Arhive etichetă: TERAPIE

Iertarea mi-a trasformat viaţa

Dragilor
trăim într-o societate care parcă a înnebunit de tot. Ne enervăm de la prima oră a dimineţii pe soţ, pe nevastă, pe copii, în trafic, ne enervăm stând la coadă la magazin sau la ghişeu, ne enervăm pentru orice mărunţiş de la serviciu, ne mâniem pe soacră, pe vecini şi chiar pe prieteni. Suntem permanent stăpâniţi de irascibilitate, stresați și gata să răspundem tuturor cu aceeași monedă. Dar ne găsim mereu scuze și circumstanțe atenuante. Nu eu sunt de vină, ci am fost provocat. Sistemul e de vină.

Da, dar asta nu ne ajută deloc, ba din contra, ne distruge sistematic. Este imperativ să facem ceva în acest sens. Şi avem multe de făcut! Dar când? Trăim într-un ritm nebun în care nici să ne facem o salată nu avem timp…ce să mai zic de citit o carte, de făcut introspecţii … dar cu toate aste cred că simţiţi şi voi cum simt eu că aşa nu se mai poate, că e nevoie să facem totuşi ceva ca să ne salvăm familiile, Biserica, neamul…

Zilnic suntem martorii multor nedreptăţi, atât în relaţii apropiate cât şi la nivel social. Ne pierdem vremea în discuţii şi văicăreli..dar astea nu schimbă nimic…cu toţii aşteptăm să facă ceva dom preşedinte, guvernul…alţii, dar eu, eu ce fac… SUNT RĂNIT ŞI RĂNESC MEREU…

E timpul să pun un început! E timpul să mă vindec, să fac curat în interiorul meu şi cea mai eficienta metodă de curăţenie este IERTAREA.
Uneori e greu să iertăm. E greu pentru că vrăjmaşul diavol se împotriveşte, nu-i place deloc să iertăm pe cineva şi din cauza asta ne tot aduce argumente. Şi apoi mai este greu să iertăm pentru că nu ştim ce este iertarea. De multe ori confundăm iertarea cu scuzarea. Găsim o explicaţie, o scuză, pentru comportamentul care ne-a rănit şi nu avem curajul să spunem: „M-ai rănit şi te iert!”. Sau mai rău, ne împăcăm fără să ne iertăm, şi se adună, şi se adună, şi ajungem de nu mai putem să ne privim în ochi cu adevărat.
Apoi confundăm iertarea cu uitarea. Dar rănile uitate sunt depozitate înăuntru şi, când ţi-e lumea mai dragă, îşi arată colţii şi te trezeşti că te comporţi ciudat şi nu ştii de ce.

Ranchiuna, ţinerea de minte şi pomenirea răului, ura faţă de cei ce ne-au greşit lasă urme adânci în sufletul nostru. Resentimentul poate genera boli precum ulcer, hipertensiune şi chiar cancer.

Maica Siluana Vlad ne pune la îndemână un SEMINAR numit SĂ NE VINDECĂM IERTÂND. Acesta este o lucrare minunată, un exerciţiu de introspecţie, de autocunoaştere şi de reflecţie. Disponibil online şi gratuit, Seminarul Iertării presupune parcurgerea în liniștea căminului a unor şedinţe de terapie cu noi înşine, îmbinând abordarea psihologică cu cea duhovnicească.

Sunt numeroase mărturiile că urmărirea corectă a Seminarului a dat roade, că multe mentalităţi s-au schimbat, că răspunsurile au fost găsite şi situaţii de viaţă şi persoane ostile au fost acceptate cu seninătate.

Eu însămi dau mărturie că viaţa mea s-a schimbat total după ce am făcut acest Seminar. Cei care aţi citit cartea mea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE, aţi putut vedea transformările ce au avut şi au loc în viaţa mea.

