Arhive etichetă: seminar gratuit

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Reclame

Masă aniversară în zi de post

Dragii mei dragi

Iată a trecut şi aniversarea mijlociei mele! Ieri, mare bucurie şi mari şi multe daruri!

Dis de dimineaţă am primit Darul Cel Mare, pe Însuşi Vistierul tuturor darurilor.

ComuniuneaApostolilor4StPaul

 

Mare bucurie! Minunat au mai cântat studenţii şi minunat că l-am văzut pe Pr. Ică slujind….!!!

Apoi, am fugit la seminarul Uraniei.

cu Urania IMG_20160127_092231LA SEMINAR IMG_20160127_121847
Am luat în fugă cărţile ei şi le-a strecurat într-o punguţă şi le-am dăruit micuţei mele Pantelimona, care acum, la 9 anişori, ştie şi ea să citească „ca mami”…., dar tot îi place mai mult s-o asculte pe mami să citească….
Cărţile Uraniei mi-au oferit o nouă cărare în scriitura mea, pe care de altfel, Părintele Necula mi-o sugerase acum doi ani, să scriu pentru copii…. Cer darul acesta…, că e nevoie…

Am ajuns acasă şi nu ştiam pe ce pune mâna… Deşi lucrasem ieri toată ziua în bucătărie, mai erau multe de făcut… Ah şi sarmalele, preferatele sărbătoritei…. Nu mai e timp să le învelesc.., aşa că le-am lăsat „dezvelite”…

Apoi, fuga la înot….

Şi deja a venit timpul mesei festive….

Au fost de toate…

La loc de cinste a fost pâinica…

panea coapta IMG_20160121_150905
Pasta de susan preparată de prietena mea Lili…
Şi …
Un tort ceva mai reuşit…

tortul cu cocos IMG_20160127_205714

tort de nucă de cocos cu curmale şi cremă de caju….

COCOS 12333249_1512931995667031_1848545645_o

Ne-am întâlnit din nou după câţiva ani de întrerupere a acestor fel de evenimente de mare anvergură…, vreo 16 copii şi tot atâţea adulţi…

Mare binecuvântare că e generoasă bucătăria noastră…
Am mai învăţat ceva…

Simplificarea e secretul bucurie comuniunii…

De luat aminte pentru data viitoare…!

Mulţumim

Daruri şi daruri..

Cel mai mult m-am bucurat că Pantelimona a primit cartea

Povestea fetiţei care joacă jocul bucuriei…
Am văzut şi filmuleţul…

Mulţumim, Doamne! Mă copleşeşti cu atâtea daruri… şi eu am dăruit atât de puţin…

Ajută să ies din comoditate, să-mi lărgesc tot mai mult inima. Dă-mi har, ca să fiu harnică. Amin.

Mulţumesc! Mulţumesc!, Mulţumesc!

Încurajări pe Cale

Dragii mei dragi
Cât de mult ne iubeşte Domnul! El este atent la toţi oamenii şi aude orice strigăt, cât ar fi el de înfundat…
Întotdeuna Domnul rânduie om să ne ajute…., vorba maicii Gavrilia, „El poate face şi din pietrele acestea fii ai lui Avraam” …
E o mare cinste că mi-a îngăduit Doamne să mijlocesc o asemenea bucurie pe care v-o împărtăşesc. Iată ce-mi scrie Cristina, prietena mea dragă, tocmai când colţii descurajării erau cât pe ce să mă cuprindă…:
“Draga mea Doina,
Mi-esti atat de aproape de inima mea neputincioasa! Chiar cu articolul de astazi am simtit ca rezonez atat de bine cu ceea ce spui.
Iti citesc si-ti tot recitesc cartile, ma uit si ma tot uit la filmuletele cu tine de pe youtube. Nu vreau sa spun ca esti grozava ca sa nu produc sminteala, dar am sa-ti spun cat imi esti de draga, cat ma incurajeaza cuvintele tale si curajul tau.
Imi inchipui ca sunt deseori si momente grele in lucrarea asta pe care o faci tu, momente care te lasa descurajata. Cred cu adevarat acest lucru, insa, te rog: sa nu te lasi! Ne dai atata tarie noua, mamelor!
Imi arat recunostinta pentru darul  oferit prin cuvintele tale insufletite si iti spun cu adevarat, surioara draga, te iubesc.
Domnul sa-ti fie mereu impreuna pe Cale.
Imbratisari si bucurie(asa cum m-ai invatat)!”.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
Fiţi binecuvântaţi dragii mei cititori! Vă mulţumesc pentru sprijinul vostru preţios! Facă-se voia Domnului cu mine şi cu voi cu toţi Amin
Vă aştept la Seminarul de nutriţie. Sunt în plin process al pregătirilor bunătăţilor de care vreau să vă fac poftă.
moara cu chifleIMG_5367

