Arhive etichetă: reteta de post

Pastă de măceşe de toamnă târzie şi ce mai găsim prin piaţă la ora asta

Dragii mei
Astăzi am trecut prin piaţă. O mare schimbare, se vede că se apropie iarna: ardeii capia s+au rărit, verdeţurile la fel, în schimb e multă varză şi mulţi cartofi şi mere. Mi-am făcut plinul cu legume rădăcinoase şi când mă căzneam să le pun în maşină, apare ca din senin p bătrâncică din altă lume parcă: „ia maică măceşele acestea, ca să iau şi eu două pâini”. Avea două pungi, două kilograme cu 10 lei. Hm ce să fac? M-a prins mila de tanti şi deşi aveam alte socoteli cu banii, i-am dat 10 lei şi am luat măceşele. Pomană curată! Îmi aduc aminte cât mai înţepat să adun câteva mâini de măceşe, dar nici nu prea erau şi biata bătrână a cules atâtea!
După acest „incident” m-am întors în piaţă ca să iau fructe. Am trecut prin zona fructelor de pădure să caut porumbele. Doar o singură precupeaţă avea porumbele. Anul acesta nu s-au făcut porumbelele. Anul trecut au fost aşa de multe şi am luat şi cu 2 lei kg iar anul acesta era cu 10 lei kg. Am luat o jumătate de kg ca să mâncăm aşa câte 5 în fiecare zi timp de o săptămână.
Apoi am văzut cătină. Ultima cătină cu 30 lei kg. Curios, anul acesta am văzut în luna iulie cătină cu 10 lei kg. Niciodată nu am văzut cătină în iulie şi mai ales cu aşa preţ. Am luat atunci de vreo două ori câte un kg dar nu mi-o trecut prin cap că n-o să găsesc în toamnă mai multă. Se spune că e bună după ce cade bruma, dar şi preţul e pe măsură. Ce să fac Doamne? M-am târguit ca de obicei şi am luat 2 kg cu 25 de lei, dar nu-mi pare rău căci are atâta bogăţie în ea, faţă de alte fructe. Şi în frigiser se ţine bine vreo câteva săptămâni, aşa că o sa le dau copilaşilor dimineaţa câte un suculeţ cu mierucă. Mă gândesc să adaug o mânuţă de cătină la sucul de măr, o fi bine? ce spuneţi?
În altă ordine de idei, am găsit altă bătrânică care voia să plece acasă şi a lăsat din preţuri, aşa că am luat morcov cu 50 de bani kg şi pătrunjel cu 1,5 lei. Am găsit şi spanac şi am luat o jumătate de kg, ca să adaug la sucul de rădăcinoase. Şi am luat şi câteva legături de frunze de pătrunjel verde şi ţelină.
Am luat şi ceapă roşie, aşa vreo 5 kg, ca să ne ajungă. Am descoperit şi eu ce bună e ceapa roşie şi acum mă îndur s-o cumpăr, deşi e mai scumpă decât cea albă.
Ei bine, am ajuns acasă. Am depozitat toate cu bună rânduială. Am făcut spanacul buchet şi l-am pus în apă într-o caserolă şi apoi l-am depozitat în frigider. La fel am făcut şi cu pătrunjelul.
Apoi am făcut
Pasta de măceşe
Am pus la fiert apa şi când a stat să fiarbă, am pus măceşele şi le-am lăsat să fiarbă la foc mic vreo 30 de minute. pentru că a fost nevoie să plec, le-am lăsat în oală acoperite. La întoarcere erau deja răcite şi le-am dat prin storcătorul meu rudimentar cu melc din fontă şi apoi l-am strecurat prin tifon şi sită deasă. Am avut de lucru, dar acum ştiu şi eu ce conţine pasta de măceşe, ca să nu mai port pică pe comercianhţi cum că ar pune făină să se îngroaşe. Oricum, pasta de măceşe ce am făcut-o eu are alt gust faţă de cea pe care o cumpăram. Am mai făcut odată pastă de măceşe în octombrie şi am băut vreo două săptămâni. Am îndulcit-o cu un pic de suc de struguri negri. Nu ştiu dacă a fost bine, dar nu am avut miere la îndemână.
E atâta bogăţie în lumea asta vegetală. Îmi plac aşa de mult toate produsele din piaţă! Dar e adevărat că pentru a le predăti şi oferi familiei e nevoie de ceva timp, pe când animalierele le iei repede de la magazin şi ai linişte o jumate de zi. Dar legumele şi fructele se digeră mai repede, dar rezultatul digestiei este mult mai bun. Am făcut şi eu diferenţa zilele acestea când nu prea am apucat să mănânc prea multe legume crude. Atăt de greu se mişcă mâncarea gătită şi atât de greu e trupul, dar cu crudităţi deşi îţi e foame mai repede, te simţi aşa de uşor….
Nu pot să mulţumesc îndestul ce binecuvântare este piaţa! Să ai tu toate la îndemână şi atât de lesne!
Doamne mulţumesc!
Vă doresc un post binecuvântat!
Şi vă invit să treceţi prin piaţă.
Am uitat să vă spun că am mai găsit şi dovlecel. Ce-i drept că era din solar, dar era „de la noi”, nu era din import sau de la angrosişti…