Ideea e că acest Seminar, şi toată această lucrare, presupune un pic de răgaz. Materialele sunt destul de multe şi apoi sunt aspecte care par greu de înţeles. de aceea vă invit să ne întâlnim şi, împreună, să căutăm să înţelegem şi să ne încurajăm în lucrarea aceasta minunată a iertării, pe care eu o consider unica salvare a noastră. În situaţii în care vezi că parcă nimic şi nimeni nu mai e la nivelul chemării, când „toţi ne-am abătut la rău”…unica salvare e iertarea. Dar e nevoie să înţelegem corect şi bine ce este iertarea şi cum poate ea deveni stil de viaţă.

Dragilor

a ierta nu este doar cel mai bun medicament pentru sufletele şi trupurile noastre, ci este şi porunca lui Doamne, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Şi apoi… Fără să iertăm pe cei care ne greşesc, nu putem spune nici măcar Tatăl nostru…, c-o spunem spre osândă…
Vă aştept marţi, 31 martie să vorbim despre vindecarea prin iertare.

proiect

CARTEA MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE – cuprins şi text copertă

Din cuprinsul cărţii

Mă bucur că sunt femeie

coperta

INTRODUCERE
O carte pentru femei, şi nu numai
Cine sunt eu, Doina Blaga?
Un loc numai pentru Doamne
Folosul „încercărilor”
Lumea are nevoie mai mult de martori ai bucuriei, decât de profesori
De ce am scris această carte
Scrisoare unei prietene ce se află în mare depresie
Hristos e singura bucurie posibilă
Dar ce este bucuria?
Suntem chemaţi la bucurie!
PARTEA I: MOŞTENIREA
Asta-i soarta mea?
Fată, nu băiat
Copilăria
Dodoşelu’ lu’ tata
Viaţa mamei m-a marcat mult timp
Cărţile (bune) au fost salvarea mea
Una dintre „marile” suferinţe ale copilăriei mele
Prima mea carte
Adolescenţa
Plecarea la Şcoală departe de casă
Complexul de inferioritate
Studenţia
Nunta
Naşterea de copii
Istoria se repetă: fată, nu băiat
Groaza de copii mulţi. Pierderea de sarcină
PARTEA II: DRUMUL SPRE VINDECARE
Terapia prin alimentaţie
Lupta cu apucăturile
Simplificarea lucrului din bucătărie
Terapia prin iertare
Seminarul Să ne vindecăm iertând
Cum am lucrat Seminarul iertării
Cum am făcut prima dată Liturghia iertării
Vindecarea relaţiilor
Iertarea tatălui
Iertarea şi acceptarea mamei, aşa cum a fost
Ultima scrisoare către mama
Comuniunea cu cei adormiţi
Urmările codependenţei. Ruperea lanţurilor.
Acceptarea
Trupul meu e minunat
Să inspirăm bucurie fetiţelor noastre
Iertarea – unica modalitate de a putea trăi sănătos dimpreună cu ceilalţi în aceste vremuri

PARTEA III-A: SUNT FEMEIE A VREMII MELE

(Femeia şi provocările contemporane)
Şcoala nu ne (mai) asigură viitorul
Iluzia unui post de titular
Am acceptat să stau cu copiii acasă
O nouă provocare: carnetul de şofer
Teoria franceză: Trei copii, nu doi
M-am născut din nou cu copiii mei
De la angajat la … „liber cugetător”
Antreprenoriat feminin
Planul de afacere
Premiul
Viitorul (mi-)e scris în cărţi
Fă bani cu pasiunea ta!
Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos
Deprinderea unor abilităţi şi cunoştinţe noi
Care e misiunea mea pe pământ?
PARTEA IV: IATĂ EU ŞI PRUNCII PE CARE MI I-A DAT DUMNEZEU
Copiii mei
O tehnică extraordinară
De ce mă mâniam pe copii?
Copiii ne simt vibraţiile
PARTEA V: SOŢIORUL MEU, MINUNEA MEA
Soţiorul meu, minunea mea!
Valoarea expresiei „te iubesc”
Cum distingem dragostea (eros) de multitudinea de dorinţe?
Îmi permit să nu fiu perfectă
Ce faci când îţi vine să pleci departe?
Depind în totalitate de Domnul
Maica Domnului este modelul nostru desăvârşit

