Arhive etichetă: Sfanta Scriptura

Trei lucruri necesare pentru a găsi adevărul

Trei lucruri cheie necesare pentru a găsi adevărul

  1. Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
  2. Şi veţi cunoaşte adevărul,
  3. iar adevărul vă va face liberi. (Evanghelia după Ioan, cap VIII (8), 31-32

Vedeți? sunt trei afirmații aici! Toate trei foarte importante. Toate trei de la care abdică lumea.

Să primești Cuvântul lui Hristos și să rămâi în El.

IMG_20150407_073315

Prima afirmație:

I: „Dacă rămâne cineva în Cuvântul Meu”- e vorba de o relație… adâncă cu Cuvântul… Cuvântul lui Dumnezeu nu este un cuvânt care nu rămâne și nu trebuie să rămână în exterior, ci care trebuie să intre în ființa noastră și noi să intrăm în Taina Cuvântului.

Vedeți: „Dacă rămâne cineva întru Cuvântul Meu”…!

Dacă voi rămâneți întru Cuvântul Meu!

A doua afirmație:

II: Veţi cunoaşte adevărul!

Nu există adevăr în afara lui Hristos, în afara Persoanei Sale, în afara Revelației Sale, în afara Cuvântului Său…

Există adevăruri parțiale. Foarte adeseori amestecate cu neadevăruri…

Toată filozofia fără Dumnezeu este un astfel de amestec. Un amestec uneori foarte periculos…

Citesc o carte în limba franceză, chiar acuma sunt pe terminate, scrisă de către un profesor universitar din Franța, despre Voltaire și epoca sa și omul acesta arată cât de falsă este redată filozofia luminilor în cercetarea actuală. E falsă pentru că se vrea să fie o dogmă. Nu se arată ticăloșia, nu mai spun contradicțiile, ticăloșia, minciunile, răutatea, ura îngrozitoare a celor care sunt luați ca modele pentru veacul nostru.

Acei oameni așa numiți „ai enciclopediei”, cei care au pregătit Revoluția franceză. Revoluția franceză a fost o expresie concretă a acestor filozofii fără Dumnezeu, plină de minciună, de dispreț și ură pentru neamul omenesc și plină de ură față de Dumnezeu.

Ei, această filozofie este la baza lumii de astăzi!

Când vezi că celebrează anul lui Marx… Poate ați auzit: președintele Comisiei Europei inaugurează o statuie a lui Marx la 200 de ani de la nașterea lui… Minciuna pe care noi am primit-o în practică în România și în țările comuniste este acceptată acolo ca adevăr…

Adevărul ne face liberi! Neadevărul ne face robi!

Mântuitorul spune „vom cunoaște adevărul” dacă rămânem în Cuvântul Său, în cuvintele Sale și adevărul ne face liberi.

Iată această a treia afirmație:

III: Adevărul ne face liberi.

Când n-avem pe Hristos și adevărul Său suntem robi.

Și Mântuitorul în continuare detaliază discuția și arată cum ei, care se socotesc fiii lui Avraam, sunt robi. Robi celui căruia îi slujesc! Mântuitorul le argumentează cum ei sunt de fapt, prin ura lor față de Hristos, sunt fii ai celui rău. Fii ai diavolului. Fac voia lui.

Când ești în adevărul lui Hristos, te împărtășești de darul Învierii dumnezeiești și participi la moștenirea lui Hristos, participi la viața lui Hristos, la adevărul Lui și ești liber.

Evanghelia de azi este foarte concentrată. Sunt așa de multe lucruri importante care derivă din această Evanghelie!

Și aș vrea să vă pun la inimă să fiți atenți. Să nu vorbim în biserică. Când auzim, să ascultăm, să punem la inimă… ! Să deschidem Scriptura! Sunt contrariat că creștinii nu deschid Scriptura!

Cum să nu iubești Cuvântul lui Dumnezeu care te luminează, Care te eliberează, Care îți dă putere?!

Aș dori să vă faceți un canon din a avea Scriptura deschisă, mereu la îndemână și în fiecare zi să puneți la inimă cu atenție cât mai mult din Cuvântul acesta a lui Hristos în care, iată cum am auzit, dacă rămânem, cunoaștem adevărul și adevărul ne face liberi.

Prăznuim astăzi pe Sfântul cuvios mucenic Efrem cel Nou descoperit în vreme apropiată de noi prin multe minuni și care face multe minuni. Descoperirea lui este asemănătoare întrucâtva cu descoperirea sfinților mucenici Rafail, Irina și Nicolae, a căror zi de pomenire este al doilea hram al nostru.

