Arhive etichetă: sotiorul meu

Doamne îţi mulţumesc pentru soţiorul meu şi tăticul copilaşilor mei!

Dragele mele prietene şi dragi prieteni

Astăzi am avut o revelaţie a lucrurilor măreţe ascunse în gesturi atât de mici…

Astăzi fetiţa cea mică a venit la mine bucuroasă şi mi-a arătat că a învăţat cu tati să-şi lege şireturile, să facă fundiţa.

Şi privind-o pe micuţa de 5 anişori care mânuia atât de precis şireturile, mi-au dat lacrimile. Eu n-aş fi avut răbdare să o învăţ…. pe toate fetiţele noastre tot el le-a ajutat să înveţe să-şi lege şireturilew. Şi cât de mult face acest lucru! Doamne, îţi mulţumesc pentru că mi-ai dăruit pe soţiorul meu! Doamne, dacă l-aş fi văzut cu aceeaşi ochi cu care îl văd acum pe soţiorul meu, câtă suferinţă aş fi împiedicat!

Mă tot minunez cum rânduie Dumnezeu să se mai căsătorească oamenii. Cum cei doi se ajută atât de minunat. Ce nu poate unul, poate celălalt. Dacă nu l-aş fi primit pe această comoară de om, nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea, nu ştiu cum m-aş fi descurcat. Îmi aduc aminte de începuturi. De cum soţiorul a făcut prima băică la primul nostru copilaş. Mie îmi era frică să-l spăl…., dar el parcă toată viaţa ar fi lucrat cu copiii. Da acesta este darul lui, darul de a lucra cu copiii. Darurile mele sunt altele, dar este nevoie să lucrez şi eu cu copiii. Dar la mine nu e ceva înnăscut, nu e talent (ca la el), ci e o străduinţă…. .

De când m-am deschis să învăţ de la cei din jur, mă tot minunez de transformarea mea.
Durerea mea e că nu-mi ajunge ziua pentru toate câte vreau să fac. Dar a doua zi o iau de la capăt, programându-mi lucrurile cu speranţa că voi reuşi să fac mai mult şi mai bine. dar nu apuc să fac totul şi atunci orice ajutor este un aşa mare dar!

Mulţumesc soţiorul meu pentru toate câte faci pentru minunata noastră familie!
Domnul să te binecuvinteze şi să te întărească să mergem mai departe….că drumu-i lung!

Te preţuiesc, minunea mea! (şi sunt tare „mândră” că m-ai ales pe mine să-ţi fiu soţie!)

http://audieri.advocacy.ro/node/535/depozitii/545

Mulţumesc soţiorul meu, minunea mea!

Salutare, dragile mele!

Ieri am avut o zi minunată şi asta s-a datorat și soţiorului meu, care a preluat din responsabilităţile mele. Așa am putut să stau o după masă întreagă cu prietenele.

Mulţumesc dragul meu, bucuria mea!

A fost atât de frumos la conferința

FEMEIA ŞI PROVOCĂRILE VIEŢII!

Ne-am rugat împreună, ne-am îmbrăţişat, ne-am bucurat şi am plâns. Toate au fost atât de bine aranjate: şi cuvintele prietenelor mele Odeta, Mihaela şi Liliana, care au vorbit în cadrul conferinţei, şi tortul de tapioca şi poezia superbă rostită la sfârşit de Mirela!

O, Doamne, cum voi putea mulţumi pentru toate acestea!? Doamnele au spus că a fost cel mai frumos 8 martie pe care l-au sărbătorit.

