Arhive etichetă: stil de viata

Iertarea mi-a trasformat viaţa

Dragilor
trăim într-o societate care parcă a înnebunit de tot. Ne enervăm de la prima oră a dimineţii pe soţ, pe nevastă, pe copii, în trafic, ne enervăm stând la coadă la magazin sau la ghişeu, ne enervăm pentru orice mărunţiş de la serviciu, ne mâniem pe soacră, pe vecini şi chiar pe prieteni. Suntem permanent stăpâniţi de irascibilitate, stresați și gata să răspundem tuturor cu aceeași monedă. Dar ne găsim mereu scuze și circumstanțe atenuante. Nu eu sunt de vină, ci am fost provocat. Sistemul e de vină.

Da, dar asta nu ne ajută deloc, ba din contra, ne distruge sistematic. Este imperativ să facem ceva în acest sens. Şi avem multe de făcut! Dar când? Trăim într-un ritm nebun în care nici să ne facem o salată nu avem timp…ce să mai zic de citit o carte, de făcut introspecţii … dar cu toate aste cred că simţiţi şi voi cum simt eu că aşa nu se mai poate, că e nevoie să facem totuşi ceva ca să ne salvăm familiile, Biserica, neamul…

Zilnic suntem martorii multor nedreptăţi, atât în relaţii apropiate cât şi la nivel social. Ne pierdem vremea în discuţii şi văicăreli..dar astea nu schimbă nimic…cu toţii aşteptăm să facă ceva dom preşedinte, guvernul…alţii, dar eu, eu ce fac… SUNT RĂNIT ŞI RĂNESC MEREU…

E timpul să pun un început! E timpul să mă vindec, să fac curat în interiorul meu şi cea mai eficienta metodă de curăţenie este IERTAREA.
Uneori e greu să iertăm. E greu pentru că vrăjmaşul diavol se împotriveşte, nu-i place deloc să iertăm pe cineva şi din cauza asta ne tot aduce argumente. Şi apoi mai este greu să iertăm pentru că nu ştim ce este iertarea. De multe ori confundăm iertarea cu scuzarea. Găsim o explicaţie, o scuză, pentru comportamentul care ne-a rănit şi nu avem curajul să spunem: „M-ai rănit şi te iert!”. Sau mai rău, ne împăcăm fără să ne iertăm, şi se adună, şi se adună, şi ajungem de nu mai putem să ne privim în ochi cu adevărat.
Apoi confundăm iertarea cu uitarea. Dar rănile uitate sunt depozitate înăuntru şi, când ţi-e lumea mai dragă, îşi arată colţii şi te trezeşti că te comporţi ciudat şi nu ştii de ce.

Ranchiuna, ţinerea de minte şi pomenirea răului, ura faţă de cei ce ne-au greşit lasă urme adânci în sufletul nostru. Resentimentul poate genera boli precum ulcer, hipertensiune şi chiar cancer.

Maica Siluana Vlad ne pune la îndemână un SEMINAR numit SĂ NE VINDECĂM IERTÂND. Acesta este o lucrare minunată, un exerciţiu de introspecţie, de autocunoaştere şi de reflecţie. Disponibil online şi gratuit, Seminarul Iertării presupune parcurgerea în liniștea căminului a unor şedinţe de terapie cu noi înşine, îmbinând abordarea psihologică cu cea duhovnicească.

Sunt numeroase mărturiile că urmărirea corectă a Seminarului a dat roade, că multe mentalităţi s-au schimbat, că răspunsurile au fost găsite şi situaţii de viaţă şi persoane ostile au fost acceptate cu seninătate.

Eu însămi dau mărturie că viaţa mea s-a schimbat total după ce am făcut acest Seminar. Cei care aţi citit cartea mea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE, aţi putut vedea transformările ce au avut şi au loc în viaţa mea.

Ideea e că acest Seminar, şi toată această lucrare, presupune un pic de răgaz. Materialele sunt destul de multe şi apoi sunt aspecte care par greu de înţeles. de aceea vă invit să ne întâlnim şi, împreună, să căutăm să înţelegem şi să ne încurajăm în lucrarea aceasta minunată a iertării, pe care eu o consider unica salvare a noastră. În situaţii în care vezi că parcă nimic şi nimeni nu mai e la nivelul chemării, când „toţi ne-am abătut la rău”…unica salvare e iertarea. Dar e nevoie să înţelegem corect şi bine ce este iertarea şi cum poate ea deveni stil de viaţă.

