Arhive etichetă: targ de carte religioasa

Atenție!

!!!

IMG_20170624_180502

Vă aștept, dragilor! Să știți că m-am pregătit și anul acesta să vă întâmpin cumsecade!

Dragii mei dragi,

deși vă spuneam în ianuarie că anul acesta l-am declarat „an sabatic”, iată că nu m-a răbdat inima să stau în retragere și să nu vin la întâlnirea anuală obișnuită, la banchetul cărților de suflet, la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, de la noi, de la Sibiu din 3-6 noiembrie 2016.

Și contextul a fost forțat, întru-câtva, comoditatea și lenea mea mare, care se dosise într-o scuză, de altfel, binecuvântată, dar mi s-a spus:

Ai intrat în horă, Doino? Joacă până la capăt!!!”.

Așa că m-am pregătit să vă întâmpin și anul acesta cum se cade unei gazde primitoare. Și cu ajutorul lui Doamne, vom sta la masa îndestulată și despre multe vom vorbi

coperta1

iar Firimiturile

doina-coperta

le vom strâge și le vom pune în „străițucă”, ca să le-avem merinde până la ce știu eu care data viitoare…

Mare dar e sa poti sa asculti durerea celuilalt!

Dragii mei dragi

Daca anul trecut, la Targul de carte religioasa mi-am cumparat o carte superba, Spovedanie neterminata, anul acesta la targ mi-am cumparat mai multe carti, printre care si cartea Maica gavriliia…, o carte uluitoare, care mi-a schimbat optica cu totul…..

Am invatat multe din aceasta carte, dar cel mai mult m-a uimit faptul ca noi, oamenii , nu ne mai ascultam unii pe altii…, nu ne pasa unii de altii, ci vorbim fiecare paralel:

Of, ce ma doare capul, spune o prietena…, dar noi imediat adaugam: sa vezi pe mine ce ma doare… si o dam inainte cu vaicarelile noastre, fara sa ne pese de durerea prietenei noastre…

cand am constientizat acest lucru, l-am rugat pe Doamne sa ma ajute sa ascult durea celor din jur…. Eram tocmai in masina si asteptam, cand apare o prietena, i-am cerut sa-mi faca un serviciu si ea s-a scuzat ca are de lucru mult…… Am primit realitatea…nu m-am necajit ca nu ma poate ajuta…. apoi, a inceput sa-mi spuna greutatile ei…, a inceput sa-mi spuna oful…, imediat am dat sfaturi, solutii…., dar in toiul discutiei, mi-am amintit de cele citite in cartea Maicii Gavriliia si m-am oprit si am inceput sa ma rog , sa tac si s-o ascult…o priveam cum ii curg lacrimile, o intelegeam atat de bine, ii traiam durerea ca si cum ar fi fost a mea.

Ne-am imbratisat si i-am spus ca singura solutie de Doamne

Dupa ce a plecat, a inceput gandurile sa ma apese, ma durera durerea prietenei mele, aparent, cand o vezi, nici nu banuiesti ca ar avea asa probleme…

Mi-am adus aminte ca maicva Gavriilia spune sa nu petrecem in ganduri .., ci sa incredintam Domnului persoana respectiva, sa punem totul la picioarele Domnului

si apoi sa petrecem in pace.

Astfel, i-am spus Domnului despre prietena mea si i-am predat Lui grija de ea si am simtit cum doamne a luat-o in grija.

E uimitor! E adevarat. Domnul e viu si lucrator.

Indrazniti sa primiti sa ascultati durerea celor care vi se deschid si abtineti-va sa dati sfaturi daca nu vi se cer si nu va povestiti durerile voastre, ci fiti cu inima la cel care va povesteste… Mare dar e acesta!

Va imbratisez cu drag!

Praznicul Sfântului Nectarie şi Chemarea creştinului la mărturisirea Învierii Domnului

Dragilor

Domnul mă bucură mereu şi mereu de fiecare dată când vin în Casa Sa, chemându-mă, aşteptându-mă şi primindu-mă de fiecare dată la Masă cu El.