Seminar gratuit de nutriţie în 19 noiembrie 2015

Postul – o provocare pentru gospodine!?

Pentru binecredincioşii creştini practicanţi, postul este o mare binecuvântare şi o mare bucurie. Biserica, mama noastră duhovnicească, a rânduit atât de minunat programul de alimentaţie, aşa încât fiecare dintre noi să-l putem urma. Ştiau bine Sfinţii Părinţi ai Bisericii că nu toţi putem să mâncăm mereu de post şi astfel, au rânduit perioade de post şi perioade de dezlegare la carne şi la celelalte produse animaliere, astfel făcându-se un echilibru pentru organism.

Pentru credincioşii iubitori de Dumnezeu şi cu respect faţă de trupul „templu al Duhului Sfânt”, a posti sau a nu posti nu încape în discuţii. Ei ştiu prea bine cât de bine face postul, mâncarea strict a vegetalelor, trupului şi de aceea nu-şi pun problema să nu respecte posturile rânduite.

Cu toate acestea însă, nu de puţine ori mi s-a dat să aud pe nu puţine gospodine: „Vai, vine postul, ce o să gătesc?”.

Vreau să vă mărturisesc că în urmă cu 15 ani şi eu mi-am pus această întrebare. Îmi amintesc că eram într-un post şi soţul meu lucra într-o firma de construcţie şi era foarte solicitat şi din această pricină suferea de sindrom de colon iritabil. Pe atunci, nu ştiam mai nimic despre gătit sănătos şi am fost foarte stresată. În afară de cartofi şi fasole sau orez nu ştiam să gătesc….. Soţul meu slăbea şi eu nu ştiam ce să gătesc… Nu era moda internetului încă la putere şi nici atâtea cărţi de bucate… ,ce să mai zic de ateliere de gătit…nici vorbă…., aşa că m-am apucat să citesc… şi să aplic. Aşa am îndrăgit bucătăria vegetalelor.

Un loc important în alimentaţia noastră zilnică îl ocupă pâinica. Istoria coacerii pâinii în casă la noi are mai multe etape. Acum, suntem la o etapă avansată în care folosim doar făină integrală proaspăt măcinată. Am scris o cărticică despre ea….

Pentru că vine postul şi ştiu cât de greu e să faci trecerea de la o mâncare pe bază de animaliere consistente la mâncarea de post, care, după unii, e mai nesăţioasă, vă invit să participaţi la un seminar gratuit în care o să vă arăt cât de uşor se poate coace pâinica şi cât de uşor se poate obţine lăpticul şi alte mâncăruri vegetale hrănitoare.

Vă voi prezenta şimoara de cereale şi storcatorul cu melc şi alte unelte cu care mă ajut eu.

Seminarul este organizat pe Aleea Călărașilor, nr.10, joi, 19 noiembrie, de la ora 16.30, iar intrarea va fi gratuită, pe bază de programare la tel. 0757 574 503 sau e-mail: doinablaga@gmail.com .

