Arhive etichetă: santate

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Încă o săptămână de cireşe

Dragilor,

cura de cireşe continuă!

Sâmbătă am găsit în piaţă o ofertă de cireşe la 5 lei kg. Am luat mai multe kilograme şi zilnic ne desfătăm cu câte un bol mare de cireşe.

80600

Sunt atât de bune şi de gustoase, sunt o prăjitură perfectă făcută de Doamne al nostru iubitor!

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a portofelului soţiorului, vom continua cura de cireşe şi săptămâna aceasta.

Apoi, vor veni coacăzele negre.

Am observat că au apărut şi vişinile.

visine-proprietati

Ele sunt mai acre şi nu prea le plac copiilor…

O să cumpăr să le mai fac câte un compoţel. Azi mă gândesc să încerc să fac pentru mâine un tort de vişine cu tapioca.

CU TORTUL 8 Martie (29)

Să vedem ….

Dar parcă nu-mi mai vine să deteriorez prin prelucrare şi combinaţii grele aşa bunătate de fructe.
Noi ne străduim să mâncăm cu îndestulare fructe şi legume proaspete de sezon, abţinându-ne să dăm banii pe alte „ispite”.

Din experienţa anilor trecuţi, am observat că, făcând acest lucru, suntem feriţi de răceli şi alte viroze sau alte boli şi în plus avem aşa o voiciune care am văzut că lipsea atunci când ne concetram pe multă mâncare gătită şi pe animaliere.

Şi în plus, e atât de simplu şi de rapid să pregăteşti masa…. şi digestia e atât de bună….

Mulţumim ,Doamne, pentru toate roadele pământului cu care ne bucuri în fiecare sezon al anului!

De ce nu spunem „nu” mâncărurilor nesănătoase?

Dragilor

Pentru că vom intra în câteva zile de ispite puternice, m-am gândit să vă împărtăşesc câteva lucruri despre fenomenul mâncărurilor care ne ispitesc. Şi de cele mai multe ori ne ispitesc mâncărurile nesănătoase. Şi mâncăm întotdeuna prea mult şi apoi ne plângem că ne-am îngrăşat…
Poftim tăt ce nu-i bun, tăt ce-i rău pentru sănătate. N-am pofti legume niciodată… la ele „nu ni se dedă”. În schimb am mânca adesea preparate cu făină albă, grăsime şi zahăr…

Dar ce rău e în a mânca acestea?

Specialiştii spun că expunerea repetată la mâncărurile nesănătoase foarte gustoase ne modifică creerul, condiţionându-ne să căutăm stimulare continuă şi cu timpul, impulsul de a consuma o combinaţie de zahăr, grăsimi şi sare, concurează cu puterea noastră conştientă de a refuza acele mâncăruri.

Ce putem face în asemenea situaţie?

Să înţelegem tiparele după care funcţionează mâncatul.
Mâncărurile supergustoase făcute din grăsimi, sare şi zahăr ne deregleză creerul. Specialiştii spun că mecanismele neuronale sunt antrenate de trei elemente: semnalele, pregătirea şi sentimentele.

Semanalele

Acum mai mult ca oricând, suntem asaltaţi de semnale. Ai ieşit din casă, intri pe un teren minat! Mi se întămplă să plec de acasă, unde am mâncat pe săturate, şi să mă duc în oraş şi brusc, când trec prin dreptul unui chioşc unde se vând gogoşi şi covrigi, să mi se face poftă de una. De multe ori zgâcenia, ce mă caracterizează, m-a ţinut pe loc să nu-mi cumpăr ce poftesc. Dar când mi se dau „pe gratis”, nu mă opresc doar când se gată.

De multe ori m-a salvat şi gândul că gogoaşa aceea sau covrigul acela din vitrină care par mari şi gustoase sunt de fapt mici şi gustul acela indus de mirosul foarte puternic nu durează decât pe limbă şi de fapt e o materie unsă cu zahăr imbibată în ulei super încins. Nu mai e ce era altădată. Acei covrigi buni cu adevărat. Acum sunt doar grăsime…. ulei de palmier la greu…

Dar amintirea gustului şi corelarea lui cu bunătatea gogoşilor făcute în casă, dar care n-am chef şi timp să le fac, nu-mi dau pace… şi uite-aşa mintea devine o arenă de luptă. Şi culmea, trec zilnic prin faţa acelo chioşcuri şi văd o sumedenie de oameni înfulecând cu poftă din ele, deşi cu toţii recunosc că nu sunt bune…

Dar cedăm, şi ne acordăm o recompensă imediată şi astfel întărim legătura dintre semnal şi recompensa oferită de acesta.

