Arhive etichetă: sanatate

Cum să mănânci (două) cepe (verzi) fără să te piște

Salutare, dragilor!

În seara aceasta, vorbim despre… Despre ce? Despre…mâncare, că asta ne „doare” pe toți…

În timp ce-mi mestecam cina și admiram frumusețea culorilor mâncării după ce am adăugat ceapa verde,

IMG_20170610_195958

mi-am amintit de obsesia pe care o avea mama de a pune multă ceapă în orice fel mâncare și am exclamat:

A!!! Acum înțeleg de unde mi se trage obsesia asta cu ceapa, multă ceapă la orice mâncare!!!

Eu o folosesc crudă, căci e sănătate curată.

Acum e încă ceapă verde și astfel, mâncăm la greu ceapă verde.

IMG_20170610_200428

Atâta le-am înnebunit pe fete și pe bunica lor cu ceapa mea, de au ajuns să mănânce și felul trei cu ceapă… Ha! Ha!

Ce să mai vorbim, ceapa e bună, bună și e musai să însoțească orice masă. Dar cu toată bunătatea ei, ceapa are și două hibe: pișcă și…miroase neplăcut (pentru unii). Eu nu știu de ce îi deranjează pe unii că miroși a ceapă și nu deranjează pe nimeni că put, din ce în ce mai mulți, a țigară… Da… Cu mirosurile am o problemă mai veche… Nu suport mirosul de țigară, mi se face rău de-a dreptul… În schimb, îmi place mirosul de ceapă. Eu cred că un om care miroase constant a ceapă e sănătos, pe când mirosul de țigară îmbolnăvește și ucide, atât pe cel care „suge” din ea, cât și pe cel care e obligat să-i suporte fumurile celui ce trage din ea.

Personal, mai am de lucru în privința relaționării cu oamenii care…miros… Sunt însă și progrese…

Nu puteam să înțeleg ce pot găsi oamenii bun la tigară. Și mai ales nu puteam să înțeleg că oameni „deștepți”, psihologi, doctori, nu înțeleg că e rea de tot tigara… M-am tot rugat lui Doamne al meu ca să mă ajute să pot să despart în relaționare pe om de ale lui, pe om de patimile lui…și S-a îndurat Drăguțul și mi-a dat o „țâră” de înțelegere… Patima e patimă și e absurdă, oricare ar fi obiectul patimii. Ia spune: e vreo diferență între un împătimit de tigară și unul de mâncare?

Nu. La fel de urâte sunt mirosurile după consum și la unul și la altul… La fel de robi sunt toți pătimașii. Unii sunt împătimiți să-i tot judece pe cei din jur, alții să afle știrile… Da, da, toate astea sunt tot patimi și atâta vreme cât eu nu sunt om fără de patimi, n-am decât să suport, deocamdată, mirosurile, atât ale mele, cât și ale celor din jur… Măcar atât, până mă voi îndura să mă lepăd de omul cel vechi și să iubesc pe pătimași dincolo de patimile lor…

No, că am luat-o pe arătură…!!! Revin la ceapă. Ei, și totuși, dacă ești bine crescut și nu vrei să te simți „nașpa” în prejma oamenilor sensibili, mănânci ceapă seara, la cină. Așa ai o digestie bună și un somn reconfortant…, căci nici țânțarilor, și nici altor orătănii cu două-patru sau mai multe picioare nu le priește mirosul de ceapă…și fug de le scapără călcâiele (Ha! Ha!)

Așadar, v-ați lămurit cu mirosul! Hai să vorbim și despre pișcăceala cepii. Se rezolvă și asta. Și iată cum: o tăi mărunt, mărunt, așa a la Doina Blaga (nu știu de unde și când mi-a intrat în cap că numai eu știu să tai ceapă mărunt, mărunt Ha! Ha!), o zdrobești între degete, o stropești cu ulei și o amesteci bine. Adaugi un pic de sare și niște zeamă de lămâie și mănânci de-ți pocnesc fălcile…

În seara asta, am sărit etapele și am adăugat direct ceapa tăiată mărunt în mâncarea de orez.

IMG_20170610_200004

O bunătate bună de tot…!!!

Poftă bună la mâncat ceapă!

Anunțuri

Despre vase și unelte de bucătărie

Bună dimineața, dragilor!

IMG_20160623_083839

Astăzi, vorbim despre vase și unelte de bucătărie.

