Arhive etichetă: ulei de rapita

Lapte de rapiţă

O, câtă bucurie am dragilor să vă spun că „am deprins” gustul laptelui de rapiţă!

Anul trecut am descoperit seminţele de rapiţă şi mi-am luat o cantitate mai mare cu gând să fac lapte din ele, dar am făcut de vreo două ori şi le-am dat uitării. Anul acesta am găsit caserola cu seminţe şi am zis să folosesc seminţele, dacă tot le-am luat.

Aşa că am spălat o cănuţă de seminţe şi apoi le-am pus la înmuiat 24 de ore. Apoi, cu ajutorul storcătorului cu melc am făcut lapticul galben. E cel „mai tare” lapte din seminţe aşa mici şi numai cu storcătorul cu melc se poate face. Cu blenderul ar ieşi prea amar şi imposibil de folosit. Am scris reţeta de lapte de rapiţă exact cum o fac în Cartea de reţete pe anotimpuri.

Azi am făcut dimineaţă laptele şi le-am dat la puiuţi o parte şi o parte l-am pus într-un borcănel în frigider. Pe la amiază m-a apucat o roadere de stomăcel, dar mă grăbeam să plec cu o treabă şi astfel  am înmuiat repede 3-4 curmale în apă caldă, am adăugat vreo 3-4 linguri de hrişcă fiartă un pic, mai mult umflată, şi le-am făcut cu mixerul vertical, apoi am adăugat jumătate din lăpticul de rapiţă, (jumate i-am lăsat soţiorului), aşa ca la 100g, (dar l-am făcut concentrat!) şi am amestecat bine cu o lingură apoi l-am pus într-un recipient din care se putea bea şi am fugit la taxiul care mă aştepta… Am băut în taxiu liniştită acest lăptic cu cereale, ca bebeluşii şi vreo 4 ore am avut linişte la stomăcel.

O bunătate! Cât de bine a căzut. Nu se compară cu nicio dulcegărie la care încă poftesc…

În seara asta când mestecam în mâncarea de ovăz, ce o pregăteam pentru dimineaţă, mă gândeam ce binecuvântare că Doamne m-a ajutat să descoper acest fel de a găti şi a mânca. Ce mâncare curată şi uşoară este mâncarea vegetală şi cât de compatibilă este cu partea spirituală şi duhovnicească din noi! Ce diferenţă este de cum îţi simţi trupul după ce mănânci o mâncare sănătoasă şi cum îl simţi când bagi una identic naturală sau plină de animaliere.

Animalierele şi dulcegăriile răvăşesc trupul, îi zvârcolesc poftele, dar vegetalele aduc linişte şi calm şi mintea e limpede şi simţirea „fină”.

Domnul a lăsat să mâncăm hrană naturală, alimente complete, nu părţi extrase din ele. Unii zic că zăhărul e natural, dar eu n-am găsit locul de unde să-l culeg.

O, cât ni s-au pervertit (stricat) simţurile! Nu ne mai ajunge dulceaţa unei salate de sfeclă crudă sau a fructelor, ci vrem ceva mai tare! Cât m-am necăjit când am aflat că unii copii au aruncat la coş turtele dulci făcute în casă cu mai puţin zahăr … şi cu câtă plăcere consumă împacheturile alea, care, pe lângă că-s atât de distrugătoare, şi costă bani pe care unii dau zilnic. În ce mediu trăim şi cât de mult ne autodistrugem prin poftele noastre. Eu încerc să le explic la puiuţii mei cât de mult rău fac împacheturile alea sclipitoare, dar ei săracii încă nu pot pricepe.. dar ce să zic de copii? Nu pricepem noi ăştia mari…. (mulţi adulţi ar zice „câh”: lapte de rapiţă?).

De ce? Pentru că, aşa cum spunea şi maica Siluana: „Ne-am format un stil de a fi în lume, care se bazează pe deprinderi, apucături, scheme, sau cum vrem să le numim, întrupate, scrise în memoria noastră afectivă inconştientă, în creierul nostru, de unde ne comandă ce şi cum să facem”, ca să nu fim mai prejos de alţii.

Dar observăm că acest stil nu ne face bine şi dorim să-l schimbăm. Însă pentru a-l schimba, este nevoie de jertfă, de răstignire.

Ce să răstignim?

Tot măicuţa ne răspunde:

„Să răstignim teama că vom fi călcaţi în picioare şi dorinţa de a părea înainte de a deveni cei ce suntem deja doar în dorul inimii nostre!

Să răstignim dorinţa de a fi desăvârşiţi fără a creşte în Domnul cu răbdare.
Să răstignim nerăbdarea (de a ne „potoli” foamea cu iluzii sau imagini de mâncăruri, n.n). Atunci vom muri nouă înşine şi vom trăi, pentru acele clipe, minute, ore sau zile, doar atârnând de Domnul!”

Da, da!

„Jertfirea dorinţei ne mută, efectiv, în altă dimensiune a vieții și a minții noastre. Când dorim ceva, fie „bun” (adică ne place), fie ”rău” (adică nu ne place), ne proiectăm pe lumea reală propria viziune și credință (gen „eu am credința mea și nu am nevoie să merg la Biserică”). Astfel lumea devine „lumea aceasta”, lumea deformată de patimile noastre, de „hărțile” din creierele noastre. Lumea care se naște în mințile noastre bolnave și se întrupează în evenimentele din jurul nostru”.

Pentru a nu muri (de cancer, adaug eu, să trăim ca în cer, cum spunea dr. V Stroescu), măicuţa spune că e nevoie să ne lepădăm de lume. Dar cum? Să fugim în munţi unde nu sunt aşa multe împacheturi ademenitoare? Nu!

„Lepădare de lume înseamnă să scoţi din minte tot ce ţi-a băgat lumea în cap că e adevărat şi să bagi pe Dumnezeu”.

Dar această scoatere e dureroasă, precum scoaterea ghimpelui, dar după ce o scoţi, ce uşurare!
„Să avem răbdare cu noi! Există „o cale de a sta natural şi firesc, chiar şi în mijlocul celor mai nefireşti oameni” (şi lucruri)! Şi asta e Crucea! Şi pe Cruce este Domnul înviat Care ni Se dăruieşte în tot chipul ca să descoperim că Bucuria a venit şi vine numai prin această cruce!

Pentru a trăi aşa cum ne-a gândit Dumnezeu să trăim e nevoie de împreună lucrare cu Domnul. Această lucrare e devenire şi ea durează „pentru că ea se scrie în trupul nostru, în celulele noastre şi, pentru asta, trebuie să se şteargă mai întâi vechile sinapse, vechea informaţie (deprinderile rele, dependenţele, codependenţa, n.n).

Sinapsele vechi sunt foarte puternice, pentru că au fost mereu alimentate cu informaţie şi energie. Acum toate ale noastre o iau mai întâi pe acolo! Dar, încet, încet, cu harul lui Dumnezeu, se formează sinapse noi, deprinderi noi, trup nou! El, Domnul le face pe toate noi! Numai noi să-I facem loc, să-L primim şi să conlucrăm cu El!”.

„Când Domnul ne-a spus: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”, ne-a oferit nu doar informația necesară pentru a ne împlini dorul de depășire a lumii create, ci și puterea și învățătura directă și practică necesare.

Așadar, să îndrăznim să cerem, să învățăm, să păstrăm și să folosim această Putere!”

(citatele sunt extrase de pe pagina Web – Gânduri de la Maica Siluana).

PS> vezi si articolul mai vechi Lapticul galben

Lăpticul galben

Dragii mei

Astăzi am descoperit un nou lăptic: laptele gablen de rapiţă.
Îngăduiţi-mi câteva momente ca să vă povestesc istoria acestui minunat lăptic.

În urmă cu câteva luni am mers prin târg să cumpăr cereale şi am văzut nişte seminţe mici negre şi am întrebat pe vâzător ce fel de seminţe sunt şi mi-a spus că sunt seminţe de rapiţă. L-am întrebat dacă se pot consuma şi de către noi (oamenii), nu numai de animale, şi mi-a spus că nu ştie.

Am cumpărat totuşi 1 kg, ca să probez dacă ne place gustul lor şi într-o zi am râşnit două măini de seminţe de rapiţă şi le-am pus la mâncare, care s-a colorat uşor în galben şi a prins un gust nou, încă nedefinit pentru mine. Dar nu am mai folosit acele seminţe, ci le-am pus bine în dulap, până ce mă voi documenta dacă aş putea să le consum în mod frecvent.

Aseară când am făcut curat prin dulapul din bucătărie am dat peste seminţele de rapiţă şi m-am gândit să le spăl şi să le pun la înmuiat şi să încerc să fac mâine lăptic din ele. Zis şi făcut!

Dimineaţă le-am clătit bine într-o sită şi am observat că s-au mărit un pic în volum şi şi-au schimbat culoarea, devenind ca seminţele de in.

Cu ajutorul storcătorului cu melc de la Hurom, cu sita fină, am făcut un lăptic superb: grosuţ şi gras (care mi-a amintit de lichiorul de gălbenuş de ou), pe care l-am adăugat la sucul de legume, pe care, l-a rândul lui, l-am combinat cu fulgii înmuiaţi de ovăz. Aşa am obţinut o mâncare gustoasă, săţioasă şi valoroasă!

La început am făcut un lăptic mai concentrat dar avea un gust puţin amar. Dar când am adăugat mai multă apă la făcutul lui, a ieşit foarte bun, nu s-a mai simţit gustul amar.

M-am bucurat că am descoperit un nou lăptic cu care să ne hrănim, dar aveam o mică îndoială dacă e benefic pentru sănătate. Aşa că am căutat informaţii. Pe internet am găsit câteva informaţii. Dar cum pe lumea asta sunt păreri şi păreri, am întâlnit şi idei contra, cum că rapiţa ar fi modificată genetic, că ar conţine prea multe ierbicide….

Dar am găsit şi păreri pro, care m-au bucurat şi astfel am zis că de acum voi face măcar o dată pe săptămână câte o porţie de lăptic galben. Am să-l adaug la aluatul de pâinică să văd dacă se colorează…

Când găsesc tot felul de idei şi teorii în contra alimentelor vegetale, mă liniştesc cu gândul că nu poate fi adevărat să fie aşa cum spun unii şi alţii că soia e cum e, că porumbul e cum e, că nu ştiu mai ce, e cum e. Dacă Dumnezeu a rânduit pentru început să se hrănească omul cu seminţe şi plante, de ce n-or mai fi bune acum. Că omul a intervenit şi adus modificari, este adevărat, dar eu ce să fac? Să cumpăr produse bio? Dar ce siguranţă am eu pe ele când mi s-a întâmplat să cumpăr cu preţ triplat produse etichetate bio şi vai de ele? Auzi 30 de lei kg de orez! Astăzi mi-am ieşit din fire când am vorbit cu un comerciant de produse bio. Dar mai lăsaţi-mă dragilor cu bio! Eu cu un salariu cu ce să trăiesc? Să cumpăr margarină, cartofi şi roşii?
Nicidecum!

Voi folosi alimente pe care le voi găsi în târgul de cereale şi în piaţă cu credinţa că „Mare e Dumnezu să ne ajute şi pe noi!” Dar nu voi susţine nici în ruptul capului marketingul şi comerţul internaţional. Dacă pentru animalele, pe care le cresc oamenii ca să le taie şi să le mănânce, sunt bune alimentele modificate genetic, cred că n-oi muri dacă mânc porumb cumpărat de la nea Ion din Ocna şi nici lapte de seminţe de rapiţă de la nea Mitică…

Dar să revenim!

Iată câteva spicuiri despre folosul seminţelor de cânepă.

