Arhive etichetă: schimbare

Puterea de a fi tu însuţi şi a trăi fericit

Dragilor

Mă bucur că pot şi astăzi să împărtăşesc cu voi gândurile  şi experienţele mele!

Aseară, am terminat de citit cartea „Dependenţa de nefericire”, care s-a încheiat cu ideea că niciodată nu este prea târziu şi niciodată nu eşti prea bătrân ca să identifici şi să-ţi revii din dependenţa de nefericire şi să porneşti pe Cale, pe care o doreşte de fapt sufletul tău…

Schimbarea este însă solicitantă. E mai uşor să te porţi cum ai apucat. Dar, cu puţină atenţie, este posibil să ieşi din cercul acestei dependenţe.

Iată un exemplu banal: Ieri, m-am trezit acţionând după impulsul dependenţei de nefericire, întâmpinându-mi soţiorul, după trei sferturi de zi lipsă, cu o plângere, cu o văicăreală… că mi-am făcut un cucui după ce mi-am dat, din neatenţie de altfel, cu capul de chiuveta din baia de sus (care e mai mare decât cea de jos şi care nu-mi plăcuse de când o cumpărase (singur)). Dar am conştientizat imediat că nu aşa se întâmpină soţiorul care vine de la lucru şi l-am îmbrăţişat, cerându-mi scuze că am reacţionat după impulsul dependenţei de nefericire … şi am râs amândoi…

Revin la lectura cărţii amintită mai sus. Când am ajuns la povestea unui om, care semăna atât de bine cu a mea, care crescuse cu ideea că succesele erau apreciate doar dacă cereau multă muncă şi luptă, am reflectat puţin:

Am crescut cu ideea că în viaţă trebuie să munceşti din greu, aşa cum muncea mama… Că a sta să citeşti e lene, că „neam de nemu’ nostru n-o fost profesor” … a fost un timp în care atunci când stăteam şi citeam, mă simţeam ciudat, că sunt leneşă…. La fel am păţit şi când ne-am cumpărat tot felul de aparate şi unelte care să facă treaba în locul meu…: simţeam că nu-s demnă de aprecierea mamei, care a spălat cu mâna toată viaţa pentru 11 persoane…

Târziu, am înţeles că eu sunt eu, eu sunt Doina şi mama e mama…., că am primit un dar, darul de a iubi cărţile, pe care trebuie să-l valorific spre folosul multora…

Am conştentizat că eu însămi mi-am sabotat propria-mi fericire şi propriul succes comparându-mă cu unii şi cu alţii…

Şi de atunci, am pornit, cu ajutorul lui Doamne, să-mi schimb viaţa fără să-mi schimb viaţa, iniţiind proiectul minunat „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi să străduiesc să găsesc mai multă fericire în propria-mi bucătărie.

Aştept să-mi împărtăşiţi şi voi din puterea de a fi voi înşivă şi a trăi fericiţi.

O zi binecuvântată!

Relaţia cu copiii mei – o provocare la schimbare, creştere şi perfecţionare continuă

Dragii mei dragi

Vă spuneam la începutul vacanţei că mi s-a lansat o nouă provocare: aceea de a petrece împreună cu copiii în bună înţelegere.

Cei care aţi citit cartea Mă bucur că sunt femeie

coperta

aţi băgat de seamă povestea mea vizavi de copilaşi…

Vara asta mi-am propus să suspend activităţile mele, să iau şi eu vacanţă şi să mă bucur cu copii mei…

Până acum, bilanţul nu arată satisfăcător, ţinând cont de perfecţionismul care încă mă mai bântuie din când în când. Dar am făcut multe progrese. Mă uimesc pe zi ce trece de evoluţia mea dimpreună cu cea a copilaşilor.

Relaţia cu copilaşii este foarte provocatoare. Copiii mei au scos şi scot mereu ce-i mai bun şi cei mai rău din adâncurile mele.

Deşi mi-am făcut lucrarea de diplomă pe tema: „Creşterea şi educarea copilului în primii 7 ani de viaţă”, m-am văzut reacţionând la provocările lor într-un chip deplorabil.

Simţeam că ceva trebuie să fac, dar nu ştiam precis ce.

Într-o zi, soţiorul mi-a întins o carte şi mi-a spus să mă uit puţin prin ea, mai ales acolo unde a pus el semne. M-am uitat prin ea şi mi-a plăcut…Aş fi vrut s-o citesc de fir-a-păr, dar era împrumutată şi trebuia returnată a doua zi. Am spus că o voi căuta s-o cumpăr.

Dar, ştiţi cum e…, durează…

Când am împlinit cei 38 de ani frumoşi şi minunaţi dăruiţi de Doamne, soţiorul meu preţios mi-a făcut un cadou. „Uau ce surpriză! O carte!” ???? V-aţi prins… cartea pe care doream să o cumpăr… Uşor de iubit, greu de disciplinat….

Am început s-o citesc…

Această carte nu se citeşte orişicum, ci te provoacă la acţiune….

