Arhive etichetă: retete cu vegetale

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Reclame