Dragilor

a ierta nu este doar cel mai bun medicament pentru sufletele şi trupurile noastre, ci este şi porunca lui Doamne, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Şi apoi… Fără să iertăm pe cei care ne greşesc, nu putem spune nici măcar Tatăl nostru…, c-o spunem spre osândă…
Vă aştept marţi, 31 martie să vorbim despre vindecarea prin iertare.

proiect

Lapte de rapiţă

O, câtă bucurie am dragilor să vă spun că „am deprins” gustul laptelui de rapiţă!

Anul trecut am descoperit seminţele de rapiţă şi mi-am luat o cantitate mai mare cu gând să fac lapte din ele, dar am făcut de vreo două ori şi le-am dat uitării. Anul acesta am găsit caserola cu seminţe şi am zis să folosesc seminţele, dacă tot le-am luat.

Aşa că am spălat o cănuţă de seminţe şi apoi le-am pus la înmuiat 24 de ore. Apoi, cu ajutorul storcătorului cu melc am făcut lapticul galben. E cel „mai tare” lapte din seminţe aşa mici şi numai cu storcătorul cu melc se poate face. Cu blenderul ar ieşi prea amar şi imposibil de folosit. Am scris reţeta de lapte de rapiţă exact cum o fac în Cartea de reţete pe anotimpuri.

Azi am făcut dimineaţă laptele şi le-am dat la puiuţi o parte şi o parte l-am pus într-un borcănel în frigider. Pe la amiază m-a apucat o roadere de stomăcel, dar mă grăbeam să plec cu o treabă şi astfel  am înmuiat repede 3-4 curmale în apă caldă, am adăugat vreo 3-4 linguri de hrişcă fiartă un pic, mai mult umflată, şi le-am făcut cu mixerul vertical, apoi am adăugat jumătate din lăpticul de rapiţă, (jumate i-am lăsat soţiorului), aşa ca la 100g, (dar l-am făcut concentrat!) şi am amestecat bine cu o lingură apoi l-am pus într-un recipient din care se putea bea şi am fugit la taxiul care mă aştepta… Am băut în taxiu liniştită acest lăptic cu cereale, ca bebeluşii şi vreo 4 ore am avut linişte la stomăcel.

O bunătate! Cât de bine a căzut. Nu se compară cu nicio dulcegărie la care încă poftesc…

În seara asta când mestecam în mâncarea de ovăz, ce o pregăteam pentru dimineaţă, mă gândeam ce binecuvântare că Doamne m-a ajutat să descoper acest fel de a găti şi a mânca. Ce mâncare curată şi uşoară este mâncarea vegetală şi cât de compatibilă este cu partea spirituală şi duhovnicească din noi! Ce diferenţă este de cum îţi simţi trupul după ce mănânci o mâncare sănătoasă şi cum îl simţi când bagi una identic naturală sau plină de animaliere.

Animalierele şi dulcegăriile răvăşesc trupul, îi zvârcolesc poftele, dar vegetalele aduc linişte şi calm şi mintea e limpede şi simţirea „fină”.

Domnul a lăsat să mâncăm hrană naturală, alimente complete, nu părţi extrase din ele. Unii zic că zăhărul e natural, dar eu n-am găsit locul de unde să-l culeg.

O, cât ni s-au pervertit (stricat) simţurile! Nu ne mai ajunge dulceaţa unei salate de sfeclă crudă sau a fructelor, ci vrem ceva mai tare! Cât m-am necăjit când am aflat că unii copii au aruncat la coş turtele dulci făcute în casă cu mai puţin zahăr … şi cu câtă plăcere consumă împacheturile alea, care, pe lângă că-s atât de distrugătoare, şi costă bani pe care unii dau zilnic. În ce mediu trăim şi cât de mult ne autodistrugem prin poftele noastre. Eu încerc să le explic la puiuţii mei cât de mult rău fac împacheturile alea sclipitoare, dar ei săracii încă nu pot pricepe.. dar ce să zic de copii? Nu pricepem noi ăştia mari…. (mulţi adulţi ar zice „câh”: lapte de rapiţă?).