Din primele pagini, mi-am dat seama că stilul educaţional pe care începusem să-l practic cu copiii mei era învechit………şi că era nevoie de schimbare … vorba ceea: „La vremuri noi, e nevoie de unelte noi…!”

Aşa am început o nouă lucrare…. E anevoiasă, căci presupune o rescriere de programe în însuşi forum-ul meu interior… şi va dura….

Am conştientizat că eu priveam greşit pe micuţi…
Aveam şi o moştenire grea…

Şi culmea, parcă moştenisem numai pe cele rele… Sau poate pe astea am ochi acum să le văd, din cauza perfecţionismului…!?

Îl moşteneam pe tata, care a trăit într-un mod pe care l-am contestat, dar am preluat aproape totul de la el. Mama însă, a fost plin de virtuţi, dar de la mama ea am luat doar „darul vorbirii”, nu în limbi, ci „darul” (în sensul folosit de Creangă: „darul suptului”) de a vorbi mult, mult de tot.

De la tata am moştenit indiferentismul şi setarea pe ce tre’ să fac eu, pe ce îmi place…În rest, nu mă interesa…

Propria comoditate conta…

Ei, dar am văzut că aşa nu-i bine.

Astfel, am ales să fac o schimbare radicală.

Şi cartea asta venea la timp…

E nevoie de o schimbare permanentă de comportament, numai schimbându-mi eu comportamentul, voi reuşi să schimb comportamentul propriilor mei copii.

E nevoie să trasform poziţia de jandarm, pe care nici nu ştiu cum am dobândit-o, într-una de învăţător şi îndrumător cu dragoste…

Dacă mai demult, pe vremea părinţilor mei, copiii ascultau necondiţionat din prima, acum vremurile s-au schimbat enorm: copiii nu mai ascultă, părinţii nu mai fac faţă…şi căminul a devenit un iad, în care ţipetele se lăfăie în voie…

Frica nu mai funcţionează… ! Copiii sunt mult mai inteligenţi…, te au la degetul mic…, imediat sună la Protecţia copilului…Noroc că în cazul meu, tat’su lucrează acolo ….

Lăsând gluma, realitatea e dură: copiiI au devenit dificili şi noi, mai ales mămicile, nu mai ştim cum să răspundem, mai ales că de cele mai multe ori suntem epuizate de atâtea responsabilităţi, pe când, ei sunt odihniţi şi bine hrăniţi şi ne doboară pur şi simplu…

Frica, ameninţările, pedepsele NU MAI FUNCŢIONEAZĂ… sau cel puţin nu pentru mult timp…
E nevoie să învăţăm să dobândim aptitudini noi şi cel mai urgent să dobândim aptitudini care promovează respectul.

E nevoie să trecem de la roluri, la relaţii.

Toţi suntem adesea uşor de iubit şi, mult mai adesea, greu de suferit, de suportat. Şi mai greu e să ne suportăm şi să ne iertăm pe noi…

Relaţia cu copiii este presărată de multe lucruri neplăcute…, provocatoare le spun eu. Personal, am căzut de multe ori în plasă şi am reacţionat… De data asta, vreau să acţionez altfel…

Am ales să privesc realţia, conflictele de interese cu copiii mei ca pe o oportunitate de a învăţa şi de a mă schimba.

Şi cu ajutorul lui Doamne, am început să exersez cele citite…

Le-am luat pe rând.

Am început cu prima putere

Puterea percepţiei: Nimeni nu mă poate enerva fără permisiunea mea.

Pe măsură ce voi întări lucrul cu această putere, vă voi împărtăşi din lupte şi biruinţă.
Vă doresc spor în lupta cea bună.

Cu respect, Doina

Noi mărturii despre cartea „Mă bucur că sunt femeie”

Dragilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă apropii încet de finalul lucrului la ediţia a doua a cărţii „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

Am rugat pe prietenele mele, care au avut şansa şi fericirea să citească cartea în prima ei variantă, cea scrisă, cu atâta intensitate de trăire …, pentru evenimentul din 8 martie de anul acesta, să-mi scrie câteva rânduri cu impresiile avute după lecturarea cărţii.

Am primit câteva mărturii. Sunt atât de frumoase şi nu mă rabdă inima să le ţin doar pentru mine.

Aşa că, vi le împărtăşesc:

„Cartea „Mă bucur că sunt femeie” se citeşte foarte uşor. Nu-mi vine să cred că, într-un timp atât de scurt, deja am parcurs mai bine de un sfert din ea. Incă de cum am sosit acasă de la poştă, m-am aşezat şi am început să „absorb” cartea. Îmi place mult stilul dumneavoastră de a povesti, poate şi pentru că seamănă destul de mult cu al meu, şi, deci, mi se pare uşor de „digerat”.

