Arhive etichetă: tratament

Ce ascunde urmarea unui gând bun!

Ieşi de la serviciu. Cele 8 ore şi  ceva de lucru într-un spaţiu închis s-au scurs… Închizi o uşă şi o deschizi pe alta. Aerul rece îţi năvăleşte în faţă. Brusc, te trezeşti într-o altă lume. Mergi ca năucul pe strada pustie de oameni, de copii, de câini…

E deja seară! Pluteşti printre maşini… Gânduri, gânduri, planuri, vise, se lăfăie în voie în dosul frunţii tale. Iată-te deja în dreptul bisericii din cartier. Priveşti cum, rând pe rând, băbuţele cu nişte plăsuţe în mână păşesc cele două trepte care separă trotuarul de incinta impunătoarei biserici.

A! e miercuri, îţi aminteşti tu. În seara asta, se face Sfântul Maslu. Treci prin faţa bisericii urmându-ţi în continuare visările, planurile, socotelile. Pe portiţa larg deschisă, băbuţele continuă să intre mereu.

Ai trecut de portiţă, eşti la colţ. Brusc, auzi o chemare: Vino şi tu !

Hai să mă duc şi eu la Maslu…! îţi zici.

Te întorci. Încaleci prima treaptă, apoi pe a doua… Deschizi uşa bisericii şi pătrunzi sfios înăuntru. Slujba încă nu a început. Te închini şi apoi te aşezi. Priveşti în jur. De peste tot, te privesc zeci de ochi. Sunt sfinţii care zburdă de fericire că ai venit să le dai o mână de ajutor la cântat…

Dintr-o dată, te cuprinde aşa o pace, o tihnă, o linişte, cum numai aici se găseşte. Continui să priveşti în jur. Iei aminte la oameni, la semenii tăi, la chipurile lor muncite de gânduri, de dureri, de vise zădărnicite. Printre ei, observi şi feţe necunoscute… şi iar trec gânduri…

Sunt oameni care vin la Maslu că au auzit că face minuni. Aceştia vin o dată şi, negăsind minunea grămadă, ies precum au venit.

Mai sunt unii care vin aici mereu, Maslu de Maslu…, purtând povara anilor şi a greutăţile alor lor…, ale celor dragi care nu vor, nu pot, nu ştiu să vină…

Sunt unii care nu se mulţumesc să vină aici miercuri de miercuri, ci bat oraşul în lung şi-n lat pe la toate bisericile, mergând tot dintr-un Maslu în altul…, ba şi pe la cele mănăstiri şi pe la cei preoţi vestiţi ajung, doar, doar minunea s-o înfăptui. Şi nu de puţine ori, minunea se arată…

Sunt oameni care vin aici cu credinţă când îi arde vreo trebuinţă… Pentru aceştia, Sfântul Maslu e balsam, e pace, e nădejde, e baie înnoitoare. Aceştia vin aici pregătiţi să înghită doctoria care pătrunde la limita dintre suflet şi trup, la rădăcini. Orice cuvânt e sorbit cu nesaţ. Însăşi prezenţa aici e deja vindecare. Aceştia nu aşteaptă minuni. E destul că se află aici. Şi chiar dacă problema (le) lor nu dispare ca prin farmec, este ca şi cum n-ar mai fi, căci nu-i mai apasă. E purtată altfel… Pentru că a fost purtată de Altcineva înainte…, de Cel Care a deschis Calea…

Hristos a fost om deplin, a simţit frica morţii, dar a biruit-o rugându-se cu lacrimi de sânge…, a spus părintele…

A! Asta e soluţia, vindecarea: rugăciunea în urma căreia coboară Duhul, Care curăţă totul şi linişteşte apele învolburate.

Ce absurdă ar fi viaţa fără Biserică, te gândeşti. Ce sensuri, ce har, ce profunzimi ascunde acest Maslu, de parcă nu l-ai mai trăit niciodată.  Ooo!!! şi cum era să treci pe lângă toate acestea, aşa precum de atâtea ori ai trecut….

Noroc cu băbuţele!!!

babuta la bis

Azi am mai urcat un pas spre creşterea interioară şi am lepădat frica

Dragilor

Sunt atât de bucuroasă, încât nu am putut să adorm… Iar m-o apucat entuziasmul…!!!

