Arhive etichetă: vara

Câteva rânduri în răgazul acestor zile pline, pline

 

Salutare, dragii mei dragi prieteni de aproape și de departe!

 

IMG_20170722_162811

După cum v-am anunțat în articolul precedent, strada Doinei a intrat în lucru.

IMG_20170624_180502

Sunt lucrări intense pe mai multe planuri, atât în interior, cât și în afară… Ce va ieși și când va ieși? Mila Domnului! Voi continua să nădăjduiesc că peste toate străduințele mele, Harul va lucra și va desăvârși.

Sunt momente frumoase în această lucrare, dar sunt și momente grele, în care lucrările îngheață pur și simplu.

Da. E bine să mai iei și o pauză. Să lași totul și să pleci

IMG_20170720_185055

la…munte.

IMG_20170718_210537

 

Însă, ține minte, ori unde pleci, te iei și pe tine cu tot ce ești…, dar ai posibilitatea ca acolo să întâlnești și oameni minunați

 

IMG_20170729_155426

de la care să primești o nouă zvâcnire, un nou elan și astfel, cu bateriile încărcate, să te apuci din nou de lucru, de acolo de unde ai rămas…

Fiecare zi are provocarea ei. Am început să stau cu sufletul la gură așteptând ce mi se va oferi după ce deschid dimineața ochii. Și e uimitor ce mi se oferă. Uneori notez aceste minunății de fiecare zi. Mai fac și poze, pe care le puteți vedea pe pagina mea de Facebook…

Să știți că mă gândesc la voi în momentele de răgaz…

IMG_20170720_180125

 

Mi-e dor de voi, prieteni de departe cu trupul, dar atât de prezenți în inima mea!

Sunt tare prinsă perioada asta, așa că nu știu când voi mai scrie. Voi mai posta pe Facebook de pe telefon câte o poză cu câte ceva util…

Vă îmbrățișez cu drag și dor!

Pomeniți-mă în ruga voastră către Doamne. Mulțumesc.

Cum am învăţat să bat toaca „frumos”

Salutare, dragilor!

Astăzi mi-a dăruit Doamne mai multe bucurii, printre care şi bucuria de a bate toaca!

IMG_20160815_093515

Azi, am fost la slujbă la bisericuţa de la spital, ca să fim împreună cu buni’. Mare a fost bucuria revederii după o săptămână de lipsă!

Tot azi, a împlinit şi prinţesa mea cea mare 14 ani şi i-am oferit cel mai frumos cadou şi cea mai minunată sărbătorire în Casa Domnului. O priveam primind Pâinea cea cerească şi paharul vieţii şi nu-mi venea să cred că au trecut atâţea ani de când o duceam în braţe la Sfântul Potir şi de când o „înfunda” doamna preuteasă cu anafură (bucățele de prescură binecuvântate de preot)…

Nici nu ştiu când a crescut atât de mult, minunea mea de fată…!!!

Mulţumesc, Doamne al meu minunat!

Dar să revin.

Bisericuţa de la spital este o bijuterie. Stăteam afară pe bancă la aer şi ascultam slujba şi dintr-o dată, aud toaca… Un sunet de lemn rudimentar, dar care mi-a stârnit un aşa simţământ… Nu ştiam de unde vine. Oare vine de după bisericuţă sau din turnuleţ…?

Şi am ţâşnit să văd… Sunetul venea din turnuleţ şi, ca o căprioară sprintenă ce sunt (!), am urcat treptele acelea atât de mici şi înguste şi am ajuns în turnuleţ… Acolo, văd un om mic cu barbă, un chip senin, prietenos şi plăcut, care loveşte o scândură cioplită, care scoate sunete cereşti…

Era deja la „soroaca” a doua… Se mai bătea încă o dată clopotul şi apoi, încă o tură de toacă şi gata… Când a terminat omuleţul de bătut, i-am spus hotărât:

„Vreau şi eu să toc, se poate?”.

