Arhive etichetă: sibiu

Cum a venit Poezia către mine

Salutare!

IMG_20171203_182137

Cu fiece zi, bag samă cum Cineva îmi poartă pașii.

Mă tot împotrivesc. Mă retrag în tăcere, dar iar mă văd împinsă către afară.

Vin către mine situații pe care la început le resping, le disprețuiesc și zvârl cu venin.

Apoi, spășită, vin și mă-ntorc și sărut mâna celui care mi le oferă.

Asta e pentru ultima oară. Gata! îmi zic. Mă voi închide în cămară și voi citi, devorând teancuri de pagini…

Citesc hulpav. Descopăr om după om…

Și asta grație altor oameni și-n primul rând, al OMULUI MEU, care-mi vâră subt nas, constant, câte-o carte. Nu orice carte. Fiecare carte e atent aleasă, profetică, criptică…, ce mă solicit, mă incită, mă ține trează nopți fără număr…

Așa l-am descoperit pe Radu Vancu și jurnalul său…

Urmează să-i dau de urmă operei poetice…

Apoi, literații de la Târg, asupra cărora am revărsat scântei și ură că m-au umbrit…

Ca apoi să mă ajute a străluci… de bucurie, descoperind alți oameni, precum Sandu Frunză

, Vianu Mureșan,

Ion Dur

, Anca Sârghie (care mi-a alinat oleacă dorul de Ioana mea dragă),

Imagini pentru anca sarghie

Marian Dopcea cu a lui Aprilie, luna florilor de mai.

Imagine similarăImagini pentru Marian Dopcea

Acesta din urmă pregătind cărarea spre seara asta, spre întâlnirea cu Maria-Daniela Pănăzan și Dumitru Ichim…,

 

IMG_20171203_173550

Imagini pentru maria-daniela panazan poezia lui dumitru ichimImagini pentru maria-daniela panazan poezia religioasa romaneasca o istorie comentata

IMG_20171203_181914

Fotografia postată de Dumitru Ichim.

care fu posibilă tot grație OMULUI MEU, care-mi citi anunțul cu câteva ore înainte…

Ce-a fost?

Ce-a urmat?

Fericire. Beție de-a dreptul!!!

Și-n această beție, descopăr cum…

Poezia a venit către mine

Nu mi-a trecut vreodată prin cap

Cum c-aș putea scrie poezie

Spre stupoarea mea,

Descopăr că poezia era în mine

Se prăsise odată cu mine

Sau mă zămisleam odată cu ea sau prin ea…

Poezia a stat ascunsă în numele meu

Pe care mama-l cânta zburând cu mine-n burtică printer vii,

Din clipa zămislirii, mereu repeta:

Doină, Doină cântec dulce…

Răsunau dealurile de doinirea mamei încât,

Tractoristul, care căra remorcile ticsite cu struguri, s-a prins de nănaș…

Șugubăț cum era, nănașu a-nceput și el a doini…

Poezia a venit cătră mine prin apa Botezului,

Când mâini de poet m-au cuprins afundându-mă-n apele Duhului

Și-am început a doini…

Acompaniind-o pe mama printre lanuri și vii

Poezia a venit către mine când

Înaintașa de la catedră îmi înmână un volum de poezii semnată de ea…

Poezia veni către mine printre rândurile poveștilor din cărțile lui Vancu, ale lui Dopcea

și-ale Mariei-Daniela Pănăzan…

Și m-apucai să scriu

Să scriu poezie rostită…

Să fiu poezie,

să fiu Doina Doinița lui mama

pe care o văd cum zâmbește de sus

am prins mesajul dragă mama, te asigur.

 

Anunțuri

Un gand implinit

Salutare dragilor!

Iata cu ajutorul lui Doamne, am savarsit si pomenirea scriitoarei Ioanei Postelnicu (Eugenia Banu)!

De obicei, scriitorii se pomenesc in data nasterii lor. Am ales s-o pomenesc astazi, 28 noiembrie, pe Ioana Postelnicu pentru ca astazi este ziua in care dumneaei s-a alaturat la strabuni.

