Arhive etichetă: SUFLET

Sa invatam sa ne eliberam de pofte si de patimi caci altfel, ele hotarasc pentru noi

Dragii mei dragi

nu stiu daca vi s-a intamplat sa auziti de zeci si zeci de ori o pericopa evanghelica si sa nu aiba niciun efect asupra sufletului…

Se intampla uneori sa auzi o pericopa evanghelica, pe care ai mai auzit-o de nenumarate ori, si dintr-o data sa tresari si sa ciulesti urechile la cuvantul preotului si la intelesurile ce se deschid in minte si in inima.

Asa mi s-a intamplat si mie. Ma aflam cu familia in Constanta si fiind sfanta duminica, am cautat o biserica unde sa multumim Domnului pentru saptamana ce se incheiase si sa cerem pentru saptamana ce incepea…

Astfel, am ajuns la biserica Sfantul Dimitrie.

IMG_20160724_105923

si Cel Vechi de Zile ne-a primit cu bratele deschise.

IMG_20160724_105853

Evanghelia duminicii a fost despre Vindecarea celor doi demonizati din Gadara.

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei VIII, 28-34 si IX, 1)

Aceasta evanghelie se citeste in fiecare an in duminica a V-a dupa Rusalii, dar niciodata nu m-am zguduit de intelesul duhovnicesc revelat prin gura parintelui Ilie de la biserica Sfantul Dimitrie din Constanta si anume ca acei doi demonizati erau sub stapanirea diavolilor, dar si cei care sunt impatimiti sunt tot sub stapanirea diavolilor. Fiecare dintre noi avem patimi care nu ne lasa sa fim liber, patimi care hotarasc pentru noi, in locul nostru.

3836854a_img

Sa invatam sa ne eliberam de patimi, ca apoi, sa fim marturisitorii lui Hristos 

Cand am auzit acest cuvant, m-am cutremurat. Cum indraznesc eu sa-L marturisesc pe Hristos, impatimita fiind!?

Am ciulit urechile si mai tare..iar parintele a continuat:

Locuitorii Gadarei I-au cerut lui Hristos sa plece din tinutul lor, preferand sa ramana in patimile lor. Dar noi, cand observam ca ne stapaneste vreo patima, sa-i cerem staruitor lui Hristos sa ramana cu noi, caci numai asa putem sa ne izbavim. 

Am pierdut firul, fiind intrebata ceva de fetita cea mica ….

parintele povestea despre un cuvant al Sfintilor Parinti in care era vorba ca atunci cand trunchiul e ud, e nevoie sa faci foc mic langa el ca sa-l usuci si sa se aprinda… si focul mic este focul virtutilor, micile virtuti, care pot sa incalzeasca trunchiul ud si sa-l faca sa se aprinda  si sa arda in Duh...

Da, da, a repetat paritele, sa invatam sa ne eliberam de patimi…, ca sa fim cu adevarat liberi.

Iar eu ma gandeam.. :

Un om liber de patimi, de pofte, e un om fericit oriunde…,

iar unul legat de mofturi si pretentii nu are liniste nicaieri, oricat de multe ar avea….

Am cugetat toata ziua la acest cuvant si, in timp ce-mi luam ramas bun de la mare, am tot repetat: Curata, Doamne, si patimile mele in marea milostivirii Tale! Amin

IMG_20160724_144816

PS: imaginea reprezentativa am preluat-o de aici:

http://www.manager.ro/articole/florin-campeanu/editorial-florin-campeanu-esti-stapan-sau-sclav-913.html

Va sugerez sa cititi si articolul, e sugestiv…

Noi mărturii despre cartea „Mă bucur că sunt femeie”

Dragilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă apropii încet de finalul lucrului la ediţia a doua a cărţii „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

Am rugat pe prietenele mele, care au avut şansa şi fericirea să citească cartea în prima ei variantă, cea scrisă, cu atâta intensitate de trăire …, pentru evenimentul din 8 martie de anul acesta, să-mi scrie câteva rânduri cu impresiile avute după lecturarea cărţii.

Am primit câteva mărturii. Sunt atât de frumoase şi nu mă rabdă inima să le ţin doar pentru mine.

Aşa că, vi le împărtăşesc:

„Cartea „Mă bucur că sunt femeie” se citeşte foarte uşor. Nu-mi vine să cred că, într-un timp atât de scurt, deja am parcurs mai bine de un sfert din ea. Incă de cum am sosit acasă de la poştă, m-am aşezat şi am început să „absorb” cartea. Îmi place mult stilul dumneavoastră de a povesti, poate şi pentru că seamănă destul de mult cu al meu, şi, deci, mi se pare uşor de „digerat”.

Ştiu, că nu v-am urmat instrucţiunile din e-mail-ul trimis de dumneavoastră (cu ce anume să încep), dar pur şi simplu nu m-am putut opri din citit, odată ce m-am apucat! Iniţial am zis că citesc doar introducerea, dar n-am reuşit să mă limitez la ea.(…)

O să vă mai scriu un alt e-mail în care voi detalia cum am perceput cele citite, dar deocamdată, vreau să termin şi partea a II-a şi să mai reflectez asupra celor din viaţa mea şi să vad unde mai trebuie să pun „iertare”. Oricum, deja am stat şi m-am gândit şi am identificat câteva „gâlme”!

Va pup şi vă îmbrăţisez cu drag!

Doamne ajută! (Alexandra, Bucureşti)

„Cartea, pe care aţi scris-o, este umitoare. Cunoscându-vă de atâta timp, nu am bănuit prin câte aţi trecut şi cât de grea v-a fost copilăria în Moldova. Acum, că vă văd atât de hotărâtă şi pregătită pentru a vă lansa în lumea scriitorilor, sunt mândră că vă cunosc personal.

Cartea dumneavostră m-a impresionat şi m-a învăţat să mă iubesc oricum aş fi, deoarece Dumnezeu le rânduie pe toate. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat indirect acest lucru, mie şi la o mulţime de femei din toată ţara”. (Raluca din Sibiu, 15 ani)


„Sunt mămica a cinci copilaşi, care zilnic sunt o provocare pentru mine. Viaţa pare mult prea grea dacă nu-L ai pe „Doamne”.

