Arhive etichetă: sarbatoare

Un tort rapid si hranitor

Buna dimineata dragilor!

Astazi, fiind 1 iunie, ziua internationala a copiilor, m-am gandit sa gatesc un tort rapid la micul dejun.

Iata-l!

13310566_1004478596332992_6098672460093777680_n

Am incalzit apa cu zahar brun si vanilie si am adaugat fulgi de ovaz si i-am lasat sa dea un clocot. Am racit putin aceasta compozitie.

13315410_1004478272999691_4801009434510665425_n

Am tapetat cu fructe forma

13319896_1004478359666349_43999691612033425_n

Am adaugat un strat de fulgi si felii de banane

13346544_1004478459666339_6829595437455418710_n

Am adaugat un sos de carob facut sin carob, apa calda, zahar brun si ulei de floarea soarelui presat la rece

13322186_1004478489666336_1340808718946021710_n

Am adaugat iar un strat de fulgi si banane si iar sos de carob si iar strat de fulgi si banane si am rasturnat si iata ce-a iesit:

13310566_1004478596332992_6098672460093777680_n

13315441_1004478632999655_8139057971305118525_n

Si am sarbatorit la prima ora ziua copiilor nostri!

La multi ani, dragii nostri copilasi!

13339528_1004478782999640_5237757417326793808_n

13321872_1004478722999646_7945115026566204452_n

Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuieste…!!!

Dragii mei dragi,

astazi este o mare indoita sarbatoare pentru noi.

Multumesc Domnului si Maicii Domnului ca ne-a ajutat sa traim si anul acesta aceasta zi a praznuirii Sfantului Acoperemant al Maicii Domnului, zi de mare binecuvantare pentru familia noastra!

La Sfanta Liturghie, parintele a citit Evanghelia inchinata sarbatorii, Evanghelia binecunoscuta despre cele doua surori, Marta si Maria.

In timp ce ascultam Evanghelia, am trait adevarul cuvintelor Domnului, Care a spus ca Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

Timp de multi ani, m-am straduit sa marchez aceasta zi cu invitatii si masa mare… Invitatii au venit, daca i-am chemat…, dar apoi, cand nu i-am mai chemat anume, nu si-au mai amintit de acest eveniment…, vazandu-si fiecare de ale lor.

Lepadand obiceiurile lumii, simplificand lucrurile si venind la Doamne, bucuria a ramas cu noi si parca mai ieri l-am auzit pe parintele Ioan rostindu-ne numele in cadrul rugaciunii de multumire pentru binefacerile primite.

Si cel mai minunat in toata lucrarea asta este ca cei dragi, pe care m-am chinuit atatea ani sa-i strang langa noi in aceasta zi, desi astazi sunt care incotro…., unii in Germania, iar altii pe aiurea, erau acolo, in inima mea si in comuniunea aceea de har.

Ooo, cat de neputinciosi suntem, Doamne! Caci a trebuit sa treaca atata amar de vreme ca sa inteleg si eu toate acestea…!!!

Cat este de minunata, Doamne, vietuirea cu Tine, in Duhul Sfant!

Si ce bune au fost toate: si Cina Ta si prinoasele binecuvantate, (bunatatile toamnei: prunele, merele, perele, miezul de nuca si painica integrala), care au intrecut orice tort si orice alte preparate sofisticate!

Multumesc! Multumesc! Multumesc, Doamne al meu minunat, (ca ai ascuns acestea de cei priceputi si le-ai descoperit copiilor – cum s-a citit azi in Evanghelia a doua…)

Maicuta Domnului

Acoperamantul_icoana_75dpi

sa ne acoperi si de acum incolo cu Sfantul Tau Omofor (Acoperamant)!

Multumim!

P. S: Am recitit astazi (3 octombrie 2017) aceste randuri.

Anul acesta, fetita noastra cea mare ne-a facut un mare dar de ziua noastra, ne-a aranjat un week-end la Oasa.

Ce trairi, ce momente incarcate de dar !!!

