Arhive etichetă: terapia prin alimentatie

Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

poster

Am demarat acest proiect pentru că am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile primite în Biserica noastră dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale.

V-am împărtăşit din bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie.

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

coperta

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Dragii mei cititori dragi, să știți că, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să trăiesc sănătos cu Domnul nostru Iisus Hristos în Biserica Sa, oricât de grea va fi lupta. Voi continua să postesc „sănătos”, mâncând din toate roadele pământului la timpul lor, oricâte căderi vor fi, atâtea ridicări vor urma. Dacă ați gustat și v-ați convins că toate ce vi le-am împărtășit sunt adevărate și de dorit, folosiți-le cu încredere. Doar harul Duhului Sfânt ne ține verticali în această lume. Scopul vieții noastre de creștini este dobândirea Duhului Sfânt în Biserică. Și postul ne ajută în acest sens…

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Cura de pepene

Dragii mei

Mulţumesc Doamnului că am ajuns, în sfârşit, în perioada pepenilor!

pepene

Anul trecut am mâncat, „ca sparţii”, tone de pepene şi, după ce s-a terminat sezonul, copilaşii mă tot întrebau dacă nu le mai cumpăr pepene şi le-am spus că sezonul pepenilor s-a terminat în acest an şi vom mai mânca la anul.

Anul acesta, de cum au văzut în supermarket-uri pepene, au şi început:

– „Mami, mami, uite pepene! Ne iei?” .

Am avut de dus muncă de lămurire că aş vrea să le cumpăr, dar nu pot pentru că încă nu este sezonul pepenilor, chiar dacă ei văd în magazin pepene. Le-am spus că vom mânca în august.

=„Dar când e august?”.

=„Mai este un pic până în luna august”.

Şi aşa s-au liniştit puţin, dar au urmărit mereu calendarul şi de cum am intrat în luna august, au început să sară de bucurie, că în sfârşit mâncăm pepene.

Astfel că din 1 august ne tot desfătăm cu pepene în fiecare zi!

Aseară, am găsit într-un supermarket pepene românesc cu 79 de bani kilogramul. Luasem deja 2 din piaţă cu 1,5 lei, dar nu m-a răbdat inima să nu mai iau încă 2 (la un asemenea preţ!).

Astfel, săptămâna aceasta, mâncăm pepene pe „ghiftuite”!

-„Ie! Ie!” Mâncăm pepene!, au strigat copiii.

-„Da! Da!”, le-am spus, o să mâncaţi pepene”.

-„Dar numai pepene mama, şi pâine…, nu legume…”

-„Ok!”

Aşa că, vreo câteva zile, treaba în bucătărie s-a redus simţitor: porumb fiert, pepene, un suc de legume, fulgi înmuiaţi… Da. Doar cu pâinea voi avea ceva de lucru…

Azi dimineaţă, am mâncat aproape o jumătate de pepene. Mama mia!, ce treabă bună a făcut! Mi-a curăţat tot intestinul. După vreo 2 ore, am păpat şi cealaltă jumătate…

Doamne, mulţam! Îmi simt atât de curate intestinele!

De obicei, mâncam seara pepene, căci atunci ne adunam pe acasă toţi… şi era şi toaleta la îndemână… Dar uneori, mâncam seara târziu şi făceam cam multe ture de noapte la parter, aşa că am schimbat, mâncăm în prima parte a zilei sau după masa, dar nu seara.

Mulţumim Domnului pentru multele bunătăţi pe care ni le oferă în tot timpul anului!

Imediat vor veni strugurii negri, care ne vor împrospăta celulele prin binecuvantatul antioxidant resveratrol…

Slavă Ţie, Doamne !!!

Mă tot minunez cum se aranjază lucrurile atunci când te preocupă să faci ceva anume!

Anii trecuţi, nu m-am preocupat să mâncăm serios fructe de sezon, ci doar gustăream aşa câte puţin şi ne „ne puneam pe iarnă”, dar anul acesta, mi-am propus să nu ratăm nimic. Mi-am dorit să putem mânca mai multă zmeură, dar era aşa de scumpă în piaţă… Dar am dorit mult şi mă rugam să găsesc o posibilitate să iau mai ieftin şi a rânduit Domnul.

Sâmbăta trecută, am fost la Păltiniş după apă şi la intrare, la izvor, am găsit pe cineva care vindea zmeură şi afine proaspete. M-am târguit şi am luat zmeura cu 15 lei kilogramul şi afinele cu 10 lei kilogramul… Am luat câteva kilograme bune şi avem şi acum în fiecare dimineaţă câte un pahar de nectar. Iese aşa de bun la storcătorul cu  melc Hurom. Ies numai sâmburii, pe care îi usuc şi apoi fac făină la râşniţă şi-i combin cu mâncarea.

Când mai vorbesc cu câte cineva care-mi spune că n-are bani să cumpere aşa cum cumpăr eu, mă intristez puţin pentru că după ce vorbim, îl văd cum cumpără copiilor covrigi, snaks-uri, îngheţată, banane (care-s mult mai scumpe…) …Şi uite-aşa, „risipesc” bănuţ cu bănuţ pe alimente „identic naturale” şi puţin valoroase! Dar în fond, fiecare alege ce vrea…şi dobândeşte ce alege…!

Dar oare nu-i păcat să avem aşa bunătăţi şi să nu le mâncăm?

Facă cine, ce-o vrea, dar eu am ales să fac o cură de pepene. Am ales ă mănânc numai pepene măcar o zi întreagă… Vreau să văd cât rezist altor tentaţii…

Poftă bună la pepene!

pepene2

Fiţi binecuvântaţi şi bucuroşi!