Vă aştept cu drag!

doina blaga seminar

http://sibiu100.ro/sanatate/56542-seminar-gratuit-de-nutritie-cu-demonstratii-culinare/

Proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”

Dragi prieteni

Pentru cei care încă nu mă cunoaşteţi, daţi-mi voie să mă prezint:

Aşa cum îmi place să mă prezint, sunt o mămică de trei copilaşi minunaţi şi soţia a unui om minunat. Copilaşii m-au provocat să-mi schimb viaţa, care, poate, în alt context, nu aş fi avut de gând s-o fac. Şi iată cum a fost: În anul 2001 am trecut printr-o pierdere de sarcină care mi-a generat dezechilibre semnificative în organism, pe care am încercat să le tratez prin diverse tratamente cu medicamente şi spitalizări, dar nu am reuşit. Ba mai mult, mersul la spital şi la cabinetele medicale era pentru mine un mare chin. Medicamentele nu mi-au fost de mare folos, ele doar ameliorând parţial simptomele. Eram în căutarea unei soluţii pentru a scăpa de mersul la cabinetele medicilor (în cazul meu, la cele ginecologice) şi de tratamentele lor care îmi chinuiau organismul cu stări de vomă insuportabile.

Apoi, primul meu copil, începând de la vârsta de două luni, îmi făcea roşu în gât cu febră mare pe tot parcursul anotimpului rece. Astfel, primea antibiotic în fiecare lună. Când citeam prospectul, mă înfioram de reacţii le adverse posibile.

M-am rugat Domnului să mă ajute şi ajutorul a venit imediat. O cunoştinţă ne-a vorbit cu mare entuziasm depre Terapia prin alimentaţie integrală vegetală, o alimentaţie cu minim 50% legume crude sub formă de salate. Am început să fac această terapie cu mare speranţă.
Fiind o pofticioasă şi o mâncăcioasă, făceam terapie doar în posturile rânduite de Biserică. Îmi plăceau mult mâncărurile preparate cu produse animaliere, ciorbele, pâinea albă şi moale, mâncărurile tradiţionale de sărbători şi îmi era tare greu să renunţ la ele.

Cel mai greu îmi era să ţin această terapie pentru că nu-i înţelegeam mecanismele. Astfel, a urmat o perioadă de studii îndelungate şi de luptă cu schimbarea apucăturilor de alimentaţie.

De-a lungul a 10 ani, am avut multe încercări de a practica terapia prin alimentaţie şi de a mi-o integra în vieţuirea zilnică, dar nu reuşeam să ţin mai mult de 6 luni consecutiv şi iar îmi satisfăceam pofta mâncând câte un ou sau un peşte sau un iaurt sau o porţie de pulpe de pui (preferatele mele). Dar chiar şi aşa în salturi, terapia prin alimentaţie nu a întârziat să-şi arate rezultatele. Treptat, am diminuat consumul animalierelor, ajungând la schema 1/7, adică o porţie pe săptămână din fiecare animalier.

Cu timpul, atenţia mea s-a focusat pe alimente vegetale integrale, animalierele consumându-le ocazional, pe la bunica sau diverse evenimente din familia extinsă. Am descoperit bogăţia plantelor şi mulţimea beneficiilor consumării lor. Am înţeles că paznicul cel mai de nădejde pentru ca fetiţa mea să nu mai contacteze boli, era alimentaţia sănătoasă. De atunci, grija mea nu mai era să-i dau nuştiu câte haine pe ea ca să nu mai răcească, ci să-i dau cât de multe fructe şi legume proaspete, cereale integrale şi lăpticuri vegetale.