E o datorie mai veche față de unii dintre voi care m-ați întrebat ce vase mai folosesc în bucătărie, din ce material confecționate…

Se pare că, părerea din urmă a unor specialiști e să ne întoarcem la epoca fierului… Cele mai durabile vase au fost și sunt cele din fier…

Vasele din fier au însă inconvenientele lor… Sunt grele și se ruginesc. Eu le-am tot ars și tot se ruginesc. Mai ales nu-mi place când las cerealele în ele, că se înnegresc. Apoi, dau un gust de fier mâncării scăzute. Am făcut niște cartofi înăbușiți și copiilor nu le-a plăcut gustul de fier… Mie îmi place să fierb cereale în oala de fontă, căci le fierb la foc mic un pic și apoi le las acolo o oră să se umfle bine…

Am căutat alternative. Nu susțin nicio teorie…

În urmă cu doi ani, am cumpărat două cratițe de fontă emailate și iată cum arată acum

Am folosit oale de tablă emailate și se zgârie ușor sau le sare smalțul în timp pur și simplu…

Îmi plac cum se întrețin vasele de inox

IMG_20160913_103334

și îmi place să gătesc ce se lipește de vas în vase teflonate. Dintre acestea, am căutat să fie cât de cât de calitate…, dar nu vă pot recomanda o anumită firmă…, pentru că nu e nimic perfect pe lumea asta…

Am scos din bucătărie oalele emailate ciobite și plasticurile urâțite…

Mi-am cumpărat niște cratițe de inox.

Ulterior, cineva mi-a vândut un pot: poți verifica dacă inoxul e de calitate, așezând un magnet pe el. Dacă stă lipit bine, inoxul e slab… O să verific…, data viitoare…

În privința uneltelor de bucătărie, am făcut investiții financiare mari. Încântată sunt de moara de bucătărie

IMG_20170324_095430

dar are și ea limite: nu face făină fină-fină prea multă odată…

Încântată sunt și de blender. Cu el fac rapid papaleștile din fructe și legume (smoothies-urile?)

, lăpticurile vegetale și pastele de leguminoase și semințe, dar mă deranjează mirosul ce-l prinde capacul, un miros infect… și trebuie să-l pun din când în când în detergent puternic, eu nefolosind detergenți în bucătărie…, doar clătesc vasele cu apă…

Încântată am fost de storcătorul cu melc

IMG_20160715_073651

și l-am folosit la maxim, când făceam suc într-o veselie… Acum nemaiavând legume și fructe valoroase în cantități mari, le mâncăm integral, nu mai facem suc. Îl mai folosesc la storsul fructelor de pădure și la preparatul laptelui de soia…

Durerea mea mare e că am scăpat din mână melcul în chiuvetă și i s-a rupt urechiușa…

Storcător de 2000 de lei. Un melc costă vreo 350. Piesele nu au garanție, doar motorul… Și apoi, trebuia să-l țin bine pe melc… și totuși căderea nu a fost mare…; dar e un plastic de… Pe cât de rezistentă e sita, în care dai cu ciocanul și rezistă, pe atât de sensibil e melcul. E melc, ce să(-i) faci? Se te oftici , ca mine…Cică se poate folosi și așa…și îl folosesc așa…, cu urechea bleagă…

Altă problemă la storcător e că se blochează peria rotativă… Deocamdată, dau în spate și o folosesc încă… Am reclamat problema și aștept remedierea…

Avantajul e că pot vorbi omenește cu cei care mi le-au vândut…

De la ei, am mai luat și presa de ulei.

susan IMG_20160204_143934

Un an, am folosit-o destul de des, dar după aia, am început să consumăm semințele ca atare și am pus-o deoparte. Luna trecută, când a început postul, am dorit să fac ulei de in pentru cura cu urzici și leurdă și când să fac, nu se învârtea melcul. Am trimis-o în service la distribuitor și mi-au reparat-o.

Încântată sunt și de mixerul vertical…

L-am ales să fie din inox partea detașabilă, deoarece îl folosesc și la mixat mâncăruri fierbinți.

Recunoscătoare sunt pentru malaxor, pentru cuptor și pentru toate…

Ideea e că nu se mai fac lucruri pentru o viață.

La Expo GastroPan, vorbeam cu un distribuitor de unelte care-mi spunea că a venit fata unui domn care are un cuptor asemănător celui pe care mi-l prezenta de 25 de ani. La care i-am răspuns. Da și eu am avut o mașină de spălat timp de 15 ani, dar când am cumpărat recent una tot de la firma aia, a ținut cât a fost garanția…

Prețul mare nu e garanția unui produs bun… Și oamenii nu mai sunt cu frica de Dumnezeu să-ți spună adevărul. Scopul lor e să vândă cât mai mult.

Dorința mea e să arăt oamenilor cum ne putem folosi de unelte și de ingrediente ca să ne hrănim și să ne tratăm. În acest scop, am susținut câteva ateliere de nutriție și de pâinici. Firma de la care am achiziționat majoritatea uneltelor ne-a susținut în acest demers. Prin orice unealtă cumpărată de la ei prin intermediul nostru, ne susțineți să continuăm proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos început în 2013.

Doar împreună putem realiza lucruri minunate!

Vă doresc spor în toate cele bune!

Ținem legătura prin e-mail: doinablaga @ gmail . com

De vorbă cu cititorii

Salutare, prieteni dragi!

