Arhive etichetă: simplu

Ce mai mâncăm dimineaţa? Orez integral, fiert în oala de fontă şi lapte de susan obţinut prin presare la rece

Dragilor
mă tot minunez şi mă tot bucur cât de uşor pot să gătesc acum când cunosc cele 5 categorii de alimente necesare. Printre cele 5 categorii, cerealele sunt la putere. Am căuta să le gătesc pe toate prin rotaţie. Aseară am fiert orez integral

Oala de fontă emailată e o adevărată binecuvântare!

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh
Înfierbânt apa, pun orezul, îl las 10 minute să fiarbă la foc potrivit. Îi pun o mirodenie sau un condiment, un pic de sare sau câteva curmale, amestec, pun capacul, tot din fontă, şi apoi sting focul. Şi îl las acolo acoperit cel puţin o oră.

Aseară am pus un pic de praf de vanilie şi câteva curmale. Le-am amestecat bine şi am pus capacul şi l-am lăsat pe aragaz până dimineaţă.

Dimineaţă, de-a mare dragul să priveşti orezul care „înflorise” frumos.

Am făcut un lapte de susan, desigur cu ajutorul storcătorului meu, Huromel,

HH-Elite-gri-2

şi apoi un pic de suc de verdeturi, tot cu Huromel şi am amestecat cu orezul şi Poftă bună.
Simplu?!

Să aveţi poftă bună…cu care să puteţi mânca alimentele integrale.., cu gustul lor atât de minunat!

Doamne mulţam că m-ai ajutat să-mi cumpăr o oală de fontă!

Hai să vă spun ceva tare vesel…!

Dragilor

mie nu-mi place să stau în bucătărie…, ci printre cărţi…asta e patima mea…, dar de gătit tre’ să gătesc…, că îmi m’âncă urechile puiuţii…

În dimineaţa asta, după ce am venit de la Doamne, am gândit să fac o fasole verde scăzută, căci mi-am amintit că mai am câteva pungi în congelator. Zis şi făcut… !
Pun la încălzit apa în oala mea minunată de fontă emailată…

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

(Doamne cât mi-am dorit-o şi cât a trebuit să aştept până am strâns bănuţii pentru ea…căci a costat, nici mai mult, nici mai puţin de 200 de lei…o avere1 dar mă salvează de fiecare dată de statul să mestec în oală…!)

Aşa.. să revin, am pus apa la încălzit, apoi am pus fasolea când a început să se înfierbânte apa şi am amestecat şi am plecat să vă scriu câteva rânduri…, dar ştiţi cum e cu/la calculatorul…: un fir fără sfârşit…o pagină deschide alte pagini…tot mai interesante…tot idei…tot frumuseţi, tot bucurii… iar fasolea mea fierbe…liniştită, la foc mic…

Biroul meu e undeva sus la cucurigu…, iar bucătăria jos…, vă daţi seama că durează ceva timp să ajungă mirosul sus şi uneori apa scade… scade…dar Domnul ajută să cobor la timp…, înainte ca ultima picătură să se evapore..

Aşa s-a întâmplat şi acum..

Într-un răstimp, am simţit miros de fasole. .şi mi-am amintit… „Aoleu, fasolea mea!” …şi am coborât în grabă… Fasolea se făcuse aşa fain… Am stins focul, am adăugat condimentele, sare, un pic de grăsime şi am amestecat şi am pus capacul.

Când o să mă întorc cu prinţesele de la grădi şi de la şcoală, fac o mămăluguţă şi … ne lingem pe „deşte”… Na că v-am spus şi ce mâncăm la amiază…! Sper că nu sunteţi în pofte….
O zi bucuroasă în continuare…şi puneţi bani deoparte pentru o oală de fontă… vă poate ajuta să găsiţi timp …pentru citit….

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

O fi storcătorul Hurom scump, dar sănătatea mea, a soţiorului şi a copilaşilor noştri e şi mai preţioasă!

HUROMEL 8 Martie (25)

Dragilor
ce mare binecuvântare e pentru mine storcătorul cu melc de la Hurom. Sunt tot mai încântată de el şi îl folosesc zilnic de mai multe ori.

Storcătorul cu melc de la Hurom mă ajută în fiecare zi să pregătesc păpica, într-un mod delicat şi sănătos. Pentru mine este foarte important să pregătesc mâncare din alimente integrale într-un mod cât mai simplu şi cât se poate de natural, nestresant pentru nutrienţi, cât mai puţină procesare. Dar de multe ori alimentele integrale necesită mult timp de mestecare şi noi nu reuşeam de fiecare dată să facem faţă. Şi apoi legumele nu ne prea îmbie să le consumăm crude. Astfel am apelat la unelte ajutătoare. Şi storcătorul cu melc de la Hurom este pentru mine, la ora actuală, aparatul care mă ajută cel mai mult.