Mulţumesc doamna Doina, pentru cartea aceasta minunată! Mi-aţi adus aminte că numai cu Hristos povara devine mai uşoară. Mulţumesc că mi-aţi făcut lumină în căpşorul şi sufletul meu. Am plâns citind acele pasaje despre părinţi, căci viaţa mea se aseamănă cumva cu a dumneavoastră.
Mulţumesc că mi-aţi adus aminte că avem un remediu duhovnicesc extraordinar: IERTAREA. Da. Este o provocare mare să nu ne judecăm parintţi. Doar cu „Doamne” vom reuşi să ne schimbăm vieţile.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” m-a învăţat să mă bucur că sunt femeie.
Cu drag, NINELA” (Călăraşi)


„Mare lucru e să-ţi vorbească cineva „de la om la om”, să-ţi împărtăşească experienţa lui personală, care, poate, seamănă, în multe aspecte, uimitor de bine cu a ta!…

Mă bucur că am cunoscut-o pe Doina, că i-am citit cărţile. Mă bucur că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă, pas cu pas, alături de ea. Îi doresc să păstreze bucuria şi să nu se oprească nicicând din a-şi astâmpăra setea, bând din Izvorul dătător de viaţă, Care este Hristos Domnul.

Veniţi, aşadar, să luăm bucurie unii de la alţii şi împreună să învăţăm cum să fim vii în trăirea noastră!”  Ana Maria, Roman)


„Pendulând între ludic şi profund, Doina Blaga abordează, într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, cele mai importante probleme cu care femeia ortodoxă, mamă şi soţie, se confruntă zilnic în societatea în care trăim.

Aspirând spre urmarea căii creştine de formare şi pregătire a copiilor şi preocupată totodată de o alimentaţie sănătoasă, tradiţională, în era consumismului şi a „junk-food-ului”, cartea Doinei poate fi privită atât ca un ghid de bune practici, cât şi ca o lectură relaxantă.

Stilul confesional al cărţii şi parcurgerea de la „depresie” la „bucurie” a drumului spre cunoaşterea şi acceptarea de sine, lasă, în final, în sufletul cititorului, sâmburele nădejdii”. (Odeta, Sibiu)


„Dragă Doina,
Apreciez curajul tău de a scrie o asemenea carte! Cu siguranţă multe femei se vor regăsi în paginile ei!”. (Mihaela, Sibiu)


„Draga mea Doina,

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că te cunosc, că am avut şansa să citesc cărţile tale şi în special „Mă bucur că sunt femeie”. Am citit-o pe nerăsuflate şi cu drag o recomand şi o ofer de câte ori am ocazia. Eu, în afară de Maica Siluana, nu am mai întâlnit nicăieri acest mod de explicare al vieţii trăite în mod concret cu Dumnezeu; prin binecuvântarea a toţi şi toate, prin Liturghia iertării; învăţătura pe care atât de simplu şi pe înţeles o prezinţi în cartea ta „Mă bucur că sunt femeie”.

„Mă bucur că sunt femeie” este o carte care îţi dă nădejde!
„Mă bucur că sunt femeie” este o carte pe care aş citi-o şi reciti-o!

Cuvintele mele sunt prea mici pentru a exprima „cât bine mi-a facut mie Dumnezeu” prin această carte scrisă de tine, Doiniţa!

Îţi mulţumesc că existi în viaţa mea!

Cu mult drag, Alina (Bucureşti)


„Mesajul transmis de această carte este scris cu o naturaleţe autentică. Cartea este uşor de citit, plăcută şi deosebit de sugestivă. Este relevată conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în fiecare clipă din viaţa fiecăruia dintre noi”. (Monica, Sibiu)


„Bună ziua
In primul rând, să ştiţi că nu sunt o doamnă, sunt doar Maria (şi sunt ţărancă, în sensul propriu al cuvântului).

Încep cu rugămintea de a fi îngăduitoare cu mine, pentru că nu mă am cu ale scrisului.
Am citit cartea „Mă bucur că sunt femeie” şi m-am regăsit şi eu în ceea ce aţi povestit. La mine nu a fost atât de greu totul, dar trăirile au fost aceleaşi. Urcuşurile şi coborâşurile, le-am trecut şi eu.

Pierderile de identitate şi regăsirile, momentele de depresie şi neputinţă, prin toate am trecut. Am trăit acelaşi sentiment de frustrare când am venit de la şcoala din sat la liceu în oraş. Încă mi-a rămas viu gustul neacceptării în colectiv. Am rămas cu îndoiala că nu sunt suficient de bună, îndoială care încă se găseşte în suflet şi care a crescut în timp, lucru ce a dus la neputinţa de a spune cuiva ce simt şi cu ce probleme mă confrunt.

Ce am făcut eu diferit este faptul că am încercat să fiu pe placul tuturor, al părinţilor, al socrilor, al soţului, al societăţii. Dar să ştiţi că nici aşa nu e bine. M-am pierdut pe undeva pe drum şi acum am ajuns la o cumpănă: pendulez între a fi eu şi a face pe plac celorlalţi. Trebuie să învăţ cum să ţin echilibrul între acestea două. Încă sunt în căutări şi cartea „Mă bucur că sunt femeie” mi-a dat puterea de a trece la un alt nivel, acela de a încerca să mă regăsesc pe mine, fără a mă considera egoistă.

Sper că drumul descris de dumneavoastră să-l străbat şi eu cât mai repede şi am credinţa că-mi va aduce liniştea sufletească.

Îmi pare foarte bine că v-am găsit, ca v-am citit şi vă doresc în continuare multă putere de muncă şi sănătate.

Cu drag, Maria” (Maramureş)

Dragii mei dragi,

Mai aştept mesajele voastre.

Aştept să descopăr identitatea cititorilor blogului, folosul lecturării cărţilor şi articolelor.

Confirmarea venită din partea dumneavoastră îmi dă putere să continui lucrarea începută, care nu e uşoară.