De ce? Pentru că, aşa cum spunea şi maica Siluana: „Ne-am format un stil de a fi în lume, care se bazează pe deprinderi, apucături, scheme, sau cum vrem să le numim, întrupate, scrise în memoria noastră afectivă inconştientă, în creierul nostru, de unde ne comandă ce şi cum să facem”, ca să nu fim mai prejos de alţii.

Dar observăm că acest stil nu ne face bine şi dorim să-l schimbăm. Însă pentru a-l schimba, este nevoie de jertfă, de răstignire.

Ce să răstignim?

Tot măicuţa ne răspunde:

„Să răstignim teama că vom fi călcaţi în picioare şi dorinţa de a părea înainte de a deveni cei ce suntem deja doar în dorul inimii nostre!

Să răstignim dorinţa de a fi desăvârşiţi fără a creşte în Domnul cu răbdare.
Să răstignim nerăbdarea (de a ne „potoli” foamea cu iluzii sau imagini de mâncăruri, n.n). Atunci vom muri nouă înşine şi vom trăi, pentru acele clipe, minute, ore sau zile, doar atârnând de Domnul!”

Da, da!

„Jertfirea dorinţei ne mută, efectiv, în altă dimensiune a vieții și a minții noastre. Când dorim ceva, fie „bun” (adică ne place), fie ”rău” (adică nu ne place), ne proiectăm pe lumea reală propria viziune și credință (gen „eu am credința mea și nu am nevoie să merg la Biserică”). Astfel lumea devine „lumea aceasta”, lumea deformată de patimile noastre, de „hărțile” din creierele noastre. Lumea care se naște în mințile noastre bolnave și se întrupează în evenimentele din jurul nostru”.

Pentru a nu muri (de cancer, adaug eu, să trăim ca în cer, cum spunea dr. V Stroescu), măicuţa spune că e nevoie să ne lepădăm de lume. Dar cum? Să fugim în munţi unde nu sunt aşa multe împacheturi ademenitoare? Nu!

„Lepădare de lume înseamnă să scoţi din minte tot ce ţi-a băgat lumea în cap că e adevărat şi să bagi pe Dumnezeu”.

Dar această scoatere e dureroasă, precum scoaterea ghimpelui, dar după ce o scoţi, ce uşurare!
„Să avem răbdare cu noi! Există „o cale de a sta natural şi firesc, chiar şi în mijlocul celor mai nefireşti oameni” (şi lucruri)! Şi asta e Crucea! Şi pe Cruce este Domnul înviat Care ni Se dăruieşte în tot chipul ca să descoperim că Bucuria a venit şi vine numai prin această cruce!

Pentru a trăi aşa cum ne-a gândit Dumnezeu să trăim e nevoie de împreună lucrare cu Domnul. Această lucrare e devenire şi ea durează „pentru că ea se scrie în trupul nostru, în celulele noastre şi, pentru asta, trebuie să se şteargă mai întâi vechile sinapse, vechea informaţie (deprinderile rele, dependenţele, codependenţa, n.n).

Sinapsele vechi sunt foarte puternice, pentru că au fost mereu alimentate cu informaţie şi energie. Acum toate ale noastre o iau mai întâi pe acolo! Dar, încet, încet, cu harul lui Dumnezeu, se formează sinapse noi, deprinderi noi, trup nou! El, Domnul le face pe toate noi! Numai noi să-I facem loc, să-L primim şi să conlucrăm cu El!”.

„Când Domnul ne-a spus: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”, ne-a oferit nu doar informația necesară pentru a ne împlini dorul de depășire a lumii create, ci și puterea și învățătura directă și practică necesare.

Așadar, să îndrăznim să cerem, să învățăm, să păstrăm și să folosim această Putere!”

(citatele sunt extrase de pe pagina Web – Gânduri de la Maica Siluana).

PS> vezi si articolul mai vechi Lapticul galben

Un cadou minunat de Crăciun

Cititorule drag,

După cum ştii şi tu, iubirea, aprecierea, stima sau recunoştinţa faţă de cineva se obişnuieşte a se manifesta adesea printr-un cadou, printr-o „mică atenţie”, cum se mai spune.

Când cineva îţi face un bine, oricât de mare şi de valoros ar fi cadoul care vrei să-l faci acelei persoane ca să-i arăţi mulţumirea, nu poate echivala acel bine. De ce? Pentru că este nepreţuit. Şi totuşi, un mic semn de preţuire îşi are rostul lui. Şi atunci ce ai putea să dăruieşti?
Multe se pot dărui. Uneori şi numai un gând bun, un gând de mulţumire întru rugăciune, face cât mii de cadouri!

