Arhive etichetă: proteine

Cu ce să hrănești musafiri apăruți instant?

Salutare dragilor!

Nu știu cum se face, că tot despre mâncare e vorba.. Fie mâncare pentru suflet, fie pentru trup, tot mâncare e…. desigur mâncarea pentru suflet are prioritate, așa cum spunea și Domnul odată ucenicilor: ”mâncarea Mea e să fac voia Tatălui…”, dar și de trup e nevoie să avem grijă să-l hrănim cu mâncare care hrănește, nu care încântă doar ochii și gâdilă nasul și limba…

Am tot zis că nu mai vorbesc despre mâncare și nu mă mai dau spre exemplu…, dar nu mă rabdă inima să știu cât e de simplu și de la îndemână să mănânci și să trăiești sănătos și totuși de atâtea ori să ne lăsăm ispitiți de poftă și cedăm la ispitirile veacului acesta….

Am vrut să vă scriu, despre ce urmează să vă povestesc, de mai multă vreme, dar nu am reușit să-mi dedic timp pentru aceasta…, dar azi, am prins un bun prilej…

No, haidați aci lângă mine să vă povestesc!

În urmă cu vreo două săptămâni, sună telefonul. Era una dintre surori care venise în concediu în Sibiu, și-mi zice: ”Hai la poartă și deschide!”. Taman terminasem de adunat un pic de prin bucătărie, era sâmbătă după masă…, dar restul, era vraiște…

Ies într-o rochiță roz…,nu prea elegantă, dar îmi zic: de, e sor-mea, îmi zic, mere și așa… O cât m-am înșelat…, să intru în pământ…

Când deschid, să-mi cadă fața, o văd pe o vară de-a mea cu soțul ei… și după ce-mi exprim mirarea, zic către sor-mea:

”Măi, de ce nu m-ai sunat din timp, ca să plec de-acasă?”.

Intrăm în bucătărie…

Măi, cu ce să-i servesc, m-am gândit… Aaa, taman luase soțiorul niște ghimbir, aveam niște limes și am preparat imediat o gingerată..

Le-a plăcut mult sucul meu instant.

Apoi, îi întreb, că așa se face aci în Ardeal, se întreabă:

”Măi, dragilor, vă e foame, mâncați ceva cu mine?”, că n-apucasem să iau prânzul…

Sor-mea zice un ”da” hotărât, vară-mea unu mai slăbuț și mă apuc să pregătesc ceva…

Între timp, le povestesc faza cu întrebatu ”ți-e foame, vrei să mănânci?”, pe care am pățit-o cu o altă verișoară, o verișoară ardeleancă, nu moldoveancă…

Hai că v-o spun și pe asta:

Aici, în Ardeal, oamenii nu-s ca la noi în Moldova, ei or luat niște obiceiuri de la sași (nemți, germani), întrebi o dată și gata, nu înnebunești omu ca să mănânce la tine cu orice preț, cum fac moldovenii.. Scurt pe doi…

Eu îs pofticioasă și eram odată și rușinoasă…, vorba altei surori de-ale mele ”Tari ni-i poftă, dar ni-i rușâniii…!”.

Ei, bun, era pe vremea când căzui și io în Sibiu să dau la faculatate și mă dusei în vizită la vară-mea… și observai că-i mare pregăteală la bucătărie și apoi or venit niște musafiri… Eu, rușinoasă, nu știam cum s-o tai mai repede, dar vară-mea mă tot ținea la povești… și la un moment dat, mă întreabă dacă mi-e foame și dacă vreau să mânc…

  • No, asta-i bună, ce întrebare, gândii eu…Cum să nu-mi fie foamea că n-am mâncat de ieri de la amiază, când prinsei ceva la frati-miu…, dar cum să-i spun că mi-i foame, mi-o fost rușine să-i răspund din prima, am zis că de mă ”înghie” să mănânc, oi mânca…

Noroc bun să mai zică a doua oară dacă mi-i foame…

Și am plecat cu gura plină de salivă și cu mațele ghiorăind, dar m-am învățat minte:

când îi rost de mâncare, zic da imediat…

No, asta-i povestea, așa că spuneți: vă pregătesc să mâncați?

Și au răspuns în cor că da, că vor să mănânce.

