Arhive etichetă: timp

Aici nu mai stă nimeni!

Aici nu mai stă nimeni!

casa bt.jpg

În urmă cu 41 de ani, o fetiță bucălată cu păr castaniu închis și ochi căprui intra pe această poartă. Era adusă în brațe de mama ei…

Din scutecele albe cu miros de iarbă verde și cireșe coapte, prunca privea cerul albastru…

Apoi, un timp, a privit peretele albastru…

Într-o zi, și-a luat inima în dinți și s-a rostogolit din pat.

patul

A mers de-a lungul lui, căutând o ieșire spre nemărginitul cer albastru…

Când lucrurile din jur au prins contur și sens, prunca, devenită acum fetiță mare, căreia nu-i mai tăcea gurița, arătă cu mâna spre gard și întrebă:

  • Ce este acela?
  • Un salcâm!

La un moment dat, salcâmul dispăru…

Nu știu cum se făcu, dar nu-l mai văzu…

Locul în care altă dată salcâmul stătea drept ca o santinelă, era gol…

Fetița, care acum era o mândră domnișoară, deveni nostalgică…

Îl văzuse înverzit.

După un timp, îl văzuse îngălbenit.

Apoi, gol de frunze.

După care, fu acoperit de ghirlande albe de brumă și nea…

După o vreme, a înverzit din nou…

Iar într-o zi, în plină vreme călduroasă, îl văzu încărcat cu flori de nea…

Surioara ei cea mare a cules un buchet de flori, le-a spălat, le-a rostogolit prin aluat și a copt clătite….

Clătite cu parfum de flori de… salcâm…

Într-o zi din luna lui cuptor, frumoasa domnișoară deschise poarta, coborî scările și porni la drum…

Un drum nestrăbătut, necunoscut, promițător, plin de speranță…

Din poartă, se mai zăreau siluetele celor rămași care fluturau mâinile de Drum bun!

Rămâneți cu bine! Rămâneți cu bine, dragii mei dragi! Rămâneți cu bine!

………………………..

E vară. E luna lui cuptor din nou…

Pe drumul din centrul satului, urcă o femeie cu părul auriu și ochii căprui…

În dreptul scărilor, se oprește…

Din deal, coboară un băiețel…

  • Bună ziua, copile!
  • Bună ziua! răspunse copilul în trecere.

Femeia îl strigă din urmă:

  • Hei, unde fugi așa? Stai un pic! Vreau să te întreb ceva.

Copilul se opri brusc. Se frecă la ochi de parcă ar fi vrut să scape de o vedenie… și răspunse puțin iritat:

  • Ce vrei să mă întrebi? Mă grăbesc.

Femeia își sprijini spatele cu mâna stângă, iar pe cea dreaptă o îndreptă spre scări…

  • Spune-mi, te rog, cine locuiește aici.

Copilul deschide ochii mari, în care zările se răsfrângeau, o privi mirat și răspunse:

  • Aici nu mai stă nimeni…, răspunse băiețelul și o luă la fugă, văzându-și de drumul și de treaba lui…

Da. Aici, nu mai stă nimeni…

casa pr.jpg

gradina.jpg

Cândva, a stat aici o familie numeroasă în care se născuse și crescuse ea…

A rămas doar salcâmul. E verde ca atunci… în urmă cu 41 de ani…

Mai sus de el, a mai apărut un salcâm…

Împreună străjuiesc căsuța ca doi arhangheli…

Femeia urcă deluțul la fântâna umbrită de teiul bătrân.

teiul - Copy

Scoase o căldare de apă și bău o cană de apă rece și dulce…

Mai privi încă o dată spre casă

casa bt

 

 

și gândi:

„Acum chiar de m-aș întoarce…,

(Și-aș rămâne),

A reface-o n-o mai pot.

Căci mămaia mea pleca-ta

(-n veșnicie…)

Cu copilăria mea cu tot”.

 

și își continuă drumul mergând înainte,

drumul

tot înainte… ,

păstrând în amintire dulceața și mireasma florilor de… salcâm,

care i-au înveselit copilăria.

 

La cumpărături cu ….. soţiorul

Dragele mele prietene

de data aceasta vreau să vorbim despre ceva ….mai banal…
Zilele trecute v-am tot ridicat în dimensiuni înalte, dar acum vreau să vă povestesc ceva cotidian: despre cumpărături.