Schimbările obiceiurilor şi a materiilor prime cu care am început să gătesc şi apa de izvor pe care am început s-o beau, au adus multe schimbări: am putut să mai nasc încă doi copii, care nu s-au mai îmbolnăvit şi nici nu au primit vaccinuri. M-am lipit tot mai mult de slujbele Bisericii, care sunt pentru mine hrana cea mai de preţ şi care mi-au vindecat rănile sufleteşti din copilărie. Biserica este locul unde îi încredinţez zilnic grijile mele Domnului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a schimbării alimentaţiei, am început să mă bucur că trăiesc, bucurie pe care am început s-o împărtăşesc cu prietenii şi cunoscuţii apropiaţi. Am dorit să povestesc şi prietenilor mai îndepărtaţi (spaţial) de mine şi aşa am scris prima carte în anul 2013 „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi alte două în 2014 (Slujirea din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri) în care am povestit despre mijloacele de vindecare sufletească şi trupească pe care eu le-am descoperit şi le folosesc şi ce beneficii primesc pe urma întrebuinţării lor.

La începutul acestui an (2015), am ieşit întru întâmpinarea semenilor şi am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

poster

prin care vreau să fac poftă de mâncarea vegetală integrală. Tot în acest an, am scris şi cartea „Mă bucur că sunt femeie”, în care am prezentat Terapia prin iertare şi drumul meu de la depresiile repetate la bucurie, trecerea de la viaţa ca blestem la viaţa ca binecuvântare.

Nu mă consider un om vindecat, ci un om care-şi revine din dependenţa de nefericire, care m-a stăpânit mai bine de 30 de ani.

Văzând suferinţa celor din jurul meu, îndrăznesc să dau mărturie tuturor că putem trăi o viaţă în bucurie şi putem să mâncăm sănătos, în pofida tuturor obstacolelor ivite în Cale. Astfel, am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”.

În cadrul acestui proiect, am susţinut 4 seminarii gratuite: despre nutriţie, despre femeie, despre vindecarea prin iertare şi despre soluţiile pentru vindecarea de mâncatul excesiv din cauze emoţionale.

Am observat că cel mai mare interes este pentru nutriţie. E şi normal! În sfârşit, tot mai mulţi oameni conştientizează că alimentaţia nesănătoasă provoacă multă suferinţă. Participanţii la seminarii şi-au arătat interesul pentru a învăţa să gătească simplu şi sănătos. de asemenea, şi-au manifestat şi dorinţa de a exista posibilitatea de a-şi aciziţiona preparatele promovate de mine (chifle din făinuri integrale proaspăt măcinate, paste de seminţe şi leguminoase, brânză de soia, lăpticuri vegetale).

Din lipsa unui spaţiu mai uşor accesibil unde să susţin seminariile, am întrerupt acest proiect.
Semnalele de după aceste seminarii (feedback-urile) primite de la participanţi m-au impulsionat să nu abandanez acest proiect. Observ tot mai mulţi oameni care suferă de obezitate şi de alte boli cauzate de o nutriţie nesănătoasă şi este nevoie de o mână de ajutor ca ei să înveţe cum să folosească mijloacele care le stau la îndemână pentrua-şi reface sănătatea sufletească şi trupească.

Doresc să reiau acest proiect. Doresc să susţin seminarii şi cursuri despre alimentaţia integrală şi stil de viaţă sănătos şi să realizez ateliere de gătit sănătos şi să ofer mâncare sănătoasă celor care doresc să facă terapie prin alimentaţie dar nu au timp pentru prepararea mâncării.
Am nevoie de un spaţiu unde să desfăşor activităţile acestui proiect. Ideal ar fi să fie în zona centrală, costurile sunt pe măsură…. Deocamdată, mă gândesc să amenajez o parte din propria locuinţă unde să desfăşor atelierele de gătit pentru cei dornici să înveţe.

Am nevoie de câteva lucruri. Orice mic ajutor este foarte binevenit.

De asemenea, mai am nevoie şi de un dispozitiv pentru fotografiat şi filmat activităţile din cadrul acestui proiect. Dacă cineva poate face o donaţie, primim cu bucurie şi mulţumire.