Am aranjat in biblioteca un colt …

23905504_1500869506693896_8375948931143013634_n

si am invitat copiii in biblioteca….

La vederea candelelor aprinse, un elev a inceput sa cante Hristos a inviat. Intr-un glas, au pornit toti si am cantat impreuna Hristos a inviat!

Apoi, am cantat O ce veste minunata si am mancat bilute de… coliva…

Acum sufletul meu s-a linistit. Am simtit ca sufletul Ioanei Postelnicu s-a bucurat astazi.

23905422_1500869863360527_8029391237840195992_n23905454_1500869446693902_8704947339933511843_n23905504_1500869506693896_8375948931143013634_n24067819_1500869693360544_7314463633449032141_n24068028_1500869730027207_2812783268228679421_n24129799_1500869663360547_5582439866386719274_n

Toamna se numără… cărțile

Salutare!

Cu ajutorul lui Doamne, am finalizat și al doilea volum al cărții Firimituri de iubire.

În acest volum, sunt cuprinse articolele publicate pe blog din octombrie 2016 până în octombrie 2017.

Prin acest volum, marchez încheierea unei perioade minunate din viața mea.

Vom vedea ce va rândui Doamne de acum încolo.

Vă mulțumesc că m-ați urmărit cu interes!

Nădăjduiesc să vă fie de folos slujirea mea „blogărească…”.

Pentru un timp, voi mai scrie pe Facebook, reamintindu-vă informații binecunoscute.

Vă aștept la Târgul de Carte și Revistă Religioasă de la Sibiu în 2-5 noiembrie 2017, când, cu ajutorul lui Doamne, voi lansa cărțile Firimituri de iubire vol II

coerta firimituri vol II

și a doua ediție a cărții De vorbă cu omuleț.

coperta1

Acestea adăugându-se la celelalte cărți.

afis-m

coperta

Slavă lui Dumnezeu și mulțumire pentru toate!

Bucurie!

 

Cateva filmulete cu Doina Blaga

Dragii mei dragi

va adun aici ultimile filmulete in care am cutezat sa va vorbesc.

Nadajduiesc sa va fie de folos

Bucurie!

Despre site-ul indrumatoarei mele…

Filmuletul cu lansarea cartii Firimituri de Iubire

Salutare, dragilor!

Sunt atat de entuziasmata incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc trairile ce dau sa-mi crape sarmana-mi viata…

Iata va daruiesc inca o carte…, care a ajutat Doamne s-o lansez la Targul de carte religioasa

doina-coperta

O va prezenta minunata mea prietena Odeta Vestemean

Aici aveti filmuletul:

Va imbratisez cu drag mult!

Filumuletul cu lansarea cartii De vorba cu Omulet

Va salut din nou, dragilor!

Ma bucur nespus ca tehnica ne ajuta …, si astfel pot sa va impartasesc din momentele intese pe care le-am trait zilele trecute.

Iata aici este momentul lansarii Cartii De vorba cu omulet,

coperta1

cu Padre Necula si cu actrita Raluca.

Va imbratisez cu drag mult!

Un moment culminant al anului:TNCRR

Salutare, dragilor!

Iată-mă în plină sărbătoare a cărților de suflet!

poaz-targ-de-carte-600x400

Pentru că vasul meu de lut e burdujit cu atâta bucurie și har primit și stă să crape, e musai să vă dăruiesc și vouă din acest prea plin. Îl rog pe Doamne să mă lumineze cum să scriu ca să vă faceți o oareșce idee asupra fenomenului minunat, care se desfășoară an de an la Sibiu: Târgul de Carte și Revistă Religioasă.

Inițiat de un entuziast tânăr, minunatul Lucian Coca și minunata lui soție Lucia Coca, dimpreună cu alți tineri care i-au susținut geniala idee, printre care nu mă rabdă inima să nu-l menționez pe Ciprian Dragomir, actual preot în Câmpulung, care, anul acesta, ne-a făcut surpriza să fie cu noi la deschidere, TNCRR se derulează an de an, de vreo 16 ani încoace, perfecționându-se tot mai mult, ținând pasul vremurilor, depășindu-se tot mai mult.

