Arhive etichetă: scriitori

Cum a venit Poezia către mine

Salutare!

IMG_20171203_182137

Cu fiece zi, bag samă cum Cineva îmi poartă pașii.

Mă tot împotrivesc. Mă retrag în tăcere, dar iar mă văd împinsă către afară.

Vin către mine situații pe care la început le resping, le disprețuiesc și zvârl cu venin.

Apoi, spășită, vin și mă-ntorc și sărut mâna celui care mi le oferă.

Asta e pentru ultima oară. Gata! îmi zic. Mă voi închide în cămară și voi citi, devorând teancuri de pagini…

Citesc hulpav. Descopăr om după om…

Și asta grație altor oameni și-n primul rând, al OMULUI MEU, care-mi vâră subt nas, constant, câte-o carte. Nu orice carte. Fiecare carte e atent aleasă, profetică, criptică…, ce mă solicit, mă incită, mă ține trează nopți fără număr…

Așa l-am descoperit pe Radu Vancu și jurnalul său…

Urmează să-i dau de urmă operei poetice…

Apoi, literații de la Târg, asupra cărora am revărsat scântei și ură că m-au umbrit…

Ca apoi să mă ajute a străluci… de bucurie, descoperind alți oameni, precum Sandu Frunză

, Vianu Mureșan,

Ion Dur

, Anca Sârghie (care mi-a alinat oleacă dorul de Ioana mea dragă),

Imagini pentru anca sarghie

Marian Dopcea cu a lui Aprilie, luna florilor de mai.

Imagine similarăImagini pentru Marian Dopcea

Acesta din urmă pregătind cărarea spre seara asta, spre întâlnirea cu Maria-Daniela Pănăzan și Dumitru Ichim…,

 

IMG_20171203_173550

Imagini pentru maria-daniela panazan poezia lui dumitru ichimImagini pentru maria-daniela panazan poezia religioasa romaneasca o istorie comentata

IMG_20171203_181914

Fotografia postată de Dumitru Ichim.

care fu posibilă tot grație OMULUI MEU, care-mi citi anunțul cu câteva ore înainte…

Ce-a fost?

Ce-a urmat?

Fericire. Beție de-a dreptul!!!

Și-n această beție, descopăr cum…

Poezia a venit către mine

Nu mi-a trecut vreodată prin cap

Cum c-aș putea scrie poezie

Spre stupoarea mea,

Descopăr că poezia era în mine

Se prăsise odată cu mine

Sau mă zămisleam odată cu ea sau prin ea…

Poezia a stat ascunsă în numele meu

Pe care mama-l cânta zburând cu mine-n burtică printer vii,

Din clipa zămislirii, mereu repeta:

Doină, Doină cântec dulce…

Răsunau dealurile de doinirea mamei încât,

Tractoristul, care căra remorcile ticsite cu struguri, s-a prins de nănaș…

Șugubăț cum era, nănașu a-nceput și el a doini…

Poezia a venit cătră mine prin apa Botezului,

Când mâini de poet m-au cuprins afundându-mă-n apele Duhului

Și-am început a doini…

Acompaniind-o pe mama printre lanuri și vii

Poezia a venit către mine când

Înaintașa de la catedră îmi înmână un volum de poezii semnată de ea…

Poezia veni către mine printre rândurile poveștilor din cărțile lui Vancu, ale lui Dopcea

și-ale Mariei-Daniela Pănăzan…

Și m-apucai să scriu

Să scriu poezie rostită…

Să fiu poezie,

să fiu Doina Doinița lui mama

pe care o văd cum zâmbește de sus

am prins mesajul dragă mama, te asigur.

 

Descoperind comorile moştenirii

Dragii mei dragi

Astăzi, sunt foarte bucuroasă!

KODAK Digital Still Camera

KODAK Digital Still Camera

Voind a scrie despre omul care mi-a dat cel mai mare dar pe care l-am primit pe acest pământ, Botezul, mi-a venit un gând să-l caut, să vorbesc, baremi, la telefon şi, din fericire, l-am găsit.

Deşi era pe picior de plecare, Părintele Marcel Miron mi-a oferit câteva clipe preţioase cât veşnicia.

M-am prezentat cine sunt, că sunt fiica lui Mihai şi a Maricicăi din Boţeşti…

  • Aaaaa!!! Eşti Cristina?
  • Nu, sunt Doina, cea pe care aţi botezat-o sfinţia voastră în 26 iulie 1977!”
  • Aaaa!!!
  • Am început a scrie o carte despre biserică… şi am ajuns la povestea despre cum am fost încreştinată
  • Aaaa, scrii cărţi…
  • Da, am scris vreo 5
  • Şi eu am scris 3 cărţi de poezii
  • Uau, ce tare!!!