Surprins, omuleţul acela frumos îmi întinde ciocanele şi-mi spune să bat. Ciocanele erau bune…şi încep să bat şi îi simt bucuria omuleţului…şi mă emoţionez şi eu….şi bat şi bat şi nu-mi vine să mai las ciocanele din mână, dar ca să nu trec de canoane şi obiceiuri ale locului, mă opresc şi mulţumesc din inimă…

Şi omuleţul a tot repetat: „Frumos, foarte frumos…!!! Să mă învăţaţi şi pe mine…”. Îi zic în fugă: „Păi, e simplu. Fixati-vă trei puncte şi exersaţi…, uite-aşa”.

Cobor în biserică.

La sfârşitul slujbei, omuleţul a venit cu foaie şi pix, ca să-i fac schema pentru bătut toaca.
Îi fac cele trei puncte şi îi arăt, cu degetele arătătoare îndoite şi lipite de degetele mari, cum să bată alternativ în acele puncte cu degetele.

Apoi, i-am povestit cum am învăţat să bat toaca

De fiecare dată când bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima de la Războieni-Neamţ, care toca dumnezeieşte… Ce mai flori făcea…!!!

Îmi amintesc cum am rugat-o să mă înveţe şi pe mine să bat toaca cum bate ea…

Îmi amintesc cum maica Serafima a luat atunci o scândură şi a desenat trei puncte pe o linie imaginară, lăsând distanţă între puncte cam vreo 20 cm şi mi-a spus:

„E foarte simplu! Bați în aceste trei puncte uite-așa. E nevoie să exersezi ca să ți se dea mâna să poți bate odată cu amândouă mâinile. După ce ți se va da mâinile, vei învăța diferite floricele”.

Mai explicit, ca să înţelegeţi cum bat eu toaca:

Ții ciocanele în mâini. Bați deodată în punctele laterale. Cu ciocanul din stânga în punctul din stânga cu ciocanul din dreapta în punctul din dreapta. Bați apoi, cu ciocanul din dreapta în mijloc și apoi, îl muți înapoi în dreapta. În același timp, bați cu ciocanul din stânga pe punctul din mijloc. Și apoi bați cu ciocanul din stânga pe punctul din stânga și cu cel din dreapta bați în mijloc. Imaginează-ţi două stergătoare de parbriz a căror vârfuri ating, pe rând, punctul din mijloc… Un vârf e în mijloc, unul lateral…şi aşa cât de repede doreşti…

Apoi, poţi să-ţi faci o schemă mai complexă, să mai pui un punct deasupra celui din mijloc, să baţi în forma literei L, dar în el să baţi doar cu mâna dreaptă, cea stângă se mişcă doar în cele două puncte, din stânga şi de la mijloc.

Cu mâna dreaptă, poţi, din când în când, să mai accentuiezi bătaia…sau să faci tremurături mărunte…

Sunt multe floricele…, dar primul pas, ca să obţii un sunet de toacă deosebit, e deprinderea să mişti ciocanele amândouă în acelaşi timp…

Unii „tocători” bat cu ciocanul din stânga doar într-un punct şi cu dreapta în mai multe puncte repede… E bine şi aşa, dar e alt sunet… Mie îmi place cum sună toaca atunci când bat și cu mâna stângă în două puncte.

Şi apoi, sunetul diferă şi în funcţie de textura lemnului…

Eu, la început, am învăţat să toc cu degetele… Aveam răni la ele, dar nu m-am lăsat, până nu am învăţat. Şi acum, ori de  câte ori, aud sunet de toacă, mă cuprinde-un dor…de bătut toaca. Nu ratez niciun prilej în care pot să bat toaca. Sunetul de toacă este dumnezeiesc. Are în el un fior care mișcă sufletul, îl dezmorțește și-l cheamă la rugăciune.

Ori de câte ori bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima, care m-a învățat prima lecție de bătut toaca și apoi, îmi mai amintesc de măicuța Elefteria de la care am învățat câteva floricele… Maica Elefteria toca câte o jumătate de oră fiecare soroacă de toacă. „Soroacă”, în limbaj bisericesc vechi, denumeşte timpul cât batem o dată toaca. La începutul Sfintei Liturghii, se bat trei soroace de toacă, alternate cu trei soroace de clopot…

La mănăstirea Sihăstria, e un adevărat concert bătutul la toacă! Iar la privegheri, în prag de noapte, cântecul de toacă e dea dreptul transpunere în Rai…

Îmi amintesc acele seri în care mă aflam în cimitirul mănăstirii Sihăstria şi începea toaca… Mi-e dor…! Mi-e dor de acele vremuri!!!

