Arhive etichetă: slow juice

Nectar de dude presat la rece

Dragii mei
Astăzi am fost în piaţă după cireşe. Nu prea am fost încântată de ce am găsit, preţul puţin ridicat şi cireşe puţine. Ieri fiind duminică, nu au mers la cules oamenii şi astfel nu era oferta prea mare.
Tot învârtindu-mă prin piaţă am dat peste tanti Maria care avea ceva de vânzare. Am salutat-o şi m-am uitat pe tejgheaua dânsei. Mirată îi zic:
– Tanti Maria s-au copt deja murele?
– Ce mure, draga mea, sunt dude.
– Ei, numai spune, chiar aşa?
– Da, sunt de la noi din dudul din curte. Gustă.
Şi am gustat dudele negre, care de la distanţă semănau cu murele. Un deliciu! Imediat mi s-a deschis cutiuţa cu amintiri şi m-am întors în copilărie când mă murdăream toată pe faţă de negreala dudelor, pe care le mâncam din copacul lui tanti Mariţa de peste drum. Ehehei, minunată copilărie la ţară!
Am luat dude şi desigur că nu m-am mărginit doar la o dudă de gust, până acasă am tot ciugulit din pungă. Când am ajuns acasă le-am chemat pe mămăruţele mele să vadă minunea. Au gustat şi nu au fost încântate precum mă aşteptam. Şi le-am zis să aştepte puţin. Atunci am montat repede componentele storcătorului Hurom şi am făcut într-un minut 2 pahare de nectar negru şi aromat pe care fetiţele mele l-au dat peste cap cât ai zice peşte, zicându-mi: „E bun acest nectărel de dude!”.
A ieşit un nectar foarte bun, doar seminţele au fost scoase, pulpa a intrat în suculeţ. Culoare neagră, mireasma, gustul, toate fac din acest nectar ceva inedit.
E prima dadă când am găsit în piaţă dude. Când eram copil mâncam în fiecare an pe dude săturate. Le mâncam cu mămăligă rece….
Venind la oraş, am rupt legătura cu ritmul natural al naturii. Înconjurată de case şi blocuri, rareori am posibilitatea să văd copaci şi grădini cu legume. Anul trecut am găsit un dud pe marginea unei străzi în zona gării. Erau dude albe, dar cu greu am reuşit să ajung la câteva dude, căci era înalt copacul.
Acum suntem în plină vară. Cireşele, vişinele, zmeura, dudele, caisele şi piersicile sunt fructele de sezon care nu trebuie să ne lipsească de la masa de fructe. Ele conţin vitamine, minerale şi enzime care ne revigorează organismul.
Din nefericire dudele au un preţ ridicat în piaţă şi mulţi nu se îndură să dea 10 lei pe 1 kg de dude sau 35 de lei pe unul de zmeură. Eu prefer să iau fructe de pădure decât roşii şi castraveţi. Chiar dacă sunt scumpe, merg pe ideea „puţin şi bun”.
O cură cu aceste fructe este foarte benefică pentru sistemul nervos, vascular şi imunitar. Ele combat oboseala cronică produsă de stres, deshidratare şi alimentaţie deficitară.
Nimic nu egalează o porţie de cireşe sau dude. E drept că dudele sunt mai puţin cunoscute şi consumate, însă proprietăţile lor sunt de neegalat.
Ce conţin dudele?
Conform spuselor specialiştilor, dudele conţin apă (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grăsimi (0,6%), celuloză (2%), substanţe minerale (0,84%, cum ar fi potasiu, mangan), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, B3, PP, acid folic, etc.
Dudele îmbunătăţesc absorţia fierului în organism, sunt energizante, combat insomniile, nevrozele şi ajută la buna oxigenare a creierului. De aceea dormeam buştean când eram la ţară în nopţile de vară după atâta alergare şi atâta mâncat la dude şi cireşe.
Dudele au şi efect bactericid (antibiotic) şi antiinflamator.
Aşadar avem toate motivele să mâncăm dude, să nu le lăsăm la gâşte şi la raţe, aşa cum face o cunoştinţă de-a mea de la Vâlcea. Uneori parcă mi-e „ciudă” pe cei care trăiesc la ţară care „s-au domnit” şi nu le mai plac dudele cu mămăligă, ci aleg „saleam” şi roşii „dă solar” şi alte împacheturi… Păcat! O mână de dude e superioară oricărei fructe sau legume crescute forţat. Şi culmea roşiile s-au vândut bine şi la 10 lei kg…

