Arhive etichetă: sot

Pornind pe o nouă cărare…

Salutare, dragilor!

Astăzi, este 1 martie! Știți deja! Vestea sosirii lui s-a dat de ceva vreme…

Mare bucurie în sufletele noastre este începutul primăverii! Pentru mine, ziua aceasta este de-a dreptul copleșitoare!

De unde voi începe a vă împărtăși darurile primite până acum? Voi începe cu începutul…

Cred că știți că ziua liturgică începe de cu seara…!?

Da, mare taină este începerea asta a zilei de cu seara…!!! Început, pe care încă mă străduiesc să-l deprind…, început al zilei de cu seara, în care să-mi pregătesc lucrurile, să mă organizez pentru lunga zi care-mi stă înainte

img_20160625_154353

și…care, poate, este cea din urmă zi…

În începerea și pregătirea zilei de cu seara, am un model și o mare binecuvântare, îl am pe iubitul meu soțior,

eu-cu-nicu-img_20160501_131308

care, ca de fiecare dată, și acum, și-a făcut bine temele pentru a doua zi, și la acest nou început de drum, la acest superb 1 Martie 2017, m-a surprins prin spontaneitate și creativitate…

Un alt dar minunat primit la începutul acestei zile speciale, a fost din partea cumnatului meu drag și prețios… El este tot timpul atent la detalii „precise”…și astfel, aseară, a trecut, special în acest scop, pe la noi și mi-a lăsat un mărțișor special…

 

Dar ceea ce m-a copleșit au fost fetițele mele speciale, omuleții mei, care mă uimesc mereu în multe rânduri și-n multe chipuri…!!!

16998973_1247628975351285_5699423803006405237_n

16864578_1247629005351282_1855605188453865566_n

 

16998712_1247629095351273_4317739207827450560_n

17098270_1247629058684610_1056946675316551144_n

În altă ordine de idei, iată-mă la mijlocul vieții, când criza de la 40 de ani a trecut de ceva vreme cu bine, îndreptându-mă pe un nou făgaș, pe o nouă cărare…!!!

Pe deoparte, am mari emoții în acest nou început iar pe de alta, darul oferit și primit mă copleșește. Ce poate fi mai minunat decât să te joci cu copiii și să înveți, prin joc și activități plăcute, să trăiești viața minunat?!

Vă mulțumesc tuturor, vouă celor care m-ați smuls din ghearele inerției, indeciziilor și oscilațiilor mele și mi-ați deschis o nouă perspectivă. Fiți binecuvântați!

Dragii mei dragi prieteni și cunoscuți,

vă doresc ca Doamne să fie cu voi cu toți în tot ceea ce veți lucra de acum înainte și până la finalul vieții!

Iată ni se dăruiește o nouă primăvară, un nou prilej să aruncăm semințele. Noi să ne străduim să arăm, să aruncăm semințele, iar Cel care le udă și le face să crească este Doamne, Cel Care face să răsară soarele și să plouă și peste cei buni și peste cei răi și ne dă toate la bună vreme. Astăzi îmi exprim suprema recunoștință față de doamne al meu minunat și Îi mulțumesc pentru toate, pentru tot ce mi-a dăruit, pentru toți acești ani plini, plini…!!!

Iată, azi, mă deschid spre această nouă provocare din viața mea și cu ajutorul lui Doamne, pornesc pe acest nou drum, alături de o echipă minunată și binecuvântată!

Îl rog pe Doamne să fie cu noi și să facă EL să răsară, să crească și să rodească semințele, pe care noi le vom semăna.

Dragii mei dragi,

Îndrăzniți să trăiți sănătos dimpreună cu Doamne și cu toți cei din jurul vostru!

La acest nou început de drum, doar asta îi cer lui Doamne-Doamne:

Fă-mă, Doamne, martora bucuriei și Învierii Tale în fața tuturor celor cu care trăiesc, lucrez, mă întâlnesc și mă voi mai întâlni de acum înainte! Amin. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Și vouă

Vă Mulțumesc! Vă Mulțumesc! Vă Mulțumesc!

Vă iubesc! Vă iubesc! Vă iubesc!

Și

Vă îmbrățișez cu drag mult, mult!

La mulți și rodnici ani, dragii mei dragi și prețioși prieteni!

 

Din bucuriile sărbătorilor care au trecut şi încă mai vibrează în mine

Dragii mei dragi

mă bucur de fiecare dată când încep să scriu, mai ales că acum am tot primit semnale de la voi, de la tot mai mulţi, că cele ce vă scriu vă bucură şi vă foloseşte. Aş vrea să fac multe şi adesea nu reuşesc ce-mi propun şi uneori mă mâhnesc, dar am învăţat să mă mulţumesc şi cu mai puţin şi să sărut Mânuţa Domnului pentru cât reuşesc să fac în fiecare zi şi ceea ce nu reuşesc, pun la sertăraş, cu ideea că voi reveni, dar a doua zi se ivesc tot altele şi altele.