Ştiu, că nu v-am urmat instrucţiunile din e-mail-ul trimis de dumneavoastră (cu ce anume să încep), dar pur şi simplu nu m-am putut opri din citit, odată ce m-am apucat! Iniţial am zis că citesc doar introducerea, dar n-am reuşit să mă limitez la ea.(…)

O să vă mai scriu un alt e-mail în care voi detalia cum am perceput cele citite, dar deocamdată, vreau să termin şi partea a II-a şi să mai reflectez asupra celor din viaţa mea şi să vad unde mai trebuie să pun „iertare”. Oricum, deja am stat şi m-am gândit şi am identificat câteva „gâlme”!

Va pup şi vă îmbrăţisez cu drag!

Doamne ajută! (Alexandra, Bucureşti)

„Cartea, pe care aţi scris-o, este umitoare. Cunoscându-vă de atâta timp, nu am bănuit prin câte aţi trecut şi cât de grea v-a fost copilăria în Moldova. Acum, că vă văd atât de hotărâtă şi pregătită pentru a vă lansa în lumea scriitorilor, sunt mândră că vă cunosc personal.

Cartea dumneavostră m-a impresionat şi m-a învăţat să mă iubesc oricum aş fi, deoarece Dumnezeu le rânduie pe toate. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat indirect acest lucru, mie şi la o mulţime de femei din toată ţara”. (Raluca din Sibiu, 15 ani)


„Sunt mămica a cinci copilaşi, care zilnic sunt o provocare pentru mine. Viaţa pare mult prea grea dacă nu-L ai pe „Doamne”.

Mulţumesc doamna Doina, pentru cartea aceasta minunată! Mi-aţi adus aminte că numai cu Hristos povara devine mai uşoară. Mulţumesc că mi-aţi făcut lumină în căpşorul şi sufletul meu. Am plâns citind acele pasaje despre părinţi, căci viaţa mea se aseamănă cumva cu a dumneavoastră.
Mulţumesc că mi-aţi adus aminte că avem un remediu duhovnicesc extraordinar: IERTAREA. Da. Este o provocare mare să nu ne judecăm parintţi. Doar cu „Doamne” vom reuşi să ne schimbăm vieţile.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” m-a învăţat să mă bucur că sunt femeie.
Cu drag, NINELA” (Călăraşi)


„Mare lucru e să-ţi vorbească cineva „de la om la om”, să-ţi împărtăşească experienţa lui personală, care, poate, seamănă, în multe aspecte, uimitor de bine cu a ta!…

Mă bucur că am cunoscut-o pe Doina, că i-am citit cărţile. Mă bucur că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă, pas cu pas, alături de ea. Îi doresc să păstreze bucuria şi să nu se oprească nicicând din a-şi astâmpăra setea, bând din Izvorul dătător de viaţă, Care este Hristos Domnul.

Veniţi, aşadar, să luăm bucurie unii de la alţii şi împreună să învăţăm cum să fim vii în trăirea noastră!”  Ana Maria, Roman)


„Pendulând între ludic şi profund, Doina Blaga abordează, într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, cele mai importante probleme cu care femeia ortodoxă, mamă şi soţie, se confruntă zilnic în societatea în care trăim.

Aspirând spre urmarea căii creştine de formare şi pregătire a copiilor şi preocupată totodată de o alimentaţie sănătoasă, tradiţională, în era consumismului şi a „junk-food-ului”, cartea Doinei poate fi privită atât ca un ghid de bune practici, cât şi ca o lectură relaxantă.

Stilul confesional al cărţii şi parcurgerea de la „depresie” la „bucurie” a drumului spre cunoaşterea şi acceptarea de sine, lasă, în final, în sufletul cititorului, sâmburele nădejdii”. (Odeta, Sibiu)


„Dragă Doina,
Apreciez curajul tău de a scrie o asemenea carte! Cu siguranţă multe femei se vor regăsi în paginile ei!”. (Mihaela, Sibiu)


„Draga mea Doina,

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că te cunosc, că am avut şansa să citesc cărţile tale şi în special „Mă bucur că sunt femeie”. Am citit-o pe nerăsuflate şi cu drag o recomand şi o ofer de câte ori am ocazia. Eu, în afară de Maica Siluana, nu am mai întâlnit nicăieri acest mod de explicare al vieţii trăite în mod concret cu Dumnezeu; prin binecuvântarea a toţi şi toate, prin Liturghia iertării; învăţătura pe care atât de simplu şi pe înţeles o prezinţi în cartea ta „Mă bucur că sunt femeie”.

„Mă bucur că sunt femeie” este o carte care îţi dă nădejde!
„Mă bucur că sunt femeie” este o carte pe care aş citi-o şi reciti-o!

Cuvintele mele sunt prea mici pentru a exprima „cât bine mi-a facut mie Dumnezeu” prin această carte scrisă de tine, Doiniţa!

Îţi mulţumesc că existi în viaţa mea!