Eu intru cu cutremur, ştiindu-mi neputinţele, rănile şi dorurile mele învăluite de lumini şi umbre …
Intru şi mă smulg din ghearele deznădejdii, îndoielilor, gândurilor rele… şi, gâfând, cad la picioarele Domnuţului meu, mulţumindu-I că am scăpat la El, preferând să fiu arsă de focul milei Sale decât de chinuitorul foc al deznădejdii şi gândurilor vrăjmaşe.

Mare sărbătoare este astăzi pentru noi credincioşii creştini! Astăzi, Biserica noastră îl prăznuieşte pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer şi de toate bolile.
Dimineaţă, soţiorul m-a rugat să duc eu copilaşii la şcoală şi, mergând spre şcoală, am trecut prin faţa sfintei biserici şi am auzit chemarea Domnului în sunetul clopotelor de începere a Sfintei Liturghii… Mă uitam pe stradă doar-doar voi vedea un părinte cunoscut care-şi duce copiii la şcoală cu maşina şi pe care să-l rog să-i ia şi pe ai mei. Îmi doream să ajung la Sfânta Liturghie, să-i mulţumesc domnului pentru toate darurile şi să-L rog să mă ajute şi în cele care-mi stau înainte, îmi doream să ajug cât mai repede şi mă rugam să pot zbura…

Şi îngerul meu păzitor iarăşi a venit în ajutor, dându-i prin minte lui M., o mămică, să oprească şi să mă întrebe dacă nu vreau să-mi ia şi fetiţele mele la şcoală… Le-am îndesat pe bancheta din spate şi, dându-le ultimile instrucţiuni, am închis ferm portiera maşinii, am alegat spre biserică strigând într-una „Doamne mulţam, Doamne mulţam, Doamne binecuvinteaz-o pe M şi răsplăteşte-i dragostea….!”.

Şi uite-aşa înaintăm pe cale, târâş-grăbiş, înotând pe valurile care, uneori sunt line, alteori vin învolburate …, forţând nota şi oprind timpul vreme de două ceasuri în bisericuţa noastră în care azi, am avut şi o surpriză pe Părintele Damaschin de la Athos

şi pe Mihaela şi misiunea lor în Africa, despre care vă invit, din lipsa mea de timp, să aflaţi mai multe, azi la ora 12 la Teologie la conferinţă…

Ascultându-l pe părintele Damaschin, această minune de om, care, grec fiind a învăţat limba română…

Şi care ne-a povestit despre Sfântul Nectarie într-un limbaj atât de dulce, cu acel accent superb…
Sfântul Nectarie este un mare sfânt, spunea Părintele Damaschin, el, Sfântul Nectarie a spus oamenilor că Dumnezeu i-a dat darul de a vindeca toate bolile, numai că oamenii trebuie să-l cheme în ajutor, dar oamenii, majoritatea, nu-l cheamă…

Sfântul Nectarie s-a arătat cuiva şi i-a spus că Domnul l-a aşezat în cer alături de marii ierarhi, de Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur. Acel om l-a întrebat pentru care fapte l-a făcut Dumnezeu sfânt şi el a răspuns că el a trăit în lume, nu a fost pustnic, nu s-a nevoit ca pustnicii, dar Dumnezeu, pentru faptul că şi-a iertat clevetitorii şi vrăjmaşii, l-a sfinţit şi i-a dat daruri multe, printre care şi darul vindecărilor.

Odată, când au venit clevetitorii şi l-au acuzat urât, că este desfrânat şi alte lucruri urâte, el nu a răspuns nimic, decât: „Este Dumnezeu!” şi după ce clevetitorii au terminat de spus toate acuzele, Sfântul Nectarie i-a chemat la trapeză la masă…

Apoi, Părintele Damaschin ne-a vorbit despre misiunea sfinţiei sale în Africa, cum construieşte biserici acolo şi cum îi botează pe africani…Ne-a spus şi despre Mihaela, pe care eu o cunoscusem sâmbătă la Târgul de Carte religioasă, că ea ştie limba franceză… şi că va veni şi ea în Africa să facă misiune şi dacă mai doreşte cineva să vină, îl primeşte cu bucurie…

Şi m-am aprins şi eu de râvnă, mai ales că părintele Ioan a adăugat că avem şi noi datoria de a face misiune, de a mărturisi şi altora credinţa pe care o manifestăm aici în biserică..