Storcatorul de la Hurom
Anul acesta am făcut cura de căpşune pentru prima dată. In fiecare dimineaţa, timp de aproape două săptămâni, am oferit un pahar de nectar de căpşune copilaşilor şi soţiorului. Până acum ocoleam căpşunele, nu ne plăceau că erau acre şi aveau seminţele acelea care sunt suspecte de alergie, dar anul acesta am făcut nectar cu storcatorul de la firma Hurom pe care l-am cumpărat vara aceasta şi aşa copilaşii au băut cu plăcere nectarul de căpşune.
Mare binecuvântare sunt aparatele de stoarcere la rece! Noi facem laptic de migdale şi de susan foarte des şi lapte de soia. Iese un lapte atât de bun (şi o brânzică grasă de soia) şi e proaspăt şi aşa ştiu ce beau….
Storcătorul a costat, ce-i drept, multicel, dar cu ajutorul lui pot oferi copilaşilor sucuri de legume proaspete cu tot cu pulpa şi lăpticuri de seminţe şi de nuci atunci când ei doresc.

 

 

Ajutorul binecuvântat al uneltelor în gospodărie şi în prepararea mâncării zilnice

Dragii mei
Mulţumesc Domnului că avem la îndemână mijloace care ne uşurează lucrul.
Uneltele de lucru sunt foarte importante. Noi nu putem lucra numai cu mâinile goale, avem nevoie de unelte. Calitatea acestora ne ajută enorm. Îmi amintesc că eram copil şi mergeam cu mama la sapă (la prăşit). Era o sapă grea, şi poate că eram eu mică, aveam în jur de 10 ani, dar nu că eram eu mică, ci într-adevăr sapa era grea şi tocită, nu tăia bine. Am înţeles asta doar în momentul când am ajutat-o pe o mătuşă de-a mea să termine bucata de săpat şi i-am luat sapa ei. ce diferenţă enormă: sapa era uşoară şi ascuţită şi „un-doi” am terminat bucata de săpat şi atunci i-am zis mamei: „mama noi de ce avem sape aşa de grele şi de tocite?” La care mama s-a întristat şi mi-a spus că nu are, că tata nu i-o ascute, „nu o bate” ( sapele se băteau cu ciocanu ca să se îndrepte, să se ascute .. şi tata nu făcea asta…. mama era nevoită să se descurce singură. Tata era absent…Dumnezeu să-l ierte!). şi uite-aşa s-a chinuit biata mama să sape cu o sapă grea şi tocită. Desigur că erau soluţii, dar… ştiţi unii preferă să aibă de ce să se vaite.
Şi aşa am preluat şi eu multe metehne de la mama..

Când m-am căsătorit şi a fost vorba să ne luăm maşină de spălat automată cu banii primiţi la nuntă, am zis că ce mama a spălat cu mâna pentru 11 persoane şi eu n-oi fi în stare să spăl pentru două. Şi n-am luat maşina atunci. Când s-a născut primul copil s-a îngreuiat puţin spălatul, dar, de, „mă nevoiam”!.

La un moment dat soţiorul meu minunat a spus:”eu îmi iau maşină, tu n-ai decât să speli la mână!” Şi Doamne ce binecuvântare! Umpleam cuva de scutecele şi ieşeau aproape uscate iar eu între timp mă jucam cu copilaşul şi învăţam pentru sesiune şi nu mai stăteam gheboasă la văniţă. Încet, încet am priceput că n-are rost să „mai nevoiesc” să fac lucruri manual dacă există posibilităţi automate. Acum trăim în „alte vremuri”, timpul nu mai are răbdare cu noi şi avem mule de făcut, mai ales noi ăştia cu pretenţii „telectuale” şi care supravieţuim la oraş.

Am avut de ales între a lucra ore-n şir în bucătărie sau a mă folosi şi de aparatură şi a avea timp şi de sfânta liturghie zilnic. Şi desigur că am ales a doua variantă.
De mai bine de 10 ani mă concentrez pe hrana cât mai naturală şi integrală. Crudităţile au prins teren în hrana zilnică tot mai mult.

M-am documentat şi am cercetat cum să fac mai bine mâncarea ca să fie hrănitoare. am simţit din plin efectele hranei vii. Am scris o carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care împărtăşesc cu prietenii bucuria de a trăi sănătos, sufleteşte şi trupeşte.
Dar ritmul în care trăim nu ne dă răgaz să facem repede de fiecare dată o salată de legume şi pe grabă băgam adesea pită (pâine) la greu. dar vedeam că nu e bine, chiar dacă pâinea era din făină integrală. Am simţit că legumele au cel mai mare efect asupra organismului nostru şi tocmai pe ele nu le consumam îndeajuns pentru că era nevoie de ronţăială multă şi copilaşii nu aveau chef să ronţăie prea mulţi morcovei sau varză, cu tot efortul de a-i entuziasma făcând grupa de iepuraşi şi mai mult, soţiorul meu avea o problemă acentuată cu dinţii şi cu cavitatea bucală.