Am luat parte la doua zile pline de impreuna traire cu obstea. Sambata de la Ora 3 dimineata si pana seara la 12 am fost impreuna, la rugaciune si la lucru, la scos cartofi si la masa pe camp, iar apoi la priveghere… Toate incheindu-se cu Sfanta Liturghie de duminica, 1 octombrie 2017, in timpul careia am puratat un costum popular, unul din zecile de costume purtate de zeci de tinere credincioase…

Multumiri pentru tot si pentru toate!

DSC_2343

Nadejdea noastra a venit: Nasterea Maicii Domnului

Dragilor

iata si prima sarbatoare din acest nou an bisericesc: Nasterea Maicii Domnului!

Nasterea-Maicii-Domnului

Nu ma rabda inima sa nu va scriu cateva randuri….

Aseara, ascultand vecernia, in timp ce urmaream pe micutele mele, care se miscau prin curtea bisericii, ma uitam la putinii oameni care intrau in biserica si ma gandeam la cei multi care nu erau….Un subtil gand de intrebare: de ce nu vin si ei? Si un posibil raspuns a fost o remarca vazuta zilele trecute pe Fb: Omul e atat cat intelelge… Poate ca asa e…!

Imi amintesc cat de plictisitoare erau slujbele mai demult cand nu intelegeam ce zic cei de la strana sau preotul….

Dar nu-i o scuza ca nu intelegem. Si asta am auzit-o clar intr-o cantare tot aseara: Luati invatatura, ca sa nu se manie Domnul! Ce va sa zica asta? Adica sa ne straduim sa invatam, sa ne lamurim ce se petrece in biserica, ce inseamna toate…, sa aflam ca in 8 septembrie nu e doar ziua de nume a mamei ….

Durerea e ca noi, cei luminati, avem tendinta sa-i judecam pe cei intunecati….Asta ma doare cel mai mult… .la noi astia credinciosii…

Maica Domnului, nadejdea noastra, ai mila de noi, de toti!!!!

Doamne, era sa uit ca azi e ziua Sfantului Ioan Iacob Romanul

Dragilor

ce mare dar este sfanta noastra biserica…si ce mare binecuvantare ca am ajuns azi  la sfanta slujba… In timp ce sedeam la slujba, cineva a venit cu un buchet imens de trandafiri albi si alte flori minunate printre ele si le-a pus in vaza la picioarele icoanei Sfantului Ioan Iacob de la iconostas din st\nga, de langa usa unde intram sa primim binecuvantare pentru sfanta Impartasanie.

Cand am intrat sa asteptam sa vina parintele sa ne binecuvinteze, mirosea asa de frumos …si numai ce aud pe cineva care statea la rand la impartasit: ce frumoase flori! Da, le-a adus Ioana, ca e ziua Sfantului azi… Auzind, m-am trezit infiorata:

Doamne azi e 5 august, e ziua Sfantului Ioan Iacob…

ioan_iacob_hozevitul

moaste_sf_ioan_iacob5-300x225

Luata cu grijile vietii, cu planurile mele, cu toate celea…, am uitat a e 5 august si aseara nu am citit povestea de seara…

Doamne, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ajung azi la biserica, ca altfel trecea praznuirea Sfantului ioan si eu eram pe langa atata binecuvantare si bucurie!!!!

Doamne sa ma ajuti sa citesc tot timpul povestea de seara si sa ajung la sfanta biserica. Multumesc!

Sfinte Ioane, astazi vreau sa-ti fac o ruga speciala, mai insistenta decat cea de obicei cand iti sarut sfanta ta icoana, te rog azi sa-L rogi pe Doamne sa-mi dea harul Sau si sa ma ajute sa ajut copilasii sa convietuiasca in pace si bunaintelegere si eu sa-i indrum cu dragoste pe Calea Domnului si spre Biserica. Multumesc.

Dezlegarea misterului cu privire la o icoanaă a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Dragilor

în urmă cu vreo 20 de ani şi ceva am văzut o icoană Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

70610_petru-pavel_1

şi mi-am pus o întrebare: ce va fi însemnând acea îmbrăţişare ce şi-o dau aceşti Apostoli?

Şi iată, că abia aseară misterul mi s-a dezlegat.