O „reţetă” interesantă care m-a salvat

Dragii mei
Când e să mănânc în afara casei, întâmpin dificultăţi cu uscăturile, dulcegăriile şi sărăturile ce se oferă cu diferite ocazii. Acestea, pe lângă că nu sunt sănătoase, îmi mai aduc încă un necaz, mă constipă. Şi cum a fost nevoie să plec zilele trecute m-am gândit cum să fac dovleacul, mâncarea anotimpului, mai interesant, că mâncasem deja o zi doar dovleac copt. Astfel am făcut o amestecătură nu prea atractivă la prima vedere, dar care mi-a fost foarte folositoare:
Am făcut un sirop de curmale şi am înmuiat fulgii de ovăz făcuţi făină. Apoi am zdrobit dovleacul copt şi am amestecat bine. Am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi seminţe de floarea soarelui râşnite şi s-a făcut o cremă excelentă şi hrănitoare. Apoi mi-am adus aminte că am în dulap nişte tărâţe de grâu fine şi mi-am zis să adaug şi din acelea şi am scăpat cam multe şi a afectat puţin gustul, dar eu am mâncat cu plăcere şi tare bine mi-au prins la intestine! Am luat cu mine o caserolă şi m-a ţinut o zi întreagă foarte bine…
Gramajele nu le ştiu a vă spune exact, dar baza reţetei e dovleacul, la care adăugaţi o lingură de făină de ovăz din fulgi şi 1-2 linguri de tărâţe de grâu. Înmuiaţi 2-4 curmale într-o cană de apă şi apoi zdrobiţi bine curmalele cu blenderul sau mixerul vertical şi adaugaţi peste dovleac, ovăz şi tărâţe. Amestecaţi bine, puneţi o mirodenie şi lăsaţi-o să se înmoaie bine şi apoi poftă bună! Merge excelent şi cu ceva crud, un morcov, un pătrunjel…

Ce mai mâncăm toamna? Dovleac plăcintar!

 

Salutare, dragii mei!

Printre mâncărurile mele preferate se numără şi dovleacul plăcintar.

 

16640862_1236146029832913_8301392711165152921_n

Până nu demult, pe locul întâi s-a aflat plăcinta cu dovleac, din care mâncam cu atâta plăcere, dar numai eu. Ceilalţi nu prea o agreau.

Recent, am descoperit toată familia bunătatea dovleacului plăcintar copt. O prăjitură excelentă!

O bună prietenă ne-a dăruit mai mulţi dovleci şi toată luna octombrie ne-am desfătat cu dovleac copt. Este bun cald, dar şi rece. Este o bună mâncare de dimineaţă sau de seară.
Dovleacul plăcintar este hrănitor, căci conţine multe glucide complexe.

Eu folosesc mult dovleacul plăcintar. Îl adaug la salatele de legume şi la mâncărurile gătite de legume.

Iată ultima dată l-am adăugat la o mâncare de fasole verde şi a dat consistenţă şi gust deosebit sosului, încât am adunat şi ultima picătură…!

Dovleacul tăiat felii potrivite şi copt în cuptor merge şi în ghiozdănelul de grădiniţă, şcoală sau serviciu.

Când se răceşte are un gust foarte bun.

Aşadar, treceţi prin piaţă sau pe la un bun gospodar şi luaţi-vă dovleac!

IMG_20161111_111538Poftă bună!

INCA O RETETA CU URZICI

Dragele mele bucatarese

astazi va voi vorbi din nou despre urzici. de data asta va fi pentru ultima data pe anul acesta, deoarece ne-am cam apropiat de finalul sezonului.

Ieri am fost din nou la cules urzici. Au crescut deja foarte mari.

Am cules indestul ca sa ne ajunga pentru ultima sapatamana de cura cu urzici.

acum pentru ca nu mai sunt foarte foarte fragede, si sunt si multe, saptamana aceasta voi face mai mult urzici gatite si mai putin le voi folosi in salata.

am descoperit o noua reteta>

Mancare de urzici cu spanac si stevie

Mâncare de uzici cu spanac
Am spălat bine urzicile. Într-un vas în care nu se prinde mâncarea, am pus la clocotit zerul care a rezultat după ce am făcut brânza de soia.
Când zerul (se poate pune lapte de soia în loc de zer – eu voi pune data viitoare!) a dat în clocot (atenţie că poate da în foc, pentru că face spumă), am pus urzicile (cam 2-3 mâini de urzici pentru o persoană). Le-am apăsat bine, ca să le cuprindă zerul şi le-am lăsat să fiarbă, dar am stat lângă vas, pentru că ele când fierb se umflă, şi se mai umflă şi zerul sau laptele, şi e risc să dea pe foc.
După ce s-au înmuiat urzicile, am adăugat vreo 3 mâini de spanac (pe care l-am spălat între timp) şi o legătură de stevie (dar numai frunza, nu şi chestia aceea mai dură din mijlocul frunzei). Le-am amestecat acolo în vas cu urzicile fierte, am lăsat să dea un clocot, am pus un capac fix şi am stins focul. Le-am lăsat acolo vreo câteva ore, căci le-am fiert în prima parte a zilei. La amiază, am luat mixerul vertical şi le-am mixat bine. Am zdrobit 5-6 căţei de usturoi şi i-am adăugat peste pireul de urzici (puteţi pune un praf de sare, dar nu-i nevoie că este usturoiu şi sarea din pâine sau mămăliguţă).
A ieşit ceva irezistibil papilelor gustative! Culoarea, mirosul şi gustul – o armonie desăvârşită!
Cu mămăliguţă rece (sau caldă- după preferinţă), să tot mânci …, ţine-te frate de burtă…!
Ca nu cumva să păţiţi ceva (de la prea multe urzici!) vă urez:
Poftă bună şi binecuvântată!
Şi … Profitaţi încă de o săptămână de urzici!
Cu tot dragul!