Da, dar eu … eu nu ştiu nicio limbă străină…

Şi mi-a venit gândul: dar eu pot face aici misiune: nu sunt oare destui creştini deja botezaţi care nu ştiu de ce trebuie să postească, de ce trebuie să meargă la biserică sau ce se întâmplă în biserică la slujbe…, nu sunt atâţea creştini ortodocşi nefericiţi şi apăsaţi de boli….
Ia uite ce de treabă ai Doino!

Mă uit la oamenii din jurul meu, la fraţii mei ortodocşi, la noi toţi, ce mare bogăţie avem şi nu ştim cum s-o folosim îndeajuns…..

Părintele Damaschin vorbea de negrii din africa că nu ştiu ce-i aia bucurie, că viaţa lor e apăsată de întuneric şi vrăjitorie…

Dar noi, noi, dreptcredincioşii, care avem pe Duhul Sfânt…, adesea ne lăsăm copleşiţi.. de ce? … îndrăznesc să întreb, folosindu-mă de o expresie a Părintelui Necula: „De ce eşti trist popor al Învierii?” Hai sus! Ridică-te şi întăreşte şi pe fraţii tăi mai mici…Fii lumină, care să reflecte până-n Africa întuneacată!

Doamne, dă-ne harul Tău nouă dreptcredincioşilor Tăi creştini şi ajută-ne să fim lumină, să fim martorii Învierii Tale, ai nădejdii şi bucuriei Tale! Amin
Mulţumesc, Mulţumesc, Mulţumeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc!

despre misiunea in Africa

https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/05/03/cu-parintele-damaschin-grigoriatul-despre-impresionanta-misiune-ortodoxa-in-africa/

Ultima zi a Târgului de Carte şi Revistă religioasă

Dragilor

Iată-ne în ultima zi a Târgului de Carte şi Revistă religioasă!

Mai avem încă câteva ore de desfătare spirituală în mijlocul sutelor de cărţi minunate, pe care le deschid, le mângâi şi le sorb frumuseţea.

Acum, când ştiu cum se „plămădeşte” o carte, cu câtă străduinţă se scrie, cât de solicitant se machetează, se tipăreşte şi se leagă……, preţuiesc fiecare cărticică pe care o văd pe aceste rafturi ale Târgului. Vreau să le mut la mine în mansardă, să mă închid acolo şi să să mă apuc să le devorez ca un înfometat. Suntem flămânzi şi nesătui, până ce ne vom odihni în Doamne, aşa cum spunea Fericitul Augustin ….

Dragilor, să profităm de această oportunitate şi să ne facem provizii cu cărţi.
Îmi amintesc de anii de liceu. Făceam foame a trupului şi-mi cumpăram cărţi. Prima carte pe care mi-am cumpărat-o în clasa a IX a fost Tâlcuiri la Evanghelia după Matei a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care am devorat-o zi şi noapte preţ de vreo două săptămâni până ce am terminat-o de citit, cu sublinieri, cu adnotări, pe care revăzându-le acum, după mai bine de 20 de ani, mă minunez de profunzimea aspectelor surprinse….

Poate sunt un caz fericit? Nu, toţi suntem cazuri fericite, numai că nu toţi ne-am deprins să ne ierarhizăm priorităţile, să punem hrana sufletului mai întâi…

Lumea ne atrage în fel şi chip.., cu iluzii şi sclipituri…, mai ales pe tineri…

O carte bună e un far, o oază, o fântână.

Doamne ai milă de tinerii noştri! Ajută-i să găsească Calea.
Ieri, la Târg, la momentul Părintele Necula, îi priveam pe tinerii din Organizaţia Tinerilor ortodocşi din Sibiu cât de minunat cântau Maicii Domnului…

Dar erau puţini…, dar e destul ..o plămadă

Unde sunt tinerii sibieni? Veniţi, dragilor, să vă stâmpăraţi setea şi foamea sufletului, să deschideţi o carte şi să citiţi un rând proniator….

Astăzi, la Târg, va fi un moment minunat cu Mirona, doamna cu poveştile, pe care am cunoscut-o ieri când a spus câteva poveşti minunate copiilor. Astăzi, va spune poveşti tinerilor şi adulţilor, aşa că azi, treceţi neaparat pe la Târg, pe la Bibliotzeca astra, iar cei care sunteţi departe, urmăriţi on line.