Azi, am recuperat trecutul şi am rememorat atâtea trăiri în câteva clipe, în timp ce băteam toaca și le retrăiesc și acum, în timp ce vă scriu. Stau și mă minunez ce mare taină este omul şi ce minune…!!! Ce mare dar este fiecare clipă şi fiecare zi din viaţa mea!

Îţi mulţumesc, Doamne al meu, pentru toate câte mi-ai dăruit şi-mi dăruieşti mereu! Iartă-mă căci nu reuşesc să le cuprind în sărmana mea recunoştinţă!!!

PS: Vă puteţi face ciocane de bătut toaca din ciocanele uitate prin sertare, acele ciocane pe care le foloseati cândva la bătut sniţelele. Le dati jos bucata de fier (bateti în ele cu un ciocan de fier cu perseverență că ies mai greu) şi aveţi nişte ciocane superbe de bătut toaca… Exersaţi în timp ce vecinii au muzica tare şi nu vă pot auzi… Noi, vara trecută, am făcut concert în plină zi şi…n-am primit reclamaţii…

PS2: Azi, 20 aprilie 2017, am revizuit aceste rânduri și am adus câteva completări. Am schimbat fotografia și am găsit un filmuleț în care sper să vă faceți o mică idee de cum bat eu toaca. Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria și încurajarea celor care doresc să învețe să bată toaca. E minunat să bați toaca. Domnul să vă ajute pe toți ce râvnitori la cele cerești!

Mulțumesc Domnului că zilele trecute m-a învrednicit să bat de multe ori toaca…, că mi-a împlinit dorul de bătut toaca.

Despre toaca

http://ziarulfaclia.ro/toaca-lemnul-datator-de-viata-duhovniceasca/

 

Cu râvnă am râvnit pentru Domnul … rămânând numai eu singur… (III Regi 19, 10)

Dragilor

Zilele acestea au venit iar valuri… valuri de moleşeală duhovnicească… Am tot socotit şi tot gândit …: pe de-o parte e râvna pentru lucrarea Domnului, pe de alta sunt propriile neputinţe şi la mijloc mai e şi lupta cu perfecţionismul …

Duminică seara, în timp ce Părintele nostru rostea cuvântul de învăţătură obişnuit după vecernie, am reflectat puţin la ce spunea.

Prorocul făcuse atâtea…şi totuşi majoritatea oamenilor au rămas la fel, nu i-a schimbat nici chinul foametei, nici minunea focului din cer şi, pe deasupra, s-au întărâtat şi mai mult asupra prorocului.. şi acesta, mâhnit, se retrage într-o parte, rugându-şi moartea. Dar, Domnul, Prea milostivul, îşi arată iubirea de mamă grijulie: îi aduce de mâncare, îl mângâie cu arătarea Sa şi îi dezvăluie că El are puşi deoparte vreo 7000 de slujitori….

Aşa am crezut şi eu că prin cărţile mele

carti-DB

voi schimba lumea…., măcar pe ai mei… şi grijindu-mă de alţii, m-am neglijat pe mine, ajungând aproape de extreme….

Am strigat tuturor…

şi nu au auzit decât atât de puţini… Când a fost Seminar cu mâncare,

19092014116

s-au îmbulzit, dar când am vorbit de Vindecare prin iertare ….

proiect

Am înţeles şi eu că singurul om pe care pot să-l schimb sunt eu….

Că Cel Care mântuieşte e Domnul şi El a spus: „Cine vrea să vină să vină după Mine ….”

Şi că eu sunt responsabilă direct doar de faptele mele şi când văd că cei care sunt rânduiţi să ofere ceva, nu o fac şi mă doare, să-i spun Domnului durerea şi să nu mai judec pe nimeni.