Cu mult drag, Alina (Bucureşti)


„Mesajul transmis de această carte este scris cu o naturaleţe autentică. Cartea este uşor de citit, plăcută şi deosebit de sugestivă. Este relevată conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în fiecare clipă din viaţa fiecăruia dintre noi”. (Monica, Sibiu)


„Bună ziua
In primul rând, să ştiţi că nu sunt o doamnă, sunt doar Maria (şi sunt ţărancă, în sensul propriu al cuvântului).

Încep cu rugămintea de a fi îngăduitoare cu mine, pentru că nu mă am cu ale scrisului.
Am citit cartea „Mă bucur că sunt femeie” şi m-am regăsit şi eu în ceea ce aţi povestit. La mine nu a fost atât de greu totul, dar trăirile au fost aceleaşi. Urcuşurile şi coborâşurile, le-am trecut şi eu.

Pierderile de identitate şi regăsirile, momentele de depresie şi neputinţă, prin toate am trecut. Am trăit acelaşi sentiment de frustrare când am venit de la şcoala din sat la liceu în oraş. Încă mi-a rămas viu gustul neacceptării în colectiv. Am rămas cu îndoiala că nu sunt suficient de bună, îndoială care încă se găseşte în suflet şi care a crescut în timp, lucru ce a dus la neputinţa de a spune cuiva ce simt şi cu ce probleme mă confrunt.

Ce am făcut eu diferit este faptul că am încercat să fiu pe placul tuturor, al părinţilor, al socrilor, al soţului, al societăţii. Dar să ştiţi că nici aşa nu e bine. M-am pierdut pe undeva pe drum şi acum am ajuns la o cumpănă: pendulez între a fi eu şi a face pe plac celorlalţi. Trebuie să învăţ cum să ţin echilibrul între acestea două. Încă sunt în căutări şi cartea „Mă bucur că sunt femeie” mi-a dat puterea de a trece la un alt nivel, acela de a încerca să mă regăsesc pe mine, fără a mă considera egoistă.

Sper că drumul descris de dumneavoastră să-l străbat şi eu cât mai repede şi am credinţa că-mi va aduce liniştea sufletească.

Îmi pare foarte bine că v-am găsit, ca v-am citit şi vă doresc în continuare multă putere de muncă şi sănătate.

Cu drag, Maria” (Maramureş)

Dragii mei dragi,

Mai aştept mesajele voastre.

Aştept să descopăr identitatea cititorilor blogului, folosul lecturării cărţilor şi articolelor.

Confirmarea venită din partea dumneavoastră îmi dă putere să continui lucrarea începută, care nu e uşoară.

Rugaţi-vă şi pentru mine.

Vă asigur că şi eu vă pomenesc pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi.
Împreună suntem puternici să facem faţă dificultăţilor parcurgerii Căii spre Doamne.

Vă mulţumesc!

Cu drag mult, Doina

Versuri ce mi-au oferit o nouă paradigmă asupra situaţiei mele

Dragilor

cu darul lui Doamne, am ajuns şi astăzi la slujbă. La bisericuţă e scăparea mea, e oaza mea în acest pustiu…şi mai ales acum când trec printr-o durere de naştere, de renaştere, de rescriere….
Şi în timp ce aşteptam ca porţile să se deschidă şi să apară Potirul dătător de viaţă, cineva la strană a început să cânte nişte versuri….

Ce profunde versuri!

Chiar dacă, poate nu simpatizaţi cu Asociaţia în cardul căreia se obişnuiesc a se cânta aceste versuri, faceţi un efort şi treceţi dincolo …………..la mesaj…

Vi le dau spre ascultare în două variante:

La finalul sfintei liturghii, Părintele meu a vorbit despre iubire în lumina învăţăturii lui Hristos, iubire nemărginită ce include şi pe vrăjmaşi.

O, Doamne, dă-mi iubirea Ta! Ajută-mă să iubesc pe toţi ai mei şi pe toţi din jurul meu! Învaţă-mă iubirea Ta, dă-mi iubirea Ta, căci fără iubire sunt nimic…

Mulţi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum este, ci ne facem aşa o părere…. şi alegem să trăim, fie o viaţă de blestem, fie o viaţă de binecuvântare

Dragilor

Domnul mereu îmi vorbeşte şi mă învaţă cum să-mi trăiesc viaţa …
Aseară am ajuns la Sfântul Maslu, la sfârşit de Sfântul Maslu, şi Domnul iar mi-a vorbit prin gura Părintelui meu …şi m-a şi binecuvântat prin aghiasma înviorătoare, tot prin Părintele, care nu s-a zgârcit să mă stropească, ba ne-a şi spus că ar fi bine să facă rost de mătăuze mai mari, aşa cum folosesc unii preoţi din Rusia. (Îi puteţi vedea pe aceşti preoţi în filmuleţele ce sunt postate la finalul articolului).