Azi, cu ajutorul lui Doamne, numai cu ajutorul lui, căci altfel n-ar mai ţine cauciucurile coapte…, am fost la Ocna din nou. De data asta, am luat-o şi pe prietena mea, minunata mea prietenă, Ancuţa!

A fost o după masă faină de tot.

Ancuţei i-a plăcut mult, mai ales în lacul cu viermişorii roşii.., în Lacul Ocniţa…, căci acolo, a fost apa mai caldă. Curioasă, o las cu fetiţele în parc şi fug şi eu să testez apa din Ocniţa, căci îmi fusese cam rece în Brâncoveanu. Caldă, caldă… Intru să văd dacă mă ţine…, căci e mai puţin sărată decât la Brâncoveanu… şi minune, mă ţine…. Nu-mi venea să cred că stau în apă…., că stau în Ocniţa, că înot, fără să mă scufund, aşa cum am crezut atâţea ani…

De vreo 13 ani tot vin aici şi n-am intrat niciodată în Ocniţa ca să înot, m-am tot ţinut de bara scărilor…, căci nu ştiu să înot…, dar acum constat că apa mă ţine şi pot să merg în larg… Ce minunat, ce frumuseţe… ! M-am simţit de parcă aş fi fost la mare…. şi mă gândeam: cum, Doamne iartă-mă, am putut sta departe de o aşa binecuvântare , de o aşa plăcere de a merge prin apă…? Cât de relaxant e…

Da, frica m-a ţinut departe, dar acum constat că ea nu mai are stăpânire asupra mea….
Am lepădat-o şi o lepăd…. şi urc pe Cale”.

Doamne, mulţam fain pentru bucuria din după masa asta… A plecat tot stresul…, toţi nervii, când au văzut atâta relaxare pe apă…

Vreau să înot, să învăţ să înot şi în apă dulce….Apa are un efect asupra mea extraordinar, pe care l-am ratat până acum… .. din cauza unei frici absurde…

Pesemne, după o vârstă, îţi mai vine şi mintea la cap…. şi atunci te gândeşti…: „Ce şi cum s-a întâmplat că toate s-au dus…, că eşti om nou….?

Mă mir şi mulţumesc. Că ce pot să fac altceva…

Azi am trăit urcarea pe încă o treaptă a creşterii mele şi sunt bucuroasă …

Sintagma „Toate le pot în Hristos Cel care mă întăreşte!” nu s-o spus degeaba…., chiar funcţionează!

După acru, iarăşi dulce: Cura de pepene

Dragilor

Iată-ne în plin sezon estival! Căldura mare şi-a intrat, în sfârşit, în drepturi depline!

Aseară, deşi geamul era deschis, în cameră se simţea un aer înăbuşit şi mă gândeam la cei care locuiesc la bloc…

Sunt extrem de recunoscătoare pentru căsuţa noastră!!!

Ei, şi pe asemenea căldură, un pepe rece este cel mai potrivit!

Ieri, am cumpărat primii pepeni….

vitamine-si-minerale-pepene-rosu
Deşi ni l-au tăiat în două, deşi l-am gustat, tot nu a fost cel mai reuşit pepene… Ăsta e riscul cu pepenele: îl guşti din mijloc, unde e mai dulce, dar extremităţile sunt încă necoapte, verzi sau veştejite…. sau bătucite de la trasport…

Oricâte incoveniente ar fi cu pepenele, el rămâne una dintre plăcerile noastre gastronomice cele mai mari.

Ideea e că e nevoie să fim atenţi cum îl consumăm.

Specialiştii spun că pepenele este unul dintre alimentele care putrezesc foarte repede în organism şi produc fermantaţiile cele mai mari, de aceea, e nevoie să-l mâncăm separat de alte alimente.

Majoritatea dintre noi ne-am obişnuit să mâncăm pepenele după masă ca desert, iar acum noi facem eforturi să dezrădăcinăm acest obicei şi să-l mâncăm pe stomacul gol sau la distanţe de 2-3 ore după mâncare.

Am intrat un pic în pielea copiilor şi am început să fiu deschisă şi la modalităţi distractive de a consuma alimentele.