Şi totuşi parcă vrei să-i dăruieşti şi ceva palpabil.
Şi atunci te întrebi: oare ce să dăruiesc?

Cum afli răspunsul?

Sfatul meu este să dăruieşti ceva util, ceva care să-l ajute să fie mai bun, mai eficient…

Dacă îţi pasă de un om, de un prieten drag care se află în lipsuri, dăruindu-i o pâine, nu-l ajuţi prea mult, dar învăţându-l cum să-şi facă pâinea zilnic, îl ajuţi enorm! Sau cum se spune: „Nu dărui peşte, ci dăruieşte-i undiţa cu care să prindă cât peşte vrea!”

Dacă ştii un suflet care încă nu a găsit Cărarea, dăruieşte-i un ghid spre ea.
Şi dacă veni vorba de cadou, în seara asta am primit un dar minunat: un telefon de la o doamnă care a primit cărţile mele şi a ţinut foarte mult să-mi mulţumească pentru ele. Ooooo, dacă-ai şti cât de mult m-a bucurat acest telefon! Doamna mi-a mulţumit pentru cărţi. Am vorbit despre multe: despre iertare, despre încurajarea reciprocă şi despre multe altele…

Osteneala mea a fost răsplătită cu vârf şi îndesat şi am primit un impuls să merg mai departe şi să dăruiesc oamenilor cât mai multe cărţi prin care să le fac poftă de viaţă cu Doamne în biserică, să le fac poftă de pâinică integrală, de sălăţică de crudităţi.

Ce cadou poate fi la fel de valoros precum o carte?

O carte o ai lângă tine şi o deschizi şi prinzi curaj să treci prin viaţa plină de provocări.
Şi să-ţi spun o taină: Îndrăznesc să trăiesc sănătos este şi pentru mine la fel de motivant precum pentru fiecare cititor de-al meu.

Cititorule drag al acestor rânduri,
dacă vrei să faci un cadou de Crăciun, îţi recomand să dăruieşti o carte.

Permite-mi să-ţi prezint cărţile mele:
Înrădrăznesc să trăiesc sănătos (cu o prefaţă scrisă de părintele meu duhovnic, Vasile Mihoc)
Slujirea din bucătărie
Carte de bucate pe anotimpuri

Le-am scris din inimă pentru inimă. Am pus în ele trăirile mele şi răspunsurile căutărilor mele. Ele au un singur ţel: să arate poteca spre Biserică şi spre lăuntrul nostru, acolo unde vine Domnul la întâlnire. Cărţile îţi mai vorbesc şi despre cum să foloseşti mâncare ca tratament.
Prin aceste cărţi doresc să fac tuturor poftă de viaţa sănătoasă cu Doamne şi cu hrană cât mai naturală şi integrală.

Ştiu că nu e totul să ştii, ci totul e să faci ceea ce ştii, dar şi dacă nu ştii e o mare piedică. Am scris aceste cărţi ca să-ţi împărtăşesc din tainele ce le-am aflat în diferite stadii ale vieţii mele şi-L rog pe Doamne să facă El lucrarea tainică ce am gândit-o când am început să scriu şi să mă ajute să mai scriu şi celelalte cărţi pe care le am în gând.

Îţi dăruiesc cu drag cărţile. Ele te vor învăţa cum să te ierţi, cum să ierţi pe cei din jur, cum să te pregăteşti în biserică pentru slujirea ce o ai încredinţată şi cum să-ţi faci pâinica şi păpica de toate zilele.

Dacă tu nu ai timp să citeşti, dăruieşte-le mamei, bunicii, vecinei singure de peste drum. Fă o bucurie unui suflet trist. E un dar nepreţuit care se va întoarce asupră-ţi cu multă îmbelşugare.
Fii binecuvântat!

Articole unde sunt prezentate cărţile:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/02/14/cartea-inraznesc-sa-traiesc-sanatos-un-ghid-pe-calea-revenirii-la-starea-de-sanatate/

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/11/01/lansarea-cartilor-slujirea-din-bucatarie-si-cartea-de-bucate-pe-anotimpuri/

Şi în timp ce scriam aceste rânduri, făcând o pauză pentru a căuta linkul unde se află imaginile cu cărţile mele, am găsit un bloguleţ cu un nume interesant şi aruncând o privire, am găsit un schimb de idei despre prima mea carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos:
http://amedeya.blogspot.ro/2014/05/jurnalul-unei-femei-simple-16.html

Iar uimire, iar bucurie.