Mi-a spus că se grăbeşte să plece la Bucureşti să participe la un eveniment important: Acordarea titlului de Doctor honoris causa prietenului şi cuscrului sfinției sale, Pr. Theodor Damian.

  • Uau, asta e şi mai tare, am exclamat eu!
  • Mânca-te-ar Raiul! Ţinem legătura! Bucurii!

No, ăsta da început de săptămână, cu elan scriitoricesc înnoit!!! Iată de unde mi se trage mie neliniştea…, zbuciumul de a scrie!!!

Am căutat repejor câteva informaţii despre noutăţile primite.

Iacătă-le:

Câteva poezii de-ale Părintelui Miron, părintele care m-a botezat:

Asta e pentru mine, şi e tare de tot!!!:

„Prietene

Prietene

e timpul să mai faci un pas

ești prea greu pentru raza de lumină

în spate-i istoria

în față-i neantul

în dreapta un înger

și-n stânga un drac.

șește către steluța din ochii tăi

sub tălpile desculțe

aricii aducerii aminte

te vor iubi

și nu vei greși.

Ești urmărit de zmeii ce-ți vor pieirea

aruncă pieptenul

și oglinda

în păduri de gânduri se vor pierde

și în râuri de lacrimi se vor îneca.

Prietene

nu ai cărare

nici drum

drumul se face mergând”.

Şi apoia asta, asta spune cât toată cărticica mea despre biserică:

Biserica noastră cu gât de girafă

Biserica noastră

înaltă

are o turlă ca un gât de girafă.

Ea nu-și pleacă niciodată capul.

Mi-a spus un unchieș

că ea se hrănește cu iarbă albastră

de dincolo de nori.

Niște copii au încercat să urce

din clopotniță

către capul girafei

dar s-au oprit în limba clopotului

omușorul care închide orice ascensiune.

Girafa noastră necheză

cu glas de aramă

atunci când înghite în sus câte un om

de asta girafa nechează cu glas dureros de aramă.

O doare și plânge

când varsă câte un suflet

pe pajiștea albastră în care

ea paște

dincolo de nori.

(http://poezia.usriasi.ro/?p=1331)

Despre versurile Părintelui Miron, aici:

http://convorbiri-literare.ro/?p=5117

despre Părintele Theodor Damian, aici:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_Damian

Şi încă ceva mi-a mai spus Părintele Marcel, că ginerele său e la Dilema Veche:

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-20700832-sever-voinescu-fost-numit-redactor-sef-revistei-dilema-veche-gasit-dilema-orchestra-perfecta-sunetul-dilemei-ramane-acelasi-presa-culturala.htm

Mulţumeeesc, Doamneee!!!

Binecuvintează, Doamne, să cultiv această bogăţie descoperită!!!

Şi ţopăi mereu şi nu-mi vine a crede!!!

Ce mi-am cumpărat de la Târgul de carte şi revistă religioasă

Dragii mei
Când m-am văzut în mijlocul miilor de cărţi m-am aruncat cu sete pe ele. Mama mea, ce să cumperi şi ce nu. Toate cărţile sunt minunate. În fiecare an mi-am tot promis să-mi fac un cont pentru cumpărăturile de la Târgul de carte şi revistă religioasă ca să pot să-mi iau ce-mi doresc. Anii s-au scurs şi desigur niciodată nu au fost în acest cont bani destui pentru doririle mele. Întotdeauna îmi doream să iau multe cărţi, că doar au un preţ atât de avantajos şi apoi unde le mai găseşti pe toate la un loc. Dar de fiecare dată a fost nevoie să renunţ la câte o carte râvnită.
Anul acesta fiind implicată mult mai mult în desfăşurarea Târgului, a trebuit să fiu prezentă non-stop în toate cele 4 zile ale Târgului şi am putut să mă uit atentă pe la fiecare stand: în fiecare dimineaţă când încă nu apăreau vizitatorii mergeam pe la standuri şi cercetam cărţile. Mă interesau cărţile practice şi izvoarele. Am pus ochii pe câteva şi urma ca în ultima zi să mă decid pe care să le iau. Între timp fetiţa mea cea mare a dorit şi ea 3 cărţi şi asta mi-a schimbat socotelile, dar m-au uimit şi m-au şi bucurat alegerile ei. nu-mi vine să cred ce maturitate are la 13 ani. Mulţam Doamne pentru asta!
Ei bine, mi-am luat până la urmă câteva cărţi:
Gena Geamănu, Spovedanie neterminată
Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mal tânăr
Un serafim printre oameni: Sfântul Serafim de Sarov
Prescură şi Artos – aici e descris cum să faci maiaua cu busuioc
Desigur că am primit cărţi şi în dar
Makarios – calea de a deveni un om fericit
Jurnalele dnei Oproiu
O revistă de la Lumea credinţei şi una de la Familia ortodoxă
Şi CD-uri, pe unele, spre surprinderea mea, le primisem şi anul trecut şi le-am găsit în raft nedesfăcute din folii.
Ei bine, am progsesat anul acesta! M-am mărginit la cărţi cheie… şi acum nu ştiu pe care s-o citesc mai întâi. Sfaturile … şi Makarios le-am început la Târg, dar „mor de curiozitate” să văd cum privea lucrurile maica Siluana înainte de încorporarea în Biserică. Aşa că, cel mai probabil, mai întâi voi citi Spovedanie neterminată…
În altă ordine de idei, Târgul de carte şi revistă religioasă este o mare binecuvântare pentru noi sibienii şi pentru toate editurile de carte religioasă. E un prilej extraordinar pe care abia acum, la cea de-a XIV ediţie în conştientizez.
E o mare pierdere să nu-l valorificăm!
Aşadar, dragii mei, pregătiţi-vă de pe acum pentru acest Târg. În calitate de cumpărători, umpleţi cât puteţi contul special deschis pentru treaba asta, iar ca edituri şi scriitori spor la lucru întru pregătirea a câtor mai multe cărţi minunate.
Domnul Lucian coca şi echipa dânsului vă aşteaptă cu braţe calde şi primitoare.
Mulţumesc tuturor care m-au umplut de bucurie în zilele Târgului.
Să fim binecuvântaţi cu toţii!