Mulţumesc Domnului pentru prietenii pe care mi i-a descoperit prin intermediul cărţilor mele!

Vă pomenesc în ruga mea şi vă rog să vă rugaţi şi pentru mine!

Vă mulţumesc!

Viroză respiratorie la început de vară?!

Dragilor,

mi s-a dat să văd din nou cât de important este ce mâncăm zilnic.

Primăvara aceasta, am lăsat-o mai moale cu alimentaţia vegetală şi ne-am lăcomit la animaliere.

Rezultatul? Viroză. Bietul organism a început să strige :

“Ho, mă frate, că nu mai pot cu atâtea ouă, brânză şi dulciuri!!!”

Bine că a venit postul, care ne-a forţat să ne revenim! Am stat 3 săptămâni cu secreţii nazale… Mă săturasem de suflat nasul. Nădăjduiesc să mă fi înţelepţit şi lecuit de pofte şi animaliere…!

Durerea a fost că mezinuca a preluat viroza. Şi dăi şi luptă cu mucişorii şi cu durerea de gât. Viroza copilei a fost încă un semn şi mai grăitor că este nevoie să ne revenim să mâncăm din nou multe crudităţi.

No, şi acum, mami îndeasă în copii ceapă, usturoi, sirop de brad, cireşe….!!!

SIROPURILE IMG_5394caserolele cu salata de la distantaIMG_5397

ceapa-verde80600

Anul trecut, când am mâncat “ca la carte”, am avut linişte, dar primăvara asta, văzându-mă cu sacii în căruţă, m-am pus pe “tânjală”. Drept să vă spun mi-a fost cam lene să spăl atâta verdeaţă. Mi se cam acrise şi mie de atâtea legume, dar văd că nu-i chip altfel.

Mă mir că, de data asta, am privit viroza copilei altfel de cum priveam mai demult. Da, e drept că mezinuca nu a făcut febră cum făcea fetiţa cea mare, dar tot a avut o manifestare ciudată într-o noapte care m-a speriat iniţial, dar imediat am strigat la Doamne şi mi-am păstrat liniştea.

E important să ne păstrăm liniştea şi buna dispoziţie în preajma copiilor, mai ales când sunt bolnăviori. Aceştia, văzându-ne liniştite, înving boala mai repede. Pe când, “panica primordială” (despre care cântă Tudor Gheorghe şi de care se amuză soţiorul) le face foarte mult rău.

Dar să revin la povestea virozei copilei mele celei mai mici de 5 ani şi 6 luni!

A doua zi, după debutul nocturn zgomotos al virozei, i-am zis copilei că ar trebui să mergem să ne vadă domnul doctor, dar fetiţa a spus că nu vrea la doctorul de la cabinet, ci la Doctorul de la biserică, la Doamne. Aşa că, ne-am dus împreună la Doamne. Acolo, i-am spus fetiţei că să ne rugăm Domnului ca s-o vindece şi s-o păzească de rău şi ea s-a rugat. Am mers luni, marţi şi miercuri la Doamne şi fetiţa a primit Medicamentul medicamentelor.

Peste zi, era veselă, dar seara, cum se adunau mucozităţile, o jenau şi nu mai putea să se odihnească bine. Se trezea plângând, neştiind ce se întâmplă.

Miercuri seara, mi-a spus că o doare gâtuţul. Peste noapte, s-a trezit scâncind. M-am dus la ea imediat. Am luat-o în braţe şi am simţit-o cum se încorda. M-am speriat şi l-am chemat repede pe tati ei, care a luat-o în braţe. “Hai să mergem la urgenţă!, a spus soţul. De data asta, “panica primordială” îl cuprinsese pe el. Eu eram liniştită, pentru că ştiam pe ce Mâini se afla copila. Aşa că, L-am întrebat pe Domnul: “Doamne ce să fac acum?” şi în momentul imediat următor, mi-am dat seama ce era: fetiţa dormea profund şi nu putea să se trezească să mergă la toaletă… Tati a luat-o în braţe şi a dus-o la baie, apoi a ţinut-o în braţe şi fetiţa s-a liniştit.