Mulţumesc Doamne!

Impresii de la Târgul de carte şi revistă religioasă de la Sibiu

Dragii mei
Astăzi este ultima zi a Târgului de carte şi revistă religioasă! Cele trei zile au trecut atât de repede!
La Târg e o atmosferă atât de minunată! Am cunoscut oameni atât de minunaţi! Căci numai oameni minunaţi pot să fie interesaţi de carte religioasă, de vieţuire şi de alimentaţie sănătoasă. Mulţumesc Domnului cvă m-a ajutat să scot aceste două carţi

coperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta1 cartea de bucate
prin intermediul cărora am ajuns la inimi atât de frumoase! Fii binecuvântat Doamne al meu! Binecuvintează lucrul mâinilor noastre şi pe noi toţi laolaltă.
Ieri a venit o bătrânică de aproape 70 de ani. O minune: micuţă, îmbrăcată în negru, îmbrobodiţă, dar cu o faţă atât de luminată cum eu rar am mai văzut printre muritori. S-a apropiat de standul nostru, al editurii Adenium, şi a intrat în vorbă cu noi, cu mine şi cu Anca şi am început să vorbim despre carţi, i-am prezentat cărţile noastre, cartea Părintelui teodosie, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu şi celelalte. A fost încântată să cumpere codul Bibliei şi m-am mirat cum o bătrânică poate fi interesată de „aşa fineţuri” de care doar teologi „scormonitori” sunt fascinaţi. Şi am început s-o descoasem pe bătrânica asta şi am rămas cu gura căscată ce am aflat. Căci ea, sub înfăţişarea-i diafană „de fluturaş”, ascundea mari taine, mari profunzimi pe care vi le voi destăinui pe îndelete altă dată, căci acum timpul nu-mi este prieten…
Ce să vă spun, haideţi astăzi la Târgul de carte şi revistă religioasă. Veţi fi uimiţi câtă abundenţă de carte de suflet şi la nişte preţuri incredibile.
Mie îmi vine să le iau toate acasă şi să-mi fac aşa un palat înconjurat de ziduri de cărţi şi să mă retrag în el…Dacă am cărţi şi citesc sunt cel mai fericit om… nu-mi mai treb’e nimic..
Şi mai sunt mulţi ca mine …
Am privit vizitatorii pe furiş şi i-am văzut cu câtă gingăşie atingeau cărţile, cum le mângâiau cu degetele şi se transpuneau în altă lume, mai încrezătoare, mai bucuroasă, mai îndrăzneaţă şi mai sănătoasă.
Încă vă aştept!
Astăzi ne vor încânta şi minunaţii artişti de la corul Caedonia…..
PS: Am pus ochii pe câteva cărţi. Am găsit jurnalul măicuţii mele Siluana, Spovedanie neterminată, pe care atât de mult mi-am dorit s-o găsesc. Şi încă câteva…
Şi încă ceva: mi-am revăzut cititorii de la prima carte

coperta 1

Un moment unic şi plin de atâta încărcătură sufletească!
Nu pot decât să spun: Doamne mulţam pentru toate!

Veniţi şi voi să gustaţi din aceste bunătăţi , din acest festin al cărţii de suflet!
Eu încă vă aştept!

Vă aştept cu drag pe toţi!

Dragii mei dragi
Vă aştept diseară (6 noiembrie, ora 19.30) la Biblioteca Astra din Sibiu pe toţi la lansarea cărţilor Slujirea din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri.
Va fi un prilej unic de împreună petrecere întru desfătarea Duhului!
Vă aştept cu drag!
Doina Blaga

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Dragii mei dragi

Astăzi doresc să vorbim despre ceva important pentru sănătatea noastră. Este vorba despre curăţarea stomacului şi a intestinelor.

Zilnic mâncăm, zilnic ne spălăm farfuria, dar stomacul şi intestinele?
Majoritatea specialiştilor în nutriţie, pe care eu i-am consultat, susţin că toate bolile trebuie tratate mai întâi la nivelul tubului digestiv, căci sănătatea începe şi se sfârşeşte în intestine. Mai concret, să avem grijă că ce băgăm în gură trebuie să şi iasă afară.

