Arhive etichetă: rusalii

Din bucuriile sărbătorilor care au trecut şi încă mai vibrează în mine

Dragii mei dragi

mă bucur de fiecare dată când încep să scriu, mai ales că acum am tot primit semnale de la voi, de la tot mai mulţi, că cele ce vă scriu vă bucură şi vă foloseşte. Aş vrea să fac multe şi adesea nu reuşesc ce-mi propun şi uneori mă mâhnesc, dar am învăţat să mă mulţumesc şi cu mai puţin şi să sărut Mânuţa Domnului pentru cât reuşesc să fac în fiecare zi şi ceea ce nu reuşesc, pun la sertăraş, cu ideea că voi reveni, dar a doua zi se ivesc tot altele şi altele.

Uitaţi, spre exemplu, duminică de Rusalii şi ieri am primit atâtea daruri pe care vreau să vi le împărtăşesc, dar timpul deja e pe sfârşite azi… Sunt împărţită în atâtea…
Cuvântul Părintelui Vasile, Părintelui meu minunat, de duminică aş vrea să-l transcriu…, dar îmi trebuie vreo 3-4 ore…, la fel şi cuvântul de aseară de la vecernie…
Dar vă scriu câteva idei din aceste cuvinte minunate:

Dumnică Părintele spunea că suntem chemaţi să dăm mărturie, că suntem chemaţi să mărturisim cuvântul Mântuitorului, care preface inimile, că suntem chemaţi să lucrăm să aducem lumină în lumea aceasta cuprinsă de întuneric şi deznădejde… Toţi suntem chemaţi să lucrăm împreună cu Duhul Sfânt, căci totţi creştinii avem preoţia universală.

Iar aseară a spus un cuvânt care mi-a produs un AHA: Fiinţa noastră e mărginită iar puterea Duhului Sfânt e nemărginită…Păcatul strâmtorează fiinţa noastră. Pocăinţa vine şi curăţă şi lărgeşte din nou fiinţa noastră, care se umple de Duhul Sfânt.

Pogorărea Duhului Sfânt e permanentă în Biserică, nu putem spune că am primit odată Duhul Sfânt şi gata, ci mereu invocăm coborârea Lui şi o vedem asta în Faptele Apostolilor că după Cincizecime Duhul Sfânt s-a pogorât din nou când erau adunaţi într-o încăpere Apostolii…
Mare ajutor avem noi pe Duhul Sfânt, dar să-L folosim, să-L chemăm mereu şi El vine şi ne ajută. Împărăţia lui Dumnezeu este acum…Noi am părimit arvuna Duhului Sfânt în care putem gusta această Împărăţie…

Zilele acestea am stat deplin cu soţiorul şi copilaşii şi ne-am bucurat de împreună şedere. Am mers pe câmp şi am alergat şi ne-am jucat cu copilaşii. Cât de minunat este să fim o familie şi să simţim binecuvântarea Domnului întru noi! Mă gândeam ce seci ar fi sărbătorile fără biserică, fără Sfânta Împărtăşanie, fără cuvântul Părinţilor noştri…!

O ce mari bogăţii avem şi uneori le lăsăm uitate şi ne înfometăm singuri….!

Fiţi binecuvântaţi, dragilor!

Coliva şi pomenirea morţilor de Rusalii

Bună ziua dragii mei

Pentru că duminica aceasta este o aşa mare sărbătoare (Rusaliile), Biserica nu vrea să lipsească de bucurie pe niciun fiu al ei şi astfel ne cheamă pe toţi, vii şi morţi, cu mic cu mare, la acest mare praznic. Şi praznicul ţine trei zile: o zi este înainte prăznuire, o zi prăznuirea şi a treia zi este după prăznuire.

Astfel, mâine, sâmbătă, 7. 06. 2014 este pomenirea de obşte a celor adormiţi. Această pomenire este forte importantă şi nu se admit scuze de neparticipare.

Ne-am obişnuit să nu mergem cu mâna goală la aceste pomeniri ale morţilor, ci să aducem cu noi câte ceva de mâncare sau de băut. Desigur, nu ca să le dăm morţilor, pentru că ei nu mai mănâncă, ci le dăm viilor, care, bucurându-se de daruri, se roagă pentru sufletele pe care le pomenim.

Multe gospodine se întrec în daruri, care mai de care mai sofisticat gătite şi mai dulci, aşa din prea multa lor dragoste pentru cei plecaţi. E de înţeles! Ş-apoi, nici pentru cei care primesc nu sunt de lepădat, se  mai îndulcesc şi ei puţin!

Dar mai demult la pomenirea morţilor se aducea colivă, colaci, vin şi fructe. Se mai aduce şi astăzi, însă mai rar. La mare trecere, acum, sunt prăjiturile. Ele plac tuturor. [Ş-apoi dacă dai de pomană, barem să dai ceva bun], gândesc gospodinele.

Desigur, lucrurile nu sunt întocmai aşa, dar nu schimb eu acum tradiţiile.

Important este să ne ducem la slujbă, cu prescură şi cu pomelnic. Am vorbit despre aceasta mai pe larg în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Aici, vom vorbi despre colivă.