Aici: http://targdecartereligioasa.ro/index.php/editia-xv-2015/

Vă aşteptăm cu drag pe toţi! Haideţi, că e mult până la anu’!

Mai avem pâinici:

Şi cărţi

Cărţi şi oameni, oameni şi cărţi, cărţi şi pâinici din făină integrală – o poveste minunată în desfăşurare!

Dragilor
Iată-ne în cea de-a treia zi a Târgului de Carte şi Revistă religioasă!

Pentru ca bucuria measă fie deplină, vă voi împărtăşi câteva firimituri din ziua de ieri.

Momentele palpitante au fost în cea de-a doua parte a zilei:
Întâlnirea cu câţiva prieteni din mediul virtual care mi s-au făcut cunoscuţi mi-au încântat inima.

Apoi, doamna care primise în dar cărţile mi-a povestit lucrarea lor în sufleţelul dânsei…

Punctul culminant:

Momentul Corulului Caedonia:


Priveam, ca de obicei, fascinată la membrii corului Caedonia. Le admiram frumoasa ţinută şi modul cum deschid gurile să scoată sunbetele acelea minunate…

Sunt câţiva membrii ai acestui cor de care sunt tare încântată. O urmăresc pe Simona şi soţul dânsei, cât de minunaţi sunt…, mă uimesc cu viaţa lor de familie atât de încărcată şi totuşi îşi găsesc timp să meargă constant la repetiţiile Corului. În seara aceasta şi-a prezentat lucrarea de diplomă a absolvirii şcolii de muzică … Monografia Corului Caedonia. Eu nu ştiu cum a reuşit să le facă pe toate, şi să aibă grijă de bebeluş, al doilea copil, şi să meragă la şcoală la Cluj, şi alte şi alte lucruri … şi de fiecare dată când o văd să fie toată un zâmbet…Aşa o fi cântăreţii ăştia, tot veseli…!!!

Altă familie pe care o urmăresc este familia Coca: Lucia şi Lucian. Mă fascinează stilul lor de viaţă…, felul cum cântă şi dansează împreună printre evenimentele vieţii… (apropo, sunt şi buni dansatori, ei şi copiii lor …)

Mai sunt şi alte persoane din cor pe care le urmăresc evoluţia de la un an la altul…
Nu pot să nu menţionez aici şi pe cei care nu mai sunt în cor…!

Îmi amintesc aici de Uţu…, Neluţu Farcaş…,

11134113_10152961561857772_4014696130741250236_oDumnezeu să-l odihnească în pace. Era o prezenţă care-mi bucura sufletul de fiecare dată. Ieri m-am gândit la el…

Fascinantă a fost povestea corului, a dirijorului care, timp de 35 de ani, s-a străduit să menţină funcţional acest Cor…

Doamne, cât de multe lucruri minunate pot face oamenii…! Slavă Ţie pentru darul de a-i cunoaşte pe unii dintre aceşti oameni minunaţi!

Fie să adaug şi eu o firmiturică la acest ocean de frumuseţe şi optimism uman!
M-am bucurat că vizitatorii Târgului de Carte şi Revistă religioasă au gustat din pâinica mea integrală şi mulţi au fost interesaţi de coacerea pâinii în casă…

Slavă Domnului pentru toate!

Vă aşteptăm şi astăzi alături de noi. Nu pregetaţi să veniţi.
Târgul de Carte şi Revistă religioasă este un eveniment naţional şi merită să profităm din plin de ofertele lui!

Uţu (Ioan), prietenul nostru, a plecat la Domnul

11134113_10152961561857772_4014696130741250236_o

Dragilor

Prietenul nostru Uţu (Ioan Farcaş) a plecat la Doamne.
Aseară am fost la priveghi.

Nu-mi venea să mă duc…nu voiam să-l văd mort pe acest om drag pe care întotdeuna l-am văzut zâmbind…

Un tânăr de vârsta mea..38 de ani…măcinat de o mâhnire peste poate de purtat…se luptă 4 ani cu cancerul şi iată acum primim vestea că lupta lui s-a sfârşit…că mâhnirea lui s-a tămăduit şi bucuria a venit ca să fie cu el veşnic…

Am intrat în capela de unde tocmai ieşeau prietenii lui Uţu…colegii lui de cor, de viaţă, de bucurie, de speranţă…

Unii au rămas să-i mai cânte puţin….