Şi acum cum putem să ne curăţăm castronelul interior, stomăcelul şi intestinele?
Simplu! Să bem apă!

Noi am început treptat şi ne-am obişnuit ca în fiecare dimineaţă să pregătim o oală cu apă călduţă şi s-o punem în cănuţe şi să o răsturnăm pe gât. Ne mişcăm puţin şi apa călduţă merge direct în intestine şi împinge resturile afară. Şi aşa facem curat şi loc la păpica proaspătă şi valoroasă ce aşteaptă s-o savurăm.

Eu am o cană cam de 350-400 ml şi pe aceea o beau în fiecare dimineaţă. Când mă trezesc, pe la ora 5, am gura uscată şi mă duc repede să spăl dinţii apoi încălzesc apă şi o pun în cană şi o rostogolesc dintr-o dată pe gât şi până ce mă învârt de două ori prin bucătărie să pregătesc şi pentru ceilalţi ce le trebuie, mişcările peristaltice întră în rol şi resturile se împing afară. Simplu.

Noi avem impresia că pentru a ne vindeca trebuie să facem nuş’ce tratamente complicate şi costisitoare, dar ne înşelăm.

Vindecarea trupului este asemănătoare cu vindecarea sufletului, vindecarea spirituală. De multe ori mergem la duhovnic şi ne aşteptăm să ne dea nuş’ce canon cu nuş’ce postiri grele sau mii de metanii sau să dăm nu ştiu câtă milostenie şi când colo duhovnicul ne spune simplu: „Te iert şi te dezleg! Du-te şi nu mai fă ce ai făcut, iartă şi tu pe cei care îţi greşesc. Să nu te culci până nu faci liturghia iertării (pe care o aveţi detaliată în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos) cu fiecare persoană care te-a mâhnit. Aşa vei curăţa sufletul de orice urmă de mizerie, de păcate şi încă ceva, iartă-te şi pe tine, acceptă-te că eşti neputincios, că nu poţi să faci nimic bun fără har, fără ajutorul lui Dumnezeu şi acest har îl primeşti la Biserică. Vino aici cât poţi de des, ca să primeşti viaţa, adică Sfânta Împărtăşanie. În Biserică vei învăţa toate, numai să fii atent la cuvintele ce se rostesc!”.

Dar noi ne scandalizăm: „Ce? Numai atât? Ce ştie Părintele acesta. El nu ştie cât de păcătoasă sunt eu. Lasă că mă duc eu la alt preot.

Dar lucrurile sunt simple şi clare:

Domnul ne iubeşte şi este gata să ne ierte totul, dacă ne hotărâm să venim la El cu toată inima. Să ne acceptăm nimicnicia şi să ne smerim în faţa marii Lui bunătăţi.

Noi aceştia de azi nu mai putem să facem nuş’ce asceză. Asceza care ni se cere este să ne îngăduim unii pe alţii şi tot ce facem, să facem cu Doamne.

Să ne ajute Domnul „să ne iubim unii pe alţii şi toată viaţă lui Hristos să i-o dăm!” Amin

P.S: Şi cu toate că e simplu să beau apă dimineaţa şi să mă rog, uneori mi se pare atât de greu. Dar mi se pare doar! Mai e şi lucrarea celui rău.

Dar, să facem ce trebuie făcut, fără prea mult stat pe gânduri.

Să mergem la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu simţim nuştiu ce tresăltare sau sentiment pios, să mergem acolo. Doar în Biserică sufletul este la el acasă. Acolo e locul cel mai iubit de sufletul nostru, deşi trupului nu-i prea place să se ostenească şi potrivnicului (diavolului) nici atât. El face tot posibilul să ne dea indispoziţii şi preocupări „colaterale”. Dar, odată ajunşi la Biserică, strigăm în inimă cu psalmistul: Doamne mulţumim că „la Tine am scăpat”. Că am scăpat de mrejele bucătăriei, de mrejele lumii, ale serviciului, ale discuţiilor deşarte…!

LANSAREA CARTII INDRAZNESC SA TRAIESC SANATOS LA TV ANTENA 1 SIBIU

Privesc cu mare drag discutia din dimineata aceea minunata in care am facut cunoscuta sibienilor cartea mea: