Arhive etichetă: tu

Doamne ajută-mă să-mi văd de treaba mea!

Dragul meu cititor,
De curând am băgat de seamă că în lumea aceasta există trei feluri de treburi:
treaba mea, a ta şi a lui Dumnezeu.
Ce sunt de fapt aceste trei treburi? Care e treaba mea, a ta şi a lui Dumnezeu?
Încep cu treaba lui Dumnezeu:
Orice nu depinde de mine şi de tine, este treaba Lui.
Treaba lui Dumnezeu este să ne iubească, să ne poarte de grijă, să ne dăruiască cele ce ne sunt de trebuinţă. Ei bine, vei zice tu, „dar de ce nu-mi dă când îi cer”?
Pentru că noi adesea confundăm nevoile cu dorinţele şi treaba lui Dumnezeu nu este să ne împlinească dorinţele. Dumnezeu nu este, după cum spunea cineva, „un tonomat de împlinit dorinţe”: bagi fisa şi iese dorinţa şi dacă nu iese dorinţa, baţi cu pumnul în aparat să-ţi dea fisa înapoi.
Şi treaba mea şi a ta care este?
Treaba noastră este să ne întoarcem lângă Dumnezeu şi să învăţăm să trăim ca El, în El, cu El. Dar fiecare om alege … şi tu alegi, sau ai ales şi eşti răspunzător de ceea ce a ales, e treaba ta şi te respect, eu nu mă bag în alegerile tale, eventual mă doare pentru tine dacă ai ales să stasi departe de Doamne, de tine, mă doare că nu-ţi merge bine, dar nu am dreptul şi nici nu pot să mă bag să-ţi dau directive. Când eu gândesc şi zic: „Ar trebui să ai mai multă grijă de tine; trebuie să-ţi găseşti un serviciu, vreau să fii fericit!”, asta înseamnă că mă bag în treaba ta.
Iar când sunt îngrijorată de cutremure, de inundaţii, de sfârşitul lumii, atunci mă bag unde nu-mi fierbe oala, adica în treaba lui Dumnezeu.
Ştii de unde ne vine stresul?
Cea mai mare parte a stresului ne vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre.
Dacă sunt mental în treaba ta sau a lui Dumnezeu, efectul este agonia, moartea.
Am observat asta la începutul căsniciei mele. De exemplu când mă băgam mental în treaba soţului meu cu gândul: „Soţul meu ar trebui să mă înţeleagă”, simţeam imediat un sentiment de neputinţă, de nefericire şi de singurătate.
A fost nevoie să treacă un timp ca să înţeleg că atunci când mă simt neînţeleasă, nefericită, rănită sau singură, mă aflu de fapt în treaba altora.
Întrebarea este (to be or not to be?):
Dacă soţul meu (copii mei, vecinii, părinţii, cunoscuţii), tu în gereral îţi trăieşti viaţa, iar eu mental trăiesc viaţa ta, cine este aici trăind-o pe a mea?
Când eu sunt mental în treaba ta, acest lucru mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Atunci sunt separată de mine, întrebându-mă (nedumerită) de ce viaţa mea nu funcţionează.
Să cred că ştiu ce este mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, acest lucru este aroganţă pură, iar rezultatul este agitaţie, supărare şi frică.
Asta este singura mea treabă: să-mi văd de treaba mea.
Să mă întreb adesea: Ştiu ce este bine pentru mine? Să încep să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.
Dacă aş putea înţelege îndeajuns aceste trei tipuri de treburi, încât să stau în treaba mea, viaţa mea s-ar elibera într-un mod uimitor!
Cu ajutorul lui Doamne, mi-am propus un exerciţiu:
atunci când simt stres sau disconfort, să mă întreb: „În a cui treabă mă aflu acum mental?
Întrebarea aceasta mă va ajuta să mă întorc spre mine însămi. Şi voi constata că nu sunt prezentă şi că mi-am vârât iar nasul unde nu trebuia.
Doar simpla observare şi conştientizare a momentului când intenţionez să mă bag în treburile celorlalţi, mă poate aduce înapoi la sinele meu minunat.
Şi dacă practic acest exerciţiu pentru un timp, observ că nici eu nu mai am nicio treabă şi că viaţa mea este în mâna Lui Dumnezeu şi se desfăşoarăaşa cum trebuie.
A-mi vedea de treaba mea nu înseamnă însă a fi indiferent de tine, a nu-mi păsa de tine. Şi pentru că îmi pasă de tine, mă rog pentru tine (de fiecare dată când îmi pasă!). Căci numai Domnul poate într-adevăr să ne ajute. Iar dacă e nevoi să dau şi eu mâna la ajutor, o dau, dar nu-ţi pretind nimic!
Fii binecuvântat!
Mă bucur de tine aşa cum eşti acum, în lumina a ceea ce vei deveni cu ajutorul lui Dumnezeu!