Am credinţa că putem şi noi, credincioşii dreptmăritori, să ne susţinem pentru a învăţa să trăim, într-adevăr, o viaţă sănătoasă, aşa cum a gândit Dumnezeu când ne-a chemat la viaţă.

Procesul vindecării este lung. Citeam de curând într-o carte despre o femeie care ducea o viaţă sănătoasă. Mânca sănătos, făcea mişcare, avea ceva cunoştinţe spirituale, dar la un moment dat s-a trezit cu o tumoră în abdomen cât o minge de baschet.

Alimentaţia este un pilon foarte important, dar nu este singurul. El este cel pe care îl folosim cel mai mult, căci nu uităm în nicio zi să mâncăm şi ceea ce introducem în gură, introducem în noi şi asta are o mare influenţă… Schimbarea alimentaţiei este un prim pas care deschide Zarea… şi face atâta lumină şi dă atâta putere şi uşurinţă la zborul spre Cer.

Durerea mea cea mai mare o am când vine vorba de mâncarea copiilor… Ei sunt atât de vulnerabili la ispitele sclipitoare din magazine. Eu am ajuns la o concluzie: singura cale de a-i ajuta să mănânce sănătos este ca noi părinţii să le dăm exemplu. Îmi doresc să ne strângem în „Casa Blaga” şi să mâncăm împreună o chiflă integrală, o salată de legume, o pastă de leguminoase, un lăptic de susan…. şi alte multe bunătăţi naturale. Vă aştept la atelierele de gătit mâncare integrală, ignorând-o pe cea rafinată. Şi facem asta de dragul copiilor noştri.

Tot ce veţi cere, în numele Meu, lui Dumnezeu, veţi primi!

Dragilor,

cu darul lui Doamne, m-am dus şi azi la bisericuţă. Dar acolo, au năvălit gândurile. Am fost, şi încă mai sunt, sub impresiile evenimentului de aseară de la Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv. În cap se învălmăşeau gânduri pe care le risipeam cu străduinţa de a cânta încertişior după strană, dar ele veneau şi plecau. Mă uitam de departe la ele cu trec pe autostrada minţii mele…

La un moment dat, mi-am amintit de dorinţa doamnelor de a avea un grup şi un loc unde să se întâlnească pentru susţinere reciprocă pe calea vieţii frumoase şi sănătoase şi că eu le-am spus că îmi doresc să am un loc unde să ne putem întâlni. Şi, în timp ce mă rugam, îmi treceau idei despre cum aș putea să ”fac rost”…

La heruvic, am pus la picioarele Domnului dorirea mea şi a acestor prietene, iar la sfârşit am primit şi încredinţarea că voi avea acel spaţiu aranjat când într-adevăr va fi nevoie cu adevărat. Nu ştiu cum, dar cred că va rândui Doamne cumva să pot continua lucrarea începută.

La finalul slujbei, Părintele nostru ne-a spus:

„În această pericopă, de la Ioan cap 10, 23-33 din marea Cuvântarea din Joia cea Mare, Mântuitorul vorbeşte despre rugăciunea în numele Său. El le spune ucenicilor: ”Până acum, n-aţi cerut nimic de la Tatăl Meu” şi îi învaţă să se roage în numele Lui.

Vedeţi, rugăciunea noastră ca creştini este unică, prin faptul că noi Îl avem mijlocitor pe Hristos, Cel care este în ceruri Arhiereu desăvârşit şi Care îşi perpetuează jerfa, Care aduce pentru noi o mijlocire continuă la Tatăl, prin jertfa Sa de pe Cruce. De aceea, rugăciunea noastră este primită. Mântuitorul spune că tot ce veţi cere lui Dumnezeu veţi primi şi, nu numai pentru că El se roagă Tatălui, ci şi pentru că Tatăl ne iubeşte. Şi ne iubeşte pentru că am crezut în Fiul Său. Şi noi, mărturisindu-L pe Fiul Său, devenim bineplăcuţi Tatălui şi Tatăl împlineşte rugăciunile noastre pe care le adresăm în numele lui Hristos Mântuitorul nostru şi Arhiereul cel Mare care a străbătut cerurile. De aceea, şi noi, tot ce avem de împlinit în viaţa noastră să punem în faţa Tatălui ceresc în rugăciune prin Fiul Său. Şi pentru Jertfa Fiului Său, nu pentru vrednicia noastră sau pentru meritele noastre, ci pentru Jertfa Fiului Său, adusă odată pentru totdeauna pentru noi, dar actualizată mereu, iată, în viaţa Bisericii şi în Sfânta Liturghie.