Rugaţi-vă şi pentru mine.

Vă asigur că şi eu vă pomenesc pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi.
Împreună suntem puternici să facem faţă dificultăţilor parcurgerii Căii spre Doamne.

Vă mulţumesc!

Cu drag mult, Doina

Impresii de la cititorii cărţilor mele şi mai ales despre cartea Mă bucur că sunt femeie

„Draga mea Doiniţa,

Cu bucurie în suflet, am terminat toate cele 4 cărţi ale tale.

carti-DB

Sunt pline de informaţii şi sfaturi pentru femeia creştină, la care să mă tot străduiesc să iau aminte! Mi-am subliniat pe cărţi multe dintre idei, căci şi acum, după terminarea lor, am tendinţa să mi le iau din bibliotecă şi să le mai răsfoiesc. Am prins drag de ele şi de tine.

Iţi mulţumesc pentru truda ta în împărtăşirea bucuriei. Este de mare ajutor pentru suflete rătăcite, aşa ca mine (…).

Îţi multumesc pentru simplitatea, sinceritatea şi bucuria cu care ai scris aceste cărţi, pentru oameni mici, aşa ca mine”. (Cristina)

„Cărţile tale mă inspiră şi mă fac să nu abandonez lupta, oricât de greu ar fi sau oricât de obosită m-aş simţi”. (Irina)

„Doamna Doina Blaga, nu se poate!!!! Cartea Mă bucur că sunt femeie este ca şi cum ar fi scrisă de mine!!! Nu-mi vine să cred……….!!!!!!!!!! (…).

coperta

Toată cartea e despre mine: copilarie, adolescenţă, relaţia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neînţelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinţa de o mobilă de bucătărie…. Toate sunt ale mele!”. (Nicoleta)

„Dragă Doina,
am terminat de citit cartea Mă bucur că sunt femeie de câteva zile şi mă gândesc să reîncep citirea cărţii Îndrăznesc să trăisesc sănătos, pentru că sunt convinsă că s-o înteleg mult mai bine. Am citit cartea pe nerăsuflate. Am plâns, am râs, mi-am adus aminte de „Amintiri din copilărie” şi am trăit, parcă, împreună cu tine toate acele momente.

Este o carte de suflet, pe care orice femeie adevărată ar trebui să o aibă în bibliotecă. Îi mulţumesc lui Doamne (aşa cum îţi place ţie să zici, şi mai nou şi mie) pentru că te-am întâlnit şi pentru toate sfaturile pe care le-am primit din cărţile tale. Am pus în aplicare şi chiar funcţionează.
Iţi mulţumesc pentru că Mă bucur că sunt femeie!!!”. (Monica)

„Bună,
vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult cartea Mă bucur că sunt femeie. E scrisă cu foarte multă sinceritate şi cred că e foarte puţin probabil ca o femeie (creştină) să nu se regăsească în cele scrise. Recunosc şi eu că foarte multe pagini parcă au fost scrise de mine. Oricum, mi-a fost de mult folos cartea în mai multe privinţe. Mulţumesc frumos!”. (Bianca)

„Am descoperit cu mare bucurie şi nădejde blogul dvs. prin intermediul unei colege (…).
Cum mă gândeam, în ultimul timp, că nu cred să mai existe vreo carte care să mă mai trezească/ ajute, iată că am descoperit o carte minunată scrisă de o femeie harnică care a izbândit prin Seminarul iertării să descopere meşteşugul bucuriei şi să se menţină pe Cale, oferind o minunată mărturie de asumare, curaj, sinceritate, voinţă, … (…).

Am citit cu mare bucurie şi folos cartea revelatoare Mă bucur că sunt femeie, prin care simt că Doamne nu m-a uitat şi nu m-a abandonat (…) şi îmi trimite încă un colac de salvare.

Întrebarea care m-a frapat în primul rând în această carte este ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta şi ce să fac mai departe?’’.

În timp ce lecturam cartea, plângeam şi mă regăseam şi repetam mereu această întrebare ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta…?’’, gândindu-mă la copilul meu bolnav şi m-am cutremurat când am dat peste un răspus neaşteptat. (…).

Vă mulţumesc din suflet pentru darul minunat şi salvator oferit celor ca mine care se află în una din următoarele situaţii: care nu cunosc, nu înţeleg Bucuria, nu se pricep să ajungă la ea, să o păstreze sau care nu au curaj să răspundă chemării: ,,Veniţi de luaţi Bucurie!’’ (Otilia).

„Nu ştiu exact cum m-a ajutat această carte, dar simt o uşoară schimbare la mine, o dorinţă de a „sluji” cu drag familiei mele. Dacă până să citesc cartea Mă bucur că sunt femeie, mă mai chinuia gândul să abandonez, să mă despart de soţul meu, după ce am citit-o, mi-am dat seama că eu nu m-am rugat pentru el deloc şi nu m-am rugat să fie linişte în căsnicia mea.

Cartea Mă bucur că sunt femeie rămâne cărticica mea de suflet, chiar dacă am citit, şi îmi plac, şi celelalte volume.

Cartea Mă bucur că sunt femeie e scrisă atât de natural şi sincer şi pe alocuri te face să zâmbeşti, pentru că autoarea şi ştie să glumească frumos. Cred că orice femeie se poate regăsi în ea. De aceea am recomandat-o prietenelor şi o voi oferi, cu drag cu sau fără vreo ocazie, celor din jurul meu. Aşa cum a ajuns la mine, cu o recomandare călduroasă, şi eu voi încerca s-o recomand mai departe, pentru că nimeni nu o să piardă timpul citind-o”. (Liliana)

Dăruirea unei cărţi bune, a unei cărţi de învăţătură ortodoxă, mâhneşte pe diavoli mai mult decât o ctitorie de biserică

Carte de bucate  (31)

Dragii mei dragi
în dimineaţa aceasta, căutând pe internet despre Cele 4 feluri de vieţuire creştinească a Părintelui Nicodim am găsit câteva idei care m-au încurajat şi întărit în continuarea lucrării ce am început-o, aceea de a scrie spre folosul meu şi a celor dragi mie.
Îmi este tot mai greu să scriu, tot mai multe alte lucruri am de făcut! În dimineaţa aceasta mă tot gândeam în timpul slujbei la cât sunt de neputincioasă şi cum m-am înhămat la o povară care uneori mă depăşeşte.
Dar eu nu pot să nu scriu … Cărţile au fost şi sunt salvarea mea, …ele sunt marele meu ajutor în lumea aceasta care abundă de articole şi filmuleţe, şi bloguri şi bloguleţe….O carte bună pe mine mă adună…mă trezeşte, mă încurajează….