Câteva informaţii despre rapiţă:
Rapita (Brassica napus oleifera din Familia Cruciferae) este planta erbacee anuala, cultivata pentru semintele ei bogate in ulei. Planta infloreste in lunile iunie-august. Fructul are forma unei cu seminte.

Utilizarile rapitei:
– Se foloseşte mai mult sub formă de ulei
– uleiul de rapita are largi utilizari in industrie si alimentatie.
– Rapita este o excelenta planta melifera, putand asigura productia a 50 kg de miere la fiecare hectar de cultura
– prin procesarea rapitei se produc turte cu valoare furajera mare, care contin proteine (38-42%), glucide si saruri minerale.
în medicina
– Compozitia semintelor plantei confera uleiului de rapita calitati cicatrizante, dezinfectante, depurative, diuretice, emoliente, expectorante, vitaminizante si nutritive. Semintele contin proteine, hidrati de carbon, substante minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu), celuloza, glucide, grasimi, rezine, mucilagii, vitamine (A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten).
Dermatologie:
Uleiul de rapita se poate folosi la ungerea arsurior mai usoare, avand efect emolient. Uleiul cald se poate aplica local pentru calmarea durerilor.
Afectiunile digestive:
Folosit intern, uleiul de rapita are calitati exceptionale in tratarea bolilor tubului digestiv. Uleiul ajuta la drenarea ficatului, vindeca pacientii cu constipatie cronica, distruge parazitii intestinali si este indicat in tratarea enteritelor. O lingurita de ulei de rapita se va da in cazul constipatiei cronice, ascitei sau afectiunile ficatului, iar 3 lingurite de ulei de rapita se dau in cazul parazitilor intestinali.
Alte afectiuni interne:
Pe langa bolile digestive, rapita poate trata cu succes si unele afectiuni respiratorii (tusea, bronsita), cardiace (angina pectorala), renale sau articulare (guta).
Acestea sunt informaţii pe care le-am selectat în fugă de aici. Mi s-au părut totuşi mai credibile fiind scrise de Dr. biochimist Eugen Giurgiu: http://revista-tratamente-naturiste.ro/totar.php?totart&na=Rapita%20trateaza%20pielea%20si%20bolile%20digestive

Alte informaţii care mi-au atras atenţia:
– Rapita contine grasimi sanatoase, mononesaturate si polinesaturate, acizi grasi esentiali de tip omega, acid alfalinoleic.
– Uleiul de rapita ajuta la protejarea aparatului cardiovascular, reducerea hipertensiunii si a colestrolului nociv, la prevenirea formarii cheagurilor de sange pe artere, asigurand elasticitatea vaselor de sange si protejand impotriva anghinei pectorale.
– reduce riscul de ateroscleroza, asigura buna functonare a creierului, protejand de maladia Alzheimer si previne depresiile.
– ajuta la drenarea ficatului, asigura buna functionare a intestinelor, protejeaza de enterite.
– important anticancerigen si protejeaza de guta.
– sursa importanta de vitamina E, un puternic antioxidant, avand rol esential in regenerarea celulara, tonificand si pielea.
– Continutul ridicat de acizi grasi monosaturati din uleiul de rapita il face pe acesta sa fie mult mai bine cotat decat uleiul de floarea soarelui, uleiul de porumb sau cel de sofranel
Informaţii extrase de aici: http://blog.biorigine.ro/beneficiile-oferite-pielii-de-uleiul-de-rapita/),

Citind aceste informaţii mă gândeam că dacă uleiul de rapiţă are atâtea efecte benefice pentru piele oare nu va fi benefic şi intern?
Cu siguranţă!
Dar ca să fiu şi mai sigură, l-a sunat pe doctorul meu îndrumător în nutriţie şi m-a asigurat că seminţele de rapiţă sunt valoroase.
Şi la numai 2 lei kg, oare nu e păcat să nu folosim seminţele de rapiţă?

O zi binecuvântată!