PARTEA VI: EU ŞI PRIETENELE MELE MAI TINERE
Vino la biserică aşa cum eşti
Femeia creştină înoată contra valului
Să învăţăm să ne vedem de treaba noastră!
Femeile sunte daruri făcute bărbaţilor
Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii?
Nu te lega de oameni sau de lucruri, ci de Doamne
Ordinea lucrurilor şi a vieţii noastre
Libertatea întru ascultare
Cariera
Femeie a lui Dumnezeu vs. „femeie de succes” / „femeie de afacere”
De ce preferă femeile să lucreze în afara casei, a familiei?
„Avem a fi ceea ce suntem!”
Femeia e chemată să dăruiască ceea ce n-are
Bărbatul şi femeiea: Masculinitatea şi feminitatea
Stăpânirea şi supunerea în cadrul familiei
Influenţa trupului asupra sufletului
Maternitatea este esenţa feminităţii
Supunere în Hristos vs. Emacipare
Adevărata libertate
Îngăduiţi-vă unii pe alţii!
Pentru prietena mea care aşteaptă să se mărite
Alegerea soţului
Alegerea e o limitare
Cu cine te căsătoreşti când te căsătoreşti?
Te căsătoreşti cu un om (urmaş al lui Adam), cu un bărbat, cu un soţ, cu o persoană
Exerciţiul tăcerii
Lăsarea părinţilor (ruperea)
Să-ţi vezi soţul aşa cum îl vede Dumnezeu
Ce este căsnicia?
Căsnicia fericită se construieşte
Subtila distrugere a maternităţii
Să privim la înaintaşele noastre
Mă bucur că sunt femeie! Creatorul nu a greşit când „m-a proiectat”
Femeia: ajutor potrivit pentru bărbat
Căsnicia şi cariera
Ce anume face o căsnicie să funcţioneze?
Autoritatea
Lepădarea de sine-despătimirea
Sunt binecuvântată şi bucuroasă
Ce te împiedică să fii bucurie?
Oamenii au nevoie de bucurie
Îndrăzneşte să trăieşti autentic!

PARTEA VII: LA ŞCOALA LUI DOAMNE
La Şcoala bucuriei lui Doamne
La Şcoala bucuriei lui Domne cu maica Siluana
Cum am cunoscut-o pe maica Siluana
Lepădarea moştenirilor
Să lepădăm „cele ale copilului”
Bucurie vs. Entuziasm
Cum transformăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti?
De ce nu ne bucurăm
Secretul bucuriei
Cine îmi fură bucuria?
Judecarea semenului, vorbăria, invidia, bârfirea
Patima lăcomiei pântecelui
La şcoala lui Doamne cu Părintele meu
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos
Nu Dumnezeu este autorul răului
La Şcoala lui Doamne învăţ toată viaţa

TEXTUL DE PE COPERTĂ:

Mă bucur că sunt femeie!
Mă bucur că m-am născut femeie!
M-am născut în mare grabă cu-n dor nespus de viaţă şi de bucurie.
M-am născut să trăiesc bucuria, să fiu bucurie.
Dar la un moment dat, am pierdut bucuria.
Bucuria s-a ascuns.
Şi atunci viaţa mea nu mai avea sens fără ea.
Am ajuns, cum s-ar zice la un impas.
Şi am întrebat pe Doamne:
„Doamne, unde s-a ascuns bucuria?
O vreau! O caut! Nu pot să trăiesc fără ea!
Şi atunci mi s-a mai dat o nouă şansă,
o nouă chemare:
„Vino să iei bucurie! Ea este aici, înăuntrul tău!”
Şi am răspuns chemării
şi am aflat din nou bucuria,
Pe care vreau s-o împart cu tine, draga mea prietenă-femeie.
Dacă, cumva, şi tu ai pierdut bucuria şi o vrei înapoi,
Domnul îţi spune şi ţie: „Vino să iei bucurie”!
Îndrăzneşte!
Hristos a înviat, bucuria mea!