Dialogul lui Iov cu Dumnezeu
(Iov stă pe gunoi şi „se ceartă cu Dumnezeu”, n.n).

job

Dumnezeu îi dă un răspuns la revolta lui Iov, care nu e păcătoasă în sine, dar e îndrăzneaţă, în ea ne regăsim şi noi uneori. Oameni, care mereu se întreabă de ce Dumnezeu îi pedepseşte, de ce Dumnezeu nu face milă cu ei cum face cu alţii, se simt dezavantajaţi şi ajung la o stare nepotrivită în faţa lui Dumnezeu, o stare de oameni necredincioşi, pentru că ei cred că pricep, când de fapt nu pricep.

Ei, în cartea Iov, găsim această această discuţie dintre Dumnezeu şi Iov care îl arată pe Iov că de fapt nu pricepe cum merg lucrurile.

Şi noi de multe ori nu pricepem, de cele mai multe ori, gândurile lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, care are o altă perspectivă decât noi:  „Căile Mele nu sunt căile voastre, spune Dumnezeu, şi gândurile Mele nu sunt gândurile voastre”.

Aş vrea să citesc acest răspuns a lui Dumnezeu către Iov, de la Cartea Iov cap 38
Şi a început să citească (.. …). Ce minunate cuvinte! Le puteţi găsi în Biblia ortodoxă on line
„… şi apoi Părintele încheie citirea cu cuvintele: „şi atunci eu însumi Te voi preamări pentru toate”… şi a făcut o pauză mai lunguţă, apoi a zis:

E aşa un imn al creaţiei… (am înregistrat de afară şi acum când reascult înregistrarea ca s-o transcriu, se aud păsărelele…Ce minunat! Mai mult rezonez acum cu acel imn …)

Şi Iov a răspuns în cap 39: „Ştiu că poţi să faci orice.. (…) Mă pocăiesc în praf şi cenuşă”.
Vedeţi, continuă Părintele, din cartea Iov, ni se spune că Iov a fost încercat din ispită, din ispita celui rău. Relele lumii pot să vină din păcat, relele noastre pot veni din păcat, dar şi din lucrarea celui rău, pe care însă Dumnezeu o îngăduie, şi dacă El o îngăduie, o îngăduie tot spre mântuirea noastră.

Ce minunat este când începi să-L cunoşti pe Dumnezeu!

Iov a început să-L cunoască pe Dumnezeu. Până atunci avea impresia că-L cunoaşte, dar L-a cunoscut când s-a întâlnit cu El în suferinţă.

Când îl cunoşti pe Dumnezeu, ştii că toate căile Sale sunt înţelepte, toate lucrările Sale sunt minunate şi atunci descoperi şi în viaţa ta că, ceea ce ţi se părea că este spre pedeapsă, este de fapt calea mântuirii şi viaţa ta devine cu totul altfel. Şi atunci începi să vezi cum lucrează Dumnezeu.

Foarte mulţi oameni au impresia că ştiu ceva (despre Dumnezeu, n.n), dar de fapt nu-L cunosc pe Dumnezeu. Şi nu cunosc modul de a lucra a lui Dumnezeu.

Îşi imaginează un Dumnezeu care nu există. Şi atunci deciziile lor sunt eronate, căile pe care le iau sunt greşite şi vezi cum lucrurile nu merg cum trebuie şi lipseşte cu totul progresul din viaţa lor, viaţa spirituală în special.

Este mare lucru să doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu, să te încredinţezi că eşti pe mâna Lui. Şi înţelegând că Dumnezeu este în toate lucrurile Sale minunat, vei descoperi că Dumnezeu este minunat şi în viaţa ta, în lucrările care le face în tine şi cu toţi ai tăi, pentru că planurile Sale sunt cu toul minunate şi măreţe”. A încheiat Părintele.

Şi am găsit de cuviinţă să vă împărtăşesc şi vouă acest minunat cuvânt.

Şi pentru că eu am, în special, doi maeştri de la care învăţ zilnic,

Şi ca să se întregească minunat cuvântul Părintelui Vasile Mihoc, mai adaug încă un cuvânt al măicuţii mele Siluana, pe care l-am găsit în timp ce căutam azi dimineaţă ceva pe internet.
E un răspuns la întrebarea:

Dumnezeu de ce mă lasă să cârtesc, să mă îndepărtez de El. De ce mă lasă să mă chinuiesc, să urlu de durere? Nu mă mai iubeşte? (semnează: o ratată)
Copila mea iubită,

Poate că, din cauza durerii şi a atitudinii pe care o ai faţă de durere, încă nu eşti pregătită să afli răspunsul pe care îl ceri. Poate că întrebi doar pentru a te asigura că poziţia ta e îndreptăţită. Dar dacă doreşti un răspuns, eu Îl rog pe Domnul să mă lumineze ca să ajung la inima ta.
Aşadar:

De ce te lasă Dumnezeu să urli de durere? Pentru că te iubeşte. Dacă asculţi puţin tăcerea din ochii Lui din icoană vei auzi că-ţi cunoaşte durerea pe care o simte deodată cu tine în trupul Său. Doar că nu are aceeaşi atitudine faţă de ea, ca tine. Lui îi este milă de tine, ţie nu! El din milă şi din iubire, a venit la noi şi vine la tine ca să-ţi arate pe viu că durerea se poate trăi şi altfel decât revoltându-ne, acuzând și învinovăţind: pe ceilalţi, pe noi înşine, pe El … Tu, lipsită de milă faţă de tine, din cauza dorinţei ca lucrurile să fie așa cum ţi-ar plăcea ţie, alegi mereu soluţii care sporesc suferinţa, întunecă mintea şi otrăvesc viaţa.