Nu ştiu cum sunt copilaşii Dvs. dimineaţa, dar ai mei sunt tare somnoroşi, mai ales mezinuca. Deşi se culcă la ora 20 şi le trezesc la ora 6, după 10 ore de somn, prinţesele mele dimineaţa sunt încă adormite. Abia se dau jos din pat, abia se spală pe dinţi, abia muşcă din măr…abia mestecă cerealele, care rămân de multe ori în bol. Vă imaginaţi ce nervi mă apucă când le văd şi ce ciudă, căci eu, deşi am dormit jumătate cât ele, am o energie debordantă şi ele abia se mişcă şi trag, cu un talent bine exersat, de timp, când tu eşti presat să ajungi la lucru. Şi mai ales acum când soţiorul trebuie să ajungă la serviciu 7.30!

Azi aşa, mâine aşa, hi, hi şi hai hai…, m-am săturat să-mi fac un car de nervi pe degeaba….. Nu se poate ce-mi doresc şi pace…legumele nu-s îmbietoare ..Dar totuşi voiam să le dau să mănânce dimineaţa, ştiind cât de important e să mănânce mâncărica sănătoasă, diversificată şi proaspătă. Dar cum? Aşa am început să folosesc aparatele şi uneltele de bucătărie. Pentru început a fost un blender, apoi un mixer de mână. Apoi am aflat că acestea zăpăcesc prea tare alimentele pregătite cu ele. Cineva mi-a spus despre storcătorul cu melc. Am fost foarte încântată de el. Dar banii …..19 milioane şi ceva…..de unde să-i iau? Şi m-am gândit şi mai răzgândit…şi iar nervi dimineaţa la masă şi iar gânduri că trebuie totuşi să mănânce alimente integrale naturale, să mănânce multe legume, dar nu au chef să le ronţăie………

Şi într-o zi, ce ne-am gândit: hai să facem un efort şi să luăm storcătorul, că şi aşa banii se duc, şi aşa, dacă nu-i cheltui pe ceva bun, tot îi cheltui cumva. Aşa am renunţat să mai facem altceva cu banii şi am ales să cumpărăm storcătorul. Ne-am luat un HH Elite (http://huromromania.ro/hurom-hh-elite/), ultima generaţie a storcătoarelor cu melc de la Hurom.

Mare minune şi storcătorul ăsta! Pe lângă faptul că mă ajută să fac o păpică valoroasă, el m-a obligat şi să mă temperez, să am răbdare. Ritmul lui lent de stoarcere (43 rpm) m-a calmat şi m-a provocat să-mi vin în fire şi acum, în timp ce bag feliile de morcov sau boabele înmuiate la stors şi privesc cum le stoarce de delicat, simt cum fiinţa mea se adună şi iese din acel ritm nebun în care eram obişnuită să fac totul.

Acum m-am potolit şi am acceptat să am răbdare să lucrez cu noua mea unealtă din bucătărie şi am băgat de seamă că mâncărica a început să aibă alt gust.
Ce bune sunt sucurile de legume şi de fructe! Dar lăpticurile de seminţe şi nuci sunt de-a dreptul delicioase.

Recomand cu mult drag acest storcător.

În ianuarie am început, în cadrul Asociaţiei noastre POTENŢIAL, proiectul ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS prin care doresc să le fac poftă de sănătate şi celor din jurul meu. Proiectul constă dintr-o serie de Seminarii şi conferinţe gratuite prin care împărtăşesc celor interesaţi experienţa mea în bucătărie, în biserică şi în societate. Am început pe plan local şi îmi doresc să extind acest proiect la nivel naţional şi internaţional.

Primul Seminar gratuit a fost un Seminar de Nutriţie în care le-am prezentat sibienilor storcătorul cu melc de la Hurom, moara de cereale şi cărţile mele. A fost un moment minunat care m-a motivat să continui acest proiect.

Puteţi vedea aici câteva momente din acest Seminar:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/tag/alimentatie/

În caz că vă cumpăraţi storcătorul cu melc sau moara de cereale şi doriţi să susţineţi acest proiect minunat, menţionaţi la achiziţionarea lui de pe saitul Hurom Romania, http://huromromania.ro/contact/ , numele meu.