Ziua de ieri a fost plină, nu atât pentru că am fost cuprinsă în mod special în program, cât că am primit câteva bucăți consistente și valoroase întru devenirea mea.

Îngăduiți s-o iau încetișor, deși explodez de entuziasm…

Ieri, fiind vineri, m-am gândit să dau o mână de ajutor pentru pregătirea gustărilor prietenilor noștri împreună ostenitori și să prepar niște paste de întins pe pâinică…și Doamne, bune-au mai fost, că de nu am ajuns încă să trăim prea multe ore…doar numai cu câteva cărți îngurgitate, mai ales că a fost nevoie de atâta energie…

Orele au trecut uimitor de repede și iată-mă u 20 de minute înainte de lansare, la coafor…, minunea lui doamne că am făcut rost de o coafeză ambulantă…, care m-a aranjat pe loc…și Doamne, ce fain mi-a aranjat podoaba-mi capilară aurită…, dar ca să nu mă înalț peste măsură, datumis-a un ghimpe…, o „bubiță” în colțul gurii, ca să mă țină în starea-mi potrivită… Doamne ce Bunuț ești!!! Mulțam.

A venit Padre, a venit Raluca, începem. Picioarele au început să tremure… N-am habar ce se întâmplă. N-am nicio treabă, vorbesc oriunde cu oricine, fie Mitropolit, fie prefect, fie președinte de țară…, da picioarele tremură, tremură așa ca „proastele” de unele singure…și acum, în timp ce Pdre meu deșchide gura, îmi urmăresc tremuriciul…și o privesc pe Maria…, care radia de bucurie…

Padre și Maria au fost primii care au citit, cu o seară îndărăt, cartea „De vorbă cu omuleț”. Nu știu ce s- întâmplat, dar la nicio carte nu am avut așa stări emoționale intense… Am scris-o iar la foc continuu, n-am apucat s-o recitesc, stăteam cu sufletul la gură, așteptându-mi sentința și iat-o:

Măi, Doina, spune Padre, m-ai ținut toată noaptea treaz cu omuleții tăi!!! Am râs de numa la povestea aia nostimă cu omulețul tău care râdea…

Ș-apoi Maria: „super, Doina, super!!!”

No, slavă Ție, Doamne, testul era trecut, dar la picioare încă n-ajunsese mesajul că e în regulă, că se pot potoli să nu mai tremure…

Și fac o paranteză. Înainte să încep să scriu aceste rânduri, omul meu îmi povestește una tare de tot:

Auzi, vine cineva la mine aseară și-mi spune: Sunteți băiatul doamnei Doina? Cum e cu mâncatul ăsta sănătos, chiar se poate fără carne?

Am râs să mă prăpădesc. Sunt tare mândră că soțiorul meu e așa de tânăr!!!

Și apoi, mi-a mai spus una:

Știi ce mi-a zis Maria? Ce?

Eu când o văd pe doina împreună cu Padre Necula, îmi aduc aminte când i-am văzut prima dată împreună: Doina l-a văzut pe padre și a fugit către el și cum era iarnă și era gețuș, Doina a „aterizat” în genunchi la picioarele lui Padre, dar acum iată ce imagine faină!!!

Da. Să revenim.

Padre Necula a prezentat cărticica „De vorbă cu omuleț” cum numai sfinția poate să prezinte astfel…

O să vă arăt filmul când este gata..

Apoi, a urmat raluca cu piesa de teatru de păpuși. Minunata mea, Raluca, m-a copleșit…și îi mulțumesc.