Părintele Nicodim punea mare accent pe răspândirea cărţilor bune, ortodoxe, în rândul credincioşilor. Iată ce le zicea fiilor săi duhovniceşti:

„O carte bună, creştinească, este un inger al lui Dumnezeu, căci te învaţă să-L cunoşti şi să-L iubeşti, să descoperi frumuseţea vieţii în Hristos, să iubeşti pe oameni, să te fereşti de păcat şi să te îngrijeşti de mântuirea sufletului.

Dacă în viaţă agoniseşti cărţi sfinte în locul banilor, iar după moarte urmaşii le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor şi ţi se va socoti ca o milostenie sufletească, pentru că oriunde vor ajunge cărţile sfinte, vor răspândi lumina şi vor aduce sufletele la cunoştinţa de Dumnezeu. Iar dacă vor rămâne după tine bani sau averi şi urmaşii le vor cheltui în păcate, nu numai că nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi găsit vinovat că prin zgârcenia şi lăcomia ta ai dat urmaşilor prilej de păcate.

Dacă faci praznic mare, încât să hrăneşti tot satul; dacă îmbraci pe cei săraci cu haine noi, dacă faci chiar şi biserici din temelie, nu se supăra atât de mult vrăjmaşul, ca atunci când dai cuiva o carte bună de citit, o carte creştinească în care să poată vedea, ca într-o oglindă, starea lui sufletească de decădere morală şi de păcătoşenie. (Şi modul cum să se rupă din această stare şi să se ridice din prăpastie în sus, spre lumină. n.n)

Pentru nimic nu se supără mai mult vrăjmaşul, ca pentru o carte bună, folositoare de suflet, dată credincioşilor. Prin cărţile sfinte ce le citim se strică toate planurile vrăjmaşului diavol. Dacă faci praznic cu săracii, el nu se supără atât de mult. Dacă te faci ctitor la biserică, el nu-ţi are grija. Dacă posteşti şi te rogi, el se supără mult, dar nu ca atunci când dai cuiva pentru citit o carte bună, ziditoare de suflet.

Prin asemenea cărţi ortodoxe multe suflete se trezesc din robia patimilor care îi stăpânesc, ca dintr-o beţie.

Fraţii mei, să iubim cartea sfântă, începând cu Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi cărţile de rugăciune şi să le dăm cu inima deschisă şi altora spre folos şi mântuire.
Banii daţi pe o carte sfântă este o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici, mai devreme sau mai tirziu, dar dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm, o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor urma dupa ei”.

Un fiu duhovnicesc l-a întrebat pe Părintele Nicodim:

Creştinul care are râvnă pentru faptele bune şi citeşte cărţile sfinte, dar nu se spovedeşte regulat şi nu urmează sfatul duhovnicului său se poate mântui?

„De va avea cineva, a răspuns bătrânul, multe cărţi sfinte şi se va sili la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, fără spovedanie şi fără ascultare faţă de un duhovnic iscusit nu se poate mântui. Acela este asemenea unui om bolnav ce intră să cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipseşte farmacistul. Fără cel ce poate să-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca”. *Mai multe invataturi poti vedea aici:

http://www.fericiticeiprigoniti.net/nicodim-mandita/885-viata-parintelui-nicodim-mandita

carti-DB

Prin cărţile mele doresc să vă fac poftă de Doamne şi de păpica sănătoasă. Eu sunt nu măturător a cărăruii ce duce la Biserică. Numai aici la Biserică ne putem vindeca cu adevărat de neputinţele sufleteşti şi de bolile trupeşti.

Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil ca darul meu –cărţile mele- să ajungă la sufleţele atât de minunate!

Dragile mele prietene

Vă mulţumesc că aţi apreciat darul meu făcut prin cărţile mele şi l-aţi transmis mai departe!

Mă bucur că gândurile mele din aceste cărţi au putut fi de folos măcar unui singur suflet!

Înainte să scriu rânduri, am deschis cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos şi am citit printre rânduri… şi mi-am auzit acum, când iar sunt asaltată de atâtea solicitări..şi luptată de neputinţe…, propria-mi voce care-mi citeşte cald:

Îndrăznesc să trăiesc sănătos…

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru acest dar, pentru cărţile acestea!

carti-DB
Astăzi la biserică s-a citit Evanghelia de la Ioan capitol 6, 53-69 despre momentul în care Domnul le-a spus lămurit tuturor apostolilor şi celor apropiaţi că Trupul Său este adevărată mâncare şi adevărată băutură. Dar mulţi mulţi s-au „smintit” şi au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? şi au plecat, s-au îndepărtat de Domnul şi „nu mai umblau cu El”. Şi atunci Domnul se întoarce către cei 12 ucenici şi le spune: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?”. Dar Petru îi spune: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.

Da greu este să primim acest adevăr că adevărata mâncare este Domnul. Trupul ne dă luptă. Dar Domnul spune, tot în această Evanghelie, că sufletul este cel ce dă viaţă, că, dacă ne hrănim sufletul, suntem hrăniţi cu adev[rat. Trupul, spune Domnul nu foloseşte la nimic…în sensul că ne îndeamnă să punem accent pe suflet…

Despre faptul că poziţia trupului ne influenţează starea sufletului şi mintea şi despre Pâinea vieţii

POZE BOTEZ RAFAELA 001

Hristos a înviat, dragii mei dragi!