Datele mele de contact:
Telefon: 0757574503
Email: doinablaga@gmail.com

Vă mulţumesc şi vă doresc să aveţi o zi binecuvântată şi plină de bucurie!

Pâinici sau chifle din făină integrală de grău şi de porumb

Dragii mei

Luni am făcut nişte chifle reuşite care s-au mâncat ca pe prăjituri. Am făcut două tăvi şi azi am pus ultimile 2 chifle la mămăruţe în ghiozdănele.

Aşa că m-am gândit să fac din nou aceeaşi formulă, numai că de data asta am triplat cantitatea ingredientelor:

2 kg făină integrală de grâu
1 kg făină de porumb
2,5 litri apă
Un bol de maia
2 „mâini” de ulei de măsline

Cum am făcut:

De alaltăieri am început, printre „picăţele”, să aleg grâu pentru a face făina. O parte am măcinat-o ieri iar o parte am măcinat-o azi dimineaţă.

Tot azi dimineaţă, pe la ora 7, am făcut maiaua rapidă dintr-o cană de apă călduţă în care am zdrobit 3 curmale şi apoi am strecurat-o şi un vârf de linguriţă de drojdie uscată şi făină integrală de grâu atât cât să iasă aşa un aluăţel molcuţ.

Am lăsat maiaua la dospit vreo 3 ore şi ceva. La un moment dat am pus bolul de ceramică pe calorifer, că la mine în bucătărie e mai rece din cauza beciului.

Pe la ora 10.30 am încălzit apa şi am amestecat făinurile o linguriţă de sare grunjoasă. Am amestecat făina cu apa călduţă, am adăugat ulei de măsline, turnând cu sticla în pumnul mâinii drepte şi am amestecat. Am mai pus şi o jumate de linguriţă de chimen măcinat şi mi-am luat ligheanul la mansardă, unde e mai cald, şi am început să frământ, în timp ce ascultam pe Maica Siluana, care vorbea despre suferinţă (ultimul video de pe siteul dânsei, acela din 30 noiembrie 2014). Am frământat cred vreo 15 minute şi nu mă mai puteam orpi.

Aşa de plăcut era aluatul la frământat. E interesantă combinaţia aceasta, dar e foarte calorică, mai ales dacă pun şi ulei. Dar eu am pui energici şi nu-i problemă…

În timp ce frământam mă gândeam ce uşurinţă şi ce minunat e să te gospodăreşti singur şi să găteşti acasă. Aparent pare că e greu, dar e doar o părere. Şi mie mi s-a părut aşa. Desigur că e muuult mai simplu să iei totul de-a gata, dar cu ce preţ?

Uite ca să fac pâinică sănătoasă, proaspătă şi pe săturate nu am nevoie decât de foarte puţin timp şi de câţiva bani. Cu 5 lei şi 30 de minute de lucru efectiv, că în timpul coptului lucră cuptorul, am asigurat pentru o săptămână o bază de mâncare foarte hrănitoare.

Şi să vă mai spun ceva:

Am încercat eu tot felul de chestii, dar am ajuns la o concluzie:
Ca să putem trăi cât de cât normal în societatea asta „nebună”- în sensul să nu ne simţim privaţi de cine ştie ce bunătăţi mănâncă „alţii”, soluţia este să facem aceleaşi feluri de mâncare, dar cu totul alte ingrediente.

Mai exact:

Ştim că noi românii suntem mâncăcioşi de pâine. Ei bine, nici eu, nici puiuţii mei, nu putem fără pâine, cel puţin în stadiul în care suntem acum. Aşa că ce am făcut? Am cumpărat o moară de cereale pentru bucătărie şi fac făină integrală din cereale diverse din care fac pâinici.

Ca să fie şi mai atrăgătoare şi să mănânce mai cu poftă, mai adaug şi puţin ulei de măsline (e singurul ulei, după mărturia specialiştilor, care ar rezista mai bine şocurilor focului, dar şi aşa mă doare inima să-l coc, dar am zis că decât să poftească şi să mânce tot felul de chestii cu grăsimi rele din comerţ, mai bine pun eu o ţâră de ulei, că no fi bai).

Aşadar, ca să mâncăm sănătos, nu scoatem nimic din alimentaţie, ci înlocuim ingredientele!
Am observat o chestiune foarte interesantă la unele gospodine: măi, dacă află o reţetă şi vor să o facă, respectă ad literam instrucţiunile, adică: dacă scrie acolo că să pui margarină, ele pun margarină, n-ar pune ulei, că nu mai iese. Păi ce nu mai iese? Gustul, textura… dar oare asta urmărim noi dacă vrem să ne hrănim?