Aici la noi, este o după masă mohorâtă pe care o petrecem în casă, carecumvrea…

De ceva vreme, doream să găsesc un timp să vă mai scriu. Iată-l!

După 11 ani de întrerupere, iată-mă din nou la serviciu…! Ajunsesem într-un punct în care nu-mi mai vedeam rostul, nu-mi mai găseam starea acasă…, micuțele crescuseră…

Mi s-au ivit două alegeri…: nutriția și lucrul cu copiii. L-am ales pe cel din urmă…

Într-o zi, am stat și m-am gândit la acești 11 ani…, la tot ce a fost, la experiențele prin care am trecut. Apoi, m-am gândit la cititorii cărților scrise cu prilejul proiectului meu de suflet Îndrăznesc să trăiesc sănătos…

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

 

și unora am reușit să le scriu și să-i întreb de sănătate și unii mi-au răspuns.

Răspunsurile îmi confirmă că nu a fost în zadar nimic. De fapt, așa se întâmplă mai mereu: când nu mai văd rostul a ceea ce fac, se ivește un feedback apreciativ și atunci, iar mă entuziasmez să continui.

Așadar, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să fac de toate, chiar dacă și lucrez part time…

Am selectat câteva răspunsuri de la unele dintre prietenele mele dragi:

„Ce dragut din partea dumeavoastra ca mi-ati trimis acest e-mail, m-ati surprins foarte tare!

Sunt mamica a trei copilasi si toata ziua sunt preocupata cu ingrijirea lor, nu prea mai am timp de nimic!

Inca sunt preocupata de ce mancam, dar tot nu suntem acolo unde as vrea sa fim!

Pe langa toate acestea, trecem si printr-o criza, suntem tulburati, confuzi, parca ne indepartam de Dumnezeu, nu stiu ce este cu noi! Ne proiectam prea mult in viitor si traim prea putin prezentul!

Mi-ar placea sa mai  vorbim, asa multa nevoie am!

Vreau sa ma intaresc in credinta, sa fiu o mama si sotie crestina adevarata!

Suntem caldicei si orbi!

Doamne ajuta!”

„Buna, Doinita scumpa!

Multumesc pentru gandul tau frumos, m-am bucurat mult ca mi-ai scris!

Asa este, n-am mai scris si recunosc ca ma straduiesc sa folosesc mai putin calculatorul, macar acum in perioada postului. Si totusi, iti citesc postarile cu aceeasi curiozitate de fiecare data si iti consider fiecare postare un dar pentru noi, mamele, care impreuna vietuim pe Cale.

Eu sunt bine, incerc sa trec postul cu folos, sa mai las din lumesc ca sa ma ocup mai mult de suflet. Citesc, ca si tine, cat pot de mult.

Emotionant, ce viata plina de poezie si de Dumnezeu traiau sfintii. Si cand ma gandesc cum cresc copilasii nostri, cu cate tentatii spre o viata superficiala…, dar cu noi este Dumnezeu, nu?…

Zi-mi de tine, te rog. Mai pregatesti vreo carte? Cum merge scoala fetitelor? Cum iti mai organizezi timpul?

Iti transmit toata dorirea de bine si o stransa imbratisare!

Doamne ajuta!!!”

„Imi pare tare bine ca v-am descoperit si va doresc mult succes in continuare, de fapt sa va ajute Dumnezeu sa faceti cat mai multe din cele folositoare sufletului Dvs, cat si semenilor! (…)

Am cartile Dvs in casa de ceva timp, le-am mai frunzarit. Acum insa am dat iar peste ele si m-am apucat mai serios de studiat! Si asa am gasit si blogul si am vazut ca aveti mai multe carti scrise care mi s-au parut f interesante dupa titlu si nu numai…

Va multumesc f mult pt toate!

Doamne ajuta!”

„Buna seara, doamna Doina!

M-am bucurat foarte mult cand am primit mesajul dvs, astfel ca va multumesc pt ca v-ati amintit de mine.

Cartea dvs Indraznesc sa traiesc sanatos m-a ajutat sa pun bazele unei alimentatii sanatoase. Inca mai am multe de invatat si multi pasi de facut. Simplitatea in toate, acestea sunt cuvintele care ma ghideaza in aceasta perioada.

Slava Domnului, sunt bine in general! Din mila Lui, pot scrie acest mesaj, traiesc.

Recunosc ca sunt din ce in ce mai detasata de mediul online, motiv pt care am accesat destul de rar blogul dvs.

Am, in schimb, o prietena care va urmareste postarile cu interes…

Va multumim pt informatiile utile postate pe blog.

Prietena mea este mamica unei fetite pe care incearca s-o hraneasca sanatos…

Sper ca mesajul meu va gaseste in pace, in sanatate.

Va imbratisez cu drag, doamna Doina!”

Vă mulțumesc, dragi prieteni dragi!

NB: Deoarece timpul s-a condensat…pentru mine, vă scriu mai des pe Facebook. Acolo, postez zilnic poze si idei…Imi este mai la indemana si pot face asta cu ajutorul telefonului..