Ajutorul binecuvântat al uneltelor în gospodărie şi în prepararea mâncării zilnice

Dragii mei
Mulţumesc Domnului că avem la îndemână mijloace care ne uşurează lucrul.
Uneltele de lucru sunt foarte importante. Noi nu putem lucra numai cu mâinile goale, avem nevoie de unelte. Calitatea acestora ne ajută enorm. Îmi amintesc că eram copil şi mergeam cu mama la sapă (la prăşit). Era o sapă grea, şi poate că eram eu mică, aveam în jur de 10 ani, dar nu că eram eu mică, ci într-adevăr sapa era grea şi tocită, nu tăia bine. Am înţeles asta doar în momentul când am ajutat-o pe o mătuşă de-a mea să termine bucata de săpat şi i-am luat sapa ei. ce diferenţă enormă: sapa era uşoară şi ascuţită şi „un-doi” am terminat bucata de săpat şi atunci i-am zis mamei: „mama noi de ce avem sape aşa de grele şi de tocite?” La care mama s-a întristat şi mi-a spus că nu are, că tata nu i-o ascute, „nu o bate” ( sapele se băteau cu ciocanu ca să se îndrepte, să se ascute .. şi tata nu făcea asta…. mama era nevoită să se descurce singură. Tata era absent…Dumnezeu să-l ierte!). şi uite-aşa s-a chinuit biata mama să sape cu o sapă grea şi tocită. Desigur că erau soluţii, dar… ştiţi unii preferă să aibă de ce să se vaite.
Şi aşa am preluat şi eu multe metehne de la mama..

Când m-am căsătorit şi a fost vorba să ne luăm maşină de spălat automată cu banii primiţi la nuntă, am zis că ce mama a spălat cu mâna pentru 11 persoane şi eu n-oi fi în stare să spăl pentru două. Şi n-am luat maşina atunci. Când s-a născut primul copil s-a îngreuiat puţin spălatul, dar, de, „mă nevoiam”!.

La un moment dat soţiorul meu minunat a spus:”eu îmi iau maşină, tu n-ai decât să speli la mână!” Şi Doamne ce binecuvântare! Umpleam cuva de scutecele şi ieşeau aproape uscate iar eu între timp mă jucam cu copilaşul şi învăţam pentru sesiune şi nu mai stăteam gheboasă la văniţă. Încet, încet am priceput că n-are rost să „mai nevoiesc” să fac lucruri manual dacă există posibilităţi automate. Acum trăim în „alte vremuri”, timpul nu mai are răbdare cu noi şi avem mule de făcut, mai ales noi ăştia cu pretenţii „telectuale” şi care supravieţuim la oraş.

Am avut de ales între a lucra ore-n şir în bucătărie sau a mă folosi şi de aparatură şi a avea timp şi de sfânta liturghie zilnic. Şi desigur că am ales a doua variantă.
De mai bine de 10 ani mă concentrez pe hrana cât mai naturală şi integrală. Crudităţile au prins teren în hrana zilnică tot mai mult.