Aseară, după vecernie, minunatul nostru Părinte ne-a vorbit foarte frumos despre Sfinţii Apostoli, despre greutăţile cu care au propovăduit Evanghelia, dar şi despre cum a fost primit Pavel în rândul Celor 12 Apostoli. Sfântul Pavel a fost privit cu suspiciune la început.

Au existat discuţii şi divergenţe, dar până la urmă Petru evreul acceptă că oamenii pot primi creştinismul fără să devină mai întâi iudei…

Şi astfel, cei doi Apostoli se acceptă şi se îmbrăţişează

Când voi avea vrerme, vă voi transcrie exact cuvintele Părintelui…

Vă doresc o zi binecuvântată şi La mulţi ani celor care poartă numele acestor mari Apostoli care au propovăduit cu timp şi fără timp pe Hristos. Şi noi suntem chemaţi să le urmăm exemplul.

PS:

Petru înseamnă „stâncă”
Pavel înseamnă „cel mic”

Din bucuriile sărbătorilor care au trecut şi încă mai vibrează în mine

Dragii mei dragi

mă bucur de fiecare dată când încep să scriu, mai ales că acum am tot primit semnale de la voi, de la tot mai mulţi, că cele ce vă scriu vă bucură şi vă foloseşte. Aş vrea să fac multe şi adesea nu reuşesc ce-mi propun şi uneori mă mâhnesc, dar am învăţat să mă mulţumesc şi cu mai puţin şi să sărut Mânuţa Domnului pentru cât reuşesc să fac în fiecare zi şi ceea ce nu reuşesc, pun la sertăraş, cu ideea că voi reveni, dar a doua zi se ivesc tot altele şi altele.

Uitaţi, spre exemplu, duminică de Rusalii şi ieri am primit atâtea daruri pe care vreau să vi le împărtăşesc, dar timpul deja e pe sfârşite azi… Sunt împărţită în atâtea…
Cuvântul Părintelui Vasile, Părintelui meu minunat, de duminică aş vrea să-l transcriu…, dar îmi trebuie vreo 3-4 ore…, la fel şi cuvântul de aseară de la vecernie…
Dar vă scriu câteva idei din aceste cuvinte minunate:

Dumnică Părintele spunea că suntem chemaţi să dăm mărturie, că suntem chemaţi să mărturisim cuvântul Mântuitorului, care preface inimile, că suntem chemaţi să lucrăm să aducem lumină în lumea aceasta cuprinsă de întuneric şi deznădejde… Toţi suntem chemaţi să lucrăm împreună cu Duhul Sfânt, căci totţi creştinii avem preoţia universală.

Iar aseară a spus un cuvânt care mi-a produs un AHA: Fiinţa noastră e mărginită iar puterea Duhului Sfânt e nemărginită…Păcatul strâmtorează fiinţa noastră. Pocăinţa vine şi curăţă şi lărgeşte din nou fiinţa noastră, care se umple de Duhul Sfânt.

Pogorărea Duhului Sfânt e permanentă în Biserică, nu putem spune că am primit odată Duhul Sfânt şi gata, ci mereu invocăm coborârea Lui şi o vedem asta în Faptele Apostolilor că după Cincizecime Duhul Sfânt s-a pogorât din nou când erau adunaţi într-o încăpere Apostolii…
Mare ajutor avem noi pe Duhul Sfânt, dar să-L folosim, să-L chemăm mereu şi El vine şi ne ajută. Împărăţia lui Dumnezeu este acum…Noi am părimit arvuna Duhului Sfânt în care putem gusta această Împărăţie…

Zilele acestea am stat deplin cu soţiorul şi copilaşii şi ne-am bucurat de împreună şedere. Am mers pe câmp şi am alergat şi ne-am jucat cu copilaşii. Cât de minunat este să fim o familie şi să simţim binecuvântarea Domnului întru noi! Mă gândeam ce seci ar fi sărbătorile fără biserică, fără Sfânta Împărtăşanie, fără cuvântul Părinţilor noştri…!

O ce mari bogăţii avem şi uneori le lăsăm uitate şi ne înfometăm singuri….!

Fiţi binecuvântaţi, dragilor!

Suntem încă în lumina sărbătorii Bobotezei!