Dacă acum, te opreşti din cârtit şi te aşezi în faţa Lui şi hotărăşti să iei în faţa durerii atitudinea Lui, totul se va schimba.

Ţi se pare că poruncile Lui sunt nori şi sunt grele.

Ele (poruncile, n.n) sunt pur şi simplu puterea pe care nu o ai acum ca sa trăieşti cum ne cere El.

De exemplu: tu nu poţi să nu cârteşti când cineva face ceva rău sau ceva care te doare pentru că nu ştii să faci altceva şi nu te-a învăţat nimeni să fii atentă şi la durerea celorlalţi pe care nu o poţi simţi pe dinăuntru, ca pe a ta.

Ca remediu la acestă neputinţă, Domnul îţi dăruiește porunca:

Binecuvintează pe cel ce-ţi face rău. Nu judeca!

Făcând asta, fără plăcerea cu care faci ce poţi, vei descoperi că nu mai cârteşti şi că durerea devine altceva pentru tine.

Cum binecuvântezi? Aşa, simplu: „Doamne, binecuvântează pe X care făcând ce face acum, mă răneşte, îmi face rău, mă doare!”

Cum nu judeci? Tot simplu: „Doamne, ce face acesta acum e treaba lui. Are voie să facă ce vrea. Numai Tu ştii de ce face: de frică, de durere, că-l provoc eu, din nesimţire sau ură, din neştiinţă sau cu bună ştiinţă… Tu eşti judecătorul lui. Eu te rog să-l binecuvântezi şi pe mine să mă înveţi cum să-l iubesc, cum să mă apăr, cum să-mi trăiesc durerea”.

Desigur e doar un exemplu. Poţi găsi alte cuvinte.

Dacă nu ai puterea să rosteşti asemenea cuvinte, să-I spui tot Lui: „Doamne, nu pot. Tu poţi. Ajută-mă!”

Atunci poate că vei auzi cheamarea Lui: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi eu vă voi odihni pe voi”.
Atunci poate că vei alege să mergi la El, la Biserică şi să-L laşi să te mângâie, să te spele de păcat prin Spovedanie, să te întărească în har prin Împărtăşanie, să te înveţe mai multe, cum ştie El.

Şi multe, multe se vor schimba, mergând pe calea ce strâmtă a renunţării la voia noastră, la dorința ca lucrurile să fie aşa cum vrem noi.

Alfel, oricât ai urla şi ai bate din picior, nimic nu se schimbă, pentru că schimbarea poate avea loc numai în tine.

Cu dragoste şi rugăciune, Maica Siluana (http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1578).

Şi încă un cuvânt al maicii Siluana:

Viaţa ca binecuvântare

„Făcând din sesiunea a şaptea (a Seminarului cu iertarea, n.n) un fel de a fi şi spovedindu-te regulat şi împărtăşindu-te, viaţa ta va fi altfel şi mereu mai plină de o bucurie care nu va mai fi determinată de circumstanţe.

Până când se formează deprinderile acestei noi vieţi, vei mai cădea, probabil, dar vei şti că e cădere şi nu situaţie fără ieşire.

Nu uita, acum ai în tine două feluri de a fi:

1. Unul, cel dat de viaţa trecută, viaţa primită de la părinţi şi de la lume, viaţa în care nu ai avut de ales, viaţa trăită ca un blestem fără ieşire şi

2. Acesta nou, dobândit prin naşterea la Viaţa ca binecuvântare, viaţa liberă de orice blestem moştenit, viaţa la care ne naştem hărnicind împreună cu Harul lui Dumnezeu şi răstignind orice pornire de împotrivire a omului vechi!

Tu alegi în care să trăieşti! Nu e uşor, dar merită, pentru că viaţa ca binecuvântare este adevărata noastră viaţă!

Doare? Da! Doare tare, mai ales la început, pentru că orice naştere doare, nu?

Dar nici viaţa ca blestem nu e mai puţin dureroasă, doar că e o durere care ne trăieşte ea pe noi, noi fiind atenţi doar la tranchilizantele urii şi ale răzbunării, pe când durerea naşterii de sine e o durere asumată şi liberă, care duce la Bucuria pe care nimeni nu o mai ia de la noi!

Vai celui care pleacă de pe pământ doar cu viaţa ca blestem!