Uitaţi, spre exemplu, duminică de Rusalii şi ieri am primit atâtea daruri pe care vreau să vi le împărtăşesc, dar timpul deja e pe sfârşite azi… Sunt împărţită în atâtea…
Cuvântul Părintelui Vasile, Părintelui meu minunat, de duminică aş vrea să-l transcriu…, dar îmi trebuie vreo 3-4 ore…, la fel şi cuvântul de aseară de la vecernie…
Dar vă scriu câteva idei din aceste cuvinte minunate:

Dumnică Părintele spunea că suntem chemaţi să dăm mărturie, că suntem chemaţi să mărturisim cuvântul Mântuitorului, care preface inimile, că suntem chemaţi să lucrăm să aducem lumină în lumea aceasta cuprinsă de întuneric şi deznădejde… Toţi suntem chemaţi să lucrăm împreună cu Duhul Sfânt, căci totţi creştinii avem preoţia universală.

Iar aseară a spus un cuvânt care mi-a produs un AHA: Fiinţa noastră e mărginită iar puterea Duhului Sfânt e nemărginită…Păcatul strâmtorează fiinţa noastră. Pocăinţa vine şi curăţă şi lărgeşte din nou fiinţa noastră, care se umple de Duhul Sfânt.

Pogorărea Duhului Sfânt e permanentă în Biserică, nu putem spune că am primit odată Duhul Sfânt şi gata, ci mereu invocăm coborârea Lui şi o vedem asta în Faptele Apostolilor că după Cincizecime Duhul Sfânt s-a pogorât din nou când erau adunaţi într-o încăpere Apostolii…
Mare ajutor avem noi pe Duhul Sfânt, dar să-L folosim, să-L chemăm mereu şi El vine şi ne ajută. Împărăţia lui Dumnezeu este acum…Noi am părimit arvuna Duhului Sfânt în care putem gusta această Împărăţie…

Zilele acestea am stat deplin cu soţiorul şi copilaşii şi ne-am bucurat de împreună şedere. Am mers pe câmp şi am alergat şi ne-am jucat cu copilaşii. Cât de minunat este să fim o familie şi să simţim binecuvântarea Domnului întru noi! Mă gândeam ce seci ar fi sărbătorile fără biserică, fără Sfânta Împărtăşanie, fără cuvântul Părinţilor noştri…!

O ce mari bogăţii avem şi uneori le lăsăm uitate şi ne înfometăm singuri….!

Fiţi binecuvântaţi, dragilor!

„Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui să mănânce mai puțin”

Dragilor,

răsfoind pagina ziarului nostru local Sibiu 100%, am dat peste un articol, care mi-a sărit în ochi: „Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui să mănânce mai puțin”. Da, da, are dreptate, am zis. Ia să vedem ce spune articolul! Și m-am așternut la citit. Mi-au plăcut cele cele 12 sfaturi și vi le transcriu și vouă:

  1. Nu-mi place graba. Atât pe scenă, cât și în viață. De asemenea, nu iubesc cuvintele de prisos.
  2. Nu am iubit vreodată să mă antrenez și să fac repetiții. Cred că, din această cauză cariera mea a durat atât de mult. Nu mi-am istovit picioarele.
  3. Oamenii nu se clasifică după scara socială, rasă și sisteme de guvernare. Oamenii se împart în răi și buni. Doar așa. Cei buni sunt o excepție, un dar al cerului.
  4. Eu nu am de ce să fiu invidiată. Domnul mi-a dat capacități, iar în Teatrul Bolshoi am avut o sumedenie de spectacole, care ulterior mi-au adus faima mondială. Însă, cel mai important, eu am un soț minunat, ce altceva mai pot cere?
  5. Bărbații adoră siluetele frumoase. Nu cred că balerinele au cucerit bărbații din viața lor prin inteligență.
  6. Prefer berea și cârnățeii mai mult decât dulcele. Dar, de fapt, oamenii nu au inventat nimic mai delicios decât pâinea și untul.
  7. Întreaga mea viață am iubit noutățile. Mereu privesc spre viitor. Așa îmi este interesant să trăiesc.
  8. Nu sunt sigură că cea mai frumoasă calitate a omului este bunătatea. Există suflete bune, cu minți umplute cu prostii.
  9. Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui mai puțin să mănânce.
  10. Pentru mine, în lumea modei totul începe și se termină cu Pierre Cardin. Această combinație de gust, imaginație și frumusețe va rămâne mereu în modă.
  11. Nimeni nu va putea să scape de procesul de îmbătrânire, însă cât e de frumos să vezi cum un bătrânel sau o bătrânică întinerește. La orice vârstă este importantă îngrijirea corporală.
  12. Dau un sfat pentru generațiile următoare. Nu ceda, chiar dacă stai la margine de prăpastie. Lupta, zbate-te, împușcă, bate tobe, până la ultima răsuflare. Toate succesele mele le-am obținut doar prin luptă. Caracterul tău este de fapt soarta ta.

Sursa: http://ea.md/12-reguli-de-viata-de-la-mayei-plisetskaya-femeia-nu-are-nevoie-de-diete-ci-ar-trebui-sa-manance-mai-putin/

 

La cumpărături cu ….. soţiorul

Dragele mele prietene

de data aceasta vreau să vorbim despre ceva ….mai banal…
Zilele trecute v-am tot ridicat în dimensiuni înalte, dar acum vreau să vă povestesc ceva cotidian: despre cumpărături.