Dimineaţă, ne-am dus totuşi şi la medic, să ne asigurăm că “e linişte la plămâni” şi că în gât nu-s streptococi. În timp ce aşteptam la rând la cabinet, am auzit un copil mic plângând sfâşietor în timp ce i se făcea un vaccin. Am privit copilul meu şi i-am văzut groaza. “Da, îi spun eu, tu nu ştii ce-i aia să-ţi facă injecţie…

Vezi cum plânge puiuţul acela? Nu-i mai bine să plângem un pic când mâncăm ceapă, decât să plângem atâta de durerea injecţiei?”.

“Da, da… Apoi…, nici nu prea pişcă ceapa, dar nu am eu chef s-o mănânc”, a spus copila gânditoare…

Am intrat într-un târziu la medic. A consultat-o şi ne-a spus că este o viroză care va trece… “La plămâni, e linişte, iar gâtul e doar iritat…”.

Slavă şi mulţumire Domnului!

Am venit acasă şi…dă-i cireşe…., dă-i şi sirop de brad preset la rece, dă-i şi cu pufuri în năsuc, ca să se cureţe bine mucozităţile…, dă-i ceapă, dă-i salată, dă-i usturoi şi uite-aşa, a trecut hopul acesta!!! di care am înţeles încă odată că, atunci când corpul primeşte ce are nevoie, când primeşte vitamine, enzyme şi minerale, are muniţiile potrivite pentru “nepoftiţi”.

Şi chiar dacă îl prinde vreo viroză, trece in 2-3 zile, nu 2-3 săptămâni, cum m-a ţinut pe mine.
Mulţam, Doamne, de lecţia ce mi s-a oferit!

Tabără de spiritualitate ortodoxă şi nutriţie cu părinţi şi copii în corturi?

Dragilor

Am primit o sugestie zilele acestea să facem totuşi tabăra propusă. Pentru a rezolva problema cu cazarea, mi s-a propus să dormim în corturi. Ce spuneţi? V-ar surâde aşa ceva?

mare

Locaţia propusă este undeva aproape de localitatea Avrig.
Ideea e că, dacă am primit un semnal că mai este cineva care se gândeşte insistent la o asemenea tabără propusă de mine, tabără cu părinţi şi copii preocupaţi de suflet şi de alimentaţie sănătoasă, înseamnă că e un semn să nu renunţ…

Dar mai aştept…. cum se vor aşeza treburile şi cu „nebunia” asta cu tabăra…. deşi mai e timp foarte puţin.

Mă gândeam la o pensiune de pe Valea Avrigului sau din zona Tălmaciu…Oricum, să fie cât mai aproape de Sibiu, ca să pot face aprovizionarea ….

Aştept idei cu locaţia şi cazarea. Restul, se rezolvă pe loc…

Aveţi adresa mea de e-amil: doinablaga @ gmail. com

Cura cu afine

Dragii mei,

astăzi, doresc să vorbim despre cura cu afine.

IMG_20180617_133004
Ieri, o doamnă, din biserica noastră, mi-a dat câteva foi tipărite despre

cura de afine.

Miezul informațiilor din acele foi erau:

Cura cu afine

Zilnic, se consumă 200-400 grame de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părțile stricate sau intrate în fermentație (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale).

O cură cu afine durează minimum 7 zile și maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei-patru săptămâni.

Interesante informaţii! Le puteţi găsi şi Dvs aici:

http://www.formula-as.ro/2010/931/medicina-naturii-44/afinele-12768

Întrebarea care se pune este: Ce facem cu aceste informaţii?

Noi am tot mâncat afine, dar nu ne-am propus în niciun an să facem cură de afine.

Ani la rând, cumpăram 10-15 kilograme de afine şi le congelam şi ne desfătam iarna cu tort de tapioca cu fructe de pădure…

Le ţineam la congelat vreo 3-4 luni şi apoi, le mâncam. În niciun an nu am mâncat măcar 4-5 zile la rând afine proaspete.
Şi aci e durerea, pentru că gândeam câş, gândeam aiurea, ne făceam provizii pentru iarnă, neglijând puterea momentului!…. Și cred că la fel ca mine gândesc mai mulţi: ne preocupăm să facem dulceţuri sau compoturi, dar ratăm ceea ce este mai preţios: mâncarea fructelor şi legumelor proaspete.