În perioade, vedeți, întunecate, Dumnezeu își arată adevărul prin sfinții Săi și Își săvârșește lucrarea Sa prin cei care și ei săvârșeșc lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie! Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Amin

(Cuvânt rostit de Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc; Sibiu, 05. 05. 2018)

IMG_20150407_073309

Astăzi este ziua mea!

Salutare, dragilor!

Astăzi, 23 aprilie, este ziua mea, ziua bibliotecarului! Tot astăzi este și ziua prietenelor mele, cărțile!

Vă invit să vă bucurați dimpreună cu noi!

Iată-ne!

CU TEANCUL DE CARTI PE MASA

Astăzi, am avut ședință foto cu câteva dintre vedetele mele:

Sfânta Scriptură (Biblia)? Cartea de căpătâi

DSC_0012

Cartea Bunicuțului

DSC_0018.jpg

Cărțile care m-au învățat BUCURIA

DSC_0023

DSC_0048

Cărțile care mi-au adus lumină în hățișurile relației de cuplu

DSC_0070

Cele două cărți despre sănătate

DSC_0097

Istoria în limbaj de poveste

DSC_0035

Și cartea Maicii Gavrilia care-mi odihnește sufletul

DSC_0055.jpg

Cartea de bucate binecuvântate

DSC_0104.jpg

Încărcat c-un sac de… Cărți (caş),

Un măgar urca pe… Scară (coastă)

DSC_0117

Să se ducă la … mansardă (oraş) –

Când, gonit de vreo năpastă,

Coborând haihui urcuşul,

Sare-n drum un iepuraş!

Se opreşte măgăruşul

Şi sfârşit de-atâta cale,

Zice cumpănindu-şi sacul:

DSC_0119

– Greu la deal!

– Ba-i greu la vale,

Că mă duc de-a berbeleacul!

Greu la dea și greu la vale, de Otilia Cazimir)

DSC_0003.jpg

CITESTE

Te aștept la bibliotecă

IMG_20171222_132541

 

Cum l-am cunoscut pe Profesorul You Bin din China?

Bună dimineaţa, dragilor!

Astăzi doresc să vă împărtăşesc o bucurie: azi am dat mâna cu domnul profesor You Bin. A fost o încântare să-l cunosc pe acest om micuţ şi tot un zâmbet.

Când ne-a vorbit duminică seara Părintele Vasile despre domnul profesor You Bin, am încercat să mi-l imaginez… Părintele ne-a vorbit despre acest profesor cu mare încântare, deoarece fusese în China şi îl cunoscuse acolo. Am înţeles din tonul cu care Părintele vorbea că a avut un timp de împreună sedere plăcut, că atunci profesorul You Bin l-a întrebat pe Părintele nostru când va reveni în China şi Părintele Vasile i-a răspuns că e rândul dânsului să-i facă o vizită.

Şi iată, profesorul You Bin a venit. O mare încântare pentru Părintele.

Şi ca un Părtinte bun ce ne este, Părintele Vasile a ţinut să ni-l prezinte astăzi şi nouă „celor mici şi neînsemnaţi” pe acest distins profesor.

Când am scris articolul de luni, am căutat pe internet o fotografie a profesorului You Bin. Am găsit una cu acest nume, dar arăta prea tânăr şi nu ştiam dacă e cel despre care ne-a vorbit Părintele. De aceea, am dorit, mai mult de curiozitate, să-l văd şi eu pe acest om.

Marţi am vrut să merg la conferinţa ţinută de profesorul Bin, dar fiind după două zile de sărbătoare, lucrurile ce trebuia să le fac s-au cam strâns (şi spălat, şi gătit, şi curăţenie…) şi astfel, nu am putut să merg. Mi-am păstrat însă pacea. Mă gândeam: dacă va fi de folos să-l cunosc pe acel om, va rândui cumva Domnul. Apoi mă gândeam că poate voi fugi un pic la Facultatea de Teologie în timp ce o las pe mezinuca la lecţia de înot, dar fetiţa cea mijlocie a dorit să vină şi ea cu mine şi să mergem în parc. M-am conformat cu linişte programului familiei.

Mulţumesc Domnului că am învăţat să nu mai ţin morţiş la voia şi dorinţa mea, ci să caut să fac slujire, să ofer sprijin celor pentru care am fost chemată să fac asta. Dar, făcând asta, nu înseamnă să renunţ la doririle mele, la visurile mele, ci să le pun în faţa Domnului şi să cred că El le va rândui cum e mai bine pentru şi spre folosul meu. Cel mai important este ca eu să ofer suport familiei mele şi printre asta să-mi strecor şi pasiunile mele.

Înainte să încep să scriu acest articol, le-am pregătit fetiţelor cireşele. Le-am umplut câte un bol cu vârf şi le-am pus la masă. Apoi am pus la fiert şi năutul pentru amiază… Între timp, mi-am luat cireşele şi am urcat să-mi verific e-mailul, în timp ce înfulec bolul de cireşe. Precizez că le-am înfulecat, că, de era să le mestec, îmi trebuia vreo 30-50 de minute pentru ditamai bolul….