Doamne, miluieşte-ne pe noi pe toţi! (MS: http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/10/189-viata-ca-binecuvantare-este.html)

Aici puteţi vedea o stropire adevărată cu aghiasmă…


iov1bookjob

Cartea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE a fost primită de cititori în mod uimitor

coperta

Dragilor

impresiile de la cititorii cartii MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE vin mereu si ma bucura si ma uimesc totodata.

Toate persoanele care au citit-o mi-au spus ca au citit-o pe nerasuflate si ca au impresia ca au scris-o chiar ele…

si eu ma uimesc…

multumesc, multumesc, multumesc!

DRAGILOR, TRĂIESC O MARE MINUNE

Dragii mei

după cum v-am tot anunţat, am mai scris o carte.

Ea se numeşte Mă bucur că sunt femeie

coperta

Am scris-o într-o mare grabă pentru un eveniment special organizat de 8 martie în Sibiu. Am scris cartea aceasta pentru anumite persoane, dar acestea nu au venit toate la întâlnire şi, astfel, mi-au mai rămas câteva exemplare.

Am scris multe lucruri foarte personale în carte. Am scris noaptea şi ziua în continuu, ca să termin până la data stabilită de întâlnire. Le-am tipărit în grabă, fără să ajung să mai citesc încă odată cartea cap-coadă.

După ce am primit-o de la tipar, am văzut greşeli şi lipsuri şi îmi venea să anulez evenimentul programat, dar asta nu se putea. Era anunţat public. Erau ceva înscrieri şi totuşi l-am ţinut.

A fost minunată întâlnirea.

Cartea a fost bine primită.

Iată ce-mi scrie o cititoare:

„DOAMNA DOINA BLAGA, NU SE POATE!!!! CARTEA ,,MA BUCUR CA SUNT FEMEIE„ ESTE CA SI CUM AR FI SCRISA DE MINE!!!

NU-MI VINE SA CRED……….!!!!!!!!!!

CE LUCRU MARE A FACUT DUMNEZEU CU MINE, SA VA ADUCA SI SA MA ADUCA IN ACEA SEARA DE VINERI LA MASLU!!!
IMI VINE SA PLANG! SINCER!

Ma bucur ca am cunoscut un om minunat! Dumnezeu a vrut sa imi arate ca mai sunt si oameni minunati si sa ma invete sa gandesc prin DUMNEAVOASTRA.

Joi seara venisem de la serviciu, tare mahnita in suflet imi venea sa urlu de durere, de nedreptate, etc….imi pierdusem bucuria de a trai….eu nu aveam de unde sa stiu ca va voi intalni vineri. Si am cazut in genunchi la Domnu` si i-am spus asa:

Doamne, ori ma salvezi, ori ia-ma de pe pamant ca sunt o pacoste pentru toti! Dar te rog, ai grija de fiul meu, ca eu nu mai sunt capabila….(am un singur copil).

Toata cartea e despre mine……: copilarie, adolescenta, relatia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neintelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinta de o mobila de bucatarie…. toate sunt ale mele!”

Ce să vă mai zic…. ? După ce am primit acest mesaj, am avut încredinţarea că această carte trebuia scrisă ….., chiar dacă nu este perfectă….

Îţi mulţumesc, Doamne, că iar ai făcut o mare minune cu mine şi prin mine pentru alţii.

Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!

 

Unde alegi să petreci de 8 martie

Dragilor
permanent suntem puşi în faţa alegerilor: ori-ori.

Desigur că noi, creştinii dreptmăritori, ştim în care sferă se facem alegerile. Terenul alegerilor noastre e trasat de Domnul: ori Dumnezeu, ori Mamona. Dar şi în cadrul acestor două terenuri sunt alegeri şi alegeri.

În sfera asta a lumii lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel ne spune că nu ne este nimic interzis, ba chiar că „toate îmi sunt îngăduite, DAR…. nu toate îmi folosesc”.
Măicuţa mea dragă, maica Siluana, are o întreagă conferinţă intitulată chiar aşa: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc”. Daţi căutare pe internet şi o să găsiţi conferinţa. Esenţa conferinţei este că folosul cel mai de folos în lumea asta este să te laşi găsit de Dumnezeu, să-L primeşti în sufletul tău şi să trăieşti cu El şi atunci orice ai face, eşti cu El. Şi aşa ajungi, tot cum spunea Ap. Pavel:, ca „Ori de mâncaţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi!”.

Bun. Dar cum noi suntem tare amestecaţi, căci suntem şi trup şi suflet şi minte, e o mare virtute să le faci toate spre slava lui Dumnezeu.

Dar totuşi cum putem să le facem toate cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu?
Şi Părinţii Bisericii noastre ne învaţă că putem să facem asta prin acea permanentă prezenţă conştientă în faţa lui Dumnezeu, acea permanentă arătare.

Spre exemplu: „uite, Doamne, acum scriu un articol cu bucuria împărtăşirii…”
Da, dar e spre slava lui Dumnezeu asta sau spre slava mea? Că poate veni gândul: „ce grozavă sunt eu, ce mare scriitoare…!”. Dar dacă vin aceste gânduri, le las să treacă, că nu-mi aparţin, căci eu scriu de dragul vostru…, desigur nu fără vreun folos personal, sau intenţie personală, e o plăcere să scriu, dar nu o fac spre slava lumii. Înţelegeţi?