M-am documentat şi am cercetat cum să fac mai bine mâncarea ca să fie hrănitoare. am simţit din plin efectele hranei vii. Am scris o carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care împărtăşesc cu prietenii bucuria de a trăi sănătos, sufleteşte şi trupeşte.
Dar ritmul în care trăim nu ne dă răgaz să facem repede de fiecare dată o salată de legume şi pe grabă băgam adesea pită (pâine) la greu. dar vedeam că nu e bine, chiar dacă pâinea era din făină integrală. Am simţit că legumele au cel mai mare efect asupra organismului nostru şi tocmai pe ele nu le consumam îndeajuns pentru că era nevoie de ronţăială multă şi copilaşii nu aveau chef să ronţăie prea mulţi morcovei sau varză, cu tot efortul de a-i entuziasma făcând grupa de iepuraşi şi mai mult, soţiorul meu avea o problemă acentuată cu dinţii şi cu cavitatea bucală.

Astfel am căutat soluţii . am încercat multe. Tot felul de metode şi răzători pentru a consuma cât mai mult şi mai des verdeţuri şi legume crude. Îmi lua o oră să tai şi să rad legume pentru prânz. Uneori pufăiam că nu făceam faţă.
Altă problemă a fost cu pregătirea cerealelor şi a pâinii. Am încercat tot felul de preparate cât mai apropiate de integral. Ore în şir, zile de-a rândul m-am tot gândit cum aş putea aplica teoriile despre cum să pregătesc hrana cât mai digestibilă. Veţi găsi reţetele încercate de mine pe acest blog. Toate reţetele sunt bune, e minunat să găteşti cu alimente integrale, dar e de lucru. Şi eu am atâtea de făcut şi nu apucam să le fac pentru că trebuia să fac păpica.

Acum, mulţumesc Domnului, lurul s-a mai uşurat, s-a uşurat simţitor. Am găsit storcătorul de la Hurom şi l-am cumpărat şi-l folosim zilnic de mai multe ori pe zi.

Tot timpul am în casă legume şi fructe de sezon. Acum nu mai e o problemă cu legumele. Fac repede un suc din varză şi frunze de pătrunjel şi morcov şi gata e supa. Pun în suc fulgi de cereale sau pâinică şi copii sunt bucuroşi să mănânce astfel legumele.
Dimineaţa fac repede un lapte de susan sau de migdale şi-l pun peste fulgii înmuiaţi de seara sau peste cerealele fierte şi gata e păpica.

Dar ce mă bucură cel mai mult e că pot face lapte de grâu încolţit. Acesta e bomba noastră de energie până facem rost de un germinator ca să facem şi suc de iarbă de grâu.
Unii dintre cititori vor zice că e prea complicat, dar nu, e simplu, dar trebuie să faci. Aparatele nu fac totul. Trebuie să speli legumele să le curteţi, să te duci după ele în grădină sau în piaţă, dar nu mai stai zeci de minute să le tai şi să le mesteci, şi asta face enorm de mult pentru mine.

Am început să colaborez cu domnul director de la HuromRomania. E un domn de treabă. Mi-a permis „să fac reclamă” la aparatele Hurom. Aşadar cei care doriţi să vă achiziţionaţi un aparat, vă ajut cu mare drag.

Mai jos aveţi câteva filmuleţe cu aparatele Hurom.
Voi încerca să vă arăt şi eu cum folosesc storcătorul. Deocamdată nu am cameră video, dar v-a rândui Doamne, dacă e spre folosul multora. Până atunci am încredere în Cuvânt, că e lucrător, chiar dacă imaginea „convinge”. Mai fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut…

Eu am aparatul de vreo câteva săptămâni. Am făcut cu el câteva sucuri „interesante”, cum ar fi suc de grâu încolţit, pe care l-am amestecat şi cu resturile şi a ieşit un terci foarte hrănitor. Am făcut suc de muguri de brad, dintr-un kilogram de muguri mi-a ieşit aproape 800 de ml de suc pe care l-am amestecat cu pastă de curmale şi îl folosim de 2 săptămâni dimineaţa cu masa de fructe.