Am deschis calculatorul şi căsuţa de e-mail.

Sunt abonată la minutul cu John Maxwell şi în fiecare dimineaţă primesc un filmuleţ de 1 minut cu dumnealui. E o încântare să-l ascult pe omul acesta!

Astăzi a vorbit despre „carismă”, tradus prin cuvântul „farmec”… John a povestit că odată cineva i-a spus că oamenii cu farmec sunt acei oameni care îi pun pe alţii deasupra lor. Atunci când îi pui pe alţii deasupra ta în mod intenţionat, totul se rezumă la ei: subiectul, conversaţia, fiecare aspect din viaţa lor, poziţia lor, la ce gândesc şi la ce fac. Din momentul în care uiţi de tine şi te concetrezi pe altcineva, de atunci începi să ai farmec în viaţă, să ai carismă… Asta nu e o personalitate, ci e o concentrarea (focusarea) asupra altora.
Ascultându-l pe John, mi-am amintit că şi Sfântul Apostol Pavel vorbea cândva despre ceva asemănător, despre faptul de a căuta să placem altora…, dar mai bine citiţi voi şi Îl rog pe domnul să înţelegi ceea ce am vrut să vă transmit… .. acest capitol lămureşte mai bine tot acest articol… De aceea, vă sugerez să mai citiţi încă o dată articolul….

Mă necăjesc că uneori nu-mi găsesc cuvinte să spun ceea ce aş vrea să spun…, mai am încă de exersat până când ajung să pot – şi eu – să explic aşa frumos ca părintele meu sau ca John… sau ca măicuţa Siluana…, dar până atunci învăţ

Epistola către Romani, Capitolul 15:
1. Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră.
2. Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire.
3. Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut asupra Mea”.
4. Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde.
5. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos,
6. Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.
7. De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
8. Căci spun: Că Hristos S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduinţele date părinţilor,
9. Iar neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: „Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri şi voi cânta numele Tău”.
10. Şi iarăşi zice Scriptura: „Veseliţi-vă, neamuri, cu poporul Lui”.
11. Şi iarăşi: „Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele”.
12. Şi iarăşi Isaia zice: „Şi Se va arăta rădăcina lui Iesei, Cel care Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui”.
13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.
14. Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa, putând să vă povăţuiţi unii pe alţii.
15. Şi v-am scris, fraţilor, mai cu îndrăzneală, în parte, ca să vă amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,
16. Ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bine primit.
17. Aşadar, în Hristos Iisus am laudă, în cele către Dumnezeu.
18. Căci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce n-a săvârşit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt şi prin faptă,
19. Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos,
20. Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină,
21. Ci precum este scris: „Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea; şi cei ce n-au auzit Îl vor înţelege”.
22. De aceea am şi fost împiedicat, de multe ori, ca să vin la voi.
23. Dar acum, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa de mulţi ani să vin la voi,
24. Când mă voi duce în Spania, voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi, de către voi, să fiu însoţit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi.
25. Acum însă mă duc la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor.
26. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii de la Ierusalim.
27. Căci ei au binevoit şi sunt datori faţă de ei. Căci dacă neamurile s-au împărtăşit de cele duhovniceşti ale lor, datori sunt şi ei să le slujească în cele trupeşti.
28. Săvârşind deci aceasta şi încredinţându-le roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania.
29. Şi ştiu că, venind la voi, voi veni cu deplinătatea binecuvântării lui Hristos.
30. Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine,
31. Ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către sfinţi,
32. Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu şi să-mi găsesc liniştea împreună cu voi.
33. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi. Amin!

Să revenim la profesorul Bin. Vă spuneam că astăzi Părintele nostru ni l-a prezentat.

Mă uitam la acest o micuţ cu cât respect privea icoanele, cum Părintele i-a explicat ce reprezintă icoana (Învierii) de pe tetrapod şi pe care noi o sărutăm atunci când mergem la miruit.