Impresii de la Târgul de carte şi revistă religioasă de la Sibiu

Dragii mei
Astăzi este ultima zi a Târgului de carte şi revistă religioasă! Cele trei zile au trecut atât de repede!
La Târg e o atmosferă atât de minunată! Am cunoscut oameni atât de minunaţi! Căci numai oameni minunaţi pot să fie interesaţi de carte religioasă, de vieţuire şi de alimentaţie sănătoasă. Mulţumesc Domnului cvă m-a ajutat să scot aceste două carţi

coperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta1 cartea de bucate
prin intermediul cărora am ajuns la inimi atât de frumoase! Fii binecuvântat Doamne al meu! Binecuvintează lucrul mâinilor noastre şi pe noi toţi laolaltă.
Ieri a venit o bătrânică de aproape 70 de ani. O minune: micuţă, îmbrăcată în negru, îmbrobodiţă, dar cu o faţă atât de luminată cum eu rar am mai văzut printre muritori. S-a apropiat de standul nostru, al editurii Adenium, şi a intrat în vorbă cu noi, cu mine şi cu Anca şi am început să vorbim despre carţi, i-am prezentat cărţile noastre, cartea Părintelui teodosie, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu şi celelalte. A fost încântată să cumpere codul Bibliei şi m-am mirat cum o bătrânică poate fi interesată de „aşa fineţuri” de care doar teologi „scormonitori” sunt fascinaţi. Şi am început s-o descoasem pe bătrânica asta şi am rămas cu gura căscată ce am aflat. Căci ea, sub înfăţişarea-i diafană „de fluturaş”, ascundea mari taine, mari profunzimi pe care vi le voi destăinui pe îndelete altă dată, căci acum timpul nu-mi este prieten…
Ce să vă spun, haideţi astăzi la Târgul de carte şi revistă religioasă. Veţi fi uimiţi câtă abundenţă de carte de suflet şi la nişte preţuri incredibile.
Mie îmi vine să le iau toate acasă şi să-mi fac aşa un palat înconjurat de ziduri de cărţi şi să mă retrag în el…Dacă am cărţi şi citesc sunt cel mai fericit om… nu-mi mai treb’e nimic..
Şi mai sunt mulţi ca mine …
Am privit vizitatorii pe furiş şi i-am văzut cu câtă gingăşie atingeau cărţile, cum le mângâiau cu degetele şi se transpuneau în altă lume, mai încrezătoare, mai bucuroasă, mai îndrăzneaţă şi mai sănătoasă.
Încă vă aştept!
Astăzi ne vor încânta şi minunaţii artişti de la corul Caedonia…..
PS: Am pus ochii pe câteva cărţi. Am găsit jurnalul măicuţii mele Siluana, Spovedanie neterminată, pe care atât de mult mi-am dorit s-o găsesc. Şi încă câteva…
Şi încă ceva: mi-am revăzut cititorii de la prima carte

coperta 1

Un moment unic şi plin de atâta încărcătură sufletească!
Nu pot decât să spun: Doamne mulţam pentru toate!

Veniţi şi voi să gustaţi din aceste bunătăţi , din acest festin al cărţii de suflet!
Eu încă vă aştept!