E nevoie să fim deschişi şi la schimbări!
Aseară am mai făcut un clic şi am mai înţeles ceva: bun e cum te înveţi. Dacă te înveţi cu anumite ingrediente, e cel mai bine aşa. Dar ca să fiu mai concretă, vă dau un exemplu:

De când am deprins a nu mai face combinaţii grele şi rele, am renunţat la multe ingrediente pe care le foloseam. Mai demult nu puteam să mănânc salata de legume fără lămâie, Doamne fereşte! Dar încet, am evitat să mai pun lămâie la salate deoarece mâncam salata adesea şi cu pâine şi după cum spune teoria, acidul în contact cu amidonul fermentează iar în alte combinaţii organismul neutralizează mai întâi acidul şi apoi se ocupă de celelalte ingrediente din mâncarea ce o mâncăm.

Ei bine, ştiind astea, ne-am obişnuit să mâncăm salata fără lămâie. Aseară însă am adăugat lămâie şi să ştiţi că nu mi-a mai plăcut gustul. Nu mai simţeam gustul rădăcinoaselor dulci şi mirosul lor puternic. Şi am văzut şi eu că e mai bine fără lămâie. Lămâia sau acrul se pune deobicei ca să împiedice greaţa de la multa grăsime…

Aşadar ne putem obişnui şi altfel… numai să vrem! Totul e o chestiune de mentalitate, (conştientă sau inconştientă). Te deprinzi să cumperi pâine de-a gata? Nu mai ai timp s-o faci în casă! Asta e probată!
În cartea cu reţete vă spuneam de reţeta aceea rapidă de făcut pâine. O pregăteşti de dimineaţă şi când vii seara de la lucru o răstorni în tavă şi o pui la copt. Ce poate fi mai simplu? Ce e greu în asta?

Dar, cum spunea mama, „Lenea e cucoană mare!”. Şi eu am plătit de nenumărate ori din cauza lenei! Desigur că aş prefera să am bucătar personal iar eu să-mi văd de pasiunile mele, printre care nu se numără bucătăria. Dar cu toate că n-am pasiune pentru gătit, gătitul în stilul Doina Blaga e la îndemâna oricui. Dar e nevoie să te obişnuieşti cu el, să te apuci pur şi simplu să faci…
Unele mămici îmi spun că puii lor nu ar mânca mâncare precum o fac eu.

Ei nu ar mânca!
Păi dacă au la discreţie pâinea din comerţ sau pufuleţii sau chipsurile, cum să mănânce altceva? Dar ia să-i laşi o zi fără ele şi să găsească pe masă o chiflă integrală când sunt flămânzi cu adevărat! Ar linge firmiturile! Şi ai mei tot la fel fac. Dacă trec pe la buni şi le dă nuşce mâncare din asta „gustoasă” cu ingrediente folosite în societate, credeţi că le mai place salata şi lintea mea? Sau ce credeţi că mie nu-mi plac animalierele? Zilnic le-aş mânca, dar e vai de mine dacă o fac…. Vegetalele sunt atât de bune pentru sănătatea noastră, se pliază atât de bine pe necesităţile adevărate ale noastre, numai că e nevoie să învăţăm să le gătim şio să le condimentă.

Anul acesta de sărbători am mâncat ce a gătit mama (tot felul de bunătăţi din astea tradiţionale), aşa ca să nu ni se pară că suntem noi mai cu moţ, dar desigur le-am vârât pe gât şi obişnuita salată de legume dreasă cu mult usturoi şi ceapă. Dar tne-a robit gustul şi după sărbători tot aşa doream să mâncăm şi nu prea ne venea să mai mâncăm mâncărurile noastre obişnuite dar când am văzut că ne-am întrecut cu gluma, ne-am revenit.

Dragii mei
nu e de glumit cu mâncărurile acestea făcute din toate animalierele odată şi mâncărurile industriale. Eu le-am simţit influenţa neprietenoasă şi distrugătoare şi vă spun tuturor: luaţi-o din timp cu acomodarea la gusturile vegetalelor, până nu e de musai…

Vă doresc curaj şi răbdărică!

O să vă invit să degustaţi chiflele minune din grâu şi porumb. Vă ţin la curent. O zi bună bună şi pe bune.