A venit o doamnă şi mi-a arătat Invitaţia la CONFERINŢĂ pe care a decupat-o din ziar şi mi-a spus că acest anunţ a venit la timp, într-un moment atât de apăsător pentru ea şi că acum, după această întâlnire şi după ce ne-am cunoscut, inima ei e plină de bucurie. A mai primit un impuls să meargă mai departe, ea fiind văduvă de 4 ani…

Doamne, mulţumesc! Înseamnă că nu m-am ostenit degeaba…

Aseară, când m-am aşezat în pat, am mulţumit Domnului pentru aceste bucurii primite. Îmi priveam soţiorul care dormea…. Era obosit. Fusese cu copiii în parc…

Poate am fost egoistă că m-am relaxat singură cu prietenele… Zilele acestea atât de mult s-a vorbit despre EA, dar despre EL?
Noi, femeile, avem un fel atât de interesant de vieţuire…

Avem un necaz? Ne confesăm unei prietene imediat şi ne trece, dar ei, bărbaţii…?… Ei adună în ei… Tăcerea lor ascunde atât de multe… şi de aceea, mulţi bărbaţi se duc prea repede Dincolo…

Dragile mele prietene,

cred că e timpul să ne gândim mai mult la soţiorii noştri. Să le acordăm mai multă atenţie şi suport şi să nu mai aşteptăm doar să primim. Să facem primul pas.

În altă ordine de idei.

E atât de uimitor să fii atentă la viaţa ta, la ce ţi se întâmplă zilnic, să fii prezentă!
De o lună de zile, am început să duc eu copiii mici la grădiniţă şi la şcoală şi e atât de bine, că facem mişcare mergând pe jos în răcoarea dimineţii!

Pe drum, ciripelele mele îmi tot spun una-alta sau mai cântăm câte ceva la Măicuţa sau sfinţii noştri dragi şi aşa ajungem pe nebăgare de seamă la grădiniţă şi la şcoală. Iar când mă întorc sunt eu cu mine.

Azi, soarele mi-a zâmbit. Am ridicat mâinile în sus şi am mulţumit Domnului pentru această zi minunată care începe. Apoi, m-am întors repede cu gândul la cele ce am de făcut. Şi când să ajung aproape de casă, aud un „Bună dimineaţa!” care m-a trezit din gânduri… Aaaa! „Bună dimineaţa”, am răspuns omului care m-a salutat în fugă.

Uitându-mă mai bine, am băgat de seamă că era omul cu care mă întâlneam de fiecare dată cam la aceeaşi oră şi cam în același loc, pe la mijlocul străzii. Când l-am întâlnit prima dată, fugea grăbit la lucru şi era somnoros. A doua zi, l-am întâlnit din nou şi i-am zâmbit, recunoscându-l. A treia zi i-am spus „Bună dimineaţa” cu bucurie, că mi se părea prea trist. A patra zi la fel. Iar azi, cufundată în gânduri, nu l-am observat venind. Astfel, mi-a luat-o înainte zicându-mi el „Bună dimineaţa!”. Ce minune!

Îmi place să mă uit la oamenii pe care îi întâlnesc pe stradă. Unii îi văd zilnic, alţii doar câteodată. Oamenii din jurul meu sunt tot atâtea chipuri ale lui Dumnezeu şi am început să mă bucur văzându-i. Am început să-i binecuvintez şi să mă rog pentru ei, ca să aibă spor la lucru şi ei, inconştient, îmi zâmbesc.

Întâmplarea de azi dimineaţă, cu salutul acelui om necunoscut, deşi cred că locuieşte pe aceeaşi stradă cu mine, mi-a amintit de o alta de mai demult: Mi se întâmpla să mă întâlnesc cu o doamnă zilnic dimineaţa. Era cu faţa împietrită, tristă, absentă, obosită şi după ce am văzut-o de câteva ori, am început s-o recunosc şi s-o salut şi aşa încet, încet, ea a început să-mi zâmbească. Apoi, am văzut-o la biserică la noi şi de atunci, ea mă salută prima. Asta e o minune…, căci noi, toţi oamenii, suntem copiii aceluiaşi Părinte ceresc, dar nu mai avem timp să ne băgăm în seamă, să ne bucurăm unii de alţii, …
Şi vorba aceea: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt…!”

Vă mulţumesc tuturor pentru că existaţi în viaţa mea!

Astea am vrut să vă împărtăşesc astăzi.

Iar despre Conferinţă şi lansarea cărţii MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE, vă voi spune în zilele ce vor urma, când o să am şi fotografii şi filmuleţ..

Să aveţi o zi binecuvântată!