Şi ce credeţi că ne trece definitiv pofta de gogoşi sau alte dulcegării? Da de unde! A doua zi mai cu poftă „râvnim” la ele şi ciclul revine din nou.

Pregătirea

O singură gură dintr-o mâncare super gustoasă declanşează o superalimentare. O mâncare foarte gustoasă îi spune creerului: „Aceasta e mâncare ce-ţi place, i-a mai mult!”
Influenţa sentimentelor

De multe ori mâncăm pentru a ne calma. Când sentimentele amplifică recompensa, dorinţa pentru respectiva recompensă devine şi mai mare. Dacă suntem stresaţi, un stimul ne va afecta mai mult. Stresul trece peste vocea raţiunii care încearcă să refuze semnalul. Mâncarea calmează îngrijorarea.

Mâncarea pe care o consumăm pentru a ne consola lasă o amprentă asupra creerului, formând un gol care va trebui umplut la următoarea repriză de nervi sau de îngrijorări. Şi cum acestea sunt mereu, rezultatul e un lanţ nesfârşit de dorinţe.

Şi uite-aşa iar cădem în capcană!

În mintea mea sunt depozitate tot felul de fantome de mâncăruri gustoase din trecut. Multe fantasme sunt reprezentări ale asociaţiilor emoţionale şi senzoriale cu mâncarea. Îmi amintesc mâncărurile copilăriei şi mirosul lor.

Am deprins obiceiul să mă calmez mâncând. Dacă de cele mai multe ori mâncatul m-a calmat, atunci acest obicei mi-a intrat în memorie şi a devenit comportamentul predominant. Şi uite-aşa nu am stare să mestec liniştită.

Mai e un aspect:

Am observat că concentrarea exclusivă asupra abţinerii de la mâncare mă împinge de multe ori spre a mânca şi mai mult. Specialiştii spun că atunci când ne simţim privaţi, nu facem decât să creştem valoarea mâncării ca recompensă. Când ne concentrăm pe ce nu vrem, ajungem să facem acel lucru.

Nu-i aşa că „pe ce te concentrezi, aceea faci?”. Nu vrei să mănânci mult, ajungi să mănânci mult.
Soluţia este să ne concentrăm, să ne străduim să ne punem puţin în farfurie şi să mestecăm mult.

Dar avem de exersat!

Până să deprindem aceasta, să identificăm ce ne face să mâncăm mult, să înţelegem cum funcţionează creerul şi să înveţăm ce putem mânca fără a declanşa comportamentul pe bază de recompensă, care conduce la obişnuinţă.

Eu mâncam de multe ori prea mult „ca să nu se strice”, sau că nu mai am acces la mâncare o zi, sau că e ceva nou şi nu mă mai întâlnesc cu aşa ceva…

Aşa că acum am schimbat strategia:
mi-am umplut frigiderul cu legume, beciul cu fructe, nu bag în casă zahăr sau dulcegării. Care intră sub formă de cadouri, scap repede de ele şi gătesc numai alimente integrale, care nu dereglează creerul.
şi dacă totuşi mai scap „ca vaca în lucernă”, ca să nu intru în văicăreli, mulţumesc Domnului după ce mănânc acele „bunătăţi” şi apoi îmi vin în fire…

Ardei umpluţi cu cereale şi seminţe

Dragii mei
Pentru că mâine este o zi specială, m-am gândit să le fac copilaşilor o delicatesă, care le place foarte mult: ardei umpluţi.Am încercat 4 variante. Am făcut 4 tipuri de umplutură, cu ovăz, cu orz, cu porumb grunjos şi cu orez. Au ieşit toţi foarte buni.
Iată cum am procedat:


Reţeta pe care o găsiți și în Cartea de bucate pe anotimpuri:

Ardei umpluţi
Ingrediente (pentru toată familia – 5 porţii)
10-12 ardei graşi mari
5 linguri rase de orez integral prefiert
Doi morcovi potriviţi
Două rădăcini de pătrunjel
O felie mare de ţelină
O sfeclă potrivită
Un dovleac „bătrân” din care scoatem sâmburii şi-l tăiem cubuleţe
2-3 cepe mari
Frunze de pătrunjel şi de ţelină
5 linguri de seminţe sau nuci şi (opţional – 2 linguri de ulei de măsline – pentru cei care doresc mai gras)
Coriandru
(opţional) 2 linguri de soia granule înmuiate sau soia boabe înmuiate bine şi strivite (adăugând soia devin foarte consistenţi şi atunci nu-i mai mâncăm cu pâine sau cu mămăligă, ci „goi” cu ceva crud)

Cum procedez:
Varianta I – cu călire a legumelor:
Spăl bine orezul şi îl las în vas. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o pun în ceaun să se moaie în suc propriu la foc mic.