De multe ori, imi zic: la le folos să tot scriu…?, dar mă gândesc la voi, dragi mamici si prietene.. Si apoi, informatia trebuie sa circule și pica unde gaseste teren bun…

Acum, mă preocupă relațiile, cele maritale, cele cu copii si cu tot omul… Vreau să fiu de folos. Desigur că intervin și ispitele. De aceea, Îl rog pe Doamne să potrivească bine lucrul mâinilor mele, să facă ceva bun din toată zdroaba mea…

Vă îmbrățișez cu drag mult.

Cum să faci mâncarea de post mai atractivă

Salutareee!

Astăzi vă propun să vorbim despre…mâncareee…!!!

Iată-ne din nou în post și inevitabila întrebare „Ce gătesc azi de post” și-a făcut deja apariția!

Pentru unii, mâncarea de post poate pare neatractivă, așa că m-am gândit să vă provoc să ne împărtășim, între noi bucătăresele și bucătarii, câteva idei despre cum să facem mâncarea de post mai atractivă.

Da, din păcate, prima dată, mâncăm cu ochii și cu năsucul… Imaginea și mirosul sunt cele două simțuri care ni se activează primele când e vorba despre mâncare…, de aceea atâta zdroabă pentru imagine…

Oricât de bună, oricât de valoroasă și sănătoasă ar fi mâncarea, dacă nu „arată bine”, n-avem nicio șansă să se atingă careva de ea… Mulțam Domnului că am priceput și m-am convins și eu de asta… E drept că m-am convins cam greu… și m-am așternut pe treabă, căci altfel, ajungeam la balamuc, din pricina stresului cu mâncatul sănătos, valoros și nutritiv… Și am început să mai admit așa, câte-o indulgență pentru gust…

Câteva idei:

Mâncarea vegetală gătită este foarte gustoasă în stare proaspătă…, vorba soțiorului meu: „Iubito, fă aceeași ciorbă, dar fă-o în fiecare zi…!” (adicătelea, gătește-o în ziua aceea, ca să fie proaspătă!!!). Bla, bla, bla… Cine stă să facă ciorbă în fiecare zi??? Bunicile, dar am băgat de seamă că și ele se plictisesc să facă ciorbă zilnic, de când au deprins alte preocupări mai atractive (cum ar fi statul pe calculator. Ha! Ha!)

Eu gătesc zilnic doar felul principal și salata de crudități. De fapt noi doar un singur fel mâncăm la o masă… Din când în când, mai gătesc câte-o ciorbă…

Uite, spre exemplu, azi am gătit o ciorbă grozavă de tot: ciorbă de varză de Bruxelles cu frunze de ridiche. Sâmbătă, m-am dus în piață și am făcut cumpărături. Am o prietenă bună acolo. Am rugat-o să nu arunce frunzele de ridiche, ci să le adune pentru mine și uite-așa, am inventat ciorba asta…

Am făcut mai multă.

Am răcit-o repede

img_20170306_090054

și am liniște vreo 3 zile…

Mâncarea vegetală este foarte atractivă dacă este diversificată. Să gătești tot altceva, dacă se poate pentru cele trei mese ale zilei…

Mi-am alcătuit o schemă cu alimentele pe care le rotesc săptămânal.

Când pregătesc mâncarea, am în vedere să ofer zilnic câte ceva din fiecare

Cele 5 grupe de alimente, împărțite pe tot parcursul zile, începând de dimineață cu fructe și încheind seara cu leguminoase:

Fructe

Cereale

Oleaginoase

Legume și verdețuri

Leguminoase

Gătesc termic ce nu se poate mânca crud, în rest mâncăm instant…: spargem o ceapă, mușcăm dintr-un morcov, mestecăm frunze de spanac și salată verde cu o mușcă de leguminoase sau/și cereale… Simplu! (Mai multe detalii găsiți în cărțile mele…)

Idei de mâncare atractivă?

Gătesc cu copiii

Mănânc cu copiii

ciorba-de-varza-brux-si-frunze-de-ridiche

Livrez atractiv mâncarea…

paine-cu-avocado

Asta-i pentru soțior…

borcanelul-magic

Turnând ciorba în borcan, mi-am amintit cum duceau odinioară nevestele mâncarea la țarină…

Și încă ceva: Ca să mănânci mâncarea de post, mâncarea cu vegetale, e bine să-ți fie foame. Am făcut de câteva ori experimentul următor: când am observat că copiii mei nu mănâncă cu plăcere o mâncare, le-am lăsat să le fie cu adevărat foame și când mi-au cerut mâncare după 4-5-8 ore de pauză, adică nu au mâncat nimic, au adunat ultiuma firimitură de pâinică integrală și ultimul strop de păpică din farfurii…, mâncarea fiind aceeași la care făcuseră nazuri înainte să le fie cu adevărat foame… Adevărul e că ne cam înfundăm copii cu mâncare și gustări și doar dacă e super gustoasă îi mai atrage… eu am revenit la principiul Foamea e cel mai bun bucătar.