Bunul Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie şi să ne miluiască. Amin”.

Să trăiţi, Părinte!

 

moto_0205

 

Mâncatul excesiv din motive emoţionale

Dragii mei dragi,

vă invit miercuri, 27 mai la ora 17.30 la o nouă întâlnire din cadrul proiectului ”Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, pe care l-am iniţiat începând cu luna ianuarie 2015. În prima întâlnire, am vorbit despre Nutriţie, în a doua întâlnire am vorbit despre Femeia şi problemele ei, în a treia întâlnire am vorbit despre Vindecarea prin iertare, iar acum, ne propunem să abordăm tema Mâncatul excesiv din motive emoţionale.

Să vorbeşti în public că ai probleme cu mâncatul mult, e ceva ruşinos. E dureros, e chinuitor să te vezi nesătul și gras, după ce ai avut un timp un corp uşor. E dureros ca, după o viaţă plină de străduinţe şi renunţări, să te vezi gol, lipsit de putere în faţa unei farfurii pline cu mâncare (sau a unei sticle cu băutură), să-ţi priveşti şoldurile disgraţioase şi să fii chinuit de întrebarea “La ce bun o viaţă ca asta?”. E absurd, dar e real!

Iată două din mărturii:

“Administrez o societate de construcţii…, deci cu mult stres şi probleme. Mă confrunt şi eu cu această problemă, şi anume, o foame groaznică şi nejustificată seara şi noaptea bazată pe nerealizări, nemulţumiri, temă, decepţii etc. Mănânc ce apuc, lucruri pe care în mod normal nici nu le-aş apropia de gură în timpul zilei… M-am îngrăşat cu peste 5 kg. Aş dori să particip la acest seminar”.

„Buna ziua.

Mă confrunt cu problema pe care o dezbateţi şi doresc să particip la seminar. Sunt şi psiholog şi cred că o astfel de experienţă îmi prinde bine şi din punct de vedere profesional. Vă mulţumesc!”

Dragilor, vreţi sau nu să recunoaştem, mâncatul excesiv pe baze emoţionale este o mare problemă a zilelor noastre. Pentru a ne vindeca, primul lucru pe care este nevoie să-l facem este să recunoaştem că suntem bolnavi, că avem o problemă. Negarea ne ţine legaţi în lanţuri. Şi să ştiţi că a fi dependent de mâncare, a mânca excesiv, dezorganizat, nervos, are consecinţe nu mai puţin dăunătoare decât le are alcoolismul sau dependenţa de droguri, cu diferenţa că mâncatul excesiv sau mâncatul compulsiv, mai ales a mâncării supergustoase din industrie, nu are conotaţia socială a alcoolismului….

Vă aştept cu drag la acest Seminar. Dacă nu îndrăzniţi să recunoaşteţi că aveţi această problemă, veniţi fără înscriere. Avem nevoie să identificăm problemele cu care ne confruntăm inconştient şi cu care se confruntă mai ales copiii noştri, care găsesc în punga cu dulciuri sau sărături ceea ce noi, părinţii, nu mai apucăm să le oferim sau nu suntem în stare, sau nu ştim să le oferim. Şi cu cât sunt mai îndesate aceste pungi, cu atât trupurile se umflă, iar sufletele devin tot mai goale, înfiorător de goale şi triste…..

Dar nu este totul pierdut, încă se mai poate face ceva!

Încă mai e nădejde!