Dragilor

Mâine este odovania praznicului Botezului Domnului.
Ce înseamnă odovanie? Odovania ste slujba care încheie sărbătoarea prazniculului, a sărbătorii. Slujba este la fel de înălţătoare ca şi praznicul propriu-zis.

În Biserică totul e solemn şi luminos, chiar şi perioada de doliu din Postul Mare are solemnitatea ei. Biserica ne pune înainte perioade de plângere, de postire, dar şi perioade de bucurie şi de praznic. Şi aceste praznice şi sărbători au rolul de a ne oferi şansa de a pregusta din atmosfera veşniciei cu Hristos. De aceea avem trei zile de Crăciun, trei zile de Paşte şi multe alte praznice minunate, care sunt tot atâtea popasuri din alergarea noastră pe pământ înspre Cer şi odihnire în braţele Domnului.
În Biserică avem înainte prăznuire a sărbătorii, praznuire, după prăznuire şi încheierea praznicului, odovania.

Astfel am cântat bucuria Botezulului Domnului o săptămână şi mai bine. Am băut aghiazma mare în toate zilele şi am mai prins la suflet putere să înaintăm pe calea spre Cer. E grea înaintarea. Pe cale întâlnim şi spini şi pălămidă şi câini care ne latră şi ne arată colţii, dar ţinta e drept îaninte. Nu este cale de întoarcere şi nici abateri, căci ştim unde duce.

Astăzi prăznuim pe sfinţii mucenici Ermil şi Stratonic, minunaţi ostaşi ai Domnului, care l-au mărturisit cu îndrăzneală şi curaj. Aseară am citit micuţelor mele din proloage viaţa lor. Despre cum a pătimit sfântul Ermil şi cum ostaşul Stratonic, care era şi el în taină creştin, văzând pătimirea lui, a lăcrimat şi când au văzut ceilalţi ostaşi de lângă el că a lăcrimat l-au întrebat dacă este creştin şi el, lepădând frica de chinuri ce-i înfricoşase sufletul pentru un moment, a mărturisit cu demnitate că este creştin şi aşa a fost înecat în mare dimpreună cu Emil.

Şi astăzi am auzit la biserică minunatele cântări de cintire adusă acestor bravi mărturisitori, cum saltă şi cum se veseleşte Biserica triumfătoare de biruinţele mucenicilor şi câtă slavă au primit aceştia în cer. Şi mă gândeam: niciun om „mare” de pe acest pământ nu poate avea măcar o părticică din această negrăită slavă ce o dă Doamne mărturisitorilor Lui.

Mulţumim Domnului că avem exemple atât de vii care ne încurajează şi se roagă pentru noi. O dacă am şti ce mare îndrăzneală au sfinţii mucenici la domnul şi ce mare dar primesc creştinii care îi cinstesc pe sfinţii mucenici în biserica lui Hristo dreptslăvitoare! Doamne fă să cunoaştem asta! Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici ajută-ne Doamne şi pe noi să biruim zi de zi prilejurile care vor să ne despartă de Tine.

Acum, a zice nu unei gogoşi sau unei prăjituri „NU vreau să te mănânc, deşi mi se scurge gura”, eu cred că e mare jertfă. Dar noi nici asta nu putem totdeauna. Dar dacă renunţăm pentru Doamne la plăcerea aceasta de a mânca aceste himere, mare plată vom lua.

Să îndrăznim a spune: „Doamne, pentru bucuria Ta renunţ la această plăcere!” Iar dacă, totuşi, mâncăm, să mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Doamne, şi aşa se risipeşte lucrarea potrivnicului, care caută cu orice preţ să ne fure minte de la gândirea la Dumnezeu şi la sfinţii Lui şi ne ademeneşte cu tot felul de plăceri şi pierderi de timp.

Doamne, te binecuvintez şi-Ţi mulţumesc pentru toate darurile ce le-am primit. Îţi mulţumesc pentru mezinuca, care astăzi a împlinit 5 anişori. Îţi mulţumesc că ni Te-ai oferit din nou şi ne-ai ajutat să Te primim, Darul nostru cel mai mare.