În mod obişnuit, mie îmi place să merg la cumpărături singură, în niciun caz cu soţiorul. Când mă duc la cumpărături în marile magazine, îmi place să mă uit la toate aspectele, să cercetez, să citesc etichetele, să mă socotesc ce-mi trebuie şi la ce-mi trebuie, să-mi socotesc bănuţii şi alte celea… Lui nu-i place. El întotdeuna are clar în cap ce vrea să cumpere şi ia de unde i se pare mai „fain”. Şi se grăbeşte tot timpul. Şi pe bună dreptate se grăbeşte, că chiar n-are timp. Nici eu n-am timp, dar aşa am apucat …să-mi tot fac socoteli, să mă gândesc şi răsgândesc şi apoi să nu cumpăr sau să cumpăr şi apoi să mă simt vinovată că de ce am cumpărat sau n-am cumpărat.
Ei bun. Iată-ne în plină acţiune: „Eu mă duc să-mi cumpăr ceva, vii şi tu?”. Mda… „Vorbeai zilele acestea de o rochie… Poate-ţi găseşti o rochie… ”.

Am plecat. Simţeam o tensiune… ciudată. Am conştientizat-o imediat. Priveam cum schema vizavi de subiectul în discuţie, de a merge împreună la cumpărături, voia să intre în funcţiune. Am început să zâmbesc… Ce interesant…! Iată cum funcţionează schemele astea..intră aşa pe pilot automat şi te subjugă! Dar de data asta n-am vrut să mai intru în joc şi nu am reacţionat după cum îmi venea să reacţionez. Am făcut o rugăciune să rezist de a manifesta acel discomfort şi am început să privesc din alt punct de vedere această provocare şi să-mi zic: Uite am posibilitatea să merg la cumpărături, e o ocazie, de ce s-o ratez pentru că eu nu am chef să-mi tai voia şi să mă pliez pe timpul şi ritmul soţiorului.

Dar ce bine a fost…! Am avut şi consultant şi admirator la rochie…

sot-rochii-sotie1

Ei, ce aş fi ratat….!

Bun, cu rochia am rezolvat.

Acum mergem la raionul de alimente.

shopping-supermarket-2-660x400

Mama mea, ce mirosuri acolo, ce imagini…!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu când e vorba de mirosuri de mâncare, am o chestie ciudată, mă apucă foamea…, chiar dacă sunt „mâncată”. Şi năvălesc şi poftele de ..ceva dulce…

Am vrut să iau ceva… M-am tot uitat…, dar pur şi simplu nu era ce să iau. Din magazinele mari, nu ai ce lua, dacă citeşti etichetele… Aaa, poţi să iei, să bagi în gură şi, după aia….,vezi tu cum te descurci cu regretele că nu-ţi mai intri în fusta preferată…

Doamne, ce m-a mai luptat pofta să cumpăr ceva, ceva din aceea ce mirosea aşa de îmbietor…!

Dar şi de data asta, cu ajutorul lui Doamne, am rezistat să cumpăr „ispite” şi m-am concentrat pe alimente integrale. Aşa lucrurile sunt simple: măsline naturale, fulgi de cereale integrale, nucă de cocos, migdale, arahide, avocado şi alte alimente integrale ce le-am mai găsit în acel supermarket.

De obicei eu mă aprovizionez cu majoritatea alimentelor din categoria cereale, leguminoase şi seminţe prin comandă la firme ce fac distribuţie acasă. Dar uneori se întâmplă să găsesc şi prin supermarketuri preturi bune. Uite de data aceasta am găsit orz decorticat la preţ bun…

Îmi amintesc de altădată. Ce nebunie era când nu aveam habar ce să iau de mâncare. Înnebuneşti uitându-te la zecile de sortimente de pâine, de făinuri, de zahăr, uleiuri…de toate celea… După ce să te iei? După preţ…cel mai ieftin…dar toate sunt la fel de … rele, şi cele ieftine şi cele scumpe… Uneori un leu în plus e ambalajul…

Am ajuns acasă târziu şi … cu foame… Măslinele au fost salvarea mea. Ce bunătate: măsline cu usturoi, salată verde şi chiflă din făinuri integrale. De data aceasta măslinele naturale sunt aşa de bune! Mai mult se simţea gustul de murat…decât de sare… Doamne mulţam!
Iar noaptea am dormit liniştită, fără să mă simt, ca alte dăţi, vinovată după ce veneam acasă de la cumpărături…

Doamne, mulţam!

Dimineaţă am spălat rochia şi abia aştept să se usuce…

Doamne cât de minunat ai făcut-o pe femeie..ce frumuseţte, ce farmec…şi rochiile…o splendoare…

Abia acum văd şi eu ce bine că sunt femeie şi MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Şi mai mult, mă bucur că Domne mi-a dat fete..ce superbe sunt în rochiţe….dar eu nu am avut ochi să văd toate acestea până acum…Cele care mi-aţi citi cartea, ştiţi la ce mă refer.

Rochiile şi fustele măresc farmecul feminin atât de mult..