 

Seminar gratuit: Soluţii pentru alimentația excesivă, din cauze emoţionale

Proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, iniţiat de Doina Blaga, continuă miercuri, 27 mai, cu un nou seminar gratuit intitulat „O piatră de poticnire pe Calea vieţii sănătoase: mâncatul excesiv pe baze emoţionale”.

_MG_3853a

De când mă ştiu, am fost o pofticioasă şi o mâncăcioasă. Ancorarea în alimentaţia sănătoasă mi-a conferit însă un oarecare echilibru. Dar, în postul ce a trecut, m-am trezit dintr-o dată cu o foame nebună de nestăpânit. Şi mă apuca îndeosebi seara târziu când, în liniştea camerei, îmi vedeam mai cu seamă nerealizările de peste zi. Atunci mă apuca aşa o stare, un fel de foame, de lipsă, de nelinişte, şi apoi mă trezeam că ajungeam în bucătărie şi devoram vreo 3-8 mere. Îndesam măr după măr, doar, doar, acea stare şi foame vor pleca. Dar, nici pomeneală, foamea aceea nu se potolea. Şi, în plus, am văzut că iau şi proporţii…

După ce a trecut postul, am zis că poate mi s-a declanşat această foame din cauză că vegetalele nu sunt aşa săţioase. Şi m-am gândit că poate un ouşor, o brânzică, ar fi leacul. Da de unde! Cu cât îndesam la brânzică, deveneam tot mai Brînză !

Măi. Măi! Ceva nu-i în regulă! Şi am început să mă tot întreb: Ce-o fi? De ce nu trece foamea asta? Şi de ce mă apucă mai ales seara? De ce, şi chiar după ce am mâncat şi mănânc „de toate”, foamea asta nebună nu se potoleşte? De ce unii oameni, cum sunt şi eu acum, nu pot mânca şi bea sănătos tot timpul? M-am apucat astfel de studiat și am găsit câteva răspunsuri care m-au ajutat să ies din impas. Aceste răspunsuri doresc să vi le împărtăşesc şi dumneavoastră la un nou seminar gratuit”, spune Doina Blaga.

Doina Blaga este autoarea volumelor „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, „Slujirea din bucătărie” , „Carte de bucate pe anotimpuri” și „Mă bucur că sunt femeie”.

carti-DB

Seminarul va avea loc pe Aleea Călăraşilor nr.10, începând cu ora 17.30.

Participarea este liberă, pe bază de programare  prin e-mail: doinablaga @ gmail.com

http://sibiu100.ro/sanatate/44367-seminar-gratuit-solutii-pentru-alimentatia-excesiva-din-cauze-emotionale/

Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv

Dragii mei,

am tot vorbit despre mâncarea sănătoasă, dar iată-ne în faţa neputinţei de a mânca sănătos. Suntem puşi permanent în faţa alegerii de a mânca sau a nu mânca anumite alimente şi de asemenea în faţa propriilor noastre nedesăvârşiri interioare. Am ajuns la un moment în care cred că mâncatul este o chestiune serioasă şi e nevoie s-o interogăm. De aceea, vă invit miercuri, 27 mai, ora 17.30 la o nouă întâlnire.

A mânca sau a nu mânca este o chestiune cât se poate de serioasă. Mâncatul sau nemâncatul pentru noi, oamenii, sunt două acte foarte provocatoare. Ceea ce animalele au din instinct, omul are nevoie să deprindă prin lungă exersare. Un dobitoc nu se va întreba niciodată dacă să mănânce sau nu. Un animal nu va mânca niciodată ceva otrăvitor. Vaca ştie din instinct ce iarbă să mănânce şi refuză mătrăguna, chiar dacă arată mai atrăgător. Dar eu de multe ori am căzut pradă înşelării. Oare mai există asemenea mie?

Mâncatul pentru om are o încărcătură mult mai mare decât simpla ingerare de alimente pentru asigurarea supravieţuirii trupului. Dacă nu aş fi mai mult decât biologie şi chimie, mâncatul sau nemâncatul nu m-ar interesa. Dar din binecuvântare sunt mai mult şi de aceea, adeseori nu mi-e uşor să fiu om! Parcă le invidiez pe animale la capitolul mâncării. Pisicuţa mănâncă când simte nevoia, foamea, şi nu-şi face nicio mustrare de conştiinţă că bietului soricel i s-au sfârşit zilele. Pe când pentru mine, „a mânca sau a nu mânca” implică atâtea aspecte! Drept să vă spun că am simţit o mare apăsare zilele acestea. Ei, dar în aceasta stă măreţia omului că reuşeşte cu ajutorul lui Doamne să facă faţă atâtor provocări! Suntem chemaţi să ne venim în sine, să ne depăşim, să ne deschidem Nemărginitului după Care de fapt tânjim când simţim acel gol existenţial care nu poate fi umplut de prăjituri.

Da. Pentru că sunt om, nu pot mânca orice şi oricum. Dacă în familia de provenienţă mâncatul cu mâna era un lucru firesc, pentru alţii asta poate fi ceva foarte „scârbos”. Dacă acum 50 de ani, mâncai ce se vindea în prăvălie „fără să-ţi întrebi conştiinţa”, acum este o adevărată victorie cu tine însuţi ca să-ţi faci cumpărăturile necesare şi să ieşi din magazine sau să treci prin magazine cu linişte. Astăzi, mai mult ca niciodată, „a mânca sau a nu mânca” este o provocare fără precedent şi de aceea merită s-o punem în rândurile dintâi ale atenţiei noastre şi a ne întreba serios cu privire la acest aspect..

„A mânca sau a nu mânca” este o interogare nu lipsită de riscuri. Poate să ne reuşească sau putem eşua. Şi atunci, îmi veţi da dreptate că a fi om nu e un lucru uşor sau cum cântă cineva de pe aci de la noi: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”. „A mânca sau a nu mânca” pune sub semnul întrebării însăşi existenţa mea ca om. Răpunsul mă supune unei probe de foc. Şi cu adevărat această întrebare poate echivala întrebarea lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”, căci ceea ce mănânc şi cum mănânc spune atâtea lucruri despre mine. Numai punându-mi mai des această întrebare şi răspunzând onest, am posibilitatea să descoper atâtea lucruri despre mine.

Știți ce am băgat de seamă, dicutând cu unii și cu alții din jurul meu? A nu fi afectat de mâncare aparţine cu totul fiinţelor fără de trup.

 

pofta-mancare-655x360

A apărut varza albă de vară

Dragilor

ieri am făcut prima salată de varză albă de vară.

varza.jpg2

O bunătate!

Se topeşte în gură de fragedă ce e! Am găsit un nene care se lăuda că a cultivat-o îngrădină „în aer liber”. Dar oricum, gustul spunea că e totuşi de-a noastră şi nu de la vecini…

În fine, mi-am propus să fac o cură de salată de varză. Şi aşa am cam adunat kilograme cu mâncatul merelor seara, le voi schimba cu salată de varză…

varza

Se spune despre varză că ajută la slăbit… Dar eu nu urmăresc să slăbesc, deşi vă spun drept că am început să-mi mut privirea de la burţile altora spre soldurile mele, şi nu-mi prea plac cum arată….

Dar tot nu vreau să fac motiv din asta ca să mănânc varză. Mănânc varză că mă hrăneşte şi că acum e vremea….

Apropos de mâncat, ne vom întâlni din nou într-un Seminar gratuit în care vom povesti despre mâncatul compulsiv…. Va dau detaliile în zilele ce urmează.

Până atunci, nu pregetaţi să treceţi prin piaţă să luaţi o varză albă… şi uitaţi-vă şi la vânzători…Angrosiştii au câteva indicii…, dar sper să-i dibuiţi pe producători!