Azi dimineaţă m-am trezit un pic cam indispusă, pentru că aseară m-am culcat târziu după ce mi-am „bunghit” ochii lucrând la calculator. Tot aseară am revăzut şi un material despre cum ne influenţează poziţia trupului mintea şi felul cum ne simţim.
A sunat ceasul. Nu-mi venea să mă trezesc. Dar m-am ridicat totuşi din pat. Eram ameţită, morocănoasă, şi gândul că am atâtea de făcut mă făcea şi mai indispusă, dar mi-am amintit ce am citit aseară despre cum pot să-mi îmbunătăţesc starea şi dispoziţia şi astfel, m-am dat jos din pat, am ridicat mâinile în sus şi am deschis gura într-un zâmbet larg spre minunata icoană a Domnului şi a Maicii Domnului şi am spus Slavă Ţie, Doamne! Mulţumesc pentru somnic! Mulţumesc că m-am trezit! Doamne binecuvintează-mă! Dă-mi să fiu astăzi martora bucuriei Tale!”.
Şi chestia asta cu zâmbetul chiar funcţionează! Am reuşit să-mi fac treburile mele totuşi.

Dar să revenim. La ora 6.35 am intrat în bucătărie. Nu ştiam pe ce să pun mâna. La un moment dat am auzit vocea ridicată a soţiorului care le „împingea” pe prinţesuţe să se mişte „mai cu talent”.

Ameţeala nu mi-a trecut de tot cu un zâmbet, dar măcar am aprins un beculeţ…Am băgat de seamă că sunt vulnerabilă în dimineaţa aceasta şi că am nevoie de multă atenţie, ca să nu strig la cei din jur. Am început să cânt Hristos a înviat. Apoi le-am încălzit apa la fetiţe, le-am dat apa sfinţită să bea şi apoi le-am trimis să se îmbrace şi să coboare repede în bucătărie.

Hm, astăzi trebuie să fac lapte de cocos! Am scos lichidul din nucă, am mers iute afară şi am spart-o, am revenit şi am început să desprind miezul din coaja crăpată în două… Măi.., tocmai azi, când sunt aşa cheaună de cap, te-ai găsit şi tu nucă să te desprinzi aşa de greu…!

Copilaşii au coborât în bucătărie. … Aaaa, budincuţa de mere…. Doamne ajută-mă s-o fac… !

Le-am rugat pe fete să cânte şi ele Hristos a înviat….Am spălat merele…dar, măi, tocmai pe cele mai afectate le-am nimerit azi…! Doamne miluieşte! Hristos a înviat… Şi storcătorul ăsta merge ca melcul…Măi. măi…şi după ce fac budinca, trebuie să spăl storcătorul, să schimb sita, s-o pun pe cea deasă ca să fac laptele de cocos… Hm şi e deja 7 fără un sfert şi chiar azi soţiorul mi-a spus că e musai să plece la 7 fix….

O, slavă Ţie Doamne! Budinca e gata, copii! Copii s-au aşezat la măsuţă.
Dar e deja 7 fără 5 minute…şi trebuie să curăţ nuca de coaja aceea maronie ca să meargă mai repede Huromelul ăsta al meu…Hm…dacă aş fi avut blenerul acela ultrarapid, un-doi aş fi făcut laptele de cocos…

Dar ce tot bâigui acolo în minte?…Ce-mi trebuie blender…? Să ameţească laptele de să-l facă…praf…? Storcătorul meu e bun…, eu am o pasă proastă azi…Doamne miluieşte-mă…!
„Eu am plecat…!”, îl aud dintr-o dată pe soţior… Bine, Maica Domnului cu tine….! Ooo Doamne ajută-mă să termin lăpticul până nu iese cu maşina pe poartă şi să îl pun în sticluţă şi să-l pun în plăsuţă alături de chifle ca să aibă ce să mănânce azi soţiorul meu iubit!

Ura…am reuşit…! Între timp soţiorul şi-a adus aminte că mai trebuia s-o ia şi pe mezinuca cu el şi s-o ducă la şcoală… şi a revenit în casă. Mezinuca, în fugă, îşi pune caserola cu cereale în ghiozdan şi mai ia ultima gură de budincă… şi iese după tati ei.

„Mergeţi cu bucurie şi în pace dragilor, Maica Domnului să fie cu voi!”, apuc eu să strig după ei, în timp ce continuam să curăţ la coaja aceea maronie…. care se ţinea aşa de strâns de miezul imaculat al nucii de cocos…

„Micuţa mea, haidem să plecăm şi noi!”, îi spun eu mezinei…

„Încalţă-te azi cu bocănceii că, uite, plouă afară”.

„Da, mami, dar nu pot să leg şireturile!”

….Hm… „Bine, încalţă-te că le leg eu!”. Eu acum trebuie să spăl storcătorul şi cănuţele…şi vasele…. şi Doamne, e deja 7 jumătate…!

„Mami, mami, întârzii la grădi!”.

Aaa, eu mă gândesc că întârzii la biserică….!

Într-un final, reuşim să ieşim pe uşă. Afară plouă…Umbrela e prea mare, se agaţă de pomi, de pereţii caselor, de oamenii de pe stradă…de umbrela micuţei…
Ajungem la grădi… O dezbrac în grabă pe micuţă şi fug la biserică. Cred că am uitat s-o pup…Sper că nu va plânge.

Doamne… am ajuns, slujba e aşa de înaintată….! M-a cuprins mâhnirea, îmi venea să plâng…

Ooo, dacă s-ar fi mişcat mămăruţa mea mai iute… ! Îmi venea să mă fac mică, să mă ghemuiesc şi să plâng…, dar mi-am îndreptat spatele şi am început să cânt cu strana. Aşa de repede a trecut slujba… „Luaţi mâncaţi ….” se aude vocea Părintelui… Rostesc şi eu cu toată gura: „Amin, Amin, Amin”. Apoi Tatăl nostru… şi apoi aud vocea Părintelui meu care spune: „Cred Doamne şi mărturisesc…” şi eu după sfinţia sa…continui cu voce tare…”că Tu eşti Hristos care ai venit să mântueşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt EU….”