Sau post cu apă

http://documentare.rightbe.com/documentare-sanatate/noua-terapie-postul-negru-cu-apa-documentar-2012

Despre hrana din post, mai puteți citi și aici

https://conferinteindirect.wordpress.com/2017/03/05/despre-postul-negru-numai-cu-apa/

Cam atât pe azi!

Biscuiți de toamnă

Salutare dragilor

astăzi, vreau să vă fac poftă de … biscuiți de casă.

Iacătă-i! Poftiți de gustați!

img_20160928_090534

Mamă, dacă-ați ști ce delicioși sunt! Și pe deasupra sunt și valoroși nutritiv.

Aaaa, da, vreți rețeta! Am înțeles.

Iat-o:

Biscuiți de toamnă (ovăz și suc de struguri)

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală100g

Făină de ovăz 500g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

img_20160924_151901

Am stors strugurii. Am avut peripeții, căci am tot băgat și am uitat să mă mai opresc și s-au depus prea mulți sâmburi. ”Noroc” că am un soțior de nădejde! Și am pus storcătorul blocat în apă călduță și l-am așteptat pe soțior și l-am rugat să mă ajute să-l deblochezi. Eu am ținut în contra (de data asta a fost util să țin contra!) și el a răsucit și așa s-a deschis. Mulțam. Că altfel, trebuia să-l trimit la Cluj…

Apoi, am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

Biscuiți de toamnă (grâu și suc de struguri)

img_20160928_090650

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală 600g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

Am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

În dimineața asta, am primit un cadou. O tanti de la biserică a venit țintă la mine și mi-a adus o plăsuță și mi-a zis: Ți-am adus ceva foarte valoros. Când auzi așa ceva, te gândești la te miri ce valori inestimabile. Curioasă, mă uit în plasă și văd un …purceluș….

Aaa…, mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Sincer să vă spun că m-am bucurat mai de hai decât dacă aș fi primit un purcel fript.

De la Feramis la Logorism și ”vițăvercea”

Salutare, dragilor!

Astăzi vreau să vorbim despre tort… da, despre tort. Ce vă ”bunghiți” așa! A, dar să vedeți că nu e despre un tort obișnuit, e despre un tort ”al naibii” de bun… Ba, mai mult, e chiar vorba de două torturi…, al doilea are un nume cu istorie…, se cheamă Feramis… Da, da… interesant nume!

Unul dintre darurile divine primite de om e și cel de ”a da nume”, a numi, a denumi și mai recent…a pune eticheta. La început, desigur, omulețul numea doar binele, răul încă nu-și scosese colții… Azi, adică(telea) în zilele în care trăim noi ăștia post-post moderniștii, numim câș, numim răul bine și bine ”câh!”. Numim, par exemple, o aglomerare de făină albă, colorată apoi cu cacao, margarină sau unt colorat și îndulcit, ”un tort de o mare bunătate”, când de fapt e cât se poate de ”o ceva” foarte grețos dar, ce-i drept, arătos, ”ispiticos”….

De un timp încoace, am tot felul de clicuri și revelațiuni… Revelațiile de obicei îmi parvin seara sau noaptea, între veghe și somn, când împrejur se aud doar sforăieli sau greieri, mai ales greieri. Sunt mulți greieri pe aici! Deunăzi am avut revelația, descoperirea motivului insomniilor de care am suferit o parte bunicică din prețioasa vreme de odihnă. Greierii sunt peste tot, dar mai ales în cap, chiar în căpșorul de-l găzduiesc pe gât. Și greierii ăștia zumzăie mereu. ”Uf, uf!”, am ajuns să mă plâng și eu, ca biata maică-mea, că ”nu-mi mai tace capu ista!”…, că mereu sporovăie…

Uite, par exemple, într-o seară nu puteam adormi… Și la ce credeți că lucra greierașul? Și-a amintit de rețeta la care mă” bunghisem” peste zi, la rețeta numită ”Feramis”. A…, nu râde, nu e vorba de Ferari-ul vândut de un călugăr…, nu, ci e vorba de un tort de mei, care are o întreagă istorie ascunsă în silabe.