Poza cu rociile am luat-o de aici:

http://www.agentiadepresamondena.com/paul-brockman-barbatul-care-i-a-daruit-sotiei-55000-de-rochii-in-56-de-ani-de-casnicie/

sot-rochii-sotie1

CARTEA MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE – cuprins şi text copertă

Din cuprinsul cărţii

Mă bucur că sunt femeie

coperta

INTRODUCERE
O carte pentru femei, şi nu numai
Cine sunt eu, Doina Blaga?
Un loc numai pentru Doamne
Folosul „încercărilor”
Lumea are nevoie mai mult de martori ai bucuriei, decât de profesori
De ce am scris această carte
Scrisoare unei prietene ce se află în mare depresie
Hristos e singura bucurie posibilă
Dar ce este bucuria?
Suntem chemaţi la bucurie!
PARTEA I: MOŞTENIREA
Asta-i soarta mea?
Fată, nu băiat
Copilăria
Dodoşelu’ lu’ tata
Viaţa mamei m-a marcat mult timp
Cărţile (bune) au fost salvarea mea
Una dintre „marile” suferinţe ale copilăriei mele
Prima mea carte
Adolescenţa
Plecarea la Şcoală departe de casă
Complexul de inferioritate
Studenţia
Nunta
Naşterea de copii
Istoria se repetă: fată, nu băiat
Groaza de copii mulţi. Pierderea de sarcină
PARTEA II: DRUMUL SPRE VINDECARE
Terapia prin alimentaţie
Lupta cu apucăturile
Simplificarea lucrului din bucătărie
Terapia prin iertare
Seminarul Să ne vindecăm iertând
Cum am lucrat Seminarul iertării
Cum am făcut prima dată Liturghia iertării
Vindecarea relaţiilor
Iertarea tatălui
Iertarea şi acceptarea mamei, aşa cum a fost
Ultima scrisoare către mama
Comuniunea cu cei adormiţi
Urmările codependenţei. Ruperea lanţurilor.
Acceptarea
Trupul meu e minunat
Să inspirăm bucurie fetiţelor noastre
Iertarea – unica modalitate de a putea trăi sănătos dimpreună cu ceilalţi în aceste vremuri

PARTEA III-A: SUNT FEMEIE A VREMII MELE

(Femeia şi provocările contemporane)
Şcoala nu ne (mai) asigură viitorul
Iluzia unui post de titular
Am acceptat să stau cu copiii acasă
O nouă provocare: carnetul de şofer
Teoria franceză: Trei copii, nu doi
M-am născut din nou cu copiii mei
De la angajat la … „liber cugetător”
Antreprenoriat feminin
Planul de afacere
Premiul
Viitorul (mi-)e scris în cărţi
Fă bani cu pasiunea ta!
Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos
Deprinderea unor abilităţi şi cunoştinţe noi
Care e misiunea mea pe pământ?
PARTEA IV: IATĂ EU ŞI PRUNCII PE CARE MI I-A DAT DUMNEZEU
Copiii mei
O tehnică extraordinară
De ce mă mâniam pe copii?
Copiii ne simt vibraţiile
PARTEA V: SOŢIORUL MEU, MINUNEA MEA
Soţiorul meu, minunea mea!
Valoarea expresiei „te iubesc”
Cum distingem dragostea (eros) de multitudinea de dorinţe?
Îmi permit să nu fiu perfectă
Ce faci când îţi vine să pleci departe?
Depind în totalitate de Domnul
Maica Domnului este modelul nostru desăvârşit

PARTEA VI: EU ŞI PRIETENELE MELE MAI TINERE
Vino la biserică aşa cum eşti
Femeia creştină înoată contra valului
Să învăţăm să ne vedem de treaba noastră!
Femeile sunte daruri făcute bărbaţilor
Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii?
Nu te lega de oameni sau de lucruri, ci de Doamne
Ordinea lucrurilor şi a vieţii noastre
Libertatea întru ascultare
Cariera
Femeie a lui Dumnezeu vs. „femeie de succes” / „femeie de afacere”
De ce preferă femeile să lucreze în afara casei, a familiei?
„Avem a fi ceea ce suntem!”
Femeia e chemată să dăruiască ceea ce n-are
Bărbatul şi femeiea: Masculinitatea şi feminitatea
Stăpânirea şi supunerea în cadrul familiei
Influenţa trupului asupra sufletului
Maternitatea este esenţa feminităţii
Supunere în Hristos vs. Emacipare
Adevărata libertate
Îngăduiţi-vă unii pe alţii!
Pentru prietena mea care aşteaptă să se mărite
Alegerea soţului
Alegerea e o limitare
Cu cine te căsătoreşti când te căsătoreşti?
Te căsătoreşti cu un om (urmaş al lui Adam), cu un bărbat, cu un soţ, cu o persoană
Exerciţiul tăcerii
Lăsarea părinţilor (ruperea)
Să-ţi vezi soţul aşa cum îl vede Dumnezeu
Ce este căsnicia?
Căsnicia fericită se construieşte
Subtila distrugere a maternităţii
Să privim la înaintaşele noastre
Mă bucur că sunt femeie! Creatorul nu a greşit când „m-a proiectat”
Femeia: ajutor potrivit pentru bărbat
Căsnicia şi cariera
Ce anume face o căsnicie să funcţioneze?
Autoritatea
Lepădarea de sine-despătimirea
Sunt binecuvântată şi bucuroasă
Ce te împiedică să fii bucurie?
Oamenii au nevoie de bucurie
Îndrăzneşte să trăieşti autentic!