O, Doamne am venit, dar am venit aşa târziu… Mi-e foame, mi-e sete…ai milă de mine…!

La strană a început să se citească rugăciunea a 7-a pentru Sf. Împărtăşanie:
„Din buze spurcate, din inima pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi voie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a face şi a grăi”.
Oooo, Doamne, mi-e ruşine să merg la Părintele să iau binecuvântare! Azi n-am ajuns la Sf. Evanghelie…azi am întârziat…Doamne ai milă de mine…! Poate azi e ultima Sfântă Liturghie…, dar mai bine să mor cu Tine Doamne Hristoase înlăuntrul meu, decât să stau departe de Tine.

M-am ridicat şi m-am dus…. Am intrat în cămăruţa de Spovedanie şi aşteptam ca părintele să vină ca de obicei şi să-mi dea binecuvântare.
Rugăciunea pentru Sfânta Împărtăşanie continua la strană şi mi-am ascuţit atenţia s-o pătrund:

„Greşit-am mai mult decât desfrânata, care aflând unde sălăşluieşti, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor de lacrimi, ca şi cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greşelile şi îmi dă îndreptare … Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii si bubele mele şi rănile mi le vezi, dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. (…) Vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă (…)”.

Iată-l pe părintele. Se apropie, fereşte puţin perdelele să vadă dacă e cineva acolo….

„Părinte, am întârziat…a trebuit să duc copilul la grădi…(m-am scuzat eu), iertaţi-mă şi primiţi-mă la masa Domnului!”.

Şi Părintele meu bun a rostit vorba sa care-mi mângâie sufletul de fiecare dată: „Dumnezeu să vă ajute!”. Şi apoi a rostit dezlegarea şi binecuvântarea pentru Sf. Împărtăşanie….şi lacrimile curgeau în voie…. Am sărutat sfintele icoane şi m-am apropiat de Sf Potir. „Se împărtăşeşte roaba lui Dumnezeu cu Sf. Trup şi Sânge a Domnului şi Mântuitorului nostru…spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci… a spus Părintele şi a umplut linguriţa şi am deschis tare gura să-l primesc pe doamne al meu, viaţa mea, bucuria mea. Amin, Amin, Amin. Mulţumesc. Mulţumesc, Mulţumesc!

La sfârşitul sfintei Liturghii Părintele a spus că azi a citit o singură pericopă evanghelică deoarece „evanghelia zilei de azi de la Ioan capitoul VI corespundea cu evanghelia pentru cei adormiţi de azi, de miercuri, deci era aceeaşi evanghelie, şi am citit-o o singură dată.

Evanghelia este scurtă şi în ea se spune cum Mântuitorul îşi începe cuvântarea sa despre Pâinea vieţii, spune despre taina Euharistiei şi faptul că, mâncând Trupul şi Sângele Său avem viaţă întru noi. Apoi Mântuitorul spune mai departe că „pe toţi cei care i-a dat Tatăl, El nu-i va scoate afară”. Noi suntem ai Lui, suntem în Împărăţia Lui şi El ne primeşte şi de dăruieşte şi ne hrăneşte cu Trupul şi Sângele Său”.

Îl priveam pe Părintele şi-mi venea să-i cuprind picioarele… sfinţia sa îl închipuie pe Domnul…Faţa lui era aşa de luminoasă astăzi! Părintele e bucuros… Astăzi, şi de atâtea nenumărate ori, Părintele meu mi-a făcut un aşa mare dar, dăruindu-mi-l pe Doamne…Cum voi putea mulţumi vreodată Doamne, că mă primeşti de fiecare dată, şi nu mă trăsneşti pe mine nevrednica…?

Apoi Părintele a continuat: „Avem aşa de multă bogăţie în lucrarea Bisericii, în Tainele Bisericii, în viaţa Bisericii, în tot ce este biserica. Avem icoane... Citesc acum Cartea scrisă de Vasiliki Rallis din Lesbos…despre Sfinţii mucenici Rafael, Irina şi Nicolae. Ce lucruri minunate sunt scrise în această carte şi ce bogăţie! Ce bogăţie înseamnă pentru noi tot ceea ce este în Biserică şi cât de mare este binecuvântarea pe care Dumnezeu o revarsă în vieţile noastre prin Hristos şi prin sfinţii Bisericii!

Dumnezeu să primească Sf. Liturghie. După amiază este Sf. Maslu …Eu voi fi în călătorie…spre Timişoara..”.

Drum bun, Părinte!

Şi am zbughit-o pe uşă, alergând într-un suflet spre casă, unde treburile mă aşteptau să-mi continui slujirea…în bucătărie. În timp ce fugeam spre casă, cântam: „Îţi mulţumesc şi Te slăvesc Hristoase Domnul meu de tot ce-mi dai mereu!”.
Îndrăzneşte! Domnul ne iubeşte şi ne aşteaptă cu braţele deschise.

Să ai o zi binecuvântată, cititorule drag!

Când ai timp, urmăreşte şi acest video despre limbajul trupului
http://www.ted.com/talk /amy_cuddy_your_body_language_shapes_who_you_are?language=ro#

moto_0145

Urări de Paşte

Dragii mei dragi, prieteni, cititori şi colaboratori ai proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos

mulţumesc Domnului că v-a făcut cunoscuţi sufletului meu şi că voi v-aţi lăsat cunoscuţi de mine!

Vă doresc ca, în ziua Învierii, lumina pusă în voi să strălucească şi mai mult!

Îndrăznesc să trăiesc sănătos este proiectul vieţii mele, este viaţa mea. El m-a provocat să mă regăsesc pe mine. El m-a provocat să ies din marele meu egoism şi să vin întru întâmpinarea oamenilor şi să dăruiesc. M-a învăţat să dăruiesc, pe mine care tot timpul am aşteptat să primesc. Fiecare persoană întâlnită prin intermediul cărţilor şi seminariilor este o minune pentru mine, un dar nepreţuit pe care nu l-aş fi primit poate niciodată în alt context.

