Arhive etichetă: sfantul Policarp

Exemplu minunat de mărturisire a lui Hristos: Sfântul Policarp, episcopul Smirnei

Dragilor

Mare mângâiere avem noi în Sfânta noastră Biserică!

Zilele acestea ne-a vorbit Domnul prin Evanghelie despre semnele vremurilor, despre suferinţele de la sfârşit…, care vor fi atât de cumplite, încât, dacă nu le-ar scurta Domnul pentru cei aleşi, nu ar mai scăpa niciun trup.

Te cutremuri, fiinţă plăpândă ce eşti şi te întrebi ce vei face?

Răspunsul ni-l dă Biserica, care ne pune înainte astăzi (23 februarie) pilda unui mărturisitor ai ei minunat, pe Sfântul Policarp.

Policarp2

Unii dintre voi, prietenii mei, vă mai amintiţi cred cum l-am descoperit pe Sfântul Policarp….!?

Eram în anul I la Seminar….

Vă mai amintiţi şi de doamna Ştefana, şi de maica Gorgonia!?, de prima sărbătoare a sfântului Policarp….!?

Iată au trecut 15 ani de atunci! Şi, an de an, tresărim la fiecare pomenire a acestui sfânt minunat, care a mărturisit în faţa mulţimii păgâneşti pe Hristos.

I s-a cerut să spună „Să piară ateii!” (aşa erau numiţi creştinii, pentru că nu credeau în zei), iar el, privind mulţimea nelegiută din faţa sa, a ridicat mâna către ea şi a spus: „Să piară ateii!”

I s-a cerut să-L blesteme pe Hristos, iar el a răspuns:

De 86 de ani Îl slujesc şi nu mi-a făcut niciun rău. Cum aş putea să Îl hulesc pe Împăratul meu Care m-a izbăvit?”

Şi l-au condamnat la moarte prin ardere de viu. La care sfântul a spus: „Tu mă ameninţi cu un foc ce arde un ceas şi apoi curând se stinge; dar tu nu ştii de focul judecăţii ce va să vină şi al pedepsei veşnice păstrat pentru cei lipsiţi de evlavie!”

Îl urau atât de mult evreii, încât într-o clipă au adunat lemne care de pe unde au găsit şi au alcătuit rugul. Singur şi-a dat jos haina de deasupra şi a cerut să nu fie ţintuit căci va sta neclintit şi va răbda zicându-le: „Lăsaţi-mă aşa, căci Cel Care mi-a dat să îndur foculîmi va da să rămân neclintit pe rug chiar şi fără ajutorul cuielor voastre”.

Să te mai îngrozeşti de moarte? Ce poate fi mai cumplit să mori ars de viu? Sau mă gândesc la pătimirea sfântului mucenic Iacob Persul căruia i s-a tăiat bucăţică cu bucăţică trupul…

Dar ştii ce e minunat? Sângele martirilor este sămânţă, cu cât a curs şi curge, cu atât de ivesc mlădiţe de noi creştini mărturisitori. Iar trupul martirilor e pâine adusă jertfă Domnului, căci se spune în documentele martirajului sfântului Policarp că, în timp ce trupul lui ardea, nu miroasea a carne arsă, ci a pâine coaptă. Despre acest lucru s-a mai amintit şi în slujba sfântului Teodor Tiron, pe care l-am pomenit cu câteva zile în urmă, care şi el a fost aruncat de viu într-un cuptor încins şi spunea cântarea că el s-a adus ca o pâine în cuptor jertfă Domnului.

Sf-Policarp-lumina-219x300

Şi spun şi eu ca Părintele meu astăzi: „Iată ce exemple avem!”

Bunul Dumnezeu să ne ajute să fim martorii învierii şi bucuriei Lui în această lume atât de necăjită!

Spre încurajare, să citim viaţa sfântului Policarp. Mama sa l-a născut în temniţă….., dar Domnul i-a purtat de grijă.

PS: nu vă împiedicaţi, ca mine, de unghiile vopsite!!!!
Aici aveţi viaţa sfantului:

https://ro.scribd.com/doc/290863017/Sfantul-Policarp-Episcopul-SMirnei-pdf