PARTEA VII: LA ŞCOALA LUI DOAMNE
La Şcoala bucuriei lui Doamne
La Şcoala bucuriei lui Domne cu maica Siluana
Cum am cunoscut-o pe maica Siluana
Lepădarea moştenirilor
Să lepădăm „cele ale copilului”
Bucurie vs. Entuziasm
Cum transformăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti?
De ce nu ne bucurăm
Secretul bucuriei
Cine îmi fură bucuria?
Judecarea semenului, vorbăria, invidia, bârfirea
Patima lăcomiei pântecelui
La şcoala lui Doamne cu Părintele meu
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos
Nu Dumnezeu este autorul răului
La Şcoala lui Doamne învăţ toată viaţa

TEXTUL DE PE COPERTĂ:

Mă bucur că sunt femeie!
Mă bucur că m-am născut femeie!
M-am născut în mare grabă cu-n dor nespus de viaţă şi de bucurie.
M-am născut să trăiesc bucuria, să fiu bucurie.
Dar la un moment dat, am pierdut bucuria.
Bucuria s-a ascuns.
Şi atunci viaţa mea nu mai avea sens fără ea.
Am ajuns, cum s-ar zice la un impas.
Şi am întrebat pe Doamne:
„Doamne, unde s-a ascuns bucuria?
O vreau! O caut! Nu pot să trăiesc fără ea!
Şi atunci mi s-a mai dat o nouă şansă,
o nouă chemare:
„Vino să iei bucurie! Ea este aici, înăuntrul tău!”
Şi am răspuns chemării
şi am aflat din nou bucuria,
Pe care vreau s-o împart cu tine, draga mea prietenă-femeie.
Dacă, cumva, şi tu ai pierdut bucuria şi o vrei înapoi,
Domnul îţi spune şi ţie: „Vino să iei bucurie”!
Îndrăzneşte!
Hristos a înviat, bucuria mea!

Soţiorul meu, minunea mea

Până nu demult, îmi priveam soţul ca pe o persoană care are multe datorii la mine. Trebuia să fie atent, să mă iubească, să-mi dea totul.

Dar într-o zi am înţeles că iubirea nu are pretenţii. Şi tunci mi-am schimbat atitudinea. Am început să dăruiesc eu ceea ce doream să primesc.

Eram permanent nemulţumită şi găseam motive să reproşez. Mi-am dat seama că e absurd. Soţul meu e om şi asta înseamnă că e limitat şi e vulnerabil. Numai Dumnezeu e perfect şi acest Dumnezeu perfect a făcut pentru mine special un om minunat.

Până nu mi-am dat jos ochelarii prejudecăţilor şi visărilor tinereţii, nu am putut vedea minunăţia din soţul meu, îi vedeam mai mult neputinţele, defectele şi nedesăvârşirea. Uneori mă enerva felul lui de a fi, tăcerea lui.

Dar iată că după mai bine de 14 ani de căutare, am descoperit o metodă de a-mi „crea” soţul pe care mi-l doresc. Această metodă e simplă şi cu putere, e dată de însuşi Domnul: când nu-ţi place ceva (ceva care nu-ţi place, care îţi este vrăjmaş, adică ţi se împotriveşte dorinţelor, simţămintelor), binecuvintează! Ori de câte ori îl auzi şi-l vezi pe soţ, roagă-te şi zii aşa: „Doamne binecuvintează pe soţul meu (numele, neaparat!) şi-l miluieşte!”.

Şi ai să vezi minuni. Ai să vezi că soţul tău devine alt om. Şi zii aşa oricând eşti cu el. şi când îl atingi, şi când îl drăgăleşti şi înainte de a-i spune ceva. Şi dimineaţa înainte de bună dimineaţa, şi seara înainte de a-i spune noapte bună.

Şi-ţi mai spun o taină: taci mult în preajma lui. Taci şi roagă-te. În Taina Nunţii ai primit o putere făcătoare de minuni, ai primit harul, foloseşte harul Nunţii. Imploră-l să se coboare peste voi, mai ales când apar greutaţile, neînţelegerile zi aşa: „Doamne coboară harul Nunţii peste noi şi fă aceste memente prilej de pace şi de bucurie, că ce bine că suntem împreună. De ce să risipim momentele acestea de împreună şedere pe nemulţumiri, fie ele şi „pe bună dreptate”?

Mai demult credeam că „am misiunea” să-mi mântui soţul, să-l povăţuiesc pe calea cea bună, să-l tot atenţionez când greşeşte (faţă de mine). Dar la un moment dat am înţeles că eu nu sunt mântuitorul nimănui, şi cu atât mai mult al soţului meu. Domnul este Mântuitorul şi Dătătorul a tot binele. şi aşa Domnul îl crează mai cu adevărat pe soţul meu, mai frumos, mai minunat. Şi curios, şi stând lângă un asemenea om, devin şi eu mai frumoasă. Aşa ca în ziua nunţii noastre!

Viaţa ne pune mereu la încercare. Ne luptăm cu grijile vieţii, dar e important să fim atenţi cu cei mai preţioşi oameni din viaţa noastră. Acel minunat om cu care mi-am unit inima în Taina Nunţii poate fi acoperit de indiferenţa mea.