Astfel am căutat soluţii . am încercat multe. Tot felul de metode şi răzători pentru a consuma cât mai mult şi mai des verdeţuri şi legume crude. Îmi lua o oră să tai şi să rad legume pentru prânz. Uneori pufăiam că nu făceam faţă.
Altă problemă a fost cu pregătirea cerealelor şi a pâinii. Am încercat tot felul de preparate cât mai apropiate de integral. Ore în şir, zile de-a rândul m-am tot gândit cum aş putea aplica teoriile despre cum să pregătesc hrana cât mai digestibilă. Veţi găsi reţetele încercate de mine pe acest blog. Toate reţetele sunt bune, e minunat să găteşti cu alimente integrale, dar e de lucru. Şi eu am atâtea de făcut şi nu apucam să le fac pentru că trebuia să fac păpica.

Acum, mulţumesc Domnului, lurul s-a mai uşurat, s-a uşurat simţitor. Am găsit storcătorul de la Hurom şi l-am cumpărat şi-l folosim zilnic de mai multe ori pe zi.

Tot timpul am în casă legume şi fructe de sezon. Acum nu mai e o problemă cu legumele. Fac repede un suc din varză şi frunze de pătrunjel şi morcov şi gata e supa. Pun în suc fulgi de cereale sau pâinică şi copii sunt bucuroşi să mănânce astfel legumele.
Dimineaţa fac repede un lapte de susan sau de migdale şi-l pun peste fulgii înmuiaţi de seara sau peste cerealele fierte şi gata e păpica.

Dar ce mă bucură cel mai mult e că pot face lapte de grâu încolţit. Acesta e bomba noastră de energie până facem rost de un germinator ca să facem şi suc de iarbă de grâu.
Unii dintre cititori vor zice că e prea complicat, dar nu, e simplu, dar trebuie să faci. Aparatele nu fac totul. Trebuie să speli legumele să le curteţi, să te duci după ele în grădină sau în piaţă, dar nu mai stai zeci de minute să le tai şi să le mesteci, şi asta face enorm de mult pentru mine.

Am început să colaborez cu domnul director de la HuromRomania. E un domn de treabă. Mi-a permis „să fac reclamă” la aparatele Hurom. Aşadar cei care doriţi să vă achiziţionaţi un aparat, vă ajut cu mare drag.

Mai jos aveţi câteva filmuleţe cu aparatele Hurom.
Voi încerca să vă arăt şi eu cum folosesc storcătorul. Deocamdată nu am cameră video, dar v-a rândui Doamne, dacă e spre folosul multora. Până atunci am încredere în Cuvânt, că e lucrător, chiar dacă imaginea „convinge”. Mai fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut…

Eu am aparatul de vreo câteva săptămâni. Am făcut cu el câteva sucuri „interesante”, cum ar fi suc de grâu încolţit, pe care l-am amestecat şi cu resturile şi a ieşit un terci foarte hrănitor. Am făcut suc de muguri de brad, dintr-un kilogram de muguri mi-a ieşit aproape 800 de ml de suc pe care l-am amestecat cu pastă de curmale şi îl folosim de 2 săptămâni dimineaţa cu masa de fructe.

Cu ajutorul lui Doamne vă voi mai povesti printre picături despre cum mă străduiesc eu să gătesc simplu şi natural.
Am avut o încercare grea, am avut lupta de a cădea în obsesie şi deprimare cu mâncatul vegetal şi integral, dar m-a salvat domnul meu minunat şi scump. Nu putem „ca la carte2, dar ne străduim şi ne preocupăm, dar nu obsesiv. Doamne ajută-ne!
Vă ajut cu mare drag dacă doriţi să vă simplificaţi şi uşuraţi lucrul în bucătărie. Vă ajut cu ce pot şi eu, cu cartea mea, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care am schiţat câteva repere în parcursul spiritual şi în slujirea din bucătărie, cu mărturia despre „funcţionalitatea” aparaturii pe care o folosesc, cu cărţile care le voi mai scrie.

Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte prin semenii noştri!

Datele mele de contact:
Doina Blaga, Email: doinablaga @ gmail.com

Filmuleţe cu aparatele Hurom:
Un film în limba engleză – de ce să folosesc aparatul?

Prezentarea aparatului pe care noi îl avem:

Pagină cu mai multe filmuleţe:
http://www.youtube.com/channel/UCKwTKWww1RZZdd39FLjG_pQ