Apoi, am zis eu câte ceva…, dar am dat-o-n bară, am pronunțat cu cuvânt negativ…și Padre m-a certat și mi-a intrezis cu desăvârșire să-l mai folosesc la adresa-mi… Am să țin minte Padre..și mi-a spus să-mi îndrept cocoașa…

Am răsuflat ușurată

La 17.30 a fost un alt moment minunat: lansarea cărții „Firimituri de Iubire”. De data asta nu au mai fost tremurici. Odeta are un cveva care mă vrăjește…

Apoi, a fost momnetul cu Răzvan codrescu, care ne-a vorbiut despre procesul scrierii cărții dânsului…

Și seara s-a încheiat cu părintele Constantin Coman. O încântătoare prezență care mi-a transmis câteva mesaje esențiale:

Lumea lui Dumnezeu este total diferită de lumea oamenilor de lume…

Scriitorii se mângâie cu scrisul, cititorii cu cititul, dar lucrurile sunt mult mai profunde.. E nevoie de practică și de mărturie persoanală…și de tăcere..și dacă totuși nu reușim să renunțăm total la lume precum au procedat Părinții pustiei, ci ne îndulcim de bucuriile astea lumești, binecuvântate de altfel, cum ar fi o masă gustoasă, o împreună ședere la taifas.., să n-o facem cu deplină îngăduință, ci să avem conștiința nedesăvârșiriii…

Întrerup aici șirul poveștilor de la Târg…

Tre să fug că s-aud clopotele…

Vă aștept la banchetul cărților de suflet…mesele sunt pline…

Haideți, nu stați departe. Căci până la anu-i muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult!!!!!

Puteți urmări aici evenimentele Târgului

Video TNCRR 2016 ziua I

Vă aștept, dragilor! Să știți că m-am pregătit și anul acesta să vă întâmpin cumsecade!

Dragii mei dragi,

deși vă spuneam în ianuarie că anul acesta l-am declarat „an sabatic”, iată că nu m-a răbdat inima să stau în retragere și să nu vin la întâlnirea anuală obișnuită, la banchetul cărților de suflet, la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, de la noi, de la Sibiu din 3-6 noiembrie 2016.

Și contextul a fost forțat, întru-câtva, comoditatea și lenea mea mare, care se dosise într-o scuză, de altfel, binecuvântată, dar mi s-a spus:

Ai intrat în horă, Doino? Joacă până la capăt!!!”.

Așa că m-am pregătit să vă întâmpin și anul acesta cum se cade unei gazde primitoare. Și cu ajutorul lui Doamne, vom sta la masa îndestulată și despre multe vom vorbi

coperta1

iar Firimiturile

doina-coperta

le vom strâge și le vom pune în „străițucă”, ca să le-avem merinde până la ce știu eu care data viitoare…

Mai presus de naționalități, credințe și religii, suntem oameni

Salutare dragilor

De un timp încoace, mă preocupă relaționarea cu semenii și iubirea. Aproape zi de zi, mă muncesc întrebări de genul: cum să iubesc, cum să mă iubesc pe mine, care fac adesea boacăne, de-mi stă și mie mintea-n loc, cum să-mi iubesc soțiorul și copilașii, care mă dau la osteneală taman când sunt mai obosită, cum să-mi iubesc surorile și frații, cum să iubesc pe credincioșii din biserică, cum să iubesc preoții care slujesc în biserică, cum să iubesc pe prieteni și cunoscuți, care uneori sunt imposibil de iubit, cum să-i iubesc pe șoferii care-mi taie calea, mai ales pe taximetriști; din partea  lor am zilnic provocări concrete la iubire, și ….., mai nou, cum să-i iubesc pe nemți?, care, în ultima vreme, parcă au invadat tot orașul nostru….

Aici, nemții sunt prezenți peste tot, pe străzile orașului vechi, prin centrul orașului, prin parc (într-o zi era ”plin” parcul de mămici nemțoaice, care vorbeau cu copiii în germană și am avut impresia că nu mai eram în România), și …. chiar până și la biserică ”au năvălit” nemții.

Asta cu ”năvala” a fost tare de tot!

Hai să v-o povestesc!

Era duminică dimineața. Mă aflam în bisericuță. Știți, bisericuța din Lazaret, vechea biserică a parohiei noastre, care acum, a devenit biserica comunității surdo-muților din întreg Sibiul! De această bisericuță se leagă multe amintiri din viața mea.