Am pus suc de pepene în formele de îngheţată.
Sunt superbe…

După ce ne-am acrit destul cu coacoze, acum ne desfătăm din plin cu pepenii gustoşi…roşii şi galbeni…

Doamne, mulţumim!!!!!

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

Lăpticul galben

Dragii mei

Astăzi am descoperit un nou lăptic: laptele gablen de rapiţă.
Îngăduiţi-mi câteva momente ca să vă povestesc istoria acestui minunat lăptic.

În urmă cu câteva luni am mers prin târg să cumpăr cereale şi am văzut nişte seminţe mici negre şi am întrebat pe vâzător ce fel de seminţe sunt şi mi-a spus că sunt seminţe de rapiţă. L-am întrebat dacă se pot consuma şi de către noi (oamenii), nu numai de animale, şi mi-a spus că nu ştie.

Am cumpărat totuşi 1 kg, ca să probez dacă ne place gustul lor şi într-o zi am râşnit două măini de seminţe de rapiţă şi le-am pus la mâncare, care s-a colorat uşor în galben şi a prins un gust nou, încă nedefinit pentru mine. Dar nu am mai folosit acele seminţe, ci le-am pus bine în dulap, până ce mă voi documenta dacă aş putea să le consum în mod frecvent.

Aseară când am făcut curat prin dulapul din bucătărie am dat peste seminţele de rapiţă şi m-am gândit să le spăl şi să le pun la înmuiat şi să încerc să fac mâine lăptic din ele. Zis şi făcut!

Dimineaţă le-am clătit bine într-o sită şi am observat că s-au mărit un pic în volum şi şi-au schimbat culoarea, devenind ca seminţele de in.

Cu ajutorul storcătorului cu melc de la Hurom, cu sita fină, am făcut un lăptic superb: grosuţ şi gras (care mi-a amintit de lichiorul de gălbenuş de ou), pe care l-am adăugat la sucul de legume, pe care, l-a rândul lui, l-am combinat cu fulgii înmuiaţi de ovăz. Aşa am obţinut o mâncare gustoasă, săţioasă şi valoroasă!

La început am făcut un lăptic mai concentrat dar avea un gust puţin amar. Dar când am adăugat mai multă apă la făcutul lui, a ieşit foarte bun, nu s-a mai simţit gustul amar.

M-am bucurat că am descoperit un nou lăptic cu care să ne hrănim, dar aveam o mică îndoială dacă e benefic pentru sănătate. Aşa că am căutat informaţii. Pe internet am găsit câteva informaţii. Dar cum pe lumea asta sunt păreri şi păreri, am întâlnit şi idei contra, cum că rapiţa ar fi modificată genetic, că ar conţine prea multe ierbicide….

Dar am găsit şi păreri pro, care m-au bucurat şi astfel am zis că de acum voi face măcar o dată pe săptămână câte o porţie de lăptic galben. Am să-l adaug la aluatul de pâinică să văd dacă se colorează…

Când găsesc tot felul de idei şi teorii în contra alimentelor vegetale, mă liniştesc cu gândul că nu poate fi adevărat să fie aşa cum spun unii şi alţii că soia e cum e, că porumbul e cum e, că nu ştiu mai ce, e cum e. Dacă Dumnezeu a rânduit pentru început să se hrănească omul cu seminţe şi plante, de ce n-or mai fi bune acum. Că omul a intervenit şi adus modificari, este adevărat, dar eu ce să fac? Să cumpăr produse bio? Dar ce siguranţă am eu pe ele când mi s-a întâmplat să cumpăr cu preţ triplat produse etichetate bio şi vai de ele? Auzi 30 de lei kg de orez! Astăzi mi-am ieşit din fire când am vorbit cu un comerciant de produse bio. Dar mai lăsaţi-mă dragilor cu bio! Eu cu un salariu cu ce să trăiesc? Să cumpăr margarină, cartofi şi roşii?
Nicidecum!

Voi folosi alimente pe care le voi găsi în târgul de cereale şi în piaţă cu credinţa că „Mare e Dumnezu să ne ajute şi pe noi!” Dar nu voi susţine nici în ruptul capului marketingul şi comerţul internaţional. Dacă pentru animalele, pe care le cresc oamenii ca să le taie şi să le mănânce, sunt bune alimentele modificate genetic, cred că n-oi muri dacă mânc porumb cumpărat de la nea Ion din Ocna şi nici lapte de seminţe de rapiţă de la nea Mitică…

Dar să revenim!

Iată câteva spicuiri despre folosul seminţelor de cânepă.

Câteva informaţii despre rapiţă:
Rapita (Brassica napus oleifera din Familia Cruciferae) este planta erbacee anuala, cultivata pentru semintele ei bogate in ulei. Planta infloreste in lunile iunie-august. Fructul are forma unei cu seminte.

Utilizarile rapitei:
– Se foloseşte mai mult sub formă de ulei
– uleiul de rapita are largi utilizari in industrie si alimentatie.
– Rapita este o excelenta planta melifera, putand asigura productia a 50 kg de miere la fiecare hectar de cultura
– prin procesarea rapitei se produc turte cu valoare furajera mare, care contin proteine (38-42%), glucide si saruri minerale.
în medicina
– Compozitia semintelor plantei confera uleiului de rapita calitati cicatrizante, dezinfectante, depurative, diuretice, emoliente, expectorante, vitaminizante si nutritive. Semintele contin proteine, hidrati de carbon, substante minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu), celuloza, glucide, grasimi, rezine, mucilagii, vitamine (A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten).
Dermatologie:
Uleiul de rapita se poate folosi la ungerea arsurior mai usoare, avand efect emolient. Uleiul cald se poate aplica local pentru calmarea durerilor.
Afectiunile digestive:
Folosit intern, uleiul de rapita are calitati exceptionale in tratarea bolilor tubului digestiv. Uleiul ajuta la drenarea ficatului, vindeca pacientii cu constipatie cronica, distruge parazitii intestinali si este indicat in tratarea enteritelor. O lingurita de ulei de rapita se va da in cazul constipatiei cronice, ascitei sau afectiunile ficatului, iar 3 lingurite de ulei de rapita se dau in cazul parazitilor intestinali.
Alte afectiuni interne:
Pe langa bolile digestive, rapita poate trata cu succes si unele afectiuni respiratorii (tusea, bronsita), cardiace (angina pectorala), renale sau articulare (guta).
Acestea sunt informaţii pe care le-am selectat în fugă de aici. Mi s-au părut totuşi mai credibile fiind scrise de Dr. biochimist Eugen Giurgiu: http://revista-tratamente-naturiste.ro/totar.php?totart&na=Rapita%20trateaza%20pielea%20si%20bolile%20digestive

Alte informaţii care mi-au atras atenţia:
– Rapita contine grasimi sanatoase, mononesaturate si polinesaturate, acizi grasi esentiali de tip omega, acid alfalinoleic.
– Uleiul de rapita ajuta la protejarea aparatului cardiovascular, reducerea hipertensiunii si a colestrolului nociv, la prevenirea formarii cheagurilor de sange pe artere, asigurand elasticitatea vaselor de sange si protejand impotriva anghinei pectorale.
– reduce riscul de ateroscleroza, asigura buna functonare a creierului, protejand de maladia Alzheimer si previne depresiile.
– ajuta la drenarea ficatului, asigura buna functionare a intestinelor, protejeaza de enterite.
– important anticancerigen si protejeaza de guta.
– sursa importanta de vitamina E, un puternic antioxidant, avand rol esential in regenerarea celulara, tonificand si pielea.
– Continutul ridicat de acizi grasi monosaturati din uleiul de rapita il face pe acesta sa fie mult mai bine cotat decat uleiul de floarea soarelui, uleiul de porumb sau cel de sofranel
Informaţii extrase de aici: http://blog.biorigine.ro/beneficiile-oferite-pielii-de-uleiul-de-rapita/),

Citind aceste informaţii mă gândeam că dacă uleiul de rapiţă are atâtea efecte benefice pentru piele oare nu va fi benefic şi intern?
Cu siguranţă!
Dar ca să fiu şi mai sigură, l-a sunat pe doctorul meu îndrumător în nutriţie şi m-a asigurat că seminţele de rapiţă sunt valoroase.
Şi la numai 2 lei kg, oare nu e păcat să nu folosim seminţele de rapiţă?

O zi binecuvântată!