În tot acest timp, mă gândeam ce va fi fost când cei doi profesori s-au întâlnit acolo, în China, la Universitate, anul trecut, ce e acum în mintea şi inima acestui creştin, un altfel de creştin…….??? pe care l-am văzut chiar făcând sfânta cruce, de la stânga la dreapta…

Şi am văzut ce e …, ce a fost, căci am fost lângă Părintele la conferinţele din Spania…, am simţit trăirile din asemenea contexte…

Profesorul Bin ne-a spus:

„Este o mare cinste să fiu aici. Şi eu sunt creştin. Şi eu predau la Beijing. Acolo eu merg la o biserică protestantă. Acum e prima dată când sunt într-o biserică ortodoxă…, când particip la slujbă, la sfânta liturghie.. Este foarte impresionant pentru mine!
Deoarece suntem creştini, noi suntem un trup în Hristos. Şi eu cred că, în viitorul apropiat, în China, protestanţii vor înţelege la ce au renunţat, mai întâi în ce priveşte Liturghia, dar şi învăţătura ..
Mulţumesc”.
După ce m-a miruit Părintele, nu am rezistat să nu mă bag în seamă şi să-i spun Părintelui că am scris zilele acestea un articol despre Şcoala internaţională de vară de la Facultatea de Teologie de la noi şi despre conferinţa domnului profesor şi am căutat pe internet o fotografie a dânsului, căci eram curioasă să văd cum arată.. Am găsit una, dar arăta aşa de tânăr.. Ce vârstă are? 44 de ania spus Părintele Vasile…E tânăr!

Pantelimona mea, băgăcioasă şi lipicioasă…ca mă-sa, de altfel, s-a băgat în seamă cu domnul profesor, care a întrebat-o care îi este numele…I-a spus cum o cheamă şi domnul profesor a repetat aşa de clar „Pantelimona”

L-am întrebat pe Părintele Vasile să-mi spună ce predă acest proferos şi mi-a spus că acum 5 ani dânsul a înfiinţat un departament de studiu comparativ al Scripturii şi Istoria religiilor…

Apoi, am dat şi eu mâna cu domnul profesor şi i-am spus, prin traducerea Părintelui,: „mă bucur că v-am cunoscut.., că v-am întâlnit…” şi Părintele i-a mai spus că am fost curioasă să-l văd cum arată şi am căutat pe internet….

I-am strâns mâna hotărâtă… şi am simţit bucuria acelui om, care mi-a zâmbit din toată fiinţa lui… şi din tot trupul lui micuţ….

7.5_s

Fotografie luata de aici

unde sunt cateva lucruri despre acest profesor:

http://www.iscs.org.hk/Common/Reader/News/ShowNews.jsp?Nid=1628&Pid=8&Version=0&Cid=326&Charset=iso-8859-1

Minunat! Am nădejde că aceste momente de trăire înaltă vor rodi în sufletul acelui om…, care va povesti celor de acasă cele ce a văzut şi a simţit la noi în biserică; ceea ce în biserica protestantă din Beijing, unde merge adesea, nu a simţit niciodată …..

Doamne, fă-te cunoscut cu adevărat oamenilor care Te caută sincer. Iar pe mine, fă-mă martora Învierii şi bucuriei Tale… Mulţumesc!

Voiam să-i spun atâtea acelui omuleţ…, dar neavând încă darul vorbirii în limbi, m-am smerit şi am vorbit prin Translator, prin Duhul Sfânt, Care suflă unde şi cum voieşte şi pe toate le împlineşte….
Mi-a fost drag de acest „omuleţ” simpatic… You Bin …

Mulţumesc Domnului că mi-a satisfăcut şi acest capriciu de a-l vedea pe acest om şi a înlesnit, nu numai să-l văd, ci şi să-i strâng mâna.

Metodă în 5 paşi de citire a Sfintei Scripturi

Dragilor

Să vorbim din nou despre citirea Bibliei!

Multora ne este greu să citim Sfânta Scriptură pentru că nu-i ştim puterea ei. Poate o tratăm ca pe o Carte simplă şi nu ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care ne dă toate răspunsurile la neînţelesurile ce ne macină viaţa.

Biblia este o carte unică. Ea este o întâlnire care naşte lămuriri, dar şi întrebări. Citirea sfintei Scripturi ne ridică semne de întrebare vizavi la cum ne trăim viaţa.

Dumnezeu spune „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, tu cine eşti?”
Şi încercând să răspundem, descoperim că nu ştim. Citind Biblia, descoperim cât de departe suntem de noi înşine şi de Doamne şi plângem.

Dar, continuând să citim, tot ea ne mângâie, Sfânta Scriptură devenind astfel o alifie pentru neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti.

Biblia însă nu se citeşte oricum. În vechime, parinţii egipteni, spune Pr Hrisostom, foloseau o metodă în cinci paşi care consta în:
– citirea propriu-zisă
– cântărirea pasajelor: Cum vorbeşte sufletului meu acest pasaj, are legatură cu mine?
– rugăciunea, care vine să mă ajute în înţelegerea cuvintelor care mă privesc pe mine
– contemplarea, mulţumirea pentru întelesul primit
(din cuvântul arhim. Hrisostom despre Sfânta Scriptură din 13 nov 2012 http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/11/198-cu-domnul-citim-cuvintele-lui.html

Biblia (Sfânta Scriptură) este Cuvântul lui Dumnzeu care ne hrăneşte

Dragilor

Ce binecuvântare avem astăzi că Sfânta Scriptură este la îndemâna oricui!