Ei, în fine, ..e cu discuţie şi aci şi se pot interpreta…
Însă depinde ce sens alegem să dăm la ceea ce facem sau gândim..

Eu, spre exemplu
(şi fac o paranteză şi vă întreb: e mândrie asta că tot mă dau eu spre exemplu?..Şi tot din cuvintele maicaii mele Siluana am înţeles că nu e. De ce? Pentru că noi suntem oglinzi unul pentru altul, eu mă văd în voi, voi vă vedeţi în mine, eu apreciez câte ceva de la voi, voi apreciaţi câte ceva de la mine. Eu învăţ de la cei din jur şi asta vă dau şi vouă şi ui’ aşa, ne îmbogăţim unii pe alţii şi toţi în Dumnezeu, înţelegeţi? Îl rog pe Domnul să facă El să înţelegeţi ceea ce nătângele mele cuvinte nu reuşesc să facă),
le aduc la Doamne pe toate, facă El ceva bun şi din lucrul mâinilor mele. Că, doar dacă El poate să facă şi din pietre pe urmaşii lui Avraam, sau dacă face din prescura mea, făcută din făină chimizată şi poluată, Însuşi Trupul Lui, ce L-ar costa să facă şi din scrierile mele apă bună de potolit setea de frumos şi bun …

Am uitat să vă mai spun ceva: eu atunci când scriu, sau vorbesc, o iau în mai multe direcţii ….şi Dvs aveţi două alternative: ori să daţi pagina, ori să vă rugaţi să găsiţi un fir al expunerii…

Dar să revenim la alegeri.. ..
Azi, când mergeam prin oraş, am văzut o reclamă mare pe marginea drumului despre un eveniment pentru 8 martie intitulat: „Din dragoste pentru tine” (adică pentru tine femeie).

Interesant, mi-am zis. Dar acest eveniment se suprapune cumva celui pe care l-am programat şi eu, tot din dragoste pentru tine dragă prietenă-femeie, CONFERINŢA FEMEIA ŞI PROVOCĂRILE VIEŢII (programată între orele 16-18) şi primul gând a fost că „toată lumea o să meargă acolo”. Dar mi-am amintit de chestia aia cu „ambele”, cum să faci ca să le ai pe ambele, adică dacă tu, dragă cititoare, vei vedea acel afiş şi eşti în postura să alegi între a veni la evenimentul pregătit de mine sau să mergi acolo, să poţi să spui „ambele”: voi merge la ambele evenimente.

Viaţa ne oferă uneori oportunitatea de a alege două variante bune (sau părute bune). Cum poţi să le împaci? Puneţi mintea la treabă şi găseşte soluţii pentru ambele. Indiferent de alternativele prezentate, întreabă-te mereu: „Cum le pot avea pe ambele?”. Eşti trup şi suflet. Ai nevoie de hrană şi pentru unul şi pentru celălalt, dar cum le îmbini, în aşa fel încât să fie ambele părţi mulţumite, nu trupul să primească mult şi sufletul să piară de foame…

Cum le pot avea pe ambele? Cum pot fi şi credincios şi bogat, aşa cum a fost Avram?
Ei, acu’ i-acu! E envoie de lucru cu tine..şi uneori e mai comod să ceri sau să aştepţi să ţi se dea, că tu eşti sărac…dar vom discuta altă dată despre acest subiect.

În ce priveşte chestia cu alegerea între „marele” eveniment promovat pe marile panouri publicitare din centrul oraşului şi Marele eveniment organizat de mine şi promovat pe micul ecran de calculator, îţi propun următoarea variantă:

Conferinţa despre femeie începe la ora 16 punct şi eu m-am gândit să concentrez discursul pentru tine şi la ora 17 punct să servim tortul şi tu atunci poţi să pleci, cu un taxi, sau cu maşina personală, şi la acel eveniment.. iar celelalte invitate, care vor să mai stea, pot să mai stea. E bine?

Aşadar, te aştept cu mult drag la Conferinţa FEMEIA ŞI PROVOCĂRILE VIEŢII!

Ce vei primi la acest eveniment?

În primul rând vei fi împreună cu alte doamne minunate care doresc să schimbe ceva în viaţa lor. Apoi vei auzi cuvinte minunate spuse de doamne minunate care-ţi vor împărtăşi din bucuria vieţii lor. Apoi vei primi o carte unică, o carte scrisă special pentru acest eveniment care se numeşte MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE .. şi apoi vei degusta un tort inedit, care se găseşte doar în Casa Blaga

Şi, eu, zic că acestea toate sunt destule motive să întârzii un pic la alte întâlniri unde ai vrea să te mai duci.

Te aştept drag mult!
Doina Blaga

afis2-mcoperta