Ce frumos miroase mirul cu care părintele ne-a miruit şi cât de minunat îi strălucea chipul Rafaeluţei după Sfânta Împărtăşanie. Acesta este cel mai mare dar pe care i-l pot oferi şi aceasta e cea mai mare bucurie în ziua de naştere. Am răbdare şi aştept timpul în care va putea pricepe şi psihologic ce a trăit astăzi cu duhul. Am tot „şuşotit” în timpul slujbei şi i-am explicat de ce am făcut popas la biserică înainte de a merge la grădiniţă. Şi cred că a înţeles câte ceva. Oricum au copleşit-o sărutările doamnelor şi darurile lor şi a priceput şi mai bine că asta a fost un mare câştig şi nu pierdere.

Îţi mulţumim Doamne! Ne-ai copleşit din nou! O cât aş vrea să cunoască cât mai mulţi fraţi şi surori de-ale mele în credinţă ce mare dar avem noi în Biserica noastră ortodoxă! Aici venim cu toate ale noastre, cu dorul nostru de Doamne, cu poverile noastre cu grijile noastre şi plecăm încărcaţi de daruri. Aici îi spunem toate durerile şi problemele şi nici nu apucăm să ieşim de la slujbă, că Doamne deja ne rezolvă „treburile”, înainte ca noi să ajungem la ele. Dar o face cum ştie El, nu cum bănuim noi că e bine sau cum am dori. Dar e nevoie să avem răbdare, să stăm măcar la toată sfânta Liturghie!

O câte daruri primim la sfânta Liturghie! Dar noi suntem atât de mici, încât adesea darurile ne scapă printre degete şi printre entuziasmul de moment.

Ce minunat e să trăieşti fiecare eveniment din viaţa ta, a familiei tale, în Biserică. Ce bune au fost acele mere binecuvântate şi acele chifle şi acele turtiţe dulci pe care părintele le-a binecuvântat! Acestea nu pot fi egalate de niciun tort în nuş’ce formă sau petrecere la nuş’ce loc de joacă! Oricum sunt şi astea. E şi tort, e şi mâncare, dar mai întâi doamne şi apoi celelalte au alăt lumină, alt înţeles…
Dar cum spunea măcuţa mea „Omul fuge de Hristos, pentru că nu se îndură să renunțe la micile plăceri de câteva clipe, care par ieșiri din timp și din durere, și nu crede că Dumnezeu Se poate amesteca așa, în cele mai mici gesturi și gânduri ale noastre”.

Dar numai
„Pe măsură ce omul descoperă că nu poate ieși din închisoarea dependențelor sale de lucruri pieritoare și dăunătoare în care se zbate, devine tot mai pregătit pentru a-L auzi și asculta pe Dumnezeu. Pe Dumnezeul Cel Viu Care-Și dă Viața Sa omului, și vine efectiv și Se sălășluiește în el, și trăiește cu el, toate ale sale: de la respirație până la Inspirație!” ((http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/03/131-dumnezeu-nu-ne-cere-decat-sa-ne-dam.html). Şi apoi observă cât de deşarte sunt toate fără hristos şi că veselia de o seară de la locul de joacă cu prietenii pleacă şi fără hristos copilul e singur şi expus la toate „săgeţile cele arzătoare ale întunericului acestui veac”(Sf Pavel), fără Dumnezeu.

Doamne ai milă şi ajută-ne să creştem sub braţul Tău şi în Biserica Ta! Dă-ne putere să facem faţă provocărilor lumii acestia rupte de Tine şi să mărturisim că numai Tu eşti viaţa noastră şi izvorul tuturor bunătăţilor. Amin.

Ardei umpluţi cu cereale şi seminţe

Dragii mei
Pentru că mâine este o zi specială, m-am gândit să le fac copilaşilor o delicatesă, care le place foarte mult: ardei umpluţi.Am încercat 4 variante. Am făcut 4 tipuri de umplutură, cu ovăz, cu orz, cu porumb grunjos şi cu orez. Au ieşit toţi foarte buni.
Iată cum am procedat:


Reţeta pe care o găsiți și în Cartea de bucate pe anotimpuri:

Ardei umpluţi
Ingrediente (pentru toată familia – 5 porţii)
10-12 ardei graşi mari
5 linguri rase de orez integral prefiert
Doi morcovi potriviţi
Două rădăcini de pătrunjel
O felie mare de ţelină
O sfeclă potrivită
Un dovleac „bătrân” din care scoatem sâmburii şi-l tăiem cubuleţe
2-3 cepe mari
Frunze de pătrunjel şi de ţelină
5 linguri de seminţe sau nuci şi (opţional – 2 linguri de ulei de măsline – pentru cei care doresc mai gras)
Coriandru
(opţional) 2 linguri de soia granule înmuiate sau soia boabe înmuiate bine şi strivite (adăugând soia devin foarte consistenţi şi atunci nu-i mai mâncăm cu pâine sau cu mămăligă, ci „goi” cu ceva crud)

Cum procedez:
Varianta I – cu călire a legumelor:
Spăl bine orezul şi îl las în vas. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o pun în ceaun să se moaie în suc propriu la foc mic.

IMG_20181001_070722

Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare apoi le adaug peste ceapă şi le amestec. Le las să se încălzească bine, amestecând mereu. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Mai las puţin să se încălzească şi orezul, amestecând în ceaun mereu. Apoi sting focul. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă.

Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse. Adaug seminţele şi soia în ceaunul cu legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec bine. Cu o lingură umplu ardeii şi le așez căpăcelele la loc.

Apoi îi fixez în picioare în vasul în care urmează să-i fierb.

IMG_20160610_110536

Torn apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute – dar după 30 de minute verific, s-ar putea să fiarbă mai repede uneori).

Poftă bună!

IMG_20161214_152714.jpg

Varianta II – fără călirea legumelor:
Spăl bine orezul cu apă caldă şi îl las în vas acoperit. Spăl legumele, le şterg şi le rad prin răzătoarea mare şi le pun într-un vas mai mare şi le amestec pe toate. Curăţ ceapa şi o tai mai mare şi o adaug peste legume şi o amestec bine cu ele. Adaug apoi orezul şi îl amestec cu legumele. Râşnesc seminţele sau nucile şi zdrobesc prin maşina de tocat carne boabele de soia înmuiate şi scurse (o altă variantă de zdrobire a boabelor de soia este să le usuc bine de apă într-o tigaie şi apoi să le pun în blender să le sfărâm puţin. Aşa au un alt gust şi se fierb şi mai repede).

Adaug seminţele şi soia în legume şi le amestec bine. Tai mărunt frunzele verzi şi le adaug în compoziţie şi le amestec bine. Adaug o linguriţă de coriandru măcinat şi un vărf de linguriţă de sare de mare şi amestec din nou. Spăl ardeii şi le scot căpăcelele şi sâmburii cu grijă. Cu o lingură umplu ardeii şi le pun căpăcelele la loc. Apoi îi pun în picioare în vasul în care vreau să-i fierb. Pun apă fierbinte peste ei şi îi las să fiarbă la foc mic (cam 30-45 minute- dar verific…)

Notă: Când făceam mai demult ardei umpluţi adăugam şi roşii tăiate, ardeii prindeau un gust acrisor foarte tentant, dar de când am ales să nu mai folosim roşia în combinaţii, nu o mai pun la nicio mâncare. În locul roşiilor pun dovlecel, acesta dă o tentă de acrişor sau dacă adaug seminţe râşnite de cătină ardeii prind un gust diferit, subtil acrisor. Seminţele de cătină le adun de la nectarul făcut cu storcătorul cu melc şi le usuc bine la soare.

Varianta III
În loc de orez integral merge să punem grâu sau orz sau secară sau ovăz sau porumb. Fiecare variantă are un gust aparte. Noi le-am testat pe toate, dar cel mai mult ne place cu orez şi grâu, căci sunt variantele pe care le-am mâncat mai des. Dar vom face şi cu celelate mai des şi ne vom obişnui!
Orz şi ovăz decorticat se găseşte la magazinele naturiste. De cu seara spălăm cerealele şi le punem la înmuiat. A doua zi le clătim şi le adăugăm la compoziţie. O altă variantă este să alegem cerealele să le punem pe un ştergar umed, le ştergem bine de praf, le lăsăm să se zvânte şi apoi le măcinăm în moară la poziţia grunjos, aşa să obţinem un „bulgur”.