Îndrăznesc să trăiesc sănătos m-a făcut să-L descoper tot mai mult pe Doamne, mi-a intensificat dorul după Dumnezeu şi m-a pornit inima să-L mărturisesc şi să-L fac cunoscut tuturor celor cu care mă întâlnesc în viaţă.

Astăzi am trăit bucuria alături de prietena mea care a reuşit să aplice îndemnurile cuprinse în proiect şi împreună cu soţul ei au postit pentru prima dată postul mare, primul post postit în întregime şi s-au împărtăşit, am avut încredinţarea că e nădejde. Că se poate să înoţi contra valului, că poţi să mai trăieşti sănătos sufleteşte şi trupeşte, dar şi că avem nevoie de încurajare şi într-ajutorare.

Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos m-a provocat, totodată, să-mi descoper neputinţele, dar mi-a dat şi puterea să le recunosc şi să le arăt Domnului să le ridice de la mine. Şi văd cum Domnul a luat patima mea de a vorbi mult şi a scrie şi a făcut cu ea lucru util şi prilej de bucurie pentru unii oameni. Nu am cu ce mă lăuda. Totul e dar şi lui Dumnezeu i se cuvine slava. Al meu este dorul acesta de veşnicie, de a fi cu toţii acolo cu Doamne şi cum mie nu-mi place să fiu singură şi cum eu nu pot să tac, e musai să veniţi cu mine, că altfel eu cui o să-i mai povestesc minunile ce le-am şi le voi mai descoperi.

Vă mulţumesc că m-aţi primit în viaţa voastră! Îl rog pe Doamne să reverse asupra noastră dragostea Lui, bucuria Lui. Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostrusă ne umple inimile şi sufletele însetate iubire!

Vă aştept în continuare să-mi fiţi alături în acest proiect minunat Îndrăznesc să trăiesc sănătos şi împreună să aducem lumină, speranţă şi bucurie miilor de oameni din jurul nostru care se află copleşiţi de întunericul acestei lumi depărtate de Dumnezeu, lume care L-a scos afară din ea pe Dumnezeu şi L-a răstignit.

Cred că Domnul se va ţine de cuvânt şi va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi cu El „vom trece prin foc şi prin sabie şi vom ajunge la odină” în Împărăţia cerească.
Dar ca să putem să stăm acolo în Rai, e nevoie să exersăm aici modul de vieţuire de acolo. aici exersăm să ne purtăm aici ca şi cum am fi acolo. astfel, moartea va fi o trecere întru continuarea unui mod de vieţuire deja învăţat.

Aşa să ne ajute Doamne!

Vă îmbrăţişez cu dor şi drag mult!

Doamne, ce lumină s-o făcut!

Dragilor

azi dimineaţă am avut o uimire înţelegătoare!

Şi iată cum:

Azi e ziua în care ni se ridică gunoiul. Aveam prin curte tot felul de chestii, plasticuri, cartoane, tot felul de mizerii. Unele erau puse acolo grămadă, altele împrăştiate. Am început să le adun şi să le pun, selectiv, în saci şi în pubelă. Am avut ceva de lucru! Am scos pubela şi sacii la poartă, apoi am măturat încă odată toată curtea.

Când am terminat totul, am dat să urc pe scări în casă, dar m-am întors să privesc curtea şi atunci am avut aşa o uimire şi, fără să vreau, am exclamat: „Doamne, ce lumină s-o făcut!” şi m-am gândit că aşa e şi cu sufletul: adun, adun tot felul de chestii, ba un cuvânt greu, ba o privire mai nuştiu cum, ba o întâmplare neplăcută.. le strâng acolo şi în ritmul acesta nebun în care îmi duc viaţa, nu am răgaz să fac curat şi fără să bag de samă, sufletul e umbrit, chiar sufocat. Dar vine o vreme, un timp în care conştientizez şi începem să fac curat şi cer iertare şi primesc iertare şi dau iertare şi atunci începe să se facă lumină, tot mai multă lumină şi vine încet bucuria. Şi o nouă înţelegere a lucrurilor…

Aseară, în timp ce citeam acest articol http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/482 , mi-am adus aminte că numai mama îmi spunea Doiniţa. Aşa m-a uns la inimă numirea maicii „Doină, Doiniţă…!”. Şi m-am gândit la mama…şi pentru că soţiorul meu minunat era lângă mine şi, deşi îi promisesem că nu-l mai întrerup de la lucru, i-am citit şi lui acest articol, pe care i l-am scris maicii Siluana în anul 2006 şi apoi i-am spus: „Cât mă bucură cum mă numeşte maica…! Mă gândesc la mama …O ce bine ar fi fost să fi putut să vorbesc cu mama cum vorbesc uneori cu mama ta..! Uite, ieri am vorbit cu ea şi a înţeles…”.

După ce i-am spus soţiorului asta, m-am înfiorat… şi am gândit: „Doamne, de ce mai am resentimente faţă de mama? Oare pentru că nu am iertat-o definitiv…sau încă rana nu e vindecată complet…”.

Da, încă mai e nevoie să mă mai rog pentru mama…

Acum, însă, renunţ pentru totdeauna la pretenţia şi dorinţa mea ca trecutul să fi fost altfel…

Îmi accept trecutul aşa cum a fost şi îl binecuvintez pe Dumnezeu că a îngăduit să mă nasc şi îi mulţumesc mamei că m-a primit şi m-a adus la lumina acestei vieţi.

MAMA SI TATA 10947583_676448435799970_154975012_n

Vă mulţumesc, dragii mei părinţi, că m-aţi născut pe acest pământ!

Mulţumesc, Doamne, că mi-ai dăruit „lumina cea adevărată”!

Ooo, cât de neputinsioşi suntem noi oamenii!

Mă gândesc la relaţia mea cu proprii copiii… Poate, fără să vreau şi fără să-mi dau seama sau poate din nepăsare…, îmi rănesc emoţional proprii copii. Dar ce de bine este că L-am aflat pe Doamne, Vindecătorul meu minunat!

