Arhive etichetă: reteta

Cum întrebuințăm pulpa de soia rămasă de la lapte şi zerul de la brânza de soia

Salutare, dragilor!

Când preparăm laptele și brânza de soia rezultă ale două subproduse: pulpa (numită și ocara) și zerul.

Dacă fierbem laptele cu tot cu pulpă, le avem gata de consumat pe amândouă, atât pulpa, cât și laptele. Eu, de multe ori, arunc pulpa, căci a ieșit aproape totul din ea. Uneori, adaug o parte din această pulpă la sarmale, ardei umpluți sau chiftele.

O rețetă faină este smântâna de soia din pulpă de soia cu orez fiert, ulei și usturoi.

Am adăugat o dată pulpă la brânza de vaci și o dată la brânza vegetală și am copt pască…

IMG_20170413_213741.jpg

Odată, am inventat o formulă rapidă prin care să valorific pulpa de soia rămasă de la laptele de soia:

Am adăugat peste pulpa de soia fiartă o linguriţă de sare, una de mix de condimente şi 10 linguri de pulbere de tapioca şi 3 pahare de apă şi le-am amestecat bine.

Am uns cu ulei de măsline o tavă și am răsturnat compoziţia în ea. Am nivelat-o bine cu mâna. Am aprins cuptorul şi l-am fixat la 180 grade cu ventilator și am copt compoziția timp de 45 de minute.

Cum am întrebuințat zerul de la brânza de soia:

Am spălat o plăsuţă de lobodă, pe care o primisem de la o prietenă, şi am aşezat-o într-o cratiţă şi am turnat zerul fierbinte, care îmi rămăsese de la brânzica de soia şi l-am lăsat la foc potrivit să dea câteva clocote.

Din zerul rezultat de la brânza de soia, mai prepar și supă instant cu chimen, adică adaug o lingură de chimen măcinat şi un vârf de linguriţă de sare în zer şi amestec bine. Acopăr cu capacul. După 10 minute, bem supica. Resturile de brânzică de soia dau aspect de găluşte sfărmate…

Mai adaug zerul la ciorbe. Excelent gust capătă ciorba de fasole verde sau de varză de Bruxelles:

IMG_20161212_151415.jpg

Doamne, mulţam!

Mei foarte gustos vs. Mei sănătos

Dragelor

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

În dimineaţa asta am făcut mei în două variante: unul foarte gustos şi unul sănătos, dar nu delicios.

Mei foarte gustos
Meiul îl aveam fiert. Am făcut un lapte de susan la Huromel

HH-Elite-gri-2

apoi am pus resturile de la lapte, acele resturi de susan stors, în blenderul meu de 600W, am turnat o cană cu apă şi am pus 3 linguri mari de mei şi 3 banane şi le-am mixat acolo. Le-am pus în cănuţe, am adăugat jumătate de pahar de lapte de susan, câte un praf de vanilie şi câte o linguriţă de carob (praf de roşcove) şi le-am amestecat bine cu grijă în cănuţe cu linguriţele. Am făcut o sfântă cruce pe cănuţe şi le-am servit pe prinţese.

Mei sănătos

Am stors o mână bună de pătrunjel cu ajutorul lui Huromel. Am folosit storcătorul aşa cum era după ce am făcut laptele de susan.

Am pus 3 linguri de mei în vasul mixerului vertical, am turnat un sfert de pahar de apă, am pus o lingură de pulpă de susan (acele resturi de la laptele de susan) şi apoi am mixat bine cu mixerul vertical. Am adăugat lapte de susan şi sucul de pătrunjel şi am amestecat bine până s-a omogenizat. Am adăugat un praf de sare şi am amestecat din nou. Am făcut şi o cruce mare.
Două variante de mei! (În cartea me de bucate pe anotimpuri mai sunt alte câteva variante de reţete cu cereale…)

De ce prima nu e o variantă sănătoasă 100%?

Pentru că banana este fruct, apoi are mult zahăr şi în prezenţa lui calciul din susan nu se poate asimila în voie. Combinaţia mei cu puţin lapte de susan şi un sfert de pahar de suc de pătrunjel este perfect digestibilă şi astfel se vor asimila foarte bine toate elementele nutritive.
Dar problema e gustul….

Rezolvarea e să-ţi fie foame…

Chiar mă uitam şi la pisicel al meu cel miculuţ că nici chiar acel mei delicios nu l-a mâncat cu foame….dormea pe ea după 10 ore de somn….De ce nu l-a mâncat…păi se gândea la banana care urma să i-o pun în gentuţă…căci gustul de susan tot s-a simţit, chiar dacă am pus banana…şi susanul are gustul lui pe care micuţa nu-l prea agreează…

Dar ce să-i faci ….? S-o laşi să-i fie foame cu adevărat şi să nu-i dai alternative mai delicioase…
Doamneeeee, ajută să cresc şi să crească şi copiii mei mari…şi să mă scap odată de „stres”-ul mâncatului…

Ştiţi ce…pe mine mă obosesc fiţele astea cu reţete sofisticate…

Citeam în tr-o carte despre prepararea hranei în poporul român în vechime. Am rămas surprinsă de un pasaj:

Femeile foloseau metode simple de gătit, cum este fiertul, ca să mai aibă timp şi pentru altceva.

Această idee am regăsit-o şi în Ghidul de Nutriţie pentru români…
Dar acum ce fac gospodinele? Toată ziua sunt preocupate să afle reţete noi…că „nu ştiu ce să mă mai fac cu copilul, nu mănâncă, nu-i place…”Pai cum să-i placă ce găteşti când gândul lui e la preparatele super ultra gustoase din magazine…au dat de gust şi noroc bun să le mai placă ce le gătim…Aşa am păţit cu micuţa….a dat de gustul superdulce…şi nu mai vrea altceva…mă fraiereşte până ce face tot cum îi place, tot numai preparate dulci mănâncă, cum îi pun o ţâră de verde…cum stă 5 ore la masă….dar i-am spus că i se tai tot dulcele, fie el fuct, preparat…orice…şi când o răzbi-o foamea…va mânca…dar ce credeţi că m-am îndurat prea mult…nu…am făcut compromisuri…dar nu-i bine…

OOOOOOOOOOOOOOOOOFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF!!!!!

Ideea e că trebuie să renunţăm total la zahărul alb care ne scrinteşte mintea….dar e imposibil…ba e ziua cuiva la grădi, ba buni face o budincă…ba mami un compot de rabarbăr…ba primim la biserică…ceva dulce la vreo litie sau de la vreo tanti……şi uite-aşa nu ne putem scăpa total de dulcegăriii…Durerea e că cei mici nu mănâncă destul crudităţi ca să anihileze acest rău…Eu mai am scăpare cu storcătorul cu melc Hurom…fac câte un suc de verdeţuri şi il bag pe gât. Îi spun: ăsta îl bei acum… Că altfel stă 3-5 ceasuri cu mâncarea în faţă…Vă spun serios… am lăsat-o ieri să mânânce la masă pe la ora 13.30 şi la ora 18…nu terminase ..s-a dus afară cu cănuţa…s-a dus pe la buni…si totuşi la ora 18 nu terminase cele două linguri de pasta de soia cu o ceapă verde tocată fin fin si 2 frunze mici de salată verde…

Şi azi dimineaţă n-am mai răbdat..am răbufnit:

Păi dă-o-ncolo de treabă măi R. Dacă şi la păpica asta delicioasă te lălăi atâta!…..

Doamne miluieşte…-mă!!!!

Ştiţi ce…copii aştia din ziua de azi sunt prea băgaţi în seamă de toţi…cu dulcegării şi nuştiu mai cu ce…copii ăştia nu-s flămânzi…că ar rade farfuria…. Eu am făcut testul, nu i-am dat nimic ducegărie…nimic nimic…până nu i-a fost foame cu adevărat şi s-o vezi atunci cum mânca…. Dar ei ştiu că sunt alternative superdelicioase şi atunci nu le place gustul alimentelor naturale combinate corect ..
A

sta e realitatea, da’ vrem s-o acceptăm?

O plăcintă senzaţională şi foarte hrănitoare

Dragilor

sunt foarte încântată de ultima mea invenţie din bucătărie: o plăcintă din soia şi fulgi de ovăz mărunţiţi.

Iată povestea:
Acum vreo 3 zile am pus la înmuiat boabe de soia cu gând să fac nişte mâncare din ea. Am fost tot prinsă şi n-am avut nici chef de ele, aşa că am tot schimbat apa şi le-am lăsat la înmuiat. Dar azi, a patra zi, le-am dat repede prin storcătorul meu minunat Hurom. A trebuit să am puţină răbdare. Am folosit cam o jumătate de litru de apă, pe care l-am tot folosit şi a făcut spume. Puneam o mână de boabe de soia, turnam apa, care se îngroşa tot mai mult. În fine, am terminat de măcinat soia, am luat pulpa de soia şi am pus-o într-un castron şi am adăugat o parte din acel lapte gros. Am pus puţină sare şi o lingură de mix de condimente (coriandru, muştar, isop, ardei dulce, ienupăr, schinduf) şi am amestecat bine. Apoi am adăugat 8 linguri de praf de tapioca, o lingură la fiecare mână de pulpă de soia măcinată sau mai bine stoarsă prin storcătorul cu melc, şi am amestecat din nou. Am modelat chiftelel şi le-am pus în tava în care am pus o foie de copt. Le-am pus la cuptor pe 200 grade timp de 30 minute şi au ieşit nişte chiftele pe cinste. Dar despre aceste chiftele v-am mai spus.

Dar azi e vorba despre minunata plăcintă nou inventată.

mi-a rămas o parte din laptele acela gros şi nu prea ştiam ce să fac cu el, era cam o jumătate de litru. Şi mi-o venit o idee. Ia să pun nişte fulgi de ovăz mărunţiţi şi am pus fulgii şi un praf de sare şi i-am amestecat. Am uns o tavă cu ulei şi am răsturnat acea compoziţie care era ca o compoziţie de chec..am pus-o cu gând să iasă un fel de drob şi după ce s-o copt, după vreo 20 de minute, s-o închegat fain şi după ce s-o răcit, am tăiat o felie de pe margine unde era puţin mai crocantă şi am avut o mare surpriză: era o plăcintă delicioasă cu un gust dulceîmbietor şi era moale. Şi ui’, dintr-un foc, aşa mi-am asigurat mâncare şi pentru mâine….Cu o salată de verdeţuri e o mâncare foarte foarte hrănitoare şi săţioasă şi o nouă idee pentru când mai plecăm de acasă, căci ne-o putem lua în traistă cu salată verde şi ridichi…

Mulţam, Doamne, că bun-o fost mâncarea din sara asta!

Toamna asta tot dovleacul îi baza!

images

Dragii mei dragi,
Vreau să vă fac poftă de o bunătate de mâncare: de dovleac de copt sau plăcintar. E o bunătate!
Ieri m-am dus cu soţiorul meu în piaţă să mai luăm câteva legume şi, desigur, nu am uitat de dovleac. M-am tot uitat prin piaţă după un dovleac bun. Bătea un vânt rece şi bieţii vânzători erau parcă vineţii de frig. Mi se rupe inima de ei şi tot sper că odată şi odată vom avea şi noi o clădire încălzită special destinată desfacerii de produse agricole, aşa cum există în alte oraşe, cum este în Iaşi sau în Vaslui…. Să poată şi bieţii ţărani să-şi vândă marfa omeneşte şi pe timp rece. De multe ori le îngheaţă legumele pe tarabă. În asemenea situaţii, cum să nu cumperi de la supermarket, că ce să faci cu legume îngheţate?
Mie nu-mi place să merg la cumpărături în magazinele mari unde nu cunoşti vânzătorii şi nu poţi să discuţi cu ei. În schimb, îmi place foarte mult să merg la piaţă. Am destule tăntici care mă cunosc şi le cunosc şi când am puţină vreme, mai stau la poveşti cu ele.
Ieri m-a strigat o tanti ca să-mi dea nişte conopidă la un preţ bun şi-mi spune: „Să ştiţi că sunt prietenă cu Sabina, de la care Dvs luaţi legume”. Tremura biata de ea de frig şi mi s-a făcut milă de ea şi am cumpărat de la ea mai multe legume. Şi dânsa ne-a dat şi un preţ bun, ca să poată pleca mai repede. Şi mi-a dat şi pe deasupra nişte pătrunjel verde, de care eu m+am bucurat tare mult.
Apoi m-am dus la fructe. M-am uitat după cunoscuţii mei de la care am tot luat dar nu vedeam pe nimeni cunoscut. Tot învârtindu-mă prin piaţă, am dat peste un nene de la care mai luasem anul trecut în toamnă şi am fost mulţumită de marfă. Avea mere bune, pere şi .. dovleac cu 1 leu kg, păi cum e aşa de ieftin, că peste tot era 2,5, 3 sau 4 lei kg. „păi l-am lăsat ieftin ca să scap de el”. Interesant! Păi atunci daţi-ne doi dovleci frumoşi. Ne-a cântărit şi când să plecăm ne-a întrebat dacă nu vrem să luăm un dovleac pe deasupra că e stricat un pic. Şi apoi a mai scos vreo 3 mai mici şi ui aşa a scăpat de dovleci.
No Doino, să te saturi de dovleac!
Am ajuns acasă şi după ce am copt pita, am băgat trei tăvi de dovleac. Mama mia ce bunătate. acela puţin stricat a fost cel mai bun dovleac pe care l-am mâncat anul acesta. Prăjitură, nu alta! Şi e atât de hrănitor!
Cel mai sănătos şi mai rapid mod de preparare al dovlecului este să-l răzuieşti în salată, să adaugi un pic de ulei şi un condiment şi să te pui pe ronţăit.
Dar cel mai gustos este dovleacul copt. E curios că până anul acesta eu nu am mâncat aşa mult dovleac. Am folosit la salatele de rădăcinoase dar adăugam puţin de tot, o felie. Dar toamna asta am mâncat dovleac copt la discreţie. Mă minunez cât de fain se coace în cuptorul electric pe programul cu ventilaţie. Se coace omogen şi destul de repede (30-40 minute, la temperatura de 190-200 grade). Îmi amintesc că într-un an am încercat să coc dovleac în cuptorul pe gaz şi am tot stat pe lângă cuptor de mi s-a lungit gâtul şi mi s-a încovoiat spatele şi mi s-au fript degetele când l-am tot întors de pe o parte pe alta. Şi de atunci nu am mai copt dovleac. O metodă mai rapidă pe care am mai folosit-o este să pui într-o oală cu capac puţină apă la încălzit şi când e încălzită să pui felii potrivit de groduţe în acea apă şi apoi să pui capacul. Se pune o cănuţă de apă doar pentru ca să nu se prindă dovleacul de oală şi să facă şi aburi care să îmoaie dovleacul. Dar tot nu are gustul ca dovleacul copt.
Dovleacul are multe bunătăţi în el şi e bine să-l consumăm cât mai mult. Ideea este să-l consumăm cât mai simplu. Plăcintele cu aluaturi în care s-a pus ouă sau lapte, nu sunt indicate. Cel mai simplu e să-l coacem şi să-l mâncăm călduţ. se paote zdrobi şi se poate adăuga mirodenii sau seminţe râşnite. Noi ne-am învăţat de-l mâncăm gol, fără niciun adaus. Are tot ce+i trebuie, şi amidon, şi proteină..
Dacă nu ai cuptor, fierbe-l înăbuşit, tot e mai bun decât nenorocit de dulce prăjituri din colţul străzii. Şi apoi cu 3 lei, ce prăjitură te hrăneşte mai bine decât o felie mare de dovleac. Numai să-l nimereşti dulce şi nu prea necăcios!
Poftă bună a dovleac.
Dacă doriţi mai multe informaţii despre bunătăţile ce le conţine dovleacul, întrebaţi pe dl Google. Iată o părere:
http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/dovleacul-tratament-naturist-cu-traditie-10225935/
dar dejaba e bun dovleacul, dacă îl ocolim….

Vino şi vezi!

Dragii mei
astăzi prăznuim pe Sfântul Apostol Filip, care, atunci când l-a aflat pe Doamne, a dat fuga la prietenul său Natanail şi i-a spus cu mare entuziasm: „Natanail, am aflat pe Cel despre care spune Scriptura, pe Iisus din Nazaret!”
La care Natanail îi raspunde, aşa într-o doară: !Oare din Nazaret poate ieşi ceva bun?”
Dar filip nu se intimidează şi nici nu lasă ca cuvintele lui Natanail să-i diminueze bucuria, ci îi spune hotărât:
„Vino şi vezi!” i-a spus Filip
Ei dragilo, astăzi începe postul Crăciunului şi Părintele nostru a spus în timp ce ne miruia că în acest post să avem curajul să folosim medicamentele naturale pe care ni le-a pus la îndemână Domnul. Să ne corectăm regimul de viaţă, să postim şi să venim la biserică.
Dargă cititorule e atât de minunat cu Doamne, e atâta pace în Biserică şi în bisericuţa noastră şi Doamne ne aşteaptă la masa sa bogată.
Vino şi vezi!
O zi binecuvântată!
Post uşor!

Ce mai mâncăm toamna? Dovleac plăcintar!

 

Salutare, dragii mei!

Printre mâncărurile mele preferate se numără şi dovleacul plăcintar.

 

16640862_1236146029832913_8301392711165152921_n

Până nu demult, pe locul întâi s-a aflat plăcinta cu dovleac, din care mâncam cu atâta plăcere, dar numai eu. Ceilalţi nu prea o agreau.

Recent, am descoperit toată familia bunătatea dovleacului plăcintar copt. O prăjitură excelentă!

O bună prietenă ne-a dăruit mai mulţi dovleci şi toată luna octombrie ne-am desfătat cu dovleac copt. Este bun cald, dar şi rece. Este o bună mâncare de dimineaţă sau de seară.
Dovleacul plăcintar este hrănitor, căci conţine multe glucide complexe.

Eu folosesc mult dovleacul plăcintar. Îl adaug la salatele de legume şi la mâncărurile gătite de legume.

Iată ultima dată l-am adăugat la o mâncare de fasole verde şi a dat consistenţă şi gust deosebit sosului, încât am adunat şi ultima picătură…!

Dovleacul tăiat felii potrivite şi copt în cuptor merge şi în ghiozdănelul de grădiniţă, şcoală sau serviciu.

Când se răceşte are un gust foarte bun.

Aşadar, treceţi prin piaţă sau pe la un bun gospodar şi luaţi-vă dovleac!

IMG_20161111_111538Poftă bună!

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Dragii mei dragi

Astăzi doresc să vorbim despre ceva important pentru sănătatea noastră. Este vorba despre curăţarea stomacului şi a intestinelor.

Zilnic mâncăm, zilnic ne spălăm farfuria, dar stomacul şi intestinele?
Majoritatea specialiştilor în nutriţie, pe care eu i-am consultat, susţin că toate bolile trebuie tratate mai întâi la nivelul tubului digestiv, căci sănătatea începe şi se sfârşeşte în intestine. Mai concret, să avem grijă că ce băgăm în gură trebuie să şi iasă afară.

Şi acum cum putem să ne curăţăm castronelul interior, stomăcelul şi intestinele?
Simplu! Să bem apă!

Noi am început treptat şi ne-am obişnuit ca în fiecare dimineaţă să pregătim o oală cu apă călduţă şi s-o punem în cănuţe şi să o răsturnăm pe gât. Ne mişcăm puţin şi apa călduţă merge direct în intestine şi împinge resturile afară. Şi aşa facem curat şi loc la păpica proaspătă şi valoroasă ce aşteaptă s-o savurăm.

Eu am o cană cam de 350-400 ml şi pe aceea o beau în fiecare dimineaţă. Când mă trezesc, pe la ora 5, am gura uscată şi mă duc repede să spăl dinţii apoi încălzesc apă şi o pun în cană şi o rostogolesc dintr-o dată pe gât şi până ce mă învârt de două ori prin bucătărie să pregătesc şi pentru ceilalţi ce le trebuie, mişcările peristaltice întră în rol şi resturile se împing afară. Simplu.

Noi avem impresia că pentru a ne vindeca trebuie să facem nuş’ce tratamente complicate şi costisitoare, dar ne înşelăm.

Vindecarea trupului este asemănătoare cu vindecarea sufletului, vindecarea spirituală. De multe ori mergem la duhovnic şi ne aşteptăm să ne dea nuş’ce canon cu nuş’ce postiri grele sau mii de metanii sau să dăm nu ştiu câtă milostenie şi când colo duhovnicul ne spune simplu: „Te iert şi te dezleg! Du-te şi nu mai fă ce ai făcut, iartă şi tu pe cei care îţi greşesc. Să nu te culci până nu faci liturghia iertării (pe care o aveţi detaliată în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos) cu fiecare persoană care te-a mâhnit. Aşa vei curăţa sufletul de orice urmă de mizerie, de păcate şi încă ceva, iartă-te şi pe tine, acceptă-te că eşti neputincios, că nu poţi să faci nimic bun fără har, fără ajutorul lui Dumnezeu şi acest har îl primeşti la Biserică. Vino aici cât poţi de des, ca să primeşti viaţa, adică Sfânta Împărtăşanie. În Biserică vei învăţa toate, numai să fii atent la cuvintele ce se rostesc!”.

Dar noi ne scandalizăm: „Ce? Numai atât? Ce ştie Părintele acesta. El nu ştie cât de păcătoasă sunt eu. Lasă că mă duc eu la alt preot.

Dar lucrurile sunt simple şi clare:

Domnul ne iubeşte şi este gata să ne ierte totul, dacă ne hotărâm să venim la El cu toată inima. Să ne acceptăm nimicnicia şi să ne smerim în faţa marii Lui bunătăţi.

Noi aceştia de azi nu mai putem să facem nuş’ce asceză. Asceza care ni se cere este să ne îngăduim unii pe alţii şi tot ce facem, să facem cu Doamne.

Să ne ajute Domnul „să ne iubim unii pe alţii şi toată viaţă lui Hristos să i-o dăm!” Amin

P.S: Şi cu toate că e simplu să beau apă dimineaţa şi să mă rog, uneori mi se pare atât de greu. Dar mi se pare doar! Mai e şi lucrarea celui rău.

Dar, să facem ce trebuie făcut, fără prea mult stat pe gânduri.

Să mergem la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu simţim nuştiu ce tresăltare sau sentiment pios, să mergem acolo. Doar în Biserică sufletul este la el acasă. Acolo e locul cel mai iubit de sufletul nostru, deşi trupului nu-i prea place să se ostenească şi potrivnicului (diavolului) nici atât. El face tot posibilul să ne dea indispoziţii şi preocupări „colaterale”. Dar, odată ajunşi la Biserică, strigăm în inimă cu psalmistul: Doamne mulţumim că „la Tine am scăpat”. Că am scăpat de mrejele bucătăriei, de mrejele lumii, ale serviciului, ale discuţiilor deşarte…!

Ardei umpluţi cu cereale şi seminţe

Dragii mei
Pentru că mâine este o zi specială, m-am gândit să le fac copilaşilor o delicatesă, care le place foarte mult: ardei umpluţi.Am încercat 4 variante. Am făcut 4 tipuri de umplutură, cu ovăz, cu orz, cu porumb grunjos şi cu orez. Au ieşit toţi foarte buni.
Iată cum am procedat:


Reţeta pe care o găsiți și în Cartea de bucate pe anotimpuri:

Ardei umpluţi
Ingrediente (pentru toată familia – 5 porţii)
10-12 ardei graşi mari
5 linguri rase de orez integral prefiert
Doi morcovi potriviţi
Două rădăcini de pătrunjel
O felie mare de ţelină
O sfeclă potrivită
Un dovleac „bătrân” din care scoatem sâmburii şi-l tăiem cubuleţe
2-3 cepe mari
Frunze de pătrunjel şi de ţelină
5 linguri de seminţe sau nuci şi (opţional – 2 linguri de ulei de măsline – pentru cei care doresc mai gras)
Coriandru
(opţional) 2 linguri de soia granule înmuiate sau soia boabe înmuiate bine şi strivite (adăugând soia devin foarte consistenţi şi atunci nu-i mai mâncăm cu pâine sau cu mămăligă, ci „goi” cu ceva crud)

Cum procedez:
Varianta I – cu călire a legumelor:
Spăl bine orezul şi îl las în vas. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o pun în ceaun să se moaie în suc propriu la foc mic.

IMG_20181001_070722

Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare apoi le adaug peste ceapă şi le amestec. Le las să se încălzească bine, amestecând mereu. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Mai las puţin să se încălzească şi orezul, amestecând în ceaun mereu. Apoi sting focul. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă.

Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse. Adaug seminţele şi soia în ceaunul cu legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec bine. Cu o lingură umplu ardeii şi le așez căpăcelele la loc.

Apoi îi fixez în picioare în vasul în care urmează să-i fierb.

IMG_20160610_110536

Torn apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute – dar după 30 de minute verific, s-ar putea să fiarbă mai repede uneori).

Poftă bună!

IMG_20161214_152714.jpg

Varianta II – fără călirea legumelor:
Spăl bine orezul cu apă caldă şi îl las în vas acoperit. Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare şi le pun într-un vas mai mare şi le amestec pe toate. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o adaug peste legume şi o amestec bine cu ele. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse (o altă variantă de zdrobire a boabelor de soia este să le usuc bine de apă într-o tigaie şi apoi să le pun în blender să le sfărâm puţin. Aşa au un alt gust şi se fierb şi mai repede).

Adaug seminţele şi soia în legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec din nou. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă. Cu o lingură umplu ardeii şi le pun căpăcelele la loc. Apoi îi pun în picioare în vasul în care vreau să-i fierb. Pun apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute- dar verific…)

Notă: Când făceam mai demult ardei umpluţi adăugam şi roşii tăiate, ardeii prindeau un gust acrisor foarte tentant, dar de când am ales să nu mai folosim roşia în combinaţii, nu o mai pun la nicio mâncare. În locul roşiilor pun dovlecel, acesta dă o tentă de acrişor sau dacă adaug seminţe râşnite de cătină ardeii prind un gust diferit, subtil acrisor. Seminţele de cătină le adun de la nectarul făcut cu storcătorul cu melc şi le usuc bine la soare.

Varianta III
În loc de orez integral merge să punem grâu sau orz sau secară sau ovăz sau porumb. Fiecare variantă are un gust aparte. Noi le-am testat pe toate, dar cel mai mult ne place cu orez şi grâu, căci sunt variantele pe care le-am mâncat mai des. Dar vom face şi cu celelate mai des şi ne vom obişnui!
Orz şi ovăz decorticat se găseşte la magazinele naturiste. De cu seara spălăm cerealele şi le punem la înmuiat. A doua zi le clătim şi le adăugăm la compoziţie. O altă variantă este să alegem cerealele să le punem pe un ştergar umed, le ştergem bine de praf, le lăsăm să se zvânte şi apoi le măcinăm în moară la poziţia grunjos, aşa să obţinem un „bulgur”.

Coliva şi pomenirea morţilor de Rusalii

Bună ziua dragii mei

Pentru că duminica aceasta este o aşa mare sărbătoare (Rusaliile), Biserica nu vrea să lipsească de bucurie pe niciun fiu al ei şi astfel ne cheamă pe toţi, vii şi morţi, cu mic cu mare, la acest mare praznic. Şi praznicul ţine trei zile: o zi este înainte prăznuire, o zi prăznuirea şi a treia zi este după prăznuire.

Astfel, mâine, sâmbătă, 7. 06. 2014 este pomenirea de obşte a celor adormiţi. Această pomenire este forte importantă şi nu se admit scuze de neparticipare.

Ne-am obişnuit să nu mergem cu mâna goală la aceste pomeniri ale morţilor, ci să aducem cu noi câte ceva de mâncare sau de băut. Desigur, nu ca să le dăm morţilor, pentru că ei nu mai mănâncă, ci le dăm viilor, care, bucurându-se de daruri, se roagă pentru sufletele pe care le pomenim.

Multe gospodine se întrec în daruri, care mai de care mai sofisticat gătite şi mai dulci, aşa din prea multa lor dragoste pentru cei plecaţi. E de înţeles! Ş-apoi, nici pentru cei care primesc nu sunt de lepădat, se  mai îndulcesc şi ei puţin!

Dar mai demult la pomenirea morţilor se aducea colivă, colaci, vin şi fructe. Se mai aduce şi astăzi, însă mai rar. La mare trecere, acum, sunt prăjiturile. Ele plac tuturor. [Ş-apoi dacă dai de pomană, barem să dai ceva bun], gândesc gospodinele.

Desigur, lucrurile nu sunt întocmai aşa, dar nu schimb eu acum tradiţiile.

Important este să ne ducem la slujbă, cu prescură şi cu pomelnic. Am vorbit despre aceasta mai pe larg în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Aici, vom vorbi despre colivă.

Ce este coliva?
Coliva este grâu fiert cu diferite condimente.

IMG_20170113_213945

Istoria colivei este destul de veche, din primele secole creştine.

În vieţile sfinţilor, se găseşte o istorisire interesantă despre colivă. Această povestire se citeşte în fiecare an în prima sâmbătă din Postul Mare, când se face pomenirea minunii Sfântulului Toader cu colivele.

Se povesteşte că într-o zi păgânii dintr-un oraş au stropit cărnurile din piaţă cu sângele jertfelor idoleşti pentru a spurca pe creştini. Atunci Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Teodor să se arate episcopului acelei regiuni şi să-i spună să anunţe pe creştini nu care cumva să cumpere în ziua aceea carne sau alte alimente din piaţă pentru că sunt spurcate. Îngrijorat, episcopul întreabă cu ce se vor hrăni oamenii în ziua aceea, iar ingerul îi spune că se vor hrăni cu colivă, adică cu grâu fiert.

Aşadar episcopul le-a spus creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă în ziua aceea, ci să facă colivă, adică să fiarbă grâu şi să mănânce. Nu ne precizează istorioara dacă creştinii au adăugat la grâul fiert miere sau sare, sau nuci măcinate, aşa cum se obişnuieşte astăzi, dar se precizează că ei au mâncat grâu fiert în ziua aceea şi aşa au dejucat planul diavolesc.

Nu ştim exact de când a început creştinii să aducă colivă la pomenirea morţilor, bănuiesc că tot de atunci din primele secole.

Există şi o simbolistică a colivei. Ea simbolizează trupul mortului, căci grâul este materia principală cu care se hrăneşte trupul omenesc, din grâu se face în mod obişnuit pâine. Bobiţele de grâu adunate în colivă simbolizează şi mulţimea sufletelor credincioşilor adormiţi.

Grâul este un aliment complex foarte hrănitor. E păcat că astăzi nu se mai consumă grâu integral cât ar trebui. Pentru prepararea colivei acum se foloseşte foarte mult arpacaşul, care este mult mai sărac în nutrienţi decât grâul integral.

Mai demult gospodinele preparau coliva din grâu integral. În satul în care m-am născut, nu se săvţrşea parastas fără colivă. Ea era foarte importantă.

Pregătirea colivei era un ritual respectat cu stricteţe. Îmi amintesc cum pregătea mama grâul pentru colivă, cum îl pisa în piuă, îl spăla în 9 ape (interesant acest număr!) şi-l fierbea la foc mic! Nu aveam voie să gustăm din ea decât numai după ce o sfinţea preotul.

Acum, este arpacaşul gata pregătit pentru fiert! Am observat că în oraşul unde locuiesc acum nu se face întotdeauna colivă la parastas!

De obicei, se dau de pomană colaci făcuţi la fabrica de pâine. Unii colaci sunt de-a dreptul elastici.

Ce departe sunt aceşti colaci, frumoşi la arătare, dar goi de conţinut, de colăceii pe care îi primeam la pomenirile morţilor la care am participat în copilărie! Mama mea cocea colăcei în casă în cuptor ars cu lemne. Am vie în memorie scena aceea în care am învăţat să împletesc colaci.

Astfel, la pomenirea morţilor, am ales să coc şi eu colăcei în casă şi să prepar colivă.

CUM PREPAR COLIVA?

Grâul este un aliment complex. El conţine proteine, amidon şi puţine grăsimi. Mai bine de jumătate din conţinutul grâului integral este amidon şi de aceea combinând grâul cu miere sau zahăr se îngreuiază digestia lui şi se ţine pe loc zahărul care, în mod natural, trebuie să treacă repede prin stomac.

Noi ne-am obişnuit să consumăm grâul fiert ca pe o mâncare. „Îl condimentez“ cu puţin mărar sau pătrunjel şi puţină sare şi este o mâncare foarte hrănitoare. Dar pentru că tradiţionala colivă este dulce, fac „un pogorământ“ şi adaug sirop făcut din curmale zdrobite şi praf de roşcove.

Coliva se prepară foarte repede: un kilogram de grâu sau de arpacaş îl punem la înmuiat în apă călduţă cel puţin o jumătate de oră, sau mai bine de seara până dimineaţa.

Apoi, cu un piston îl zdrobesc şi îl pun în apa fierbinte din ceaun la fiert la foc mic. Dacă este muiat bine şi zdrobit în piuă sau într-un vas mai înalt, grâul fierbe în jur de o jumătate de oră.

Îl las la răcit şi apoi adaug siropul şi puţină vanilie lichidă. Dacă urmează să o împart în biserică la credincioşi, e mai practic s-o pun în pahare de unică folosinţă, pe care le ornez cu nucă de cocos sau praf de roşcove (carob).

Dintr-un kilogram de grâu sau arpacaş ies vreo 25 de pahare.

De cănd am cumpărat moara de cereale, prepararea colivei este şi mai rapidă. Despre asta, am scris în alt articol, care se numeşte cred… Colivă de grâu în 20 deminute…

Ce mai mâncăm dimineaţa? Budincă de hrişcă şi mei cu legume

De un timp încoace am tot stuadit şi m-am tot gândit cum aş putea să ofer familiei hrană cât mai digestibilă şi cât mai valoroasă nutritiv.
Pentru noi, adulţii, e mai simplu. Dar cu copilaşii e nevoie de un piculeţ de răbdărică. Ei vor cât mai mult dulce şi mâncarea să fie cât mai interesant prezentată.
Cu copilaşii este un pic de lucru, dar e şi făinuţ într-un fel. Pe ei îi poţi „prosti” uşor. Dacă le oferi acelaşi conţinut, dar în alt ambalaj sau altă formă, mănâncă cu plăcere.
Mai demult mă enerva chestia asta, dar am văzut că de multe ori şi eu reacţionez la fel ca ei când e vorba de forme şi culori, dar de fapt e aceeaşi treabă, numai că diferă ceva, un gust, o culoare, o mireasmă, ştiţi zicala: „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”.
Zlilele acestea m-am tot gândit cum să le dau mai multe cereale integrale şi mai multe legume. Combinaţia cereale cu dulce mergea oricum, dar cu legume?
Azi dimineaţă am încercat o combinaţie nouă:
Budincă de hrişcă şi mei cu legume
De alaltă ieri îmi rămăsese un pic de mei fiert iar aseară am pus la înmuiat în apă călduţă o jumătate de kilogram de hrişcă (după ce am splălat-o bine, desigur). Dimineaţă am înfierbântat o cană de apă în ceaunelul de fontă, am pus meiul şi 6 linguri de hrişcă înmuiată şi le-am amestecat cu apa fierbinte, ca să se încălzească bine. Am râşnit 3 linguri de susan şi l-am adăugat peste cereale. L-am amestecat un piculeţ cu mixerul vertical (între timp mi-am luat un mixer nou, că cel vechi s-a defectat rău de tot de atâta folosire. O prietenă mi-a spus că ea are mixerul din inox, ştiţi partea aceea care se montează pe motor, şi că în foloseşte la mixarea alimentelor fierbinţi. Aşa că am luat şi eu unul la fel, l-am găsit şi mult mai ieftin la un magazin mare).
Apoi am ras prin răzătoarea cu zimţi mărunţi o felie de sfeclă roşie (nu e timpul sfeclei acum, dar mi-a rămas în beci de când am cumpărat mai demult), o jumătate de dovlecel şi o rădăcină de pătrunjel. Le-am amestecat bine cu o lingură de lemn, am tocat apoi 6 fire de sparanghel şi câteva fire de mărar şi le-am amestecat acolo pe toate. Am pus un vârf de cuţit de sare de mare fină şi am amestecat încă odată. Am făcut sfânta cruce peste ceaun şi le-am pus budinca în căni copilaşilor. Fetiţa cea mare de la prima înghiţitură a şi spus: „e bună chestia asta!”, Apoi cea mijlocie a întărit şi ea afirmaţia, iar cea mică nu dovedea să mestece lingura plină băgată în gură.
Mulţam Doamne! Am mai trecut odată examenul…
Pace şi bucurie dragii mei!