Mai demult era nevoie să dai o avere ca să-ţi cumperi o biblie, iar acum ţi se oferă gratis. În bibliotecile noastre avem adevărate coleții de Biblii de toate mărimile şi în atâtea moduri de prezentare. Dar ce facem cu Biblia? Mă tem că îngerii vor folosi într-o zi praful de pe ea ca mărturie împotriva noastră la judecată.

Biblia nu trebuie citită din obligație sau ca pe o datorie, ci ca pe o necesitate zilnică, hrănindu-ne foamea de Doamne. Da, o ştim bine asta! Câţi dintre noi nu ne propunem de atâtea ori, la început de an, să citim zilnic din Sfânta Scriptură, chiar ne facem tot felul de planuri de citire și totuși…cât ne ține? Cred că cei mai mulți dintre noi am merita adevărate premii de excelență la capitolul “intenții”.

Îmi amintesc ce emoţie am avut atunci când am primit pentru prima dată în mână Sfânta Scriptură (Biblia) şi când am început să citesc din ea! Cred că aveam vreo 13 ani. Tanti Ioana, bătrânica din satul unde m-am născut, mi-a spus atunci că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu către oameni. Că în ea se află multe taine. Doamne, ce ardeam atunci să le cunosc!
Mânată de această dorinţă, am studiat Teologia, am studiat Biblia, capitol cu capitol. Misterul s-a dezlegat. Curiozitatea mi s-a satisfăcut, dar apoi Biblia a prins un strat argintiu.

Un timp n-am mai putut citit Biblia, nici măcar Noul Testament, care era tot subliniat. Erau aşa de cunoscute toate acele rânduri…. Ştiam deja … toată povestea….

Dar câţi n-o ştiu…

Dar mă întreb: oare o simplă lectură a Bibliei este îndeajuns?

În Faptele Apostolilor se spune că primii creştini nu numai că citeau (lecturau) Scriptura, ci în fiecare zi „cercetau” Scriptura.

Da, dar asta înseamnă să te oprești, să-ţi oferi puţin răgaz să vezi şi să asculţi cu adevărat ce vrea să-ți vorbească Dumnezeu prin ea. Da, dar noi suntem prea ocupaţi, avem mult prea multe dorințe și interese care ne consumă timpul. Multe dintre acestea pot fi corecte, nobile, bune, dar Dumnezeu are o singură dorinţă pentru noi: „Sfinţirea noastră”.

Dumnezeu nu este „un tonomat de împliniri dorinţe”, cum spunea Maica Siluana într-o conferinţă.
I

Sfinţiţi-vă că Eu însumi sunt sfânt, a spus Dumnezu poporului ales şi ne spune şi nouă astăzi. Dar ce înseamnă sfinţire? Sfințire înseamnă curăţie în umblare înaintea lui Dumnezeu, în cuvintele care ne ies din gură și în gândurile care ne stăpânesc mintea. Şi la asta ne ajută Sfânta Scriptură, dacă ne hrănim cu ea zilnic. „Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor”.(Iosua I,8)

Sfințenia nu este ceva, ci Cineva.
E nevoie să ne reamintim în mod constant care este scopul vieții noastre creştine – dobândirea Duhului Sfânt, a lui Dumnezeu.

Scopul vieţii noaste pe acest pământ nu este fericirea ori sănătatea, ci sfințenia. „Dumnezeu vrea ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”, spune Apostolul.

Dacă te mai îndoieşti că Biblia nu e Cuvântul lui Dumnezeu, îţi recomand o carte care îţi va schimba această credinţă. Citeşte cartea Codul bibliei. Semnătura lui Dumnezeu! Această carte argumentează, matematic, încă odată că Sfânta Scriptură nu e o carte oarecare, ci e o carte descoperită, revelată de Dumnezeu Însuşi.

Spor la lectură!

Cum răspundem ispitirilor celui rău

Dragii mei

Astăzi la biserică am auzit pericopa evanghelică despre întreita ispitire ce a avut-o Domnul după Botezul Său:

Matei 4, 1-11:
1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”.
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”.
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.

Ce am învăţat?

Pentru a deveni stăpâni asupra sugestiilor subtile ale satanei, e nevoie de o „strategie”:
Să ne opunem sugestiilor diavolului cu Cuvântele lui Dumnezeu: replicile date de Domnul îi „închid gura” ispititorului şi acesta pleacă „cu coada între picioare”. Cuvintele di Sfânta Scriptură sunt cuvinte cu putere care împiedică sugestiile potrivnicului să devină păcat cu fapta.