Aveam niște susan la înmuiat de dimineață, cu gând să fac lăptic seara, dar am făcut acum o pastă de susan cu ceapă tocată fin și un pic de suc de lămâie și aveam pâinici și hai să mâncăm. Și am mâncat și ne-am săturat și musafirii or fost tare încântați de tratație.

”Știam că tu te ocupi cu din astea, dar nu-mi imaginam cât de gustoase pot fi”, spune vară-mea….

”Slavă Domnului! Să faceți și voi…”, le spun eu cu entuziasm.

I-am condus la poartă și le-am mulțumit de vizită. Am revenit la treburi… Și dă-i și luptă cu treburile de sâmbătă…

În toiul luptei, sună iar telefonul și fac ochii mari. Era C, un amic de la Constanța, care-mi spune: ”ajung într-o oră la Sibiu și m-aș bucura să ne vedem, sunt cu familia…”

”No, ce surpriză, va aștept!”, răspund.

Închid…

Sună iar telefonul. De  data asta, se întorcea prințesa cea mare din tabără și venea cu încă o fetiță…

No, ce voi face acum? C. cu soția și cu 5 copii, plus prietena fiică-mii…

Măi, or fi flămânzi, că e deja seară. Ce să le dau să mănânce? Mă duc să cumpăr ceva, să cumpăr niște carne, să le fac ceva ouă, brânză…, că frigiderul meu e plin doar cu pătrunjel verde…

Dar cum să fac, tre să mergem după copil la gară, casa e vraiște…, când să mai ajung la piață și la magazin? Am făcut curat lună în bucătărie și în toată casa și am primit-o pe prințesă, pe care n-o văzusem de-o lună…

Dar ce să pregătesc totuși de mâncare?

Aaa, știu ce fac. Fac o pastă de susan și un ceai…

Mama avea și niște vinete și vreo câteva ouă fiete și gata masa…

Și au mâncat toți și s-au săturat...

Le-a plăcut mult pasta de susan, era tare ochioasă…, cred că au confundat-o cu icrele și de rușine, au mâncat-o sau poate chiar le-a plăcut, după cum mi-au spus…

Nu știu, treaba lor dacă nu le-a plăcut. Mie una îmi place mult pasta de susan… E o susrsă bună de grasimi bune, calciu 100% asimilabil și proteine și tot ce vrei….

Încercați și voi…..

Ce vă trebuie pentru pasta de susan?

Susan înmuiat cel puțin 4-5 ore, maxim 24, un blender puternic, peste 800w ( eu am un Omniblend), sare de mare, suc de lămâie și o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece… și ceapă tocată fin și dacă aveți răgaz, niște dovlecel pârpâlit pe gril…le amestecați pe toate cu blenderul și iese o pastă ”delicioasă, sănătoasă” (expresia Lidiei cu care ne amuzăm mai nou) și hrănitoare, de vă lingeți degetele….

 

IMG_20160206_184040

CELE MAI IEFTINE ALGE MARINE: „BANALELE” URZICI

Dragii mei,

astăzi vă voi vorbi din nou despre urzici.

Vă voi împărtăşi două reţete fenomenale şi rapide cu urzici.

Staţi aproape de blogul îndrăznescsătrăiescsănătos, vor urma lucruri foarte utile, pe care eu le testez, le practic şi vi le împărtăşesc!

Dacă este primăvară, sau mai bine zis, dacă este luna martie, este cura cu urzici. De mic copil am mâncat urzici cu mare plăcere. Mama nu rata nicio ocazie să ni le prepare! Adunam cu sacii urzici şi cât timp erau fragede, mâncam mereu. Venind la oraş. N-am uitat de valoroasele urzici. În fiecare an în Postul Mare, ele sunt la mare căutare.

Pentru că acum sunt tot mai pasionată să aflu din tainele plantelor, am căutat să mă informez despre conţinutul nutritiv al urzicilor. Am căutat prin cărţi şi am găsit multe informaţii despre această minunată plantă ce se numeşte urzică vie care pentru mine a devenit acum şi mai valoroasă şi o pot compara, fără să greşesc cu algele marine.

De ce este urzica valoroasă pentru sănmătatea noastră şi de ce să o mâncăm cât putem de mult?