IMG_20181001_070722

Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare apoi le adaug peste ceapă şi le amestec. Le las să se încălzească bine, amestecând mereu. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Mai las puţin să se încălzească şi orezul, amestecând în ceaun mereu. Apoi sting focul. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă.

Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse. Adaug seminţele şi soia în ceaunul cu legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec bine. Cu o lingură umplu ardeii şi le așez căpăcelele la loc.

Apoi îi fixez în picioare în vasul în care urmează să-i fierb.

IMG_20160610_110536

Torn apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute – dar după 30 de minute verific, s-ar putea să fiarbă mai repede uneori).

Poftă bună!

IMG_20161214_152714.jpg

Varianta II – fără călirea legumelor:
Spăl bine orezul cu apă caldă şi îl las în vas acoperit. Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare şi le pun într-un vas mai mare şi le amestec pe toate. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o adaug peste legume şi o amestec bine cu ele. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse (o altă variantă de zdrobire a boabelor de soia este să le usuc bine de apă într-o tigaie şi apoi să le pun în blender să le sfărâm puţin. Aşa au un alt gust şi se fierb şi mai repede).

Adaug seminţele şi soia în legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec din nou. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă. Cu o lingură umplu ardeii şi le pun căpăcelele la loc. Apoi îi pun în picioare în vasul în care vreau să-i fierb. Pun apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute- dar verific…)

Notă: Când făceam mai demult ardei umpluţi adăugam şi roşii tăiate, ardeii prindeau un gust acrisor foarte tentant, dar de când am ales să nu mai folosim roşia în combinaţii, nu o mai pun la nicio mâncare. În locul roşiilor pun dovlecel, acesta dă o tentă de acrişor sau dacă adaug seminţe râşnite de cătină ardeii prind un gust diferit, subtil acrisor. Seminţele de cătină le adun de la nectarul făcut cu storcătorul cu melc şi le usuc bine la soare.

Varianta III
În loc de orez integral merge să punem grâu sau orz sau secară sau ovăz sau porumb. Fiecare variantă are un gust aparte. Noi le-am testat pe toate, dar cel mai mult ne place cu orez şi grâu, căci sunt variantele pe care le-am mâncat mai des. Dar vom face şi cu celelate mai des şi ne vom obişnui!
Orz şi ovăz decorticat se găseşte la magazinele naturiste. De cu seara spălăm cerealele şi le punem la înmuiat. A doua zi le clătim şi le adăugăm la compoziţie. O altă variantă este să alegem cerealele să le punem pe un ştergar umed, le ştergem bine de praf, le lăsăm să se zvânte şi apoi le măcinăm în moară la poziţia grunjos, aşa să obţinem un „bulgur”.

Storcătorul cu presare la rece de la Hurom

Dragii mei
Astăzi am să vă vorbesc încă o dată despre storcătorul meu minunat care mă ajută atât de mult şi pe care îl descoper tot mai mult pe măsură ce-l folosesc.
Mă minunez de evoluţia acestei tehnologii în ultimii 5 ani.
Noi avem storcătorul HH Elite de care suntem tare încântaţi.
Ulterior am avut un proiect şi am primit un storcător Hurom dintr-o serie mai veche, dar e o diferenţă vizibilă…
m-a impresionat istoria acestei tehnologii:
Storcătorul HUROM a fost creat în scopuri terapeutice. S-a vrut să se facă un storcător care să poată stoarce sucul din iarba de grâu fără a-l distruge. Acest lucru a fost destul de dificil şi de aceea a fost nevoie să se dezvolte o adevărată tehnologie capabilă să facă acest lucru.
Astfel a fost descoperită metoda de stoarcere lentă prin presare la rece. Această metodă a fost un succes care a impulsionat echipa de cercetători HUROM să se concentreze pe îmbunătățirea continuă a caracteristicilor acestui produs. Până la minunatul HH Elite pe care noi îl folosim zilnic de cel puţin 2 ori pe zi.
Echipa HUROM Coreea şi Huromromânia ( http://huromromania.ro/despre-hurom/) dezvoltă și testează noi produse utilizând echipament tehnologic de ultimă generație și soluții revoluționare.
Sunt foarte bucuroasă să promovez această tehnologie!
Dacă sunteţi interesaţi de acest storcător, mă puteţi contacta:
doinablaga@gmail.com