mic ajutor este foarte binevenit.

De asemenea, mai am nevoie şi de un dispozitiv pentru fotografiat şi filmat activităţile din cadrul acestui proiect. Dacă cineva poate face o donaţie, primim cu bucurie şi mulţumire.

Am credinţa că putem şi noi, credincioşii dreptmăritori, să ne susţinem pentru a învăţa să trăim, într-adevăr, o viaţă sănătoasă, aşa cum a gândit Dumnezeu când ne-a chemat la viaţă.

Procesul vindecării este lung. Citeam de curând într-o carte despre o femeie care ducea o viaţă sănătoasă. Mânca sănătos, făcea mişcare, avea ceva cunoştinţe spirituale, dar la un moment dat s-a trezit cu o tumoră în abdomen cât o minge de baschet.

Alimentaţia este un pilon foarte important, dar nu este singurul. El este cel pe care îl folosim cel mai mult, căci nu uităm în nicio zi să mâncăm şi ceea ce introducem în gură, introducem în noi şi asta are o mare influenţă… Schimbarea alimentaţiei este un prim pas care deschide Zarea… şi face atâta lumină şi dă atâta putere şi uşurinţă la zborul spre Cer.

Durerea mea cea mai mare o am când vine vorba de mâncarea copiilor… Ei sunt atât de vulnerabili la ispitele sclipitoare din magazine. Eu am ajuns la o concluzie: singura cale de a-i ajuta să mănânce sănătos este ca noi părinţii să le dăm exemplu. Îmi doresc să ne strângem în „Casa Blaga” şi să mâncăm împreună o chiflă integrală, o salată de legume, o pastă de leguminoase, un lăptic de susan…. şi alte multe bunătăţi naturale. Vă aştept la atelierele de gătit mâncare integrală, ignorând-o pe cea rafinată. Şi facem asta de dragul copiilor noştri.