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Dragii mei dragi

Astăzi doresc să vorbim despre ceva important pentru sănătatea noastră. Este vorba despre curăţarea stomacului şi a intestinelor.

Zilnic mâncăm, zilnic ne spălăm farfuria, dar stomacul şi intestinele?
Majoritatea specialiştilor în nutriţie, pe care eu i-am consultat, susţin că toate bolile trebuie tratate mai întâi la nivelul tubului digestiv, căci sănătatea începe şi se sfârşeşte în intestine. Mai concret, să avem grijă că ce băgăm în gură trebuie să şi iasă afară.

Şi acum cum putem să ne curăţăm castronelul interior, stomăcelul şi intestinele?
Simplu! Să bem apă!

Noi am început treptat şi ne-am obişnuit ca în fiecare dimineaţă să pregătim o oală cu apă călduţă şi s-o punem în cănuţe şi să o răsturnăm pe gât. Ne mişcăm puţin şi apa călduţă merge direct în intestine şi împinge resturile afară. Şi aşa facem curat şi loc la păpica proaspătă şi valoroasă ce aşteaptă s-o savurăm.

Eu am o cană cam de 350-400 ml şi pe aceea o beau în fiecare dimineaţă. Când mă trezesc, pe la ora 5, am gura uscată şi mă duc repede să spăl dinţii apoi încălzesc apă şi o pun în cană şi o rostogolesc dintr-o dată pe gât şi până ce mă învârt de două ori prin bucătărie să pregătesc şi pentru ceilalţi ce le trebuie, mişcările peristaltice întră în rol şi resturile se împing afară. Simplu.

Noi avem impresia că pentru a ne vindeca trebuie să facem nuş’ce tratamente complicate şi costisitoare, dar ne înşelăm.

Vindecarea trupului este asemănătoare cu vindecarea sufletului, vindecarea spirituală. De multe ori mergem la duhovnic şi ne aşteptăm să ne dea nuş’ce canon cu nuş’ce postiri grele sau mii de metanii sau să dăm nu ştiu câtă milostenie şi când colo duhovnicul ne spune simplu: „Te iert şi te dezleg! Du-te şi nu mai fă ce ai făcut, iartă şi tu pe cei care îţi greşesc. Să nu te culci până nu faci liturghia iertării (pe care o aveţi detaliată în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos) cu fiecare persoană care te-a mâhnit. Aşa vei curăţa sufletul de orice urmă de mizerie, de păcate şi încă ceva, iartă-te şi pe tine, acceptă-te că eşti neputincios, că nu poţi să faci nimic bun fără har, fără ajutorul lui Dumnezeu şi acest har îl primeşti la Biserică. Vino aici cât poţi de des, ca să primeşti viaţa, adică Sfânta Împărtăşanie. În Biserică vei învăţa toate, numai să fii atent la cuvintele ce se rostesc!”.

Dar noi ne scandalizăm: „Ce? Numai atât? Ce ştie Părintele acesta. El nu ştie cât de păcătoasă sunt eu. Lasă că mă duc eu la alt preot.

Dar lucrurile sunt simple şi clare:

Domnul ne iubeşte şi este gata să ne ierte totul, dacă ne hotărâm să venim la El cu toată inima. Să ne acceptăm nimicnicia şi să ne smerim în faţa marii Lui bunătăţi.

Noi aceştia de azi nu mai putem să facem nuş’ce asceză. Asceza care ni se cere este să ne îngăduim unii pe alţii şi tot ce facem, să facem cu Doamne.

Să ne ajute Domnul „să ne iubim unii pe alţii şi toată viaţă lui Hristos să i-o dăm!” Amin

P.S: Şi cu toate că e simplu să beau apă dimineaţa şi să mă rog, uneori mi se pare atât de greu. Dar mi se pare doar! Mai e şi lucrarea celui rău.

Dar, să facem ce trebuie făcut, fără prea mult stat pe gânduri.

Să mergem la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu simţim nuştiu ce tresăltare sau sentiment pios, să mergem acolo. Doar în Biserică sufletul este la el acasă. Acolo e locul cel mai iubit de sufletul nostru, deşi trupului nu-i prea place să se ostenească şi potrivnicului (diavolului) nici atât. El face tot posibilul să ne dea indispoziţii şi preocupări „colaterale”. Dar, odată ajunşi la Biserică, strigăm în inimă cu psalmistul: Doamne mulţumim că „la Tine am scăpat”. Că am scăpat de mrejele bucătăriei, de mrejele lumii, ale serviciului, ale discuţiilor deşarte…!