E nevoie să întreţin focul dragostei, altfel el se stinge sau îşi caută singur surse de supravieţuire şi e păcat să se stingă, dacă am văzut de atâtea ori ce frumos luminează!

Binecuvântat fii, soţiorul meu. minunea mea, eroul meu!

„Avem a fi ceea ce suntem!” (Heidegger) şi a dărui ceea ce nu avem

Cine sunt eu?

Sunt femeie creştin-ortodoxă, botezată de mic copil în dreapta credinţă. Botezul a pus începutul mântuirii întru mine. Dar Botezul nu-i destul, precum nici că sunt fiica lui mama nu ajută, dacă nu-i urmez virtutea. Şi la fel, nu te poţi numi ostaş dacă nu dai dovadă de vitejie, disciplină şi putere de a îndura. Simpla uniformă nu-i deajuns!

Noi românii suntem creştini majoritari. La Sfântul Botez am primit o imensă moştenire, dar mulţi dintre noi nu avem habar de ea. Trăim ca nişte săraci, de azi pe mâine, fără să ştim că avem un cont bogat, care zace ascuns, iar noi abia ne ducem zilele.

Când am conştientizat asta, mi-a venit să strig de durere. Şi aşa m-am apucat să scriu, ca să dau mărturie despre bogăţia care zace în noi, în creştinii botezaţi.

Chemată să dau altora ceea ce n-am

Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc. Lectura e hrana mea zilnică.
Îmi amintesc că eram în liceu şi într-o zi, citind cartea Părintelui Steinhardt, Primejdia mărturisirii, am găsit un pasaj care m-a pus pe gânduri.

Venisem la acea şcoală cu gândul să-mi urmez visul din copilărie, acela de a fi profesor şi când am văzut pe majoritatea colegelor care erau „atât de deştepte”, atât de rafinate .. am început să mă complexez şi să mă descurajez. Mă tot gândeam cum, eu o fată săracă şi simplă de la ţară, o să ajung profesor? Eu care abia îmi duc zilele şi n-am nimic, nici de unele, nici mâncare, nici casă, nici încredere în mine că pot face ceva în viaţă, ci doar dorirea să „mă fac profesor”.

Dar ce-o să spun eu altora? N-am nimic.. nu ştiu nimic… şi iată dintr-o dată aud printre rândurile cărţii ce o ţineam în mâini chemarea: „dă ce n-ai!”.
„Ce are a face! Nu ai credinţă, însă, dând-o altora, o vei avea. Căutând-o pentru altul, o vei dobândi. Pe fratele acesta, pe aproapele tău trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău. Dăruind altuia ceea ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, speranţă – le vei dobândi pentru tine. Trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândeşti şi tu ceea ce ai dat altuia!” (un text al poetului fr. Henri Michaux, citat de Pr Steihhardt, Primejdia mărturisirii, p. 88) la care Părintele continuă:

„Iată paradoxul creştin: să dai ce nu ai. Asta ne cere Hristos! Dând ceea ce n-ai dobândeşti tu ceea ce ai dat din golul fiinţei tale, precum Hristos a dat moartea Sa de om muritor – a luat ce nu a avut – omenirea…

Să lepădăm orice frică, nesiguranţă, deznădejde: suntem chemaţi să dăm altora ce nu avem, credinţa şi lumina şi dăruind, vom dobândi! (p. 89).

Da! Da! Nu am nimic al meu. Totul e dar!

Dacă nu-mi păsa de sănătatea mea, acum pentru copiii mei, născuţi şi nenăscuţi, mă preocup să-mi întăresc trupul, ca să fac faţă misiunii.

Am fost o ignorantă. N-am văzut niciun semn rutier până în ziua în care m-am înscris la şcoala de şoferi, nu mi-a păsat ce bag în gură până când n-a murit în trupul meu o viaţă…

Şi culmea, preocupându-mă să dau altora ce nu am avut, primesc zilnic multe şi bogate daruri!
Scriind cartile Îndrăznesc să trăiesc sănătos şi Slujirea din bucătărie, şi dăruindu-le celor din jur, mie însămi mi s-au făcut daruri!

Părintele Steihardt mai spunea: „Cred că oricare om a cunoscut în viaţă momente de slăbiciune, de cedare, de abjecţie, dar nu după asemenea momente trebuie să fim judecaţi, ci după mementele în care am fost în stare să ne ridicăm la nivelul chemării”.
Să nu fim acri, posomorâţi. „Mă rog, a fi om nu-i uşor..”(p. 126)
Eu nu sunt cu nimic diferită faţă de tine cititorule.

Şi să-ţi mai spun ceva: Sufletul omenesc este acelaşi în fiecare dintre noi, cu doririle lui, cu zbaterile lui, cu nevoile lui. Lumea e una şi oamenii sunt pretutindeni la fel, cu virtuţile, neputinţele şi scăderile lor. Dar important e să nu ne lăsăm copleşiţi.