Îmi place foarte mult să vin aici la Sfânta Liturghie. Aici, îi cunosc pe majoritatea celor care vin și am simțământul că fac parte dintr-o familie. Iar spațiul, relativ restrâns, contribuie la o mai multă apropiere între noi, cei care ne-am ”aciuat” (pripășit sau alipit) pe lângă Părintele Marian.

L-am îndrăgit de la început pe Părintele Marian. Profunzimea simplității sfinției sale m-a cucerit. Dar mai mult au fost cuceriți copiii. Acestora le place cum slujește părintele și cum predică. Adesea, îmi povestesc, peste săptămână, din pildele și povestirile sau exemplele practice pe care părintele Marian le-a rostit la predică. Și apoi, fascinația gesturilor mâinilor părintelui aduc un plus mare de atenție cu care copilașii, și chiar eu însămi, urmăresc Sfânta Slujbă.

Dar să revin. Eram în bisericuță și așteptam să înceapă Sfânta Liturghie. Deodată, a năvălit un grup de oameni bucuroși care gesticulau și zâmbeau. Mi-a atras atenția mai cu seamă un bărbat care pur și simplu radia de bucurie, care zâmbea cu toată fața și cu toată fiiința lui și saluta pe toți cu căldură, iar pe unii chiar îmbrățișându-i.

Uitându-mă mai atent, am constat că sunt străini, că sunt nemți și am făcut ochiii mari și cred că i-am dat peste cap.

”Sunt nemți surdo-muți, care au venit în vizită în comunitatea noastră”, mi-a explicat un domn de lângă mine, văzându-mi mirarea. ”Aha. Mulțumesc”, am răspuns eu.

I-am urmărit cu interes, privindu-i atent, uitându-mă îndeaproape. Parcă niciodată n-am cercetat un chip de neamț așa minuțios și am avut așa un simțământ ciudat, dar nu de ură ca altădată … Când au plecat, erau parcă și mai bucuroși de cum au venit. Salutau cu mâinile și unii radiau de bucurie….

Și mă întrebam: Ce-or fi înțeles din ce le-a descris părintele despre însemnătatea ”picturilor” de pe pereți???? Va fi oare vreo schimbare în viețile lor? Sau această vizită va fi o amintire ca oricare alta?

Și-mi puneam întrebările acestea în contextul acestor tulburări….

Cred că ați auzit despre tulburarea iscată în sânul Bisericii noastre în urma evenimetelor internaționale la care Biserica noastră, Biserica Ortodoxă Română, a luat parte. E vorba despre disputele pe seama întâlnirii internaționale de la Creta. Dar, ca om simplu ce sunt, ce înțeleg eu din toate aceste dispute???

Eu cred că datoria mea de creștin ortodox român este, în primul rând, să mă rog pentru ierarhii și preoții Bisericii ca să păstreze nealterată dreapta credință, iar eu să trăiesc Ortodoxia, să fiu martor viu al ei și să-i iubesc pe oameni, pe toți oamenii.

Îmi amintesc cum, în urmă cu 17 ani, veneam în Sibiu (din Moldova) cu câteva idei preconcepute cu privire la muzica cunțănească, la nemți (germani), la unguri și la câte și mai câte….

Da, da….

Când ai preconcepții, pur și simplu ești închis la relaționare și la descoperirea frumuseților și comorilor de dincolo de forme și aparențe….

Te închizi, chiar dacă ai tăi, românii în genere, sunt deschiși, primitori, ospitalieri…

Dar ei? Ei străinii..? Ei cum ne privesc, ce gândesc, cu ce gând au venit, ce caută și cum vor folosi, dacă vor folosi (?) ceea ce primesc?

Nu știu. Dumnezeu știe.

A fost o perioadă în care nu puteam intra într-o biserică unde nu se cânta slujba pe muzică psaltică…

A fost o perioadă în care îi ocoleam pe colegii unguri de la facultate, pentru că nu-i suportam să-i aud vorbind ungurește în țara mea…

Ce să mai spun de nemți? Vorba lor îmi crea adevărate furnicături pe spate… și chipurile lor atât de reci și distante….