În mod obişnuit, mie îmi place să merg la cumpărături singură, în niciun caz cu soţiorul. Când mă duc la cumpărături în marile magazine, îmi place să mă uit la toate aspectele, să cercetez, să citesc etichetele, să mă socotesc ce-mi trebuie şi la ce-mi trebuie, să-mi socotesc bănuţii şi alte celea… Lui nu-i place. El întotdeuna are clar în cap ce vrea să cumpere şi ia de unde i se pare mai „fain”. Şi se grăbeşte tot timpul. Şi pe bună dreptate se grăbeşte, că chiar n-are timp. Nici eu n-am timp, dar aşa am apucat …să-mi tot fac socoteli, să mă gândesc şi răsgândesc şi apoi să nu cumpăr sau să cumpăr şi apoi să mă simt vinovată că de ce am cumpărat sau n-am cumpărat.
Ei bun. Iată-ne în plină acţiune: „Eu mă duc să-mi cumpăr ceva, vii şi tu?”. Mda… „Vorbeai zilele acestea de o rochie… Poate-ţi găseşti o rochie… ”.

Am plecat. Simţeam o tensiune… ciudată. Am conştientizat-o imediat. Priveam cum schema vizavi de subiectul în discuţie, de a merge împreună la cumpărături, voia să intre în funcţiune. Am început să zâmbesc… Ce interesant…! Iată cum funcţionează schemele astea..intră aşa pe pilot automat şi te subjugă! Dar de data asta n-am vrut să mai intru în joc şi nu am reacţionat după cum îmi venea să reacţionez. Am făcut o rugăciune să rezist de a manifesta acel discomfort şi am început să privesc din alt punct de vedere această provocare şi să-mi zic: Uite am posibilitatea să merg la cumpărături, e o ocazie, de ce s-o ratez pentru că eu nu am chef să-mi tai voia şi să mă pliez pe timpul şi ritmul soţiorului.

Dar ce bine a fost…! Am avut şi consultant şi admirator la rochie…

sot-rochii-sotie1

Ei, ce aş fi ratat….!

Bun, cu rochia am rezolvat.

Acum mergem la raionul de alimente.

shopping-supermarket-2-660x400

Mama mea, ce mirosuri acolo, ce imagini…!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu când e vorba de mirosuri de mâncare, am o chestie ciudată, mă apucă foamea…, chiar dacă sunt „mâncată”. Şi năvălesc şi poftele de ..ceva dulce…

Am vrut să iau ceva… M-am tot uitat…, dar pur şi simplu nu era ce să iau. Din magazinele mari, nu ai ce lua, dacă citeşti etichetele… Aaa, poţi să iei, să bagi în gură şi, după aia….,vezi tu cum te descurci cu regretele că nu-ţi mai intri în fusta preferată…

Doamne, ce m-a mai luptat pofta să cumpăr ceva, ceva din aceea ce mirosea aşa de îmbietor…!

Dar şi de data asta, cu ajutorul lui Doamne, am rezistat să cumpăr „ispite” şi m-am concentrat pe alimente integrale. Aşa lucrurile sunt simple: măsline naturale, fulgi de cereale integrale, nucă de cocos, migdale, arahide, avocado şi alte alimente integrale ce le-am mai găsit în acel supermarket.

De obicei eu mă aprovizionez cu majoritatea alimentelor din categoria cereale, leguminoase şi seminţe prin comandă la firme ce fac distribuţie acasă. Dar uneori se întâmplă să găsesc şi prin supermarketuri preturi bune. Uite de data aceasta am găsit orz decorticat la preţ bun…

Îmi amintesc de altădată. Ce nebunie era când nu aveam habar ce să iau de mâncare. Înnebuneşti uitându-te la zecile de sortimente de pâine, de făinuri, de zahăr, uleiuri…de toate celea… După ce să te iei? După preţ…cel mai ieftin…dar toate sunt la fel de … rele, şi cele ieftine şi cele scumpe… Uneori un leu în plus e ambalajul…

Am ajuns acasă târziu şi … cu foame… Măslinele au fost salvarea mea. Ce bunătate: măsline cu usturoi, salată verde şi chiflă din făinuri integrale. De data aceasta măslinele naturale sunt aşa de bune! Mai mult se simţea gustul de murat…decât de sare… Doamne mulţam!
Iar noaptea am dormit liniştită, fără să mă simt, ca alte dăţi, vinovată după ce veneam acasă de la cumpărături…

Doamne, mulţam!

Dimineaţă am spălat rochia şi abia aştept să se usuce…

Doamne cât de minunat ai făcut-o pe femeie..ce frumuseţte, ce farmec…şi rochiile…o splendoare…

Abia acum văd şi eu ce bine că sunt femeie şi MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Şi mai mult, mă bucur că Domne mi-a dat fete..ce superbe sunt în rochiţe….dar eu nu am avut ochi să văd toate acestea până acum…Cele care mi-aţi citi cartea, ştiţi la ce mă refer.

Rochiile şi fustele măresc farmecul feminin atât de mult..

Poza cu rociile am luat-o de aici:

http://www.agentiadepresamondena.com/paul-brockman-barbatul-care-i-a-daruit-sotiei-55000-de-rochii-in-56-de-ani-de-casnicie/

sot-rochii-sotie1