Părintele Steihardt ne îndeamnă să ne străduim să fim continuu bine dispuşi. Chiar dacă nu suntem bine dispuşi într-o zi, să ne facem bine dispuşi. Dar nu în culmea voioşiei. E şi aici un pericol. Dar nici pioşi din cale-afară. Obosim pe cei din jur şi miroase a teatru. Trebuie să fim foarte naturali. Să ai un momenmt de supărare, e normal. Şi creştinul e om. Dar să nu treacă ziua aşa bosumflat. Un creştin adevărat e liniştit şi fericit. Domnul ne cere să fim bucuroşi, precum Sf. Serafim, care întâmpina pe toţi cu salutul „Hristos a înviat, bucuria mea!”.

Avem acelaşi suflet omenesc şi totuşi suntem atât de diferiţi, suntem unici şi vedem lumea cu alţi ochi. Să îndrăzneşti să-l întrebi pe cel de lângă tine cu sfiasla poetului: „prietene, cum e albastrul tău?

În cărţile ce le-am scris îţi vorbesc despre cum e albastrul meu. Citeşte-le şi recomandă-le celor apropiaţi.

Lectura unei cărţi îţi dă posibilitatea să simţi bătăile altei inimi şi-ţi mijloceşte pătrunderea unei alte gândiri decât a ta.

Femeia a fost creată să ajute bărbatul

E nevoie să descoperim bucuria slujirii aproapelui, fie că eşti la catedră, fie că eşti la cabinet, sau în spital, sau în bucătărie.
Viaţa este prea scurtă, la cât avem de lucru pentru oameni, pentru semeni!

Când slujim, să nu aşteptăm altă plată decât conştiinţa că facem ceea ce suntem datori, şi că suntem slujitoare netrebnice, că împlinim voia Creatorului nostru cu bucurie. Pentru asta am fost create, ca să slujim!

Dar să ştii că nu numai căsătorită te poţi împlini. Sunt atâtea exemple de sfinte femei care au slujit în diferite roluri cu bucurie. Întreabă-L pe Domnul despre misiunea ta.

Căsătoria se cultivă – precum maiaua pentru pită

Dragii mei astăzi doresc să continui ce n-am apucat să gat ieri..
Sunt mereu pe fugă…
Vorbeam despre cultivarea relaţiilor dintre soţi.
Spuneam ieri că o căsătorie ca să fie „reuşită” are nevoie de susţinere zilnică că altfel se distruge.
Acum nu se mai căsătoreşte nimeni cu forţa, „că aşa o zis tata”…, ci fiecare alege, de bună voie şi nesilit de nimeni, cu cine să călătorească pe calea vieţii.
La început există „un ceva” care te atrage către celălat, către el, către soţ su către ea, fie ceva fizic, fie ceva spiritual, dar cu timpul acel ceva se diminuiază sau dispare şi la un moment dat te poţi mira cine o fi acesta cu care împarţi camera.
Cine este „colegul de cameră”?
Surprinzătoare întrebare, aşa-i?
Uneori ai impresia că nu te ştii cine eşti tu, d-apoi cine e celălalt.
Celălalt e o taină pe care n-o poţi descoperi decât întru Cel Care destăinuie tainele.
M-am căsătorit de dragul soţiorului meu. I-am intuit minunăţia sufletului şi i-am acceptat inima. Mă bucuram de marea-i iubire şi credeam că Taina Nunţii va lucra fără umărul meu… dar nu e aşa..
Acum înţeleg că iubirea se creşte, se întreţine precum maiaua pentru pâine. Zilnic se împrospătează cu atenţie şi cu gingăşie.
Dar de unde gingăşie de la într-un suflet brut?
Gingăşia de la Doamne, pe care este nevoie s-o cer zilnic.
Ieri, Părintele nostru a citit Evanghelia despre luarea crucii şi a accentuat în cuvântul final că doar un singur evanghelist spune s-o luăm „în fiecare zi”.
Să-ţi iei crucea zilnic şi s-o porţi acesta este sensul existenţei noastre în viaţa aceasta. Viaţa aceasta este foarte preţioasă, pentru că doar în ea ne putem lucra desăvârşirea noastră ca fiinţe după chipul şi asemănarea Creatorului nostru.
Venim pe lume nedesăvârşiţi şi începem să creştem şi fizic şi spiritual. În căsătorie creştem împreună. La început doar noi doi, apoi mai mulţi.
E minunată creşterea aceasta împreună şi grija delicată de celălalt şi de ceilalţi ai tăi.
Aceasta e menirea noastră ca femei: înger păzitor, dătătoare de hrană, de dragoste.
Dar în iureşul vieţii intervine riscul de a uita de soţior, de dragostea ce ţi-o poartă şi i-o porţi. Copiii te solicită şi nu-ţi vezi capul de trebi şi trec zile în care nu apuci să-i mângâi făţuca şi să-i spui cât de minunat este. Şi zilele nu se mai întorc…
Luni am fost la înmormântarea vecinului nostru. De când m-am căsătorit şi ne-am stabilit lângă ei, i-am urmărit vieţuirea. Mă oglindeam în ea atât de mult…
Şi acum că dânsul a plecat, privindu-l cum sta senin în sicriu am meditat la relaţia mea cu soţul meu. Mă gândeam la câte zile am ratat să-i spun că este minunat, şi în câte rânduri i-am rănit sufleţelul prin netenţia mea. Într-o zi poate fi el în sicriu…sau eu..ce voi face, ce vor spune cei pe care îi voi lăsa în urmă…
Viaţa este atât de scurtă ca să cheltui pe fleacuri, griji şi stres…
Focul dragostei de la început TREBUIE întreţinut zilnic neaparat. E drept că unele dintre noi nu am fost învăţate de mamele noastre cum să ne manifestăm iubirea zilnic faţă de soţior, dar în situaţia vremurilor în care trăim, e nevoie mai mult ca niciodată să oferim dragoste şi ateţie soţiorilor noştri. Pentru aceasta ne-a creat Dumnezeu, ca să fim ajutor bărbaţilor nostri cu care ne-am unit inimile în Sfânta Taină a Cununiei. Avem poruncă spre aceasta! Grija de treburile casei sau de copii nu ne scuză că nu apucăm să-i oferim soţului un timp special …
… şi făcând asta, vom primi înzecit!
Dragele mele
Să nu care cumva să credeţi că vă dau sfaturi, ci doar împărtăşesc cu voi din gândurile mele. Şi după cum observaţi, o fac în treacăt, în fugă, dar cu nădejdea că ne vom sprijini unii pe alţii întru sporirea dragostei. Nu am atins desăvârşirea, dar sunt pe Cale. Ştiţi vorba aceea din Pateric: „Mă iertaţi fraţilor, eu am văzut călugări, dar eu încă nu m-am făcut călugăr!”
Aşa şi eu vă spun: eu am aflat că se poate cultiva iubirea dintre soţi şi am văzut soţi făcând aşa zilnic, am văzut soţii atente şi iubitoare de soţi, dar eu încă nu m-am lepădat de desăvârşit egoism…
Dar nu deznădăjduiesc, ci-L rog mereu pe Doamne să reverse asupra noastră harul şi dragostea Lui.
Cred şi mărturisesc că existenţa noastră nu ar avea niciun sens fără Doamne. Fără Hristos, omul de lângă e insuportabil, prea îmi arată părţile ce le-am dosit atât de bine în beci. Dar cu Hristos, cu harul Nunţii, ne luăm de mânuţă în fiecare zi şi coborâm la subsol, în beci şi facem curat. Dăm afară „gărgăunii”, aşa încetişor, pe rând câte unul în fiecare zi. Şi avem nădejde că până la sfârşitul zilelor să gătăm curăţenia şi floarea dragostei noastre să poată străluci în voie în lumina cerească.
Amin! Amin! Fie mie Doamne!
„Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”, spune Domnul.
Îndrăzniţi să-i spuneţi soţiorului (sau soţioarei) că e minunat(ă), chiar dacă burta s-a mărit sau coapsele s-au „umflat”, sau sforăitul ne deranjează…
Sufleţelul lui sau al ei este minunat şi însetat de dragoste şi atenţie şi ai să observi cum înfloreşte din nou iubirea acoperită de ani dacă o împrospătezi mereu precum maiaua pentru pâinea zilnică…