Replicile nu sunt confruntări raţionale cu cel rău, confruntări în care n-avem nicio şansă să biruim, ci pierdem precum Eva odinioară, deoarece diavolul e cel mai şiret. Replicile sunt adevăruri revelate spuse de Dumnezeu. Rostirea adevărului prin cuvintele Scripturii demască neadevărul sugestiei diavoleşti şi o face inofensivă. Diavolul e tatăl minciunii şi nu se sinchiseşte să se ascundă chiar şi după frânturi răzleţe din Biblie, spunând jumătăţi de adevăr.

Sugestiile diavolului au un singur scop: să întrerupă dialogul omului cu Dumnezeu, să atenteze la demnitatea umană. Păstrarea raportării noastre la Dumnezeu necontenit ne păstrează integritatea fiinţei, căci numai în relaţie cu dumnezeu suntem ceea ce suntem. Sugestiile satanei urmăresc să ne ne sustragă de la ascultarea de Dumnezeu, aşa cum a făcut cu primul Adam. Dar Noul Adam îl biruie şi ne dă pildă cum să trăim ca fii ai lui Dumnezu după har, ce suntem.

Un nou început la început de an bisericesc

Dragii mei
Astăzi începe un nou an bisericesc. La mulţi ani!
Pentru că aseară Părintele meu a vorbit atât de minunat, m-am gândit să împărtăşesc cu voi din bucuria mea.
Iată anii noştri se scurg şi ne apropiem tot mai mult de „marea trecere”.
După ce Părintele ne-a vorbit despre calendar şi nedesăvârşirea lui, despre Sfântul Dionisie cel smerit (Exiguul înseamnă cel mic, cel smerit), despre acest om care s-a ostenit să introducă în istorie era creştină, ne-a citit capitolul 12 din Eclesiast.
Acest capitol „vreau să vi-l pun la inimă” (expresia obişnuită a Părintelui) şi îl transcriu aici, nu înainte să menţionez că Părintele mi-a descoperit înţelesuri noi, pe care le voi pune în paranteze). Sunt tare bucuroasă că ieri am descoperit în două rânduri înţelesuri noi ale cuvintelor Sfintei Scripturi, înţelesuri ascunse atâta timp.
Iată primul înţeles duhovnicesc din Psalmul 100, pe care l-am citit de atâtea ori dar nu m-am întrebat niciodată ce poate însemna ultimul verset. Dar ieri, când am mers la o sfinţire de casă nouă, părintele care a slujit, un părinte minunat care mă unge la inimă de fiecare dată când îl văd şi-l aud, mi-a atras atenţia la sfârşitul slujbei când a spus „stăpânului”casei să citească să citească acest psalm:
Psalmul 100
„Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât.
Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut.
Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.
Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.
În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.”
După ce s-a citit acest psalm şi după ce a făcut încheierea slujbei părintele a spus că acest face referire şi la casa pe care a sfinţit-o, dar are înţelesuri mult mai profunde, el face referire şi la casa din noi, la lăuntrul nostru. Trupul este casă (şi nu oricare casă, ci un templu) a Duhului Sfânt şi este nevoie să fim atenţi cine intră în el. ultimul verset face referire la gândurile care ne invadează mintea şi mai cu seamă dimineaţa. Să luăm aminte şi să veghem, să judecăm ce gânduri pun stăpânire asupra noastră („În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului”) pe cele rele să le izgonim („să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea”) şi să punem gânduri bune. De calitatea primului gând ce-l punem în noi, ţine şi calitatea întregii zile.
Iată câteva gânduri pe care cu „cu mila şi cu îndurările” lui Doamne al meu, mă străduiesc să le pun în minte dimineaţa:
„Slavă ţie Doamne!”
„Mulţumesc Doamne pentru somnic!”
„Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre cel dintâi sunt eu!”
„Toate le pot în Hristos Cel ce mă întăreşte!”
Şi ziua este cu totul altfel decât atunci când las morocăneală
Am observat că pot să-mi schimb starea fizică dacă atunci când mă scol ridic mâinile în sus şi deschid larg buzele şi rostesc minunatele cuvinte care-mi umplu mintea de bucuria Domnului şi Măntuitorului meu. (aceste mişcări au un rol important în creearea unei stări care ne ajută sufleţelul – puteţi vedea aici demonstraţiile ştiinţifice despre cum ne schimbă starea sufletului poziţia corpului: https://www.youtube.com/watch?v=NBVh_9nZsnA).
Ei bine, dar să continuă şirul expunerii! Iată capitolul pe care ni l-a citi Părintele aseară:
Capitolul 12
Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere de ei …” (În tinereţe viaţa este altfel. Vigoarea trupului ne ajută să facem multe lucruri minunate, dar vine şi vremea neputinţelor când oasele noastre slăbesc şi tremură).
Înainte ca să se întunece soarele (înainte ca lumina ochilor să slăbească) şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
Atunci este vremea când străjerii casei tremură (străjerii- organele noastre) şi oamenii cei tari (picioarele şi spatele) se încovoaie la pământ şi cele ce macină (dinţii) nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele (se potolesc poftele);
Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb (îmbătrâneşti) ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.
Şi părintele s-a oprit aici, deşi mai sunt versete în capitol.
Ne-a pus la inimă aceste cuvinte îndemnându-ne să-L căutăm pe domnul din pruncie şi nu la „vârsta a treia” cum obişnuiesc unii să creadă că atunci se merge la biserică.
Dragii mei dragi
Vă doresc şi-mi doresc ca în acest nou an bisericesc să urcăm încă puţin pe Calea care duce la Doamne cu credinţa că El este cu noi până la sfârşit şi ne ajută. Şi când n-om mai putea să mergem la El, spre El, la biseica Sa, El ne va lua în braţe.
Şi mă gândesc cu psalmistul că multe rele am făcut şi multe mi-a iertat domnul şi „întorcându-mă, mi-ai dat viaţă!”
Haidem să punem din nou un început al vieţii noaste duhovniceşti! Rugaţi-vă şi pentru mine. Cu darul lui Dumnezeu, vă pomenesc pe toţi cititorii cărţii mele şi ai acestor rânduri. E minunat că putem să folosim toate pentru folosul nostru!
Fiţi binecuvântaţi!

CE MAI MÂNCĂM ÎN POST?

Bună dimineaţa dragii mei!

Cred că întrebarea aceasta v-o puneţi adesea, aşa este?

Apropo, dvs ce mai mâncaţi în post?

Am întrebat şi eu în jurul meu ce mai mănâncă oamenii în post şi am primit un răspuns foarte interesant.

Unii mănâncă …. cărţi.

Da, aţi citit bine: cărţi. Mănâncă aşa cu zecile de pagini pe zi! Şi foarte diversificat şi delicatesuri, şi în felurite limbi.

Să vă povestesc despre un astfel de om:

Aseară pe la ora 19 şi ceva, pe când ieşeam de la şedinţa cu părinţii de la şcoala lui fiică-mea mijlocie şi fugeam să mă întâlnesc cu soţiorul meu ca să mergem împreună spre casă, observ, prin semiîntunericul bulevardului de pe centrul oraşului nostru, o mogâldeaţă cu o glugă pe cap. Apropiidu-mă, am identificat-o: era o veche cunoştinţă de-a mea, o doamnă minunată în vârstă, care cred că are peste 60 de ani!

De cum m-am apropiat i-am cuprins umerii, am salutat-o şi am întrebat-o:

          Ce faceţi? Unde mergeţi aşa târziu?

          Mă duc să termin de devorat cartea pe care am început-o dimineaţă.

          !? … am făcut ochii cât cepele! Ce carte? Unde?

          Cartea  x, n-am reţinut titlul. O citesc la librărie (există în oraş la noi o librărie deschisă până pe la ora 22, cred, unde poţi servi un ceai şi să lecturezi câte ceva…).

          A, interesant! Ce carte, repet eu căscată, de cine-i scrisă?

          De ..X

          … iar mă holbez ca prostu … De cine? Şi repetă repede un nume englezesc cu atâta dexteritate şi rapiditate, că n-am reţinut nicio literă. Cine?

          Cum n-aţi auzit de P. D. James şi de cărţile sale?

          !?

          Nu! Dar am să mă documentez. Şi am zbughit-o bezmetică în noapte, repetând în cap P. D. James.

Desigur, la engleza mea de baltă, n-aveam habar nici cum se scrie James (am uitat cu totul regulile de pronunţie!), d-apoi să mai ştiu a ceti în engleză roamne…, cum făcea cunoştinţa mea.

Astfel în dimineaţa aceasta, am făcut tot felul de combinaţii pe Google, ca să dau de capăt misterului. Eram curioasă ce carte citea doamna, îmi spusese că era vorba de asasinarea unei avocate… şi am găsit cărţile, dar desigur era titluri în engleză, şi erau destul de multe titluri. Hm! mi-am zis, ce tip de cărţi citeşte doamna mea! Şi mai ales în engleză! … şi doamna fusese soţie de teolog! Foarte interesant!

Şi aşa am decis să vorbim astăzi despre cărţi. Cum ne pot ele hrăni sufletul.

Dar înainte să vă povestesc despre cărţi, vă pun o nouă întrebare.

Sunt tare curioasă să aflu ce cărţi mai citiţi dvs.?

Care a fost ultima carte pe care aţi citit-o şi când aţi citit-o?

Din copilărie am iubit cărţile. Îmi amintesc cum o trişam pe mama ca să pot citi. Împrumutam de la bibliotecă cărţi şi după ce-mi făceam repede temele, puneam pe cartea de şcoală cartea de la bibliotecă şi citeam.

Sarmana mama, „îi ardea măseaua în gură de treabă” (o expresie moldovenească pe care o folosea des mama!) şi eu „maram” învăţam. Până într-o zi, când a venit şi mi-a luat cartea (cărţile) din mână să vadă ce citesc. Ştiu că atunci mi-a dat una zdravănă la fund, zicându-mi: „eu am atâta treabă şi tu citeşti cărţi?” Şi culmea, atunci chiar citeam Sfânta Scriptură, pe care o împrumutasem de la tanti bătrână din sat, tanti Ioana. Mi-o amintesc bine Biblia aceea era destul de mare…

Cu lacrimi în ochi, am pus deoparte Biblia şi m-am dus s-o ajut la treabă. Era tare necăjită mama, se mâniase pe bună dreptate. Noi eram atâţea şi ea era una, sărmana şi trebuia să facă atâtea treburi şi de mâncare.

Îmi venea să-i spun atunci că „nu numai cu pâine va trăi omu… „ dar când am auzit că mă roagă s-o ajut să facem de mâncare, m-am răzgândit. Abia atunci am simţit că mă roade stomacu, căci am uitat şi să mănânc cu cititul meu…

Când am auzit-o prima dată pe maica Siluana sfătuindu-ne să mâncăm dimineaţa în zi de post vreo 2-3 versete şi ne vor ţine de foame, n-am prea crezut-o. Dar acum ştiu că este adevărat ce a spus Domnul: „ Nu numai cu pâine v-a trăi omul, atenţie, v-a trăi, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu.”

Ce înseamnă să mănânci un verset? Să-l mesteci îndelung în măselile minţii şi ale inimii, să meditezi, să cugeţi la înţelesul lor şi să le laşi să te pătrundă.

Îmi amintesc o povestioară minunată:

Se povesteşte în cărţile noastre duhovniceşti (de spiritualitate ortodoxă), că era odată un călugăr care se retrăsese puţin din mănăstire la linişte să citească din Sfânta Scriptură. Şi la un moment dat a citit următorul verset: „o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani, ca o zi” (II Petru 3, 8).

Măi, se întrebă atunci călugăru nostru, cum o fi asta? O zi ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi? Şi a început să mediteze şi să se roage Domnului să-L ajute să priceapă acest verset. Şi a stat acolo cugetând la cel verset.

După un timp s-a ridicat şi a plecat spre mănăstire. Dar cu cât se apropia de mănăstire, i se părea ceva schimbat. Ba mai mult, când a ajuns la poartă, un călugăr pe care nu-l mai văzuse până atunci l-a luat la întrebări: că cine este şi ce vrea.

„Cum mă întrebi aşa, a zis călugăru nostru, nu mă cunoşti?” Eu sunt cutare călugăr, sunt vechi aici, mă ştie toată lumea, mă ştie părintele stareţ.

„Păi dacă-i aşa, a răspuns portarul, haidem la stareţ!”

Şi au pornit să-l caute pe stareţ. Călugăru nostru era tot mai nedumerit. Nu mai recunoştea mănăstirea, era cu totul schimbată. Când s-a întâlnit cu stareţul, nu era cel pe care-l cunoştea şi de la care luase blagoslovenie (binecuvântare – voie) să meargă un ceas la linişte în pădure. Ce se întâmplase, oare? Că doar un pic a zăbovit în pădure, şi acum a revenit şi totul e nou, e schimbat!

Cercetând în arhivele mănăstirii numele stareţului pe care îl cunoscuse călugărul, au aflat că acel stareţ a trăit în urmă cu 300 de ani.

„300 de ani? Imposibil! Doar dimineaţă era aici!”

Şi aşa a înţeles ce înseamnă „o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani, ca o zi”

Da! Să trăieşti cu gândul la Domnul e minunat şi se poate!

Cum?

Găsim răspunsul mai în josul paginii din epistola citată a Sf. Petru: „iubiţilor, aşteptând acestea („ceruri noi şi pământ nou”, deci rupte de timpul nostru), sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (II Petru 3,14).

Da! Pacea e Împărăţia lui Dumnezeu în noi! Când ai pace în suflet, cerul locuieşte în tine, dar când pacea pleacă …  !?

De aceea toată sârguinţa noastră este pentru păstrarea păcii.

Astăzi mâncăm toată ziua acest verset, repetându-l mereu în minte peste tot unde ne ducem: „Fericiţi făcătorii de pace că aceea fii lui Dumnezeu se vor chema!”

Fie  nouă, Doamne!

O zi binecuvântată tuturor!