Doamne miluieşte-ne şi vindecă-ne! Îţi mulţumesc pentru această înţelegere ce mi-ai dăruit-o aseară şi azi şi Te rog, iartă-mi nedesăvârşirea şi ajută-mă să cresc sufleteşte şi duhovniceşte dimpreună cu soţiorul şi copilaşii noştri!
Îţi mulţumesc. Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!

Fii binecuvântat şi tu, cititorule drag, suflet minunat!

O fi storcătorul Hurom scump, dar sănătatea mea, a soţiorului şi a copilaşilor noştri e şi mai preţioasă!

HUROMEL 8 Martie (25)

Dragilor
ce mare binecuvântare e pentru mine storcătorul cu melc de la Hurom. Sunt tot mai încântată de el şi îl folosesc zilnic de mai multe ori.

Storcătorul cu melc de la Hurom mă ajută în fiecare zi să pregătesc păpica, într-un mod delicat şi sănătos. Pentru mine este foarte important să pregătesc mâncare din alimente integrale într-un mod cât mai simplu şi cât se poate de natural, nestresant pentru nutrienţi, cât mai puţină procesare. Dar de multe ori alimentele integrale necesită mult timp de mestecare şi noi nu reuşeam de fiecare dată să facem faţă. Şi apoi legumele nu ne prea îmbie să le consumăm crude. Astfel am apelat la unelte ajutătoare. Şi storcătorul cu melc de la Hurom este pentru mine, la ora actuală, aparatul care mă ajută cel mai mult.

Nu ştiu cum sunt copilaşii Dvs. dimineaţa, dar ai mei sunt tare somnoroşi, mai ales mezinuca. Deşi se culcă la ora 20 şi le trezesc la ora 6, după 10 ore de somn, prinţesele mele dimineaţa sunt încă adormite. Abia se dau jos din pat, abia se spală pe dinţi, abia muşcă din măr…abia mestecă cerealele, care rămân de multe ori în bol. Vă imaginaţi ce nervi mă apucă când le văd şi ce ciudă, căci eu, deşi am dormit jumătate cât ele, am o energie debordantă şi ele abia se mişcă şi trag, cu un talent bine exersat, de timp, când tu eşti presat să ajungi la lucru. Şi mai ales acum când soţiorul trebuie să ajungă la serviciu 7.30!

Azi aşa, mâine aşa, hi, hi şi hai hai…, m-am săturat să-mi fac un car de nervi pe degeaba….. Nu se poate ce-mi doresc şi pace…legumele nu-s îmbietoare ..Dar totuşi voiam să le dau să mănânce dimineaţa, ştiind cât de important e să mănânce mâncărica sănătoasă, diversificată şi proaspătă. Dar cum? Aşa am început să folosesc aparatele şi uneltele de bucătărie. Pentru început a fost un blender, apoi un mixer de mână. Apoi am aflat că acestea zăpăcesc prea tare alimentele pregătite cu ele. Cineva mi-a spus despre storcătorul cu melc. Am fost foarte încântată de el. Dar banii …..19 milioane şi ceva…..de unde să-i iau? Şi m-am gândit şi mai răzgândit…şi iar nervi dimineaţa la masă şi iar gânduri că trebuie totuşi să mănânce alimente integrale naturale, să mănânce multe legume, dar nu au chef să le ronţăie………

Şi într-o zi, ce ne-am gândit: hai să facem un efort şi să luăm storcătorul, că şi aşa banii se duc, şi aşa, dacă nu-i cheltui pe ceva bun, tot îi cheltui cumva. Aşa am renunţat să mai facem altceva cu banii şi am ales să cumpărăm storcătorul. Ne-am luat un HH Elite (http://huromromania.ro/hurom-hh-elite/), ultima generaţie a storcătoarelor cu melc de la Hurom.

Mare minune şi storcătorul ăsta! Pe lângă faptul că mă ajută să fac o păpică valoroasă, el m-a obligat şi să mă temperez, să am răbdare. Ritmul lui lent de stoarcere (43 rpm) m-a calmat şi m-a provocat să-mi vin în fire şi acum, în timp ce bag feliile de morcov sau boabele înmuiate la stors şi privesc cum le stoarce de delicat, simt cum fiinţa mea se adună şi iese din acel ritm nebun în care eram obişnuită să fac totul.

Acum m-am potolit şi am acceptat să am răbdare să lucrez cu noua mea unealtă din bucătărie şi am băgat de seamă că mâncărica a început să aibă alt gust.
Ce bune sunt sucurile de legume şi de fructe! Dar lăpticurile de seminţe şi nuci sunt de-a dreptul delicioase.

Recomand cu mult drag acest storcător.

În ianuarie am început, în cadrul Asociaţiei noastre POTENŢIAL, proiectul ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS prin care doresc să le fac poftă de sănătate şi celor din jurul meu. Proiectul constă dintr-o serie de Seminarii şi conferinţe gratuite prin care împărtăşesc celor interesaţi experienţa mea în bucătărie, în biserică şi în societate. Am început pe plan local şi îmi doresc să extind acest proiect la nivel naţional şi internaţional.

Primul Seminar gratuit a fost un Seminar de Nutriţie în care le-am prezentat sibienilor storcătorul cu melc de la Hurom, moara de cereale şi cărţile mele. A fost un moment minunat care m-a motivat să continui acest proiect.

Puteţi vedea aici câteva momente din acest Seminar:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/tag/alimentatie/

În caz că vă cumpăraţi storcătorul cu melc sau moara de cereale şi doriţi să susţineţi acest proiect minunat, menţionaţi la achiziţionarea lui de pe saitul Hurom Romania, http://huromromania.ro/contact/ , numele meu.

Datele mele de contact:
Telefon: 0757574503
Email: doinablaga@gmail.com

Vă mulţumesc şi vă doresc să aveţi o zi binecuvântată şi plină de bucurie!

Cartea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE a fost primită de cititori în mod uimitor

coperta

Dragilor

impresiile de la cititorii cartii MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE vin mereu si ma bucura si ma uimesc totodata.

Toate persoanele care au citit-o mi-au spus ca au citit-o pe nerasuflate si ca au impresia ca au scris-o chiar ele…

si eu ma uimesc…

multumesc, multumesc, multumesc!