Ce este coliva?
Coliva este grâu fiert cu diferite condimente.

IMG_20170113_213945

Istoria colivei este destul de veche, din primele secole creştine.

În vieţile sfinţilor, se găseşte o istorisire interesantă despre colivă. Această povestire se citeşte în fiecare an în prima sâmbătă din Postul Mare, când se face pomenirea minunii Sfântulului Toader cu colivele.

Se povesteşte că într-o zi păgânii dintr-un oraş au stropit cărnurile din piaţă cu sângele jertfelor idoleşti pentru a spurca pe creştini. Atunci Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Teodor să se arate episcopului acelei regiuni şi să-i spună să anunţe pe creştini nu care cumva să cumpere în ziua aceea carne sau alte alimente din piaţă pentru că sunt spurcate. Îngrijorat, episcopul întreabă cu ce se vor hrăni oamenii în ziua aceea, iar ingerul îi spune că se vor hrăni cu colivă, adică cu grâu fiert.

Aşadar episcopul le-a spus creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă în ziua aceea, ci să facă colivă, adică să fiarbă grâu şi să mănânce. Nu ne precizează istorioara dacă creştinii au adăugat la grâul fiert miere sau sare, sau nuci măcinate, aşa cum se obişnuieşte astăzi, dar se precizează că ei au mâncat grâu fiert în ziua aceea şi aşa au dejucat planul diavolesc.

Nu ştim exact de când a început creştinii să aducă colivă la pomenirea morţilor, bănuiesc că tot de atunci din primele secole.

Există şi o simbolistică a colivei. Ea simbolizează trupul mortului, căci grâul este materia principală cu care se hrăneşte trupul omenesc, din grâu se face în mod obişnuit pâine. Bobiţele de grâu adunate în colivă simbolizează şi mulţimea sufletelor credincioşilor adormiţi.

Grâul este un aliment complex foarte hrănitor. E păcat că astăzi nu se mai consumă grâu integral cât ar trebui. Pentru prepararea colivei acum se foloseşte foarte mult arpacaşul, care este mult mai sărac în nutrienţi decât grâul integral.

Mai demult gospodinele preparau coliva din grâu integral. În satul în care m-am născut, nu se săvţrşea parastas fără colivă. Ea era foarte importantă.

Pregătirea colivei era un ritual respectat cu stricteţe. Îmi amintesc cum pregătea mama grâul pentru colivă, cum îl pisa în piuă, îl spăla în 9 ape (interesant acest număr!) şi-l fierbea la foc mic! Nu aveam voie să gustăm din ea decât numai după ce o sfinţea preotul.

Acum, este arpacaşul gata pregătit pentru fiert! Am observat că în oraşul unde locuiesc acum nu se face întotdeauna colivă la parastas!

De obicei, se dau de pomană colaci făcuţi la fabrica de pâine. Unii colaci sunt de-a dreptul elastici.

Ce departe sunt aceşti colaci, frumoşi la arătare, dar goi de conţinut, de colăceii pe care îi primeam la pomenirile morţilor la care am participat în copilărie! Mama mea cocea colăcei în casă în cuptor ars cu lemne. Am vie în memorie scena aceea în care am învăţat să împletesc colaci.

Astfel, la pomenirea morţilor, am ales să coc şi eu colăcei în casă şi să prepar colivă.

CUM PREPAR COLIVA?

Grâul este un aliment complex. El conţine proteine, amidon şi puţine grăsimi. Mai bine de jumătate din conţinutul grâului integral este amidon şi de aceea combinând grâul cu miere sau zahăr se îngreuiază digestia lui şi se ţine pe loc zahărul care, în mod natural, trebuie să treacă repede prin stomac.

Noi ne-am obişnuit să consumăm grâul fiert ca pe o mâncare. „Îl condimentez“ cu puţin mărar sau pătrunjel şi puţină sare şi este o mâncare foarte hrănitoare. Dar pentru că tradiţionala colivă este dulce, fac „un pogorământ“ şi adaug sirop făcut din curmale zdrobite şi praf de roşcove.

Coliva se prepară foarte repede: un kilogram de grâu sau de arpacaş îl punem la înmuiat în apă călduţă cel puţin o jumătate de oră, sau mai bine de seara până dimineaţa.

Apoi, cu un piston îl zdrobesc şi îl pun în apa fierbinte din ceaun la fiert la foc mic. Dacă este muiat bine şi zdrobit în piuă sau într-un vas mai înalt, grâul fierbe în jur de o jumătate de oră.

Îl las la răcit şi apoi adaug siropul şi puţină vanilie lichidă. Dacă urmează să o împart în biserică la credincioşi, e mai practic s-o pun în pahare de unică folosinţă, pe care le ornez cu nucă de cocos sau praf de roşcove (carob).

Dintr-un kilogram de grâu sau arpacaş ies vreo 25 de pahare.

De cănd am cumpărat moara de cereale, prepararea colivei este şi mai rapidă. Despre asta, am scris în alt articol, care se numeşte cred… Colivă de grâu în 20 deminute…