Sărbătoarea Rusaliilor dimpreună cu Oastea Domnului la Sibiu

Minunat eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale!
Pe lângă atâtea daruri primite, iată încă unul!
Deşi mă aflu de câţiva ani aci în Sibiu şi am auzit despre Oastea Domnului, care mereu şi-a ţinut Adunarea ei anuală la mormântului Părintelui Iosif Trifa, întemeietorul ei, nu m-am apropiat atât de mult ca în anul acesta. De ce?
Nu-mi place să fac parte din organizaţii şi asociaţii.
Dar astăzi mi s-a limpezit o întrebare pe care mi-am pus-o în urmă cu 20 de ani.
Astăzi, în duminica pogorârii Sfântului Duh am trăit şi am înţeles o lucrare minunată în Ortodoxie: lucrarea duhovnicească din jurul Păstorilor noştri, lucrare care se transmite şi se amplifică peste veacuri.
Anul acesta mi-a venit un gând să particip şi eu la manifestările Adunării Oastei Domnului din ziua Rusaliilor. Dar pentru ca nu cumva gândul să fie străin, am luat binecuvântare de la Părintele meu, Pr. prof. Vasile Mihoc.
Astfel m-am dus cu sfială şi respect, atentă la oamenii aceştia care se numesc pe ei ostaşi ai Domnului., să-i văd de aproape, să-i ating şi să spun: este adevărat!
Sâmbătă am povestit un piculeţ la sediul Asociaţiei cu câţiva fraţi şi surori. M-am bucurat cu ei şi am mâncat cu ei „smerindu-mă” şi gustând din sarmalele „de dulce”, cărora le-am găsit o hibă (erau piperate bine – „ca să fie pe gustul tuturor!”- mi-a zis o soră din bucătărie . Desigur că nu m-am putut abţine să nu dau bucătăreselor lecţii de gătit sănătos. Dar apoi mi-a părut rău şi mi-am zis: „Ei asta-i bună! După ce ai primit sarmale gata făcute şi ţi-ai făcut pofta, îndrăzneşti să comentezi. Dar nu-i bai cu comentatu, căci mi-a pierit pofta de sarmale îndată ce am simţit pişcăceala piperului. Am păţit şi eu ca vulpea din poezia în care ursul o ameninţă pe vulpe că-i dă „fiertură de piper, până poftele îi pier” şi bine c-am păţit, ca să nu mai poftesc idei şi tradiţii şi forme culinare…),
iar duminică am plâns cu ei la depunerea legământului unora dintre fraţi.
Sunt oameni simpli ostaşii Domnului. Sunt minunaţi!
Privind duminică mulţimile ce curgeau spre mormântul Părintelui Iosif, mi-am amintit de mulţimile, pe care le-am văzut în urmă cu 20 de ani, urcând şi coborând din cimitirul mănăstirii Agapia, de la mormântul Părintelui Nicodim Măndiţa şi atunci am înţeles lucrarea aceasta minunată care nu se poate cuprinde în cuvinte, ci se trăieşte.
E uimitoare această lucrare a Părinţilor! Ei au sădit şi roada lor creşte. Ea rămâne peste ani şi se transmite din generaţie în generaţie.
Privind grupurile de tineri ostaşi, a încolţit în mine nădejdea că neamul nostru românesc şi creştinesc nu va pieri. Dacă acei tineri sunt lumină acolo unde trăiesc, e nădejde.
Cu toţii suntem chemaţi să fim lumină şi, aşa după cum spunea şi Părintele meu astăzi după Sf. Liturghie, „să fim sarea lumii, să dăm gust lumii”, că de nu, vrednici suntem să fim călcaţi în picioare de oameni.
E minunată Ortodoxia, dar nu e comodă! Ea implică jertfă şi dăruire şi asta nu suntem dispuşi s-o facem întotdeauna.
Suntem slabi şi netrebnici, numai Domnul poate să facă lucrarea lui în noi. El ne îndeamnă mereu: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”.
Cu domnul şi în El putem spune: „Toate le pot în Hristos cel ce mă întăreşte!” Fie Doamne mila Ta spre mine şi spre noi toţi! Amin.
Apreciez Oastea Domnului şi am profund respect pentru ostaşii Domnului, mai ales pentru cei tineri. Ei sunt un exemplu că se poate încă trăi frumos cu Hristos în condiţiile actuale.
Mulţumesc! Mulţumesc Mulţumesc!
Slavă Ţie Doamne!