Cu ajutorul lui Doamne vă voi mai povesti printre picături despre cum mă străduiesc eu să gătesc simplu şi natural.
Am avut o încercare grea, am avut lupta de a cădea în obsesie şi deprimare cu mâncatul vegetal şi integral, dar m-a salvat domnul meu minunat şi scump. Nu putem „ca la carte2, dar ne străduim şi ne preocupăm, dar nu obsesiv. Doamne ajută-ne!
Vă ajut cu mare drag dacă doriţi să vă simplificaţi şi uşuraţi lucrul în bucătărie. Vă ajut cu ce pot şi eu, cu cartea mea, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care am schiţat câteva repere în parcursul spiritual şi în slujirea din bucătărie, cu mărturia despre „funcţionalitatea” aparaturii pe care o folosesc, cu cărţile care le voi mai scrie.

Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte prin semenii noştri!

Datele mele de contact:
Doina Blaga, Email: doinablaga @ gmail.com

Filmuleţe cu aparatele Hurom:
Un film în limba engleză – de ce să folosesc aparatul?

Prezentarea aparatului pe care noi îl avem:

Pagină cu mai multe filmuleţe:
http://www.youtube.com/channel/UCKwTKWww1RZZdd39FLjG_pQ

ALIMENTATIA MI-A SCHIMBAT VIATA!

Bună ziua dragă cititorule!

Astăzi sunt foarte bucuroasă şi vreau să împărtăşesc cu tine bucuria mea.

De un timp încoace am început să mă concentrez pe o alimentaţie vegetală integrală foarte puţin procesată: multe fructe şi legume proaspete.

Ei bine, am rămas cu gura căscată într-o zi că nu m-am putut mânia ca de obicei în trafic şi să-i înjur pe „neatenţi”.

Apoi am văzut că mi-i tare bine. Mă tot întrebam: măi, am băut ceva de am starea asta de bine? Nu mă mai „deprimasem” de mult şi parcă nu-mi era la îndemână!

E uimitor ce se întâmplă! Ce mare influenţă poate să aibă asupra mea ceea ce mănânc, asupra minţii mele şi a stării fizice în general!

Au ieşit urzicile! Plăcerea mea era să le mănânc cu unul-două ouă fierte moi şi cu multă ceapă. Dar am descoperit deliciosul avocado care e incomparabil oricărui ou sau brânză, din care înfulecam în neştire mai demult. Acum m-am „împătimit” de salata de urzici: urzici (2-3 mâini), multă ceapă tocată fin şi un praf de sare de mare. Le freci bine cu mâna şi adaugi ½ avocado zdrobit şi amesteci bine compoziţia pe care o savurezi cu mămăliguţă caldă. Dacă nu ai avocado, pui o lingură de ulei de măsline presat la rece.

Trebuie ca să încerci, e senzaţional!

 Un alt deliciu de care mă bucur zilnic, este ciocolăţica de seminţe: râşnesc o mână-două de seminţe, ori in+fl soarelui+dovleac, ori susan. Adaug o lingură de carob (praf de roşcove) şi un pic de apă şi iese o ciocolată pe cinste. După ce o savurez, îmi „clătesc” gura cu o andivă sau doi morcovi. Să vezi atunci căldură şi energie!

Şi încă ceva, de când mănânc alimente vii, crude, sunt mult mai vie şi totul în jur e lumină, soare. Ciudat parcă toţi zâmbesc în jur, pe stradă oriunde. Altădată era aşa întuneric..

Chiar azi la Biserică s-a citi in apostol că cel care iubeşte pe fratele sau e în lumină, iar cel care îl urăşte e în întuneric. Ei bine! am început să mă iubesc pe mine, adică să mă respect, ca să am şi eu un reper în iubirea aproapelui, după cum mi se cere: să-mi iubesc aproapele, ca pe mine însumi”. Dar dacă eu pe mine mă urăsc şi nu mă respect şi bag în mine hrană moartă, cum să iubesc aproapele?

Bucurie! Fii binecuvântat!

….şi foloseşte la maxim urzicile!