Nimic nu este mai preţios pentru organismul nostru decât fructele şi legumele proaspete!

Azi dimineaţă, am mers în piaţă. Mama mia! La ora 9 şi ceva, erau ticsite parcările. Mulţi disperaţi să-şi ia castraveţi pentru murat…., nebăgând în seamă pe tăntica care îndeamnă să cumpere „ultimile afine aduse de la/pe Transalpina”!
„No, ce bine, mi-am zis, las că aşa le iau eu… !” Şi i-am luat toate afinele, vreo 10 kg cu 10 lei kilogramul.

O bunătate! M-am şi apucat de băgat în gură. Doamne, ce bune erau! Proaspete şi bine coapte. Cineva a făcut nişte ochi mari când m-a văzut cum înfulecam.

Pentru ca anumiţi nutrienţi să ajute organismul, e nevoie să-i furnizăm în cantităţi suficiente şi o anume perioadă de timp. De aceea, e nevoie să facem cură de anumite vegetale, adică măcar o săptămână să mâncăm un anumit aliment crud valoros, în cazul de faţă, afine.

 

Așadar, mâncăm minim 150 de grame de afine dimineaţa pe stomacul gol. Putem mânca câte 150 de grame de afine şi de trei ori pe zi înainte de mâncare cu 30-60 minute.
Noi facem cură de anumite fructe valoroase în două feluri:

mâncăm dimineaţa timp de 1-3 săptămâni doar fructe sau

mâncăm câteva zile doar fructe de fiecare dată când ne este foame.

Nectar de afine făcut la storcătorul cu melc (cu presare la rece) de la Hurom

Afinele sunt foarte valoroase, dar nu prea „ne vine” să le mâncăm. Facem orice din afine: afinată, prăjitură, suc cu zahăr, dar nu să le mâncăm aşa „goale”, adică să băgăm mână după mână de afine în gură şi să le mestecăm. Nu, nu facem asta cu plăcere, din instinct, ci alegem un măr, o pară, dar nu afine, că-s cam acrişoare…

Vara asta, ne-a ajutat Doamne să ne procurăm un storcător de la Hurom şi astfel, am putut valorifica mult mai mult fructele de pădure. Aşa stoarse nu le-am mai simţit aşa de mult gustul acrișor.

Pentru că sunt putin acre, nu le puteam mesteca bine şi nu putem mânca multe. În schimb, un pahar de nectar, îl bem mai cu drag, mai ales copiii.

IMG_20160715_082418

Din afinele stoarse cu storcătorul Hurom, iese un nectar gros. Este pulpa intreagă, numai seminţele se separă. Iar seminţele nu le aruncăm, ci le uscăm şi le punem bine pentru iarnă, când le râşnim şi le folosim la ceai.

Doamne, mulţam!

Revin azi 3 iulie 2018

Afinele au apărut pe piață destul de repede anul acesta. Pe la mijlocul lui iunie, tronau pe tejghele. S-au copt mai repede anul acesta. Am mers să mă conving …

Azi, am început cura cu afine. Am nimerit în plin sezon și în plin preț bun.

M-am înarmat cu o ladă de afine și săptămâna aceasta, bag la potol…

IMG_20180703_090545

Am pus câteva și la congelat…

Tabăra Moeciu – descrierea spatiului de cazare

Dragi părinţi şi dragi copilaşi

În tabăra de la Moeciu vom petrece 5 zile ca într-o mare familie.

Căsuţa care ne va găzdui are parter şi mansardă.
Avem 4 camere cu 4 paturi şi 2 camere cu 3 paturi, 2 băi cu duş şi 1 baie cu chivetă şi wc, bucătărie şi un hol.

Curtea este lungă, unde putem să ne desfşurăm activităţile de exterior în voie. De asemenea avem loc şi pentru foc de tabară
Împrejurimile taberei sunt minunate. În apropiere se află schitul Bran şi castelul Bran.
Vom vizita aceste obiective.

Abia astept!