Iată ce am aflat în cărţile despre plante pe care eu le-a consultat:

Urzica este foarte hrănitoare. Ea conţine acizi taninici, acid foli, amidon. De asemenea ea mai conţine minerale, printre care o cantitate substanţială de fier. Urzicile conţin şi vitamine, cum ar fi vitaminele B1, B2, PP, K, A, C şi uimitor, ea conţine şi vitamina B12. Urzicile sunt un aliment foarte valoros şi pentru că ele conţin şi proteine (7,8% ) şi glucide (7, 1% ). Se recomandă o cură de urzici de cel puţin 1-3 săptămâni. (vezi mai multe detalii la Eugen Fischer, Dicţionarul plantelor medicinale; Speranţa Anton, Ghid terapeutic naturist. Retete de post, Maria Treben, Sanatate din farmacia Domnului).

Anul acesta fiind „mai primăvăratec”, am început să mâncăm urzici încă de luna trecută, din februarie. Am văzut pe nişte femei de la ţară cu ele de vânzare, la marginea trotuarului, şi am tot cumpărat. Fiindcă erau „destul de scumpe” pentru bugetul meu, le foloseam doar la salata obişnuită de rădăcinoase.

Apoi am descopirit combinaţia mortală cu avocado, inventând salata de urzici cu avocado. Cred că am descris-o în postările trecute. Dar pentru singuranţă, v-o mai spun încă odată:

Salata de urzici crude cu avocado (pt. 1 pers.):

2 mâini de urzici

o ceapă mare

½ avocado potrivit

Spăl bine urzicile (atenţie pot avea păr de animale sau alte mizerii, dar pentru aceasta nu sunt periculoase, le spăl bine şi cu atenţie şi ele fac minuni!), le las să se scurgă bine de apă, apoi le toc bine în tocătorul de legume şi le las puţin acolo în tocător. Curăţ o ceapă, (eu prefer ceapa roşie) şi o clătesc bine şi repede sub jet de apă, o şterg şi o tai fin de tot. Într-un castron mare de porţelan pun ceapa şi o frec bine între degetele de la mâna dreaptă, peste care am pus o mănuşă de plastic (ca să nu-mi miroase măna a ceapă!). adaug urzicvile tocate şi le frec bine cu ceapa. Apoi pun un capac peste castron. Spăl avocado şi îl şterg. Îl tai în două pe verticală şi jumătate îl pun într-o pungă şi apoi într-o caserolă de culoare închisă şi îl pun în frigider pentru a doua zi sau pentru următorul flămângios. Desfac miezul din jumatatea de avocado şi-l pun într-un castron mare de porţelan. Îl pasirez bine cu o furculiţă de inox şi apoi îl frec bine cu o lingură de lemn până devine ca o maioneză. Adaug urzicile cu ceapă şi le amestec bine de tot.

Această „minunăţie” de mâncare o pot mânca cu mămăligă caldă (preferata mea!) sau pe pâine prăjită şi apoi frecată cu usturoi, sau cu o lingură de mâncare de leguminoase.

Acum pentru că suntem în plin sezon de urzici şi se găsesc destul de multe prin apropierea oraşului şi am putut merge să le culegem, m-am tot gândit cum să le consumăm mai mult.

Astăzi am hotărât să fac o nouă reţetă cu urzici: milkshake cu urzici

2 mâini de urzici

Un pahar cu lapte de soia

Câteva fire de leurdă sau usturoi verde

Sau Un condiment la alegere: coriandru, boia dulce

Lapte de soia făcut în casă

Vezi reţeta de preparare a laptelui de soia în cartea mea Îndrăznesc să trăiesc sănătos.

Azi dimineaţa am gătit. Am stat vreo 2 ore în bucătărie şi am preparat o serie de bunătăţi: pâine de casă (două variante), covrigei, chifle umplute cu cremă de nuci şi curmale, lapte de soia şi brânză de soia. O să vă spun altă dată reţetele…

Acum am să vă vorbesc despre milkshake cu urzici:

După ce am făcut laptele şi l-am lăsat puţin să se răcească, am pus puţin coriandru şi un praf de boia dulce de ardei şi urzicile bine spălate şi bine scurse de apă. Le-am lăsat la „macerat” până pe la ora 17.30, când vom veni acasă înfometaţi. Atunci le voi mixa repede cu mixerul vertical, voi adăuga 2-3 căţei de usturoi pisat. Cu 2 felii de pâine prăjită, va fi o mare sărbătoare!

Astfel urzicile foarte sănătoase devin şi o mâncare delicioasă şi săţioasă!

Poftă bună!