La cumpărături pentru Paşte în … piaţă

Buna seara dragii mei

Îmi rup un pic de timp ca să vă împărtăşesc o durere care mi-a trasmis-o cineva în seara aceasta.
În seara aceasta pe la ora 20:30 am avut drum pe lângă piaţă şi am intrat cu gândul că poate reuşesc să iau câteva verdeţuri proaspete. N-am mai fost la ora aceasta în piaţă şi am rămas surprinsă că erau încă precupeţele la masă. Am recunoscut-o pe Tanti Gina. Am luat câteva verdeţuri şi am povestit un pic cu dânsa. Mi-a spus cu durere că faţă de anul trecut vânzările au crescut la jumătate. Nu prea mai sunt interesaţi oamenii de verdeţuri. Cumpără puţin.
I-am împărtăşit durerea şi drept urmare m-am dus acasă şi am spălat repede verdeţurile şi am început să bag la concasor, cu o mână băgam frunze de spanac cu alt măslina, şi iar cu una frunza de pătrunjel şi cu alta frunza de lobodă şi nucă. Doamne şi ce bune au fost! Mulţam Doamne!
Acesta e al doilea an în care nu mă stresez deloc cu pregătirile culinare pentru Paşte. Vom mânca normal, nimic special. Atenţia noastră se va concentra cu cea mai mare intensitate pe altceva, pe minunea care se va întâmpla atunci, când vom face trecerea de la moarte la viaţă… Mâncatul e un lucru important, dar nu singurul. Nu e drept să-mi ocupe mai tot timpul gătitul (mai ales sofisticat).
Ce vom mânca de Paşte? Multe verdeţuri şi cu ceva păpică simplu pregătită.
Ideea centrală este să adăugăm mâncării verdeţuri proaspete cât mai multe.
Până acum câteva zile, timp de ani bun, am făcut salalte. Era baza mâncării. De câteva zile am început să mâncăm frunzele verzi muşcând din ele, adică într-o mână iau frunza de spanac şi o bag în gură şi cu cealaltă iau din mâncarea de leguminoase sau seminţe sau nuci. E o diferenţă enormă. E o digestie muuuuuult mai uşoară. Uleiul pune peliculă pe tot ce atinge şi îngreuiază pătrunderea salivei şi a sucurilor în bolul alimentar.
Noi folosim mult măslinele desărate în loc de ulei de măsline. De asemenea folosim mult seminţele de dovleac şi floarea-soarelui, susanul şi avocado. Încercaţi câteva frunze de spanac proappăt de grădină cu o măslină naturală murată, e ceva inedit. N-am crezut că voi putea mânca vreodată aşa ceva. Dar mă simt excelent.
E atât de simplu. Aaaa trebuie totuşi să mă duc în piaţă, să spăl verdeţurile… Ce bine era acasă la mama. Îmi luam o bucată de mămăligă şi sare şi mergeam în grădină la roşii..acele roşii adevărate! Apoi smulgeam câţiva morcovi, îi ştergeam cu frunzele şi începeam să-i ronţăi. Doamne ce gust! Ce binecuvântare! Şi alergam toată ziua plină de bucurie…
Apoi seara rupeam frunze de ceapă şi salată verde, adăugam un ou fiert şi o bucăţică de mămăliguţă rece. Mai dădeam câteva ture în jurul casei şi adormeam buştean. Iar a doua zi pe la 8-9 mergeam la tanti Mariţa să cerem voie să mâncăm cireşe din pom. Ce viaţă!
Dar acum avem piaţa. O binecuvântare pentru orăşeni. Încă mai vin băbuţele de la ţară, deşi s-au şmecherit şi ele…
Aşadar, nu uitasţi să mergeţi la cumpărături pentru Paşti în piaţă, dar nu în hala de carne sau brânzeturi, ci la tarabe…
Cam atât pentru această seară.