O, Doamne şi ce cântări…! Ce imagine …!

Am mai auzit aceste cântări – Cămara Ta mântuitorule, Doamne auzi rugăciunea mea… Ziua Învieri…, dar niciodată nu au avut acest răsunet în mine….

Am înmărmurit…

Nicio lacrimă….

Priveam pe fiecare în parte …toţi aproape de vârsta mea …toţi transfiguraţi de durerea aceea ….învietoare…

Naşa Lucia ne-a văzut şi a venit să ne îmbrăţişeze… şi ca de obicei ne-am strâns în jurul ei toţi finii…Instinctiv, m-am uitat să-l văd pe Uţu…dar el lipsea…de lângă naşa lui şi a noastră …

Dar Uţu el era un pic mai într-o parte… era în sicriul de pe masă….iar chipul lui era atât schimbat!

L-am privit mai îndeaproape…Ochii lui n-au vrut să fie strânşi închişi …, ci mă priveau cu o privire senină…

m-am gândit: Calea lui se sfârşise aici…, el s-a pregătit pentru plecare atât de frumos, are atâţea prieteni în jur care se roagă pentru el…a murit în aceste zile luminoase…

Dar calea mea cum şi când se va sfârşi? Poate fi la noapte, poate fi mâine…Poate nu ştiu…

Iar eu cum mă pregătesc?

Ce rost mai au îngrijorările, agitaţiile… supărările pentru nimicuri…Viaţa aceasta e atât de scurtă…

Doamne dă-mi aducere aminte de acestea atunci când îmi vine să urlu la cei dragi …, când greutăţile mă copleşesc..când îmi vine să reproşez…să cârtesc…adu-mi aminte că nu se merită …, că viaţa aceasta este o exersare a deprinderii bunătăţii, a iubirii, a răbdării, a ioertării, a împreună sederii întru comuniune unii cu alţii..în iubirea ta…

Dar ce văd? La picioarele sicriului o poză…E Uţu cel adevărat, pe care-l văzusem ultima dată la Târgul de carte Religioasă când ne-am strâns iar în jurul naşilor….
O, Doamne, nu-mi vine să cred….Uţu nu va mai fi cu noi…! Şi cu toate acestea, îi simţeam prezenţa…atât de vie printre aceşti oameni minunaţi ai corului Caedonia şi ai Corului Catedralei….

am ascultat poveştile din ultimile zile…ale lui Uţu. Naşa a fost permanent cu el…era „preferata” lui…păi cum să nu fie…un suflet atât de inimos…cum e naşa noastră. O priveam cum povestea…ce minunat! Mulţumim naşa!

Ce suflet minunat a fost Uţu…! Aceste povestiri mi l-au descoperit mai bine pe Uţu…pe care oricum l-am simţit că era deosebit, trăitor…
Uimitor…cu câtă intensitate s-a pregătit de plecare…Câtă grijă pentru Sfânta Împărtăşanie…

Şi atenţia lui la rugăciune…… „mai rar tătă…, citeşte masi rar…că doar nu eşti la strană…avem timp…; vezi că ai sărit un Doamne miluieşte…”

Dar şi mai minunat: iată-l pe tatăl lui! Nu-mi vine să cred: Bătrânul de 77 de ani îşi priveşte copilul de 38 de ani, care acum se află în sicriu şi zâmbeşte…O imagine nemaivăzută!

Mă apropii de el…., de tatăl lui Uţu …

pe soţul meu îl ştia, dar pe mine nu mă ştia, aşa că, m-am prezentat şi l-am întrebat cum de faţa lui este luminoasă şi cum de poate zâmbi atât de minunat…?
„Păi Uţu a murit în săptămâna luminată… Lui i-a plăcut mult biserica, rugăciunea…, cum să nu fiu bucuros?!”.

Dumnezeul meu…ce minunaţi sunt creştinii trăitori!

Am stat până târziu acolo la capelă. Am povestit cu naşii şi cu Pr Claudiu…şi apoi au mai venit şi alţii…Doamne ce minunată a fost acea împreună sedere.
Astăzi la ora 12 va fi înmormântarea. Voi fugi să fiu şi au acolo…e un prilej de a întrezări cerul deschizându-se….

Am vrut înainte să scriu aceste rânduri…

M-am uitat pe pagina lui de facebook.. .

https://www.facebook.com/farcas.ioan.585?fref=tsca să descarc o fotografie…

şi nu-mi vine a crede încă că Neluţu, Uţu nostru, nu mai este printre noi….

Uţu…îmi este dor de tine…de chipul tău luminat!

Domnul să te ierte şi să te odihnească Uţule (Ioan) drag!

Filmuletul cu lasarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

aici aveti filmuletul cu lansarea cartilor la targul de carte si revista religioasa din 6 noiembrie 2014

Multumesc mult prietenilor nostri dragi care au filmat atat de minunat!

Impresii de la Târgul de carte şi revistă religioasă de la Sibiu

Dragii mei
Astăzi este ultima zi a Târgului de carte şi revistă religioasă! Cele trei zile au trecut atât de repede!
La Târg e o atmosferă atât de minunată! Am cunoscut oameni atât de minunaţi! Căci numai oameni minunaţi pot să fie interesaţi de carte religioasă, de vieţuire şi de alimentaţie sănătoasă. Mulţumesc Domnului cvă m-a ajutat să scot aceste două carţi

coperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta1 cartea de bucate
prin intermediul cărora am ajuns la inimi atât de frumoase! Fii binecuvântat Doamne al meu! Binecuvintează lucrul mâinilor noastre şi pe noi toţi laolaltă.
Ieri a venit o bătrânică de aproape 70 de ani. O minune: micuţă, îmbrăcată în negru, îmbrobodiţă, dar cu o faţă atât de luminată cum eu rar am mai văzut printre muritori. S-a apropiat de standul nostru, al editurii Adenium, şi a intrat în vorbă cu noi, cu mine şi cu Anca şi am început să vorbim despre carţi, i-am prezentat cărţile noastre, cartea Părintelui teodosie, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu şi celelalte. A fost încântată să cumpere codul Bibliei şi m-am mirat cum o bătrânică poate fi interesată de „aşa fineţuri” de care doar teologi „scormonitori” sunt fascinaţi. Şi am început s-o descoasem pe bătrânica asta şi am rămas cu gura căscată ce am aflat. Căci ea, sub înfăţişarea-i diafană „de fluturaş”, ascundea mari taine, mari profunzimi pe care vi le voi destăinui pe îndelete altă dată, căci acum timpul nu-mi este prieten…
Ce să vă spun, haideţi astăzi la Târgul de carte şi revistă religioasă. Veţi fi uimiţi câtă abundenţă de carte de suflet şi la nişte preţuri incredibile.
Mie îmi vine să le iau toate acasă şi să-mi fac aşa un palat înconjurat de ziduri de cărţi şi să mă retrag în el…Dacă am cărţi şi citesc sunt cel mai fericit om… nu-mi mai treb’e nimic..
Şi mai sunt mulţi ca mine …
Am privit vizitatorii pe furiş şi i-am văzut cu câtă gingăşie atingeau cărţile, cum le mângâiau cu degetele şi se transpuneau în altă lume, mai încrezătoare, mai bucuroasă, mai îndrăzneaţă şi mai sănătoasă.
Încă vă aştept!
Astăzi ne vor încânta şi minunaţii artişti de la corul Caedonia…..
PS: Am pus ochii pe câteva cărţi. Am găsit jurnalul măicuţii mele Siluana, Spovedanie neterminată, pe care atât de mult mi-am dorit s-o găsesc. Şi încă câteva…
Şi încă ceva: mi-am revăzut cititorii de la prima carte

coperta 1

Un moment unic şi plin de atâta încărcătură sufletească!
Nu pot decât să spun: Doamne mulţam pentru toate!

Veniţi şi voi să gustaţi din aceste bunătăţi , din acest festin al cărţii de suflet!
Eu încă vă aştept!

Vă aştept cu drag pe toţi!

Dragii mei dragi
Vă aştept diseară (6 noiembrie, ora 19.30) la Biblioteca Astra din Sibiu pe toţi la lansarea cărţilor Slujirea din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri.
Va fi un prilej unic de împreună petrecere întru desfătarea Duhului!
Vă aştept cu drag!
Doina Blaga