Dar culmea, în cele din urmă, una dintre cele mai bune colege de la Litere s-a dovedit a fi o unguroaică. Ea a fost singura care mi-a dat toate cursurile …. și mi le-a și explicat, ca nimeni alta…

Și apoi, unicul om care a răspuns prompt la cererea de ajutor pentru susținerea unui proiect de-al meu (singurul meu proiect, de altfel, care a și stagnat din respingerea ajutorului primit, căci, maram, nu venea de la ortodocși), a fost un neamț…

Mă tot minunez de această realitate. Mă tot minunez de străinii ăștia…. Să fie oare ei oare un alt soi de creaturi? Să fie oare la mijloc educația, contextul, conjuctura. Să fie interese? Fațade? Poate.

Din puțina mea experiență, pot să afirm că omul care-i om străbate dincolo de naționalitate, credințe și religii. Și vorba neamțului, care s-a oferit să-mi susțină proiectul, rostită atunci când eu i-am zis că în acel proiect voi desfășura activități și în plan religios, ortodox, ”Conducătorii și popii au băgat zâzanii între oameni. Oamenii simpli au conviețuit în pace și s-au ajutat când a fost nevoie”.

Văzându-i pe acei neamți, care salutau și îmbrățișau pe credincioșii ortodocși români surdo-muți, n-am putut să nu mă gândesc la hoardele de nemți din trecut care au produs atâta suferință atâtor oameni nevinovați….

Da. Trecutul nu se uită…. și există tendința să generalizezi, să răspunzi urii cu ură…

Dar ce folos? Nu faci decât să înmulțești victimile…

Pe când iertarea și…un zâmbet…  Doamne, cât de mult face un zâmbet, o vorbă bună, o îmbrățișare!!

Suntem oameni și a fi om e lucru mare!

Să ne ajute Domnul să trăim în pace unii cu alții și să ne bucurăm de șansa întâlnirii pe acest pământ… S-ar putea ca Dincolo, să avem foarte multe surprize…. în ce privesc etichetările și categorisirile acordate semenilor noștri…..

Astăzi, vă aştept la Masă!

Dragilor

Ne-a copleşit Doamne cu bunătăţi şi doresc să le împart cu voi.

Astăzi, vă aştept la Masă!

1_400_83

Adresa unde mă găsiţi este Calea Guşteriţei, peste drum de hotel Libra.

Vă aştept la ora 15!

Mai întâi, vă invit să vă splăţi, nu numai mâinile , ci şi picioarele, şi capul, şi ochii, şi gura şi măruntaiele şi tot, printr-o spovedanie completă şi sinceră.

Şi apoi, ne vom aşeza la masă, la Masa cea Mare, unde îngerii ne slujesc.

Mare binecuvântare avem, dragilor prin invitaţia aceasta! Haidem să dăm năvala ca să mâncăm Pâinica cea de viaţă făcătoare, Trupul şi Sângele Domnului. Împărăţia cerurilor se ia cu năvala şi cei silitori pun mâna pe ea. Dacă n-aţi apucat să gustaţi încă nimic, veniţi!

În această perioadă, se săvârşeşte Sfânta Liturghie a darurilor înainte sfinţite în fiecare zi. Este atât de minunată această sfântă slujbă. În tăcere, Domnul pregăteşte Masa prin mâinile părintelui şi ne cheamă, iar noi venim cântând: „Bine-voi cuvânta pe Doamnul în toată vremea, lauda Lui în gura mea. Aliluia! Aliluia!”.

PS: mai sunt şi alte locuri minunate unde puteţi merge la Masă.

Un loc care-mi mai place este capela studenţilor de la Facultatea de Teologie.

Ah, acel loc tainic…!, care m-a sedus din prima clipă de când am intrat în el. A fost singurul lucru care m-a atras să vin aici, la Sibiu!!!!

Vino şi tu să-l vezi!!! E peste drum de Catedrala ortodoxă!

Nu sta flămând! Viţelul e mult. Hai să-L împărţim împreună!!!