Căsătoria se cultivă

Dragile mele prietene
Astăzi vreau să vorbim despre cultivarea relaţiei dintre noi, soţiile, şi soţii noştri.
Mai demult, aveam un alt fel de gândire decât am acum. Credeam că dacă m-am căsătorit şi soţul meu mă iubeşte e suficient. Eu îmi pot vedea de casă şi de copii, că nu mai este nevoie să fiu atentă la impresiile ce i le pot face soţului meu, că oricum sunt al lui şi el este al meu. Dar lucrurile nu stau aşa. Şi să vedeţi cum am ajuns eu la conclzia asta!
Cred că vă amintiţi de reţeta de maia!? Ei bine această reţetă care m-a dat peste cap, m-a porvocat la mari metamorfoze spirituale. Ca să ai maia, e nevoie s-o cultivi, hrănnd-o constant cu făină şi apă proaspete şi e nevoie să o hrăneşti mereu. altfel, se aaaaaaaacreşte prea tare, se oţăteşte şi se împute.
Da! Şi astfel am înţeles că tot aşa stau treburile şi cu relaţiile dintre noi oamenii şi mai cu seamă cu cei apropiaţi.
Pentru ca relaţia cu soţul meu să strălucească, este nevoie de multă străduinţă zilniucă. E nevoie s-o hrănesc cu rugăciunea permanentă, cu atenţie, cu drăgălăşenie şi cu suport fizic şi emoţional.
Realitatea e cum o ştiţi: ne rănim fără să vrem…
Şi azi, după un sfârşit de săptămână relaxant şi ieşit din tiparele noastre, am strunit iar frâiele şi doare când struneşti…şi cel mai mult doare pe fiiţele acestea firave de lângă noi..
Şi alegam spre Liman (spre doamne la sf Liturghie) cu o stare apăsătoare şi ca să vezi ce-mi spune astăzi domnul:
„veniţi la Mine… Luaţi jugul meu…şi veţi afla odină sufletelor voastre!..Că jugul meu e bun şi sarcina mea e uşoară!”
Şi am început să-L întreb: cum e uşor? Cum mă pot eu armoniza cu 4 suflete diferite?
Şi răspunsul: Stând în Mine, în permanentă legătură cu Mine. Eu sunt cel care fac toate. Tu nu poţi. Lasă-mă să fac  ce trebuie făcut, tu doar deschide-te lucrării prin rugăcine şi întinde braţele şi Eu voi lucra prin ele…