Și tot gândindu-mă la această istorie a Feramis-ului, mă minunam cum i-a dat Dumnezeu omului puterea asta: să numească toate și să rămână ”așa cum le-a numit Adam” sau, cum l-a numit gospodina aceea pe Feramis… Da, e foarte interesantă toată treaba asta cu numitul…! Abia acum, fac legătura cu uimirea din liceu, când mă întrebam cum de toată lumea numește la fel tot ce mișcă sub soare. Și iată cum se face asta: În nu știu ce colț al lumii, răsare un mare om de știință care descoperă o orătanie marină sau aeriană sau bacteriană și-i dă un nume și numele ăla se fixează pentru toată suflarea omenească… Și toate numirile astea trebuie să le înveți pe de rost sau pe din afară …, dacă vrei să ”te faci” biolog sau alt fel de –olog…

Da. Întotdeuna mi s-au părut supermani –ologii și mă tot minunam: cum de, nevoia, știu cum se numesc toate oscioarele, toți dinții, cum de știu unde sunt așezate toate părticelele dinăuntru omului, unde-și au locșorul toate organele… Pe când eu, eu n-am habar nici unde e ficatul, adică știu, dar uit, uit repede sau când mă întrebi unde e, mă fâstâcesc, mă bâlbâi, dar acum știu unde e, căci ”bunătatea aia de tort”, pe care am mâncat-o aseară, a ajuns ca o ghiulea direct în ficat…și-n fiere, în splină, și în tot lăuntrul meu… Și, culmea ironiei, în durerile alea, Firamisu ăla își râdea în barbă de tărășenia mea…, iar eu îmi blestemam netotșenia: ”fir-ar să fie de tătăntălaie că iar m-am înșelat…, iar am hăpălit bunătăți aparente și pe deasupra am băgat și resturile plozilor, care, de data asta, au fost deștepți…, au dat deoparte grețoșenia, dar eu am lins-o toată, toată.

Măi și dacă n-aș ști ce e bun și ce e rău…! Dar m-am prostit… , m-am luat cu valul… Am dat crezare celor care ridicau în slăvi tortul acela nemaipomenit de… Hm…!

Mă întorc spășită și-mi cer iertare ficățelului și-i mulțumesc că n-a plesnit, că-mi mai dă o șansă și promit că o să probez și eu Feramisul, până nu mă fer-estruiesc de tot…

 

La doctor(i)

Salutare, dragilor!

Nu știu cum se făcu, cum se drese, dar de o bucată de vreme, mi s-a cam acrit de preocupările de arta culinară și dădui în altă plăcere, plăcerea de literatură, un deliciu mai vechi de-al meu…, știți, cui pe cui se scoate, bulimie vindecată sau înlocuită cu o altă bulimie, ceva mai spiritualizată, dar tot bulimie se cheamă…

Și dă-i și luptă, halind foaie după foaie, mai am un pic și termin Jurnalul 1 a lui Catrinel.  Și tot cetind, mă entuziasmez, mi se clarifică că eu nu-s făcută pentru bucătar…, caci ”eu îs pro…fesor, domne…!”. Așa că, de data asta, am să vă încânt cu o delicioasă povestire în ramă…, nu e vorba de margarina aia re-numită, nici de rama de portret, ci de tehnica aia literară, aia de povestire în povestire…

Dar ce mai tura-vura. Hai să ascultăm povestea. E cam încurcată povestea asta în poveste… E special pentru cei care au urechi să vadă și ochi să înțeleagă sau viceversa… Și acum să vezi câți au urechile și ochii funcționali!

”Ei, maică…, începu femeia să povestească, fusei și I.O tânără…, zglobie, ușurică.., dar veniră anii ăștia peste mine și mă luară prin surprindere… Nici măcar patruzeci de ani nu sunt și ei au și început să facă o gălăgie, o hărmălaie cu strigături din alea ce nu le-ai văzut la televizor… ”Au, mă dor jenunchii, au mă dor ovarele, au mă dor ochii, au, au mă doare-n spate…, în cot mă doare, peste tot mă doare…!”.

Crezui că, de, cu vârsta, încep a te durea toate… și mă obișnuii și eu cu durerile, cum s-a obișnuit toată lumea… Ba e chiar fascinant să te tot vaiți de una, de alta, că doar e la modă. Nu auzi tu pe ”toată lumea” văitându-se? Peste tot unde meri (mergi), numa vaiuri auzi… până și la besearică, tot vaiuri auzi…, le tot auzi, ș-apăi ce…, sunt melodioase, fac parte din decor. Durerea e că, atunci când te vaiți de-a binelea, nu te mai ia nimeni în samă, nici dom părintele, nici doctorii…, dar mai ales doctorii…

Să vezi fază. Mai deunăzi, mă întâlnesc cu o prietenă, o bună prietenă, cu care mă văd destul de des, și cu care tot sporovăiesc. Sporovăim de una, de alta și râdem. Râdem mult împreună, facem și noi haz de necaz, de necazul altora, că noi știm cum să ne trăim viața, nu ca ”ăia”. Dar de data asta, prietena mea era gravă.

-Ce ai fată? Ce-i cu tine? Ce ai figura asta de parcă ”ți s-o tras pânza di pi ochi”, cum se spune prin Moldova. E rău, sunt bolnavă, o să dau colțul… Ce colț, nu mai vii cu mine de-a dreptul? Azi, te duci după colț?

-Hai, mă, lasă gluma, chiar e treabă serioasă… Azi, n-am chef de râs… Auzi, să vezi…, nu ți-am spus până acum… Eu sunt bolnavă… Chiar dacă am tot râs cu tine, eu nu mă simțeam bine, mi-era rău mereu…

-Păi de ce nu ”te-ai căutat”? Mi-era frică de doctori, de injecții,

doctori-465x390

de operații, de spitale, de tot…, dar mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Am cerut trimitere și m-am dus…

-Unde?

-La doctori, unde altundeva?

-Păi și cum ai făcut cu cardul, cu cardul de sănătate? Nu ziceai tu că e de la Satana…

-Măi, n-am mai putut, trebuia să fac ceva… M-am dus la un preot mai luminat și l-am întrebat despre card și mi-o explicat cum e cu cardul, că într-adevăr suntem expuși…, dar mi-o spus că expuși am fost și vom fi mereu… și să fac o cruce peste card, că de cruce fuge satana și să merg să mă caut, căci a nu merge la doctori și a te văita într-una că te doare, nu-i mucenicie… Și mă duc. Și-mi trag ăia vreo trei-patru tuburi de sânge, mă mai duc și eu cu două bidonașe sterilizate din producție proprie, una lichidă și una solidă, îmi bagă și-un băț în gât de să-mi scoată prunele din fundul gâtului, ba mă inspectează și pe la dumneaei, ba mă sucește și mă învârte pe toate coastele și după ceva așteptări, îmi spune că toate-s bune, doar o ușoară îndoitură la gheb, pe care oricum o știam și eu, în rest ”totul e o.k.!” Aaa, zice, un pic de regim că nu strică ca să mai dau jos din acumulări…. și asta a fost tot! Și acum mor de necaz. Îți sacrifici o săptămână întreagă să mergi la ușa lor să aștepți, să te ploconești, să rogi și să zâmbești frumos și ei să te trimită tot de unde-ai plecat, să te trimită tot unde știai și tu să meri (mergi), să te trimită la regim, la mâncat… sănătos!

-Păi, vezi, măi fată? Și dacă nu ți-aș fi zis și I.O!? Lasă-mă, nu vreau să mai aud nimic… Ori eu îs proastă, ori doctorii ăștia au orbit…! Eu văd brânza cu ochii liberi și ei nici la microscop n-au văzut-o…

-Nu, n-au văzut-o mă, ca să ai și tu încredințare că nu la doctori e rezolvarea. Tu singură simți unde e baiu… Baiu e la zahar, la pită albă, la grăsimi încinse, la nemișcatul piciorușelor… Dar, de…, la zahar nu poți renunța, mai ales la cel alb…. Și acum, n-ai decât să-ți admiri opera de artă… Eu una, mă tot minunez. Toată lumea îi înnebunită să-și facă controale… Vin bieții oameni din provincie în Capitală, în ex Capitala culturală europeană, să se caute, vin la Multisanu.., că au auzit ei că acolo se descoperă adevărul despre dureri… și ăia sunt specialiști la dat vești despre dureri, la pus diagnostice și la scos crescături, mai ales la casăpit… Un-doi te rezolvă. Achiți 500 de lei și hematomu-i în coșulețul infirmierei… Ești ca nou… Te internezi o zi-două, plătești vreo câteva sute de lei și ai foaia cu toată lista ta de dureri…. Și după aia..? Vezi tu ce faci după aia! Eu una te întreb cu ce te ajută că știi că ai una și alta…?

-Cum fată, cu ce te ajută?, se zburlește o rudă de-a mea cu care vorbeam zilele astea la tilifon…, îți vezi de sănătate…

Păi dacă ți-ai vedea de sănătate, îndrăznesc să pliscui și I.O, n-ai mai mânca un tort întreg de una singură sau cinci ouă odată… Și încep și-i explic cum e cu refacerea sănătății, că de, eu am cetit multe… dar ea, rubedenia asta a mea din Moldova, o ținea una și bună…, că trebe să se caute… și eu, ca să-mi salvez urechea de la radiațiile telefonului, închei împăciuitoare: Bine, faci cum crezi, eu una nu mă mai caut…, m-am căutat destul….

M-am convins că ”peștele de la cap se-mpute” și mai adaug, și de la inimă, mai ales de la inimă…, mai cu seamă atunci când tremură de invidie și de ciudă… Sau, și mai fain, cum spunea una din înțeleptele mele odrasle: ”toate bolile de la emoții provin și apoi, se somatizează…” Auzi? ”Se somatizează”! No, că zămislii și filosofi!”, încheie prietena asta a mea.

În nădejdea că ați prins firul, vă salut!

Doua lucruri esentiale

Dragii mei dragi

cu ajutorul lui Doamne, voi pleca intr-o calatorie, o calatorie pe care o voi folosi indoit, o calatorie departe de tehnologie si de camin si o calatorie din afara inauntru.

IMG_20160724_202657

Si calatoria incepe cu doi pasi: dreptul si stangul…

rugaciunea mintii si empatia

Pe acestea doua sa le exersam si toate celelalte se vor zidi pe ele.

Asa sa ne ajute Doamne!

Va imbratisez si va doresc post cu roade bogate,

Bucuria sa va insoteasca pe acest minunat drum al invatarii mestesugului bucuriei si pacii Domnului.

Un pranz de zile mari

Salutare dragilor!

chiar daca nu mai scriu des pe blog, lucrez intens pe mai multe planuri.

Am cautat solutii practice pentru papica sanatoasa, rapida, gustoasa si ieftina.

Asa am descoperit niste formule de mozarella din migdale, caju si lapte de soia si ulei de seminte.. Bunatati-bune de tot!

O sa vi le descoper secretul obtinerii lor in editia a doua a Cartii de bucate pe anotimpuri… 

De multe ori Il rog pe Doamne sa-mi mai lungeasca  timpul …., dar timpul nu vrea nicum sa stea…..

De asemenea, lucrez si la cresterea mea…. Au fost ceva incoltiri ale negativului, dar cu ajutorul lui Doamne, le-am biruit.

Lucrez de zor la Cartea cu biruirea obstacolelor…,

mai intai biruindu-le de-adevaratelea eu insami si apoi o sa va povestesc odiseea…

E fenomenala viata asta  si vreau s-o traiesc la maxim….!

Continui sa lepad cojoacele, ca sa fiu mai usoara la dans….

Cel mai greu mi-e sa lepad sunculitele depuse ….

Ooo, s-apoi cum sa nu manci asa bunatati!?

Branza de migdale:

13445473_1012057365575115_8227522501713838616_n

De data asta am luat cu portia (numai 75g), ca e cam scumputa aceasta delicateta… si pana am decojit migdalele mi s-a cam temperat apetitul…

13419179_1012057388908446_6515110563208279108_n

am taiat-o felii

13450091_1012057402241778_2744039106686265477_n

si apoi, cubulete

13412883_1012057422241776_4876167811040338655_n

Am ascuns-o in mamaliguta calda di faina integrala de porumb proaspat macinat

13419045_1012057475575104_7765520413651919015_n

am adaugat frunze de ceapa si o farfurie de ciorba de stevie si fasole verde… si dai la potol

13432320_1012057518908433_2090324155696316184_n

in touil mancatului, mi-am amintit de smantana de soia, delicioasa mea smantana de soia din boabe de soia, lapte de soia si ulei de floarea soarelui presat la rece…

13434968_1012057558908429_6549307565609554892_n

Ei, asa mere altfel!

13418730_1012057578908427_4222350807706254128_n

si felul doi, branza de migdale cu mamliguta… si o tara de smantanica…

13413161_1012057605575091_185640630412546710_n

No, s-apoi, cum sa te-nfranezi!

Bame iraniene vs păstăi de bob (vicia fabia sau fa(o)ul)

Salutare dragilor!

iată că am ajuns să ”m`ânc și io” bame!

13256390_998522113595307_3006461427548837884_n

Ce sunt bamele?

Bamele sunt niște legume. Fructul bamelor este o capsulă verde de vreo 8-20 cm care conține numeroase semințe.

Bame-–-legume-originale-950x370

Dacă le fierbem, aceste capsule scot un fel de gelatină, care, după diverși specialiști, ar fi foarte benefică pentru organism.

Dacă avem marea binecuvântare să le culegem proaspete (cică unii cultivă bame și pe la noi, mai ales în sudul țării), aceste capsule se pot mânca și crude.

Dacă doriți să aflați mai multe despre folosul consumului de bame, și aveți răbdare, puteți citi și în paginile de mai jos.

http://diversificare.ro/alimente/2013/02/bame-un-medicament-atotvindecator/

http://copilulverde.ro/articol/Hrana_10/Enciclopedia-vegetala_14/Bamele-gumbo-ladys-fingers_240

Cum am gătit bamele?

Le-am spălat, le-am tăiat codițele și le-am fiert în apă și după ce s-au înmuiat (fiert cam 10-15 minute), le-am pus niște sare. Apoi, le-am mixat și le-am mâncat cu pâine prăjită. Au un gust bunuț, merg în loc de vinete.

 

În timp ce bamele fierbeau, mirosul care se evapora în aer mi-a amintit de un miros din copilărie, de mirosul mâncării de păstăi de bob,

fava-beans

pe care mama o gătea pe vremea asta…

Doamne ce bunătate!  Ce vremuri au fost mai demult, iar acum ce nenorocite vremuri trăim…!!! Să ajungi să faci curat la raionul de legume din supermarket-uri!!!

PS: După ce le-am mixat, am găsit un filmuleț pe Youtube în care am văzut cum se curăță bamele… Bamele se gătesc precum fasolea verde…

Și peste toate acestea, să reverse Domnul mila Sa cea mare și pacea Lui să ne umple inimile, ori de vom mânca, ori altceva de vom face!

PS: Așa am mâncat prima